PROCESUL TERAPIEI OCUPAŢIONALE

Curs 6

Procesul terapiei ocupaţionale

Modelul procesual al performanţei ocupaţionale (OPPM)
Procesul canadian de practică în terapia ocupațională (CPPF)

Intervenția în domeniul terapiei ocupaționale presupune derularea unui proces, adică o succesiune de
etape corelate logic și cronologic. Două dintre cele mai cunoscute modele de proces sunt modelul
procesual al peformanței ocupaționale și modelul canadian.

Modelul procesual al performanţei ocupaţionale (OPPM - Occupational Performance Process

Model), prezentat în figura 1, este elaborat începând cu anul 1997 de către Virginia Fearing, Mary Law
şi Jo Clark. Cele 7 etape ale procesului sunt (Fearing & Clark, 2000):
1. Identificarea, validarea şi stabilirea priorităţilor legate de problemele/dificultăţile în performanţa
ocupaţională – identificarea problemelor în performanța ocupațională din perspectiva clinetului și/sau a
familiei sale. Terapeutul ocupațional investighează povestea de viață a clientului, istoricul său
ocupațional și realizează un screening al dificultăților clientului.
2. Selectarea unei abordări teoretice – terapeutul ocupațional alege modele teoretice care vor servi
drept cadre de referință utilizate pentru evaluarea cazului și planificarea intervenției.
3. Identificarea componentelor performanţei ocupaţionale şi a condiţiilor de mediu care contribuie
la aceste probleme – terapeutul ocupațional evaluează componentele performanței ocupaționale a
clientului în ariile productivității, autoîngrijirii și activităților recreative. De asemenea sunt evaluate
caracteristicile mediului care susțin performanța ocupațională sau contribuie la problemele
ocupaționale ale clientului. Se poate utiliza acum modelul PEO.
4. Identificarea punctelor tari şi a resurselor clientului, familiei sale, terapeutului și ale sistemului
din care face parte clientul – o etapă foarte importantă, realizată simultan cu etapa a treia, după
încheierea analizei PEO. Punctele tari ale clientului sunt esențiale pentru succesul intervenției.
5. Negocierea rezultatelor urmărite şi dezvoltarea planurilor de acţiune – terapeutul și clientul
negociază rezultatele care se dorește să fie obținute în urma intervenției și stabilesc planuri specifice de
intervenție, focalizate pe problemele ocupaționale identificate anterior.

1
 6. Punerea în practică a planului de intervenţie – planul de intervenție stabilit anterior este
implementat, prin utilizarea unei varietăți de metode și mijloace, care pot include echipamente de
tehnologie asistivă, consultarea cu alți specialiști în îngjijire, educarea/informarea clientului.
7. Evaluarea rezultatelor performanţei ocupaţionale – terapeutul ocupațional realizează o
reevaluare a clientului în ariile ocupaționale în care au fost identificate inițial problemele. Diferența
dintre rezultatele evaluării inițiale și celei din această etapă indică progresul realizat de client. Acum se
decide dacă acesta încheie procesul terapeutic sau dacă este nevoie în continuare de intervenție.
Procesul de TO poate continua dacă au fost identificate de către client noi probleme ocupaționale.

Identificarea problemelor
ocupaţionale
Fig. 1. Modelul procesual al performanței ocupaționale
Rezolvare (Fearing & Clark, 2000)

Selectarea abordărilor
Procesul canadian de practică în terapia ocupațională
Aspecte rezolvate (Canadian Practice Process Framework -
teoretice
CPPF) este dezvoltat de către Helene Polatajko, Janet Craik, Jane Davis și Elizabeth Townsend în
Aspecte
2007, sub egida Asociației Canadiene a Terapeuților Ocupaționali (CAOT).
nerezolvate
CPPF este elaborat din perspectiva facilitării Identificarea
practicii centrate pe client, a practicii
Evaluarea rezultatelor componentelor şi a
fundamentate pe dovezi științifice și a practicii reflexive (Fazio,
condiţiilor Hicks,
de mediuKuzma, Leung, Schwartz, &
Stergiou-Kita, 2008).
Modelul (fig. 2) include opt etape cheie (Ripat, Law, Leclair, Letts, & Vrkljan, 2009):
Implementarea planurilor prin
ocupaţie Identificarea punctelor tari
şi a resurselor

