Creșterea sectorului public – risc social

Creșterea sectorului public este datorată creșterii și diversifocării pachetului de servicii pe

care statul le furnizează cetățenilor. În lipsa unui plan de acțiune intersectorial care să abordeze o
perspectivă sustenabilă creșterea sectorului public poate reprezenta un risc social.

În primul rând, veniturile fondului care acopera chetuielile publice sunt dobândite în
urma creșterii nivelului de taxarea a statului prin mărirea procentuală a sumei reținute din
venituri sau prin mărirea și/sau intoducerea de noi impozite. Impozitele sunt de două tipuri
directe (impozitlele realizate din veniturile cetățenilor) și indirecte (veniturile realizate din taxele
pe consum, TVA, și pe salarii). Conform lui Littorin (1994, p. 61), în urma analizării situației din
Suedia din anii 1980, modalitatea principală prin care statul suporta valoarea nivelului
cheltuielilor publice a fost creșterea impozitelor indirecte. Aceasta practică creează un val de
nemulțumire în societate, afectează majoritatea cetățenilor și reprezintă o modalitate
nesustenabilă de acoperire a cheltuielilor.

În al doilea rând, în anumite situații excepționale guvernul acordă o serie de ajutoare

suplimentare, însă după finalizarea situațiilor de criză, acest tip de ajutoare nu pot fi eliminate ci
rămâne o constantă, fapt ce pune presiune asupra cheltuielor. Totodată în perioadele de criză,
cetățenii sunt de acord cu introducerea de taxe suplimentare deoarce le considera justificate
pentru a trece perioad de criză. După finalizarea crizei autoritățile păstrează nivelul de taxare și
direcționează banii către alte programe, măsură nesustenabilă deoarece fințatea programelor
sociale nu ar trebui să aibă exclusiv finanțare dobândită în urma creșterii nivelului taxelor.

De exemplu în anul 2006 Guvernul a majorat nivelul venitului cetățenilor care se pot
încadra pentru suvbeveționarea agentului termic de la 300 de ron la 500 de ron. Măsura a dus la
creșterea sumelor alocate de la 480 milioane de lei în 2006 la 860 milioane de lei în 2007. 1
Nivelul cheltuielor publice a crescut de la 537 874 milioane de lei în anul 1991 la 281 451
miliarde de lei în anul 2003.2

1
Mihai Păunescu, Management public în România, p. 51, editura Polirom, 2008 citat din Bugetl 2007 – politici
prioritare ale Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei;
2
Idem p. 2;
 În al treile rând, Dunvleavy și O’Leary sunt de părere că unul dintre principalele motive
de creșterea a sectorului public este reprezentat de beneficiile iraționale pe care politicienii aleg
să le acorde cetăținilor în perioadele electoarele cu scopul de a-și menține electoratul astfel
securizându-și poziția de conducere. Pentru ca astfel de măsuri să nu se reflecte în creșterea
impozitelor, politicienii aleg să se împrumute crescând astfel nivelul datoriei publice.

În concluzie, creșterea sectorului public poate reprezenta un risc social în cazul în

creșterea are loc prin adoptarea și creșterea taxelor și a impozitelor în detrimentul identificării
alternativelor sustenabile din punct de vedere economic.