Benchmarking-ul

Benchmarking-ul provine din SUA, devenind în anii '90 unul dintre cele mai performante
instrumente manageriale.
Benchmarking-ul este o metodă a managementului modern menit să conducă la creșterea
performanțelor firmei prin "observarea" mediului înconjurător și stabilirea performanțelor
care trebuie egalate.
Benchmarking-ul 10 etape:
Planificarea:
1. Identificarea "țintei" (a punctului de atins);
2. Identificarea firmelor pentru comparație ;
3.Stabilirea metodelor de culegere a datelor pentru comparație;
Analiza:
4.Determinarea decalajului performanței;
5.Proiectarea nivelului performanțelor viitoare;
Integrarea:
6.Comunicarea soluțiilor;
7.Stabilirea scopurilor funcționale;
Acțiunea:
8.Derularea programelor de acțiune;
9.Implimentarea acțiunilor specifice și monitorizarea programelor;
10. Recalibrarea .
1. Determinarea obiectului de benchmarking - În această etapă, compania stabilește
necesitatea schimbărilor sau îmbunătățirilor; se evaluează eficacitatea întreprinderii; se
stabilește cât de profund trebuie să fie activitatea de benchmarking.
2. Identificarea partenerului de benchmarking - Este necesar să se stabilească cum va fi
benchmarking-ul, intern sau extern. Se efectuează identificarea companiei de referință;
stabilirea contactului ce compania; să formuleze criterii prin care evaluarea și analiza vor fi
efectuate.
3. Căutarea informației - Este necesar să se adune informații despre partenerii de afaceri. În
acest scop sunt folosite cât datele primare, atât și secundare. Informația primită trebuie să fie
adevarată.
4. Analiza - Informația primită este clasificată, sistematizată, se alege metoda de analiză, se
evaluează in ce măsură obiectivele și factorii determină rezultatul.
 5. Adoptarea - Să elaboreze un plan de punere în aplicare, procedurile de evaluare și analiză
a procesului de implementare, monitorizare.
Tipurile de Benchmarking:
 Benchmarking-ul intern
 Benchmarking-ul extern

Benchmarking-ul intern – presupune realizarea analizei comparative între secțiile sau