Negocierea rezultatelor urmărite şi

dezvoltarea planurilor de acţiune

2
 Contextul societal
Contextul practicii

Stabilirea
cadrului
Iniţierea (probleme și Evaluarea
relaţiei cu obiective)
clientul

A
Stabilirea
obiectivelor
/planului

Punerea în B
practică a
planului C

Monitorizare

Modificare

Evaluarea Încheierea
rezultatelor

Fig. 2. Modelul procesului canadian de practică în TO

1. Intrarea/Inițierea – primul contact dintre terapeut și client. Acum, cei doi decid împreună dacă
vor începe sau nu procesul de intervenție. Terapeutul îi explică clientului beneficiile pe care le poate
avea de pe urma terapiei ocupaționale, îl informează asupra confidențialității și consimțământului
informat.
2. Stabilirea cadrului – etapă importantă pentru relația terapeutică. Sunt discutate valorile,
credințele, așteptările, dorințele și presupunerile în privința procesului de intervenție și se identifică
cele mai importante probleme ocupaționale și posibile obiective ocupaționale.

3
 3. Evaluarea – presupune identificarea factorilor personali, ocupaționali și de mediu care
contribuie la problemele ocupaționale ale clientului.
4. Stabilirea obiectivelor/planului – terapeutul și clientul colaborează pentru a se pune de acord
asupra problemelor ocupaționale descoperite în etapa de evaluare și negociază obiectivele intervenției,
ținând cont de resursele disponibile.
5. Punerea în practică a planului – sunt aplicate metode de intevenție specifice terapiei
ocupaționale, pentru a lucra asupra obiectivelor stabilite anterior.
6. Monitorizare/ Modificare – evaluarea progresului clientului se realizeză continuu pe tot
parcursul procesului, iar terapeutul ocupațional poate modifica intervenția pentru a facilita performanța
ocupațională a clientului.
7. Evaluarea rezultatelor – terapeutul ocupațional reevaluază problemele clientului și le compară
cu evaluarea inițială pentru a vedea dacă obiectivele au fost atinse sau dacă este nevoie de stabilirea
unor noi obiective și planuri.
8. Încheierea – terapeutul și clientul dicută despre atingerea obiectivelor, iar terapeutul îl
informează pe client despre necesitatea consultării altor specialiști în îngrijire sau despre alte intervenții
de terapie ocupațională necesare în viitor.
CPPF ia în considerare cunoștințele, experiențele și valorile personale pe care atât clientul, cât
și terapeutul le aduc în relația terapeutică. Acest model poate fi aplicat în numeroase contexte de
practică și permite terapeutului să lucreze cu indivizi și grupuri.

Bibliografie
Fazio, K., Hicks, E., Kuzma, C., Leung, P., Schwartz, A., & Stergiou-Kita, M. (2008). The Canadian
Practice Process Framework: Using a conscious approach to occupational therapy practice.
Occupational Therapy Now, 10(4), 6-9.
Fearing, V. G. & Clark, J. (2000). Individuals in context: A practical guide to client-centered practice.
Thorofare, NJ: SLACK Incorporated
Ripat, J., Law, M., Leclair, L., Letts, L., & Vrkljan, B. (2009). OPPM and CCPF – An interactive guide
to clinical decision-making. Canadian Association of Occupational Therapists Conference, Ottawa,
ON, June, 2009. http://www.srs-mcmaster.ca/Programsnbsp/MScOT/ProfessionalFramework
/ProcessFrameworks/tabid/3541/Default.aspx.
Schulz, E. K. Occupational Performance Process Model. https://docs.google.com/viewer.