Rezolvarea conflictelor prin colaborare

Pentru a rezolva un conflict este necesar ca mai întâi să îl înţelegem,

dincolo de emoţiile şi stările pe care el ni le provoacă. Atunci când ne
aflăm într-o dispută cu un partener de relaţie, de orice tip ar fi ea, de
cele mai multe ori ne dorim ca totul să dispară, iar relaţia să revină la
starea ei normală. Dar dacă s-a ajuns la tensiune, atunci cel mai
probabil va trebui să facem noi ceva pentru a obţine acest lucru şi nu
să aşteptăm să se rezolve ca prin minune de la sine. Înainte de a ne
ocupa de problemă, trebuie să ne transformăm adversarul în
colaborator oferindu-i încredere, timp şi suport emoţional şi ob ţinând
un acord din partea lui asupra disponibilităţii de a remedia situa ţia.

Apoi, în primă fază, definim conflictul, formulăm problema în termeni

clari, simpli şi neutri. Obţinem informaţii despre părerile celuilalt, le
confruntăm cu părerile noastre şi eliminăm obstacolele care ne-ar
putea incomoda în viitorul demers (de exemplu: credinţele negative
despre celălalt sau stereotipurile).

A doua etapă constă în identificarea părţilor implicate şi excluderea

celorlaltor persoane din discuţii şi din demers.

În a treia etapă analizăm conflictul, faptele, nevoile, sentimentele

pozitive şi clarificăm sentimentele negative (de exemplu: temerile,
preocupările, grijile, atât cele comune, cât şi cele personale). De notat
este că nu toate nevoile sau interesele vor fi comune, aşa că vă este
de folos o listă pentru situaţiile în care ele sunt complexe şi diferite.
Tot aici ne ocupăm şi de motivaţiile pentru a satisface nevoile şi
pentru a ajunge la un consens. Nu neglijaţi lucrurile care ascund
altceva profund sau neexprimat şi amintiţi-vă că şi celălalt are dreptul
de a a avea reacţii emoţionale, de a-şi schimba punctul de vedere sau
de a-şi exprima opiniile.

A patra etapă este cea a generării de idei pentru rezolvarea

conflictului. Trebuie să fie luate în considerare toate punctele notate
sau stabilite de comun acord şi este crucială participarea ambelor
părţi. Este un demers creativ în care motivaţia menţionată anterior
poate face diferenţa între un conflict rezolvat definitiv şi bine şi un
eşec total.
În a cincea etapă alegem cea mai bună soluţie. Se ajunge la un acord
prin negociere, iar scopul ei este de a oferi cea mai bună soluţie care
să asigure câştigul ambelor părţi. Se strâng mâinile în semn de acord,
apoi se elaborează planul de acţiune.

A şasea etapă este cea de aplicare a planului de acţiune, pres ărat ă cu

momente în care ambii parteneri verifică şi controlează concomitent
din când în când situaţia pentru a se asigura că ea se sschimbă în
direcţia dorită.

Şi, în ultima fază, se compară rezultatul cu situaţia iniţială. Aţi putea

sugera că ea poate fi exclusă, pentru că progresul este evident. Dar
aşa cum rezolvarea conflictului a început dintr-un punct, ea trebuie s ă
se încheie în altul. Iar evidenţierea progresului este o cale bun ă de a
pune capăt colaborării de acest gen şi de a stabili acorduri privind
strategiile de prevenire a unui alt conflict. Ideal ar fi ca punctul final să
fie stabilit de la bun început printr-o întrebare de tipul: „Când vom
accepta că acest conflict este considerat ca fiind rezolvat?” pentru ca
destinaţia procesului să fie clară şi asumată de ambele părţi.