INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE

1.1. Scurtă incursiune în apariția contabilității

1.2. Definiții și concepte cheie
1.3. Utilizatorii informaţiei contabile şi nevoile
lor informaţionale
1.4. Reglementarea contabilă
naţională şi internaţională
1.1. Scurtă incursiune în apariția contabilită ții

Contabilitatea este ,,cea mai veche dintre toate ştiinţele de

gestiune, contabilitatea este ea însăşi istorie, conturile
contabile au vocaţia de a păstra un anumit număr de
evenimente cu consecinţe economice” (Colasse Bernard, Cele
trei vârste ale contabilităţii, „Revista franceză de
contabilitate”, sept.-
oct., 1998).

Cel mai vechi fragment de contabilitate care a fost

descoperit, datează din anul 1211 şi reprezintă registrele
unei bănci comerciale italiene.
 1.1. Scurtă incursiune în apariția contabilită ții

Originea contabilității o reprezintă apariția partidei duble, meritul

fiind al lui Luca Pacioli.
În multe oraşe italiene s-a folosit, încă din secolul al XIII-lea,
contabilitatea în partidă simplă, iar în altele, chiar contabilitatea în
partidă dublă.
Contabilitatea în partidă simplă presupune faptul că relațiile
dintre entitate și terți se înregistrează într-un tabel cu două coloane, într-o
coloană se înregistrează primirea unei valori, în cealaltă coloană restituirea
acelei valori.
Contabilitatea în partidă dublă reflectă echilibrul dintre ceea ce
deține entitatea și ceea ce datorează aceasta și presupune înregistrarea,
cronologică şi sistematică, a fiecărui eveniment, tranzacţie sau operaţie
economică în conturi corespondente și simetrice. Întreprinderile româneşti,
„au obligaţia să conducă o contabilitate în partidă dublă şi să întocmească
situaţii financiare anuale” (Art. 5, Legea contabilităţii nr. 82/1991).
 1.1. Scurtă incursiune în apariția contabilită ții

Tehnica partidei duble este susţinută de convenţia

contabilităţii de angajamente (care recunoaşte veniturile şi
cheltuielile în perioadele la care se generează sau consumă
beneficii economice şi nu în perioadele în care se decontează,
respectiv veniturile se încasează, respectiv cheltuielile se
plătesc. Practicarea contabilităţii de angajamente conduce la
oferirea unor informaţii nu numai despre tranzacţiile trecute,
care au implicat plăţi şi încasări, ci şi despre obligaţiile de
plată din viitor, despre drepturile privind încasările viitoare) şi
de alte principii contabile prin care se asigură coerenţa
sistemului contabil. Informaţiile obţinute sunt formalizate în
situaţiile financiare anuale, care permit aprecierea poziţiei
financiare şi a performanţei financiare a entității.
 1.1. Scurtă incursiune în apariția contabilită ții

În practica şi teoria contabilă se face distincţie între:

 contabilitatea financiară,
reglementată prin norme naţionale şi/sau internaţionale; informaţiile
comunicate iau forma situaţiilor financiare anuale, fiind informaţii
publice la care au acces toți utilizatorii.

 contabilitatea de gestiune,
puţin reglementată la nivel naţional, adaptată la specificul activităţii
fiecărei întreprinderi, oferind informaţii cu privire la costuri, bugete,
marje, abateri şi rezultate pe produse, pe activităţi şi pe unităţi
organizaţionale. Prin urmare, informațiile nu sunt publice, sunt
informații la care au acces doar utlizatorii interni (managerii).
 1.2.Definiții și concepte cheie

Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea,

evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor
şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute (art. 2,
alin. 1, Legea contabilității numărul 82/1991, cu modificările și
completările ulterioare). În acest scop, contabilitatea trebuie să
asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia
financiară, performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la
activitatea desfăşurată, atât pentru cerinţele interne ale acestora,
cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii
financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi
utilizatori.
 1.2.Definiții și concepte cheie

Conform art. 1, alin. 1, Legea contabilității numărul 82/1991, cu

modificările și completările ulterioare, au obligaţia să conducă și să
organizeze contabilitate proprie:
regiile autonome;
societăţile comerciale;
societăţile cooperatiste;
societăţile/companiile naţionale;
instituţiile publice;
institutele naţionale de CD;
asociaţiile;
alte persoane juridice fără scop
lucrativ; PFA;
alte persoane juridice cu scop lucrativ;
 1.2.Definiții și concepte cheie

Contabilitatea se regăseşte:
la nivel macroeconomic, sub forma
„contabilităţii naţionale” şi
la nivel microeconomic, sub diferite forme
specifice
 1.2.Definiții și concepte cheie

În literatura de specialitate se cunosc mai multe

clasificări ale întreprinderilor, în funcție de:
sectoarele în care operează
mărimea lor
forma de organizare juridică