Căi de rezolvare a conflictului care le folosesc

Pentru a rezolva un conflict este necesar ca mai întâi să îl înţelegem, dincolo de

emoţiile şi stările pe care el ni le provoacă. Atunci când ne aflăm într-o dispută cu
un partener de relaţie, de orice tip ar fi ea, de cele mai multe ori ne dorim ca totul
să dispară, iar relaţia să revină la starea ei normală. Dar dacă s-a ajuns la tensiune,
atunci cel mai probabil va trebui să facem noi ceva pentru a obţine acest lucru şi nu
să aşteptăm să se rezolve ca prin minune de la sine. Înainte de a ne ocupa de
problemă, trebuie să ne transformăm adversarul în colaborator oferindu-i încredere,
timp şi suport emoţional şi obţinând un acord din partea lui asupra disponibilităţii
de a remedia situaţia.
 
Apoi, în primă fază, definim conflictul, formulăm problema în termeni clari, simpli
şi neutri. Obţinem informaţii despre părerile celuilalt, le confruntăm cu părerile
noastre şi eliminăm obstacolele care ne-ar putea incomoda în viitorul demers (de
exemplu: credinţele negative despre celălalt sau stereotipurile).
 
A doua etapă constă în identificarea părţilor implicate şi excluderea celorlaltor
persoane din discuţii şi din demers.
 
În a treia etapă analizăm conflictul, faptele, nevoile, sentimentele pozitive şi
clarificăm sentimentele negative (de exemplu: temerile, preocupările, grijile, atât
cele comune, cât şi cele personale). De notat este că nu toate nevoile sau interesele
vor fi comune, aşa că vă este de folos o listă pentru situaţiile în care ele sunt
complexe şi diferite. Tot aici ne ocupăm şi de motivaţiile pentru a satisface nevoile
şi pentru a ajunge la un consens. Nu neglijaţi lucrurile care ascund altceva profund
sau neexprimat şi amintiţi-vă că şi celălalt are dreptul de a a avea reacţii
emoţionale, de a-şi schimba punctul de vedere sau de a-şi exprima opiniile.
 
A patra etapă este cea a generării de idei pentru rezolvarea conflictului. Trebuie să
fie luate în considerare toate punctele notate sau stabilite de comun acord şi este
crucială participarea ambelor părţi. Este un demers creativ în care motivaţia
menţionată anterior poate face diferenţa între un conflict rezolvat definitiv şi bine
şi un eşec total.
 
În a cincea etapă alegem cea mai bună soluţie. Se ajunge la un acord prin
negociere, iar scopul ei este de a oferi cea mai bună soluţie care să asigure câştigul
ambelor părţi. Se strâng mâinile în semn de acord, apoi se elaborează planul de
acţiune.
A şasea etapă este cea de aplicare a planului de acţiune, presărată cu momente în
care ambii parteneri verifică şi controlează concomitent din când în când situaţia
pentru a se asigura că ea se sschimbă în direcţia dorită.
 
 
Şi, în ultima fază, se compară rezultatul cu situaţia iniţială. Aţi putea sugera că ea
poate fi exclusă, pentru că progresul este evident. Dar aşa cum rezolvarea
conflictului a început dintr-un punct, ea trebuie să se încheie în altul. Iar
evidenţierea progresului este o cale bună de a pune capăt colaborării de acest gen şi
de a stabili acorduri privind strategiile de prevenire a unui alt conflict. Ideal ar fi ca
punctul final să fie stabilit de la bun început printr-o întrebare de tipul: „Când vom
accepta că acest conflict este considerat ca fiind rezolvat?” pentru ca destinaţia
procesului să fie clară şi asumată de ambele părţi.