subdiviziunile la aceeași întreprindere
Benchmarking-ul concurențial - compararea caracteristicilor întreprinderii de bază (studii
de produse specifice, procese sau caracteristici ale metodelor administrative) cu
întreprinderea concurenților.
Benchmarking-ul funcțional - funcție specifică de evaluare comparativă care compară două
sau mai multe organizații din același sector.
Benchmarking-ul general - Benchmarking-ul procesului care compară o anumită funcție a
două sau mai multe organizații indiferent de sectorul de activitate.
Benchmarking-ul indicatorilor
Tipurile de Benchmarking în funcție de ceea ce comparăm
 Benchmarking intern
 Benchmarking concurențial
 Benchmarking funcțional
 Benchmarking general
 Benchmarkingul indicatorilor
 Benchmarkingul strategic
 Benchmarkingul proceselor presupune analiza comparativă a unor indicatori
concreți (ex.: cifra de afaceri, productivitatea, pragul de rentabilitate)
 Benchmarking-ul procesului - eforturile de a schimba anumiți parametri și
funcționalitatea pentru a le potrivi cu companiile, caracteristicile cărora sunt perfecte
în procesele similare.
 Benchmarking-ul strategic – presupune analiza strategiilor firmelor și a
metodologiei de realizare.
 Benchmarking-ul global - extinderea benchmarking - ului strategic care include de
asemenea benchmarking-ul asociativ.
 Benchmarking-ul asociativ - Benchmarking-ul care se petrece între organizațiile ce
sunt într-o alianță de benchmarking.
 Benchmarking-ul costurilor.
 Benchmarking-ul caracteristicilor.
 Benchmarking-ul clienților.
 Benchmarking-ul operativ.
Domeniile principale evaluate sunt:
 profitabilitatea ;
 managementul financiar ;
 productivitatea ;
  investițiile;
 creșterea afacerii ;
 satisfacția clienților ;
 inovarea ;
 ofertanții-furnizori ;
 managementul forței de muncă ;
 satisfacția salariaților ;
 afaceri de excelență.
Benchmarking-ul are următoarele riscuri generice:
 Neînțelegerile lipsei de adecvare a benchmarking-ului la propria afacere ;
 selectarea unui set de măsuri performante inadecvate afacerii ;
 alegerea greșită a partenerului de benchmarking (astfel devinind egal la "cel mai bun"
dintr-un grup "rău") ;
 ratarea avantajelor generate de accesul la date despre benchmarking-ul adecvat;
 neînțelegerea condițiilor care susțin cifrele din benchmarking, ceea ce duce la
adaptarea unui "capriciu" ;
 nepriceperea în implementarea "celei mai bune practici " a altcuiva în propria firmă;
 ratarea stabilirii unui top manager suport ;
 pierderea potențială a controlului informațiilor către concurenți ;
 încrederea prea mare in indicatorii cantitativi și neînțelegerea motivelor
fundamentale care conduc la performanță ;
 beneficiile derivate din acest joc "de-a prinselea" pot fi mai reduse comparativ cu
costurile aplicării benchmarking-ului.
Benchmarking-ul are următoarele riscuri specifice:
 experimentul de benchmarking nu reușește în a genera îmbunătățirea afacerii
 concurenții joacă "prinselea" cu organizația dvs. ;
 adoptarea "capriciilor" în afaceri ;
 posibil declin pe termen lung, al afacerilor, pierderea unor cote de piață și/sau riscuri
de succesiune a altor concurenți din lanțul ofertei ;
 pierderea credibilității în managementul superior.
Benchmarking-ul se recomandă firmelor noi sau celor în restructurare.
Principalele etape ale benchmarking-ului (copierea, adoptarea și implementarea) pot
conduce la îmbunătățiri ale performanțelor unei forme, dar numai în limetele unui joc "de-a
prinselea" cu liderii pieței, dar nu pot asigura un eventual prim loc.
Ca instrument de management, benchmarking-ul este inadecvat câștigării pieții sau a
poziției principale pe o piață.
Principiile Benchmarking-ului
1. Reciprocitate - Benchmarking-ul este o activitate bazată pe încredere reciprocă între două
sau mai multe întreprinderi ce fac un schimb de informații pentru a fi în cîștig. Însă ca sa fie
încredere e necesar de clarificat unele nuanțe, de a preciza limetele informaționale și ordinea
de schimb a informațiilor.
2. Analogie - Procesele operaționale între parteneri trebuie să fie similare. Analogia
proceselor și stabilirea unor criterii pentru selectarea partenerilor de benchmarking sunt
acelea de ce depinde succesul activității.
3. Măsurare - Benchmarking-ul este o comparație a caracteristicilor măsurate la mai multe
întreprinderi; scopul este de a stabili de ce există diferențe în caracteristici și modul în care să
ajungă la ei cea mai bună valoare.
4. Fiabilitate - Benchmarking-ul ar trebui să se bazeze pe date reale, analize precise și
studiul procesului, nu numai pe baza intuiției.
Testul grila:
1. Principiile Benchmarking-ului
o reciprocitate
o adoptarea
o analogie
o Măsurare
2. Benchmarking-ul este o metodă a managementului modern menit să conducă la creșterea
performanțelor firmei prin "observarea" mediului înconjurător și stabilirea performanțelor
care trebuie egalate.
o Adevarat
o Fals
3. Ca instrument de management, benchmarking-ul este inadecvat câștigării pieții sau a
poziției principale pe o piață.
o Adevarat
o Fals
4. Benchmarking-ul nu se recomandă firmelor noi sau celor în restructurare.

o Adevarat
o Fals