Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Căutare
Creare cont
Autentificare
Unelte personale
Cuprins
ascunde
Început
Date biografice
Martin Luther și reforma
Activitate literară
Toggle Activitate literară subsection
o
Scrieri
Caracterizări
Vezi și
Note
Bibliografie
Legături externe
Martin Luther
179 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Unelte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la un pastor și teolog. Pentru alte sensuri, vedeți Martin Luther
(dezambiguizare).
Martin Luther
Date personale
Ocupație Pastor
teolog
profesor
Locul desfășurării Augustinereremitenkloster
activității Erfurt[*]
Activitate
Organizație Leucorea[*]
Semnătură
Modifică date / text
Deodată, după două luni de la începerea studiilor de drept, spre consternarea tatălui
său, Luther care avea 22 de ani, s-a decis să se călugărească. Decizia exprima
contradicțiile caracterului său. El se hotărâse să intre în mănăstire încă din 2 iulie 1505,
când întorcându-se de la studii acasă, a fost surprins de o furtună, cu fulgere care
brăzdau cerul. Când un copac de lângă el a fost mistuit de trăsnet, înspăimântat, Luther
a crezut că este un avertisment divin și a făcut o promisiune Sf. Ana, anume, dacă va
supraviețui furtunii va deveni călugăr. El s-a rugat disperat: „Sf. Ană, scapă-mă și mă
voi călugări”.
În mai 1507 a fost hirotonit preot, dar era chinuit, încă, de gândul că, în ciuda atâtor
posturi și abțineri ascetice, nu avea siguranța mântuirii. Ispitele și îndoielile îl devorau,
scepticismul și chiar disperarea îi copleșeau zilele și nopțile cu viziuni cerești și
îndeosebi diabolice. Colegii călugări îi dădeau sfaturi amicale. Unul dintre ei l-a asigurat
că Jertfa lui Hristos a răscumpărat păcatul omului și i-a deschis, astfel, porțile raiului.
Lecturarea misticilor germani, și în special a lui Tauler, i-a dat lui Luther speranța
aruncării unui pod peste oribila prăpastie a unui suflet păcătos și a unui Dumnezeu
Atotputernic. Apoi, un tratat al lui Jan Hus i-a căzut în mâini și îndoielile doctrinare s-au
adăugat tumultului său sufletesc. El se întreba de ce „un om care a putut scrie atât de
creștinește și cu atâta putere a fost ars…am închis cartea și m-am întors cu inima
rănită”, spunea el. Johann von Staupitz, vicarul provincial al eremiților augustinieni,
observându-i frământările, l-a sfătuit să înlocuiască ascetismul cu lectura alternativă a
Sf. Scripturi și a Sf. Augustin. Călugării și-au exprimat solicitudinea și i-au oferit o Biblie
latină, carte pe care un om o poseda cu mare greutate, în epocă. Într-una din zile, poate
în 1508 sau 1509, Luther a fost marcat de o frază din epistola către Romani, a Sf.
Ap.Pavel: „Iar dreptul prin credință va fi viu”(I,17). Încet, aceste cuvinte l-au condus la
concluzia că omul poate să fie justificat, adică să se mântuiască numai prin credința
totală în Hristos. De aici, sola fide sau mântuirea prin credință și sola scriptura, ideea că
Scriptura este singura autoritate pentru păcătoșii care caută mântuirea, au devenit
principalele puncte ale sistemului său teologic. În această viziune harul și faptele bune
nu-și mai aveau locul. La Sf. Augustin, Luther a găsit o altă idee, care a reînnoit teama
sa, predestinația, după care Dumnezeu, chiar înainte de creație, a destinat pentru
totdeauna unele suflete la mântuire și altele la pierzare. Aleșii au fost căutați arbitrar de
voia liberă a lui Dumnezeu, pentru a fi mântuiți prin jertfa lui Hristos. Această teorie
revine la Luther și apoi la toți protestanții, în speranța fundamentării mântuirii prin
credință.
Credem că între timp, Luther devenise un călugăr exemplar căci, în octombrie 1510,
împreună cu un alt frate de mănăstire au fost trimiși la Roma, cu o oarecare misiune
pentru eremiții augustinieni. Prima reacție, la vederea cetății eterne, a fost o teamă
pioasă: se prosterna, ridica mâinile și striga: Te salut, o Romă sfântă! Apoi, a observat
toate gesturile unui pelerin, înclinându-se cu venerație în fața sf. moaște, urcând scara
sfântă în genunchi, vizitând aproximativ douăzeci de biserici și câștigând atât de multe
indulgențe pentru el dar și pentru părinții lui, pe care, deși erau morți, el dorea să-i
scoată din Purgatoriu. A rămas cu totul insensibil de realizările renascentiste din Roma.
Timp de mulți ani, după acest pelerinaj la Roma, Luther nu a făcut nici un comentariu
asupra mondenității clerului roman sau imoralității, la ea acasă atunci, în cetatea sfântă.
Zece ani mai târziu, totuși, și chiar după aceea, el descria Roma anului 1510, ca o
nelegiuire, papii ca mai răi decât împărații păgâni și curtea pontificală ca fiind servită de
douăsprezece fete goale.
După întoarcerea la Wittenberg (februarie 1511), Luther a fost rapid avansat între
cadrele didactice și a devenit vicar provincial al ordinului său. El ținea cursuri asupra
Bibliei și predica cu regularitate în biserica parohială, și căuta să-și facă datoria cu zel și
devotament. Un erudit apusean consemnează faptul că ”scrisorile sale oficiale respiră o
profundă solicitudine pentru cei slabi, o nobilă simpatie pentru cei căzuți (în păcat s.n.);
ele marchează profunde sensuri religioase și un rar simț practic, fără să fie tulburat de
sfaturile cu tendințe eterodoxe.
În 1515 a adus învinuiri clerului, că dă un rău exemplu creștinilor, care au creat, din
această cauză, satiri, maxime și fabule pe seama lui. El cerea preoților să ofere
oamenilor modelul divin al Scripturii și nu al pământeanului corupt de păcat.
Ciuma din 1516, l-a găsit curajos, la postul său, pe care nu a vrut să-l părăsească, în
ciuda invitațiilor făcute de prietenii săi” . Totuși, lent, în cursul acestor ani (1512-1517),
ideile religioase ale lui Luther s-au îndepărtat de doctrina oficială a Bisericii. A început
prin a vorbi de teologia noastră, în contrast cu cea care se preda la Erfurt.
Chestiunea imediată care i-a stârnit proteste vehemente a constituit o practica a bisericii
de comerț cu indulgențe. Indulgența era iertarea păcatelor acordată după plata unei
taxe. Pe 31 octombrie 1517 Luther a lipit pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 de
Teze în care denunța cu tărie corupția din sânul Bisericii în general și practica vânzării
indulgențelor în special. Luther i-a trimis arhiepiscopului Albrecht de Brandenburg o
copie a tezelor respective. În plus, acestea au fost tipărite și răspândite în întreaga
regiune. Protestele lui Luther împotriva Bisericii au devenit tot mai vehemente, el
ajungând curând să conteste autoritatea papei și a sinoadelor Bisericii și să se lase
călăuzit numai de Biblie și de rațiunea pură.
Seriozitatea cu care Luther și-a susținut vocația sa religioasă l-a condus la o criză
personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerințele legii
lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul
Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Christos, a împăcat omenirea cu el. Ceea
ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un
răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu. Această credință trebuia să se
bazeze pe dragoste, nu pe frică.
Martin Luther
Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenția lui însă nu a fost crearea
unei biserici noi, alternative, ci înnoirea Bisericii Universale.
Luther a scris foarte mult, lucrările sale exercitând o influență considerabilă. Una dintre
cele mai importante realizări ale sale a fost o traducere a Bibliei in germană. Aceasta i-a
permis oricărei persoane alfabetizate să studieze direct Sfântă Scriptură, fără să mai
facă apel la biserică sau la preoții acesteia. Pe de alta parte, stilul impecabil al traducerii
lui Luther a influențat enorm evoluția limbii și literaturii germane. Desigur, teologia lui
Luther nu poate fi descrisă amănunțit intr-un spațiu limitat. Una din ideile lui
fundamentale consta în doctrina justificării numai prin credință, o idee a cărei origini se
afla in scrierile Sfântului Pavel. Luther considera că omul, prin natura sa, este atât de
împovărat de păcate încât numai faptele bune nu sunt suficiente pentru a-l salva de
blestemul etern. Mântuirea nu vine decât prin credința și prin grația Lui Dumnezeu.
Daca așa stăteau lucrurile, fără îndoiala că vânzarea indulgențelor de către biserica
reprezentau o practică nepotrivită și ineficientă.
Mai mult, ideea tradițională conform căreia biserica ar fi un intermediar necesar între
creștini si Dumnezeu era greșită. În conformitate cu doctrinele lui Luther, rațiunea de a fi
a Bisericii Romano-Catolice dispărea dintr-o trăsătura de condei. Pe lângă faptul că a
pus la îndoială rolul esențial al bisericii, Luther a mai protestat și împotriva altor credințe
și practici ale acesteia. De exemplu, el a contestat existența purgatoriului și necesitatea
ca membrii clerului să rămână celibatari. El însuși s-a căsătorit in anul 1522 cu o fostă
călugărită, care i-a dăruit 6 copii.
În 1525 Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriță Katharina von Bora, arătându-se
astfel adversar al celibatului impus de catolicism preoțimii. Restul vieții l-a petrecut
scriind, ținând predici și organizând reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 18
februarie 1546 în orașul său natal, Eisleben.
Luther a murit in anul 1546, in timpul unei vizite in orașul sau natal …….. Firește, Martin
Luther nu poate fi considerat primul gânditor protestant.
El a fost precedat cu un secol mai devreme de Ian Hus, in Boemia, si de către învățatul
englez in secolul al XIV-lea, John Wicliff. Ba chiar si francezul din secolul al XII-lea,
Peter Waldo ar putea foarte bine sa fie considerat unul dintre primii protestanți.
Dar efectul fiecăreia dintre mișcările anterioare s-a exercitat, in esența, pe plan local. In
1517, însă, nemulțumirile fata de Biserica Catolica erau atât de generale, încât cuvintele
lui Luther au declanșat un lanț de proteste care s-au răspândit rapid într-o mare parte a
Europei.
Prin urmare, Luther este, pe drept cuvânt, considerat principalul răspunzător pentru
începerea Reformei.
Cea mai evidenta consecința a Reformei constituie, desigur, formarea diferitelor secte
protestante. Deși protestantismul este doar o ramura a creștinismului si nici măcar cea
mai numeroasa, tot are mai mulți adepți fata de majoritatea celorlalte religii.
Cu acest prilej, ar mai fi trebuit menționat un alt aspect: cele mai multe personalități din
aceasta carte provin din Marea Britanie, urmata de Germania. In plus, se poate observa
ca lista, in întregul ei, este puternic dominata de persoanele provenite din tarile
protestante din nordul Europei si al Americii. Se remarca, totuși, faptul ca doar doua din
aceste persoane au trăit înainte de 1517, Guttenberg si Carol cel Mare. Pana in 1517,
majoritatea persoanelor prezentate in carte proveneau din alte parți ale lumii, iar
oamenii care au trăit in tari care, astăzi, sunt tari protestante, au avut, relativ, contribuții
relativ neînsemnate in istoria si cultura omenirii. Aceasta înseamnă ca protestantismul
sau Reforma ar putea sa fie influențate, intra-un fel sau altul, existenta unui număr atât
de mare de persoane eminente provenite din aceste regiuni in ultimii 450 de ani.
Probabil ca libertatea de gândire mai mare existenta in aceasta zona a fost un factor
important. Luther nu s-a dovedit infailibil. Deși el însuși era un rebele in fata autorității
religioase, putea fi extrem de intolerant cu opozanții săi in diferite chestiuni religioase.
Probabil ca si din cauza intolerantei lui Luther, războaiele religioase din Germania au
fost mult mai crâncene si sângeroase decât in alte tari, cum ar fi Anglia. In plus, Luther
s-a remarcat ca un antisemit înverșunat si neobișnuit al lui Vil Lenzen.
Din scrierile despre evrei, s-ar putea sa fi pavat drumul spre epoca lui Hitler din
Germania secolului al XX-lea. Luther a subliniat, in repetate rânduri, importanta
supunerii fata de autoritatea civila legala. Probabil ca aceasta idee deriva din protestul
sau fata de amestecul bisericii in guvernarea civila. Trebuie menționat faptul ca reforma
nu a însemnat doar o disputa teologica. Intra-o mare măsura, a fost o revolta
naționalista-germana împotriva influentei Romei. Parțial, acesta este motivul pentru
care Luther a primit un sprijin atât de însemnat din partea principilor germani. Totuși,
indiferent de intențiile lui Luther, se pare ca ideile lui i-au determinat pe mulți protestanți
germani să accepte absolutismul în chestiuni de politică. Și în aceasta privința, este
posibil ca scrierile lui Luther sa fi netezit calea spre epoca lui Hitler. Problema
importantei lui Martin Luther este discutabilă.
Deși el poate părea foarte important din punct de vedere al europenilor si americanilor,
este mult mai neînsemnat pentru locuitorii Asiei si Africii, dintre care relativ putini sunt
creștini. In ceea ce ii privește pe chinezi, japonezi sau indieni, diferențele dintre catolici
si protestanți sunt de-a dreptul nesemnificative. In mod similar, prea putini europeni sunt
interesați de diferențele dintre ramurile sunnită și șiită ale islamismului. In plus, Luther
este o personalitate relativ recenta apăruta pe scena istoriei, care si-a exercitat influenta
o perioada relativ mai scurta decât Mahhomed, Budda sau Moise. Mai mult decât atât,
in ultimele secole, credința religioasa din Occident s-a aflat in declin, iar influenta religiei
asupra problemelor umane s-ar putea sa fie mai mica in următorii 1000 de ani decât a
fost in mileniul precedent. Daca declinul credintei religioase continua, Luther va fi
considerat de generatiile viitoare de istorici mult mai putin important decat ni se pare
noua astazi.
BNE: XX986784
BPN: 10149274
CiNii: DA00460882
GND: 118575449
KulturNav: 4bcd689e-13b1-4dcb-b603-5d1e0b6d71e8
LCCN: n79089628
LNB: 000000742
MusicBrainz: 5a90e31d-52f3-4966-8ce0-7c3818fccca3
NCL: 009958747
NDL: 00448237
NKC: jn19990005235
NLA: 35316366
NSK: 000002744
ORCID: 0000-0003-3977-4305
RKD: 425019
RSL: 000082833
ICCU: CFIV015333
SELIBR: 194400
SNAC: w61g0ks9
SUDOC: 026998416
ULAN: 500321766
VIAF: 14773105
Nașteri în 1483
Nașteri pe 10 noiembrie
Decese în 1546
Decese pe 18 februarie
Wikipedia articles with faulty NARA identifiers
Articole Wikipedia cu identificatori greșiți pentru informații bibliotecare
Luteranism
Luterani
Lideri religioși creștini
Teologi creștini din secolul al XVI-lea
Teologi germani
Teologi protestanți
Traducători germani
Traducători ai Bibliei
Apocalipticiști
Germani din secolul al XVI-lea
Istoria Germaniei
Creștinism în Germania
Eponime ale asteroizilor
Protestantism
Savanții în traduceri
Scriitori de limbă latină din secolul al XVI-lea
Ordinul Sfântului Augustin
Traducători în germană
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 3 noiembrie 2023, ora 19:03.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
Politica de confidențialitate
Despre Wikipedia
Termeni
Cod de conduită
Dezvoltatori
Statistici
Declarație cookie
Versiune mobilă