Maria Eduard Ștefan, anul IV, Teologie Pastorală

Examen Administrație Parohială

1. Organizarea locală a Bisericii Ortodoxe Române.

a) Descrieți jurisdicția și componența Mitropoliei Ardealului.

b) Atribuțiile mitropolitului.

a) Mitropoliile sunt constituite din eparhii ( episcopii și arhiepiscopii) și sunt

conduse de către un Sinod metropolitan, alcătuit din mitropolit, care îl și prezidează,
arhiepiscopii, episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari de la eparhiile sufragane. Acest
sinod poartă grijă de activitățile întreprinse în cadrul întregii mitropolii, și veghează pentru a
fi promovată și păzită credința ortodoxă, disciplina clericilor și monahilor li întrajutorarea
frățească între eparhiile subordonate.

În ceea ce privește Mitropolia Ardealului, aceasta are în jurisdicție două

arhiepiscopii, și anume Arhiepiscopia Sibiului, care are sediul în municipiul Sibiu și
Arhiepiscopia Alba Iuliei, ce are sediul în municipiul Alba Iulia. Tot în jurisdicția
Mitropoliei Ardealului se găsesc și trei episcopii: Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei,
ce are sediul în municipiul Oradea, Episcopia Covasnei și Harghitei, cu sediul în municipiul
Miercurea Ciuc și Episcopia Devei și Hunedoarei, cu sediul în municipiul Deva.

b) Mitropolitul este cel care prezidează Sinodul metropolitan și este

conducătorul canonic al unei mitropolii. El își exercită drepturi și îndeplinește îndatoririle
prevăzute de Sfintele canoane de tradiția bisericească și de Statutul pentru Organizarea și
funcționarea Bisericii Ortodoxe Române. Conform statutului, mitropolitul, așa cum am mai
spus, poate convoca și prezida Sinodul mitropolitan, poate prezida ședința Sfântului Sinod
pentru alegerea de episcopi și episcopi sufragani. Tot mitropolitul, împreună cu alți ierarhi,
hirotonește arhiepiscopii și episcopii sufragani, episcopii-vicari, arhiereii-vicari de la eparhiile
din mitropolie, împreună cu chiriarhii acestora. Poate emite gramata pentru întronizarea
arhiepiscopilor și episcopilor sufragani și poate să facă vizite arhiepiscopiilor și episcopiilor
pe care le are în jurisdicție. Mitropolitul poate convoca, de asemenea, sinaxele stareților și
duhovnicilor de la mănăstirile din eparhiile subordonate, cel puțin o dată la trei ani și poate
prezida comisiile zonale de pictură bisericească. Mitropolitul primește diversele sesizări care
privesc arhiepiscopii, episcopii vicari etc. din eparhiile sufragane și poate dispune analizarea
lor în Sinodul Permanent și poate aduce la cunoștință Sfântului Sinod rezultatele cercetării.
Tot în cadrul atribuțiunilor mitropolitului se numără și emiterea deciziei mitropolitane de
constituire a Consistoriului mitropolitan. Poate, de asemenea, emite decizia de numire a
președintelui Consistoriului Mitropolitan și a Consistoriului Mitropolitan monahal. Comunică
Patriarhiei Române numele clericilor de mir, ale exarhilor de mănăstiri și ale altor clerici din
rândul monahilor , desemnați să fie membri titulari sau supleanți în Consistoriul Superior
Bisericesc și în Consistoriul Superior Bisericesc Monahal. Totodată, poate aproba sau
respinge hotărârile luate de cele două consistorii.

2. Cercetarea canonică.

a) În câte categorii se împart impedimentele la hirotonie? Definiți pe scurt fiecare

categorie.

b) Impedimente morale și impedimente canonice. Enumerați trei asemănări și trei

diferențe între acestea.

a) Impedimentele la hirotonie se structurează în patru categorii. Prima categorie în

rândul impedimentelor este ,,impedimente dogmatice”. Acestea se referă la apartenența la
Biserica Ortodoxă a candidatului, a soției și a familiei sale, în ideea că daca unul din membrii
familiei candidatului, sau chiar el, nu sunt ortodocși, atunci hirotonia nu poate avea loc. Tot în
cadrul impedimentelor dogmatice se numără și lipsa hirotoniei episcopului săvârșitor al
hirotoniei sau lipsa succesiunii apostolice. Aici se face referire la faptul că hirotonirea se face
de către un episcop ,,valid”, care a primit și el taina hirotoniei, fiind interzisă săvârșirea
acestei Sfinte Taine de către oricine altcineva. Ultimul impediment dogmatic se referă la
pregătirea candidaților la preoție. Fiecare candidat trebuie să aibă pregătire în domeniul
teologic, excepție făcând doar acei autodidacți.

O altă categorie din cadrul impedimentelor la hirotonie este categoria

impedimentelor morale. Și aici găsim aspecte ce țin în primul rând de vocația candidaților;
cei care doresc să urmeze drumul preoției trebuie să fie mânați de o chemare, fără aceasta
neputându-se oficia Taina Hirotoniei. Deci, lipsa vocației oprește săvârșirea hirotoniei. Însă,
această lipsă a vocației poate fi obiectivă, în acest caz regăsindu-se cei care nu simt chemarea
necesară spre înalta slujire preoțească, dar mai poate fi și subiectivă; aici se încadrează cei
care nu dau dovadă că au această chemare. Tot în rândul impedimentelor morale se numără și
viața imorală dusă de candidatul la hirotonie, iar aici accentul cade, în primul rând pe
păstrarea fecioriei. Un canon al lui Nichifor Mărturisitorul spune că acela care a desfrânat nu
se cuvine a deveni slujitor al Domnului. Aici este importantă și viața morală a soției
candidatului, ea trebuind să fie curată asemenea viitorului preot. Un alt impediment moral este
nedezlegarea de la duhovnic. Duhovnicul știe cel mai bine starea duhovnicească a
candidatului la hirotonie și poate să spună foarte clar dacă fiul lui duhovnicesc este sau nu
vrednic de primirea hirotoniei, cunoscând prevederile canoanelor. Lipsa recomandărilor
necesare este, de asemenea, un impediment, deoarece acestea au rolul de a confirma vrednicia
candidatului pentru slujirea preoțească. Ultimul impediment în cazul impedimentelor morale
este dat de activitățile desfășurate de candidat. El poate întreprinde activități care nu sunt
compatibile cu Biserica și care nu fac cinste hainei preoțești (exemplu cămătăria) și care îl pot
face pe candidat să nu aibă o viață morală desăvârșită și o ținută morală deosebită.

O altă categorie de impedimente la hirotonie este categoria impedimentelor

canonice. Acestea țin, în primul rând, de statutul personal necanonic al candidatului. Se
interzice hirotonia când candidatul este căsătorit, dar necununat sau căsătorit cu o femeie
văduvă sau divorțată. De asemenea, când candidatul la hirotonie a divorțat, sau a rupt
logodna, sau s-a recăsătorit, sau s-a lepădat de credință sau de voturile monahale, hirotonia nu
poate avea loc . Mai apoi, tot de canonicitate ține și lipsa jurisdicției candidatului, el trebuind
să aparțină unei eparhii. Tot de ordin canonic ține și săvârșirea necanonică a hirotoniei, adică
săvârșirea ei de către un episcop necanonic ( care a fost caterisit, excomunicat sau a ieșit din
ascultare canonică). La hirotonia episcopului, trebuie să asiste minim doi sau trei alți
episcopi. Hirotonia este considerată necanonică și când este încălcat „principiul jurisdicțional
de episcop săvârșitor”, adică atunci când un episcop hirotonește un candidat dintr-o altă
eparhie, fără acordul episcopului din zona respectivă. Tot aici se încadrează și săvârșirea
hirotoniei în ascuns. De impedimentele canonice ține și vârsta candidaților, la care se adaugă
lipsa integrității sănătății fizice și psihice. Ultimul impediment în cadrul celor canonice este
refuzul candidatului de depunere a jurământului de la hirotonie și de la terminarea studiilor
teologice.
 Hirotonirea ține cont și de impedimentele liturgice. Aici se încadrează
săvârșirea hirotoniei la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, sau săvârșirea în zi aliturgică.

Acestea sunt aspectele care opresc săvârșirea Tainei Hirotoniei și de care

trebuie să se țină cont cu strictețe.

b) În descrierea impedimentelor morale și canonice putem observa atât asemănări

cât și deosebiri. Observăm, ca și asemănări, faptul că impedimentele morale se raportează la
viața morală a candidatului, prin ferirea de desfrânare și ținuta morală a soției. Ei bine, găsim
aceste aspecte și în cazul impedimentelor canonice, fiind opriți de la hirotonie cei care au
divorțat, sau s-au recăsătorit, sau care viețuiesc cu văduve sau divorțate. Cu alte cuvinte, cele
două au în vedere integritatea morală a persoanei candidatului. Tot ca asemănări între cele
două se poate include faptul că ele au în vedere viața și toate componentele și actele înfăptuite
de către candidați. Aceste două categorii de impedimente pot fi repere în urcușul duhovnicesc
pe care un candidat la preoție trebuie să le respecte, ele având în vedere modul în care
candidatul s-a raportat la realitățile dumnezeiești pe parcursul vieții sale.

În ceea ce privește deosebirile dintre cele două categorii de impedimente,

putem afirma faptul că impedimentele morale vizează preponderent viața personală și
activitatea cotidiană a candidatului, iar cele canonice vizează actele ,,oficiale” pe care
candidatul le-a înfăptuit. Mai mult, impedimentele morale se referă doar la candidat, pe când
impedimentele canonice au în vedere mai multe aspecte: episcopul săvârșitor, principiul
jurisdicțional etc. Tot în rândul deosebirilor, putem observa faptul că în cadrul
impedimentelor canonice există un reper legat de vârsta candidatului la hirotonie ( vârstă
necanonică), aspect ce nu este regăsit în cadrul impedimentelor morale.

3. Asistența socială în Biserica Ortodoxă Română.

a) Definiți calitatea de furnizor de servicii sociale.

b) Cine poate deține calitatea de furnizor de servicii sociale în Biserica Ortodoxă

Română.

a) Furnizorii de servicii sociale sunt cei ce desfășoară activitatea socială fie în

nume propriu, fie în parteneriat cu instituțiile specializate ale statului, ale administrației
locale, sau ale organizațiilor neguvernamentale. Această calitate de furnizor de servicii
sociale presupune înființarea de cabinete medicale, centre de diagnostic și tratament, unități
spitalicești cu internare de zi și continuă, farmacii cu regim închis și deschis, precum și centre
de recuperare și îngrijiri paleative, cu respectarea prevederilor statutului și legislației
bisericești și civile în vigoare.

b) Conform Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe

Române, Biserica Ortodoxă Română, prin eparhiile sale are responsabilitatea asistenței
religioase și a personalului bisericesc aferent desfășurării acesteia. În ceea ce privește
persoanele ce pot fi furnizori de servicii sociale, aici pot fi recrutați doctorii, absolvenții de
masterat și licențiații în teologie, cu acordul scris al chiriarhului locului și cu respectarea
prevederilor statutare și regulamentare bisericești, în condițiile legii.

4. Capacitatea preoțească.

a) Care este raportul dintre personalul clerical și Centrul Eparhial?

b) Formulați o cerere de înscriere pentru capacitatea preoțească.

a) Între personalul clerical și Centrul eparhial există un raport de slujire și misiune

liber asumată. Acest lucru este menționat în mărturisirea solemnă publică rostită și semnată de
către fiecare candidat înaintea hirotoniei întru preot.

b)

Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop,

Subsemnatul Maria Eduard Ștefan, domiciliat în localitatea Câmpulung

Muscel, județul Argeș, strada Parcul Mirea, nr. 29, absolvent al Facultății de Teologie
Ortodoxă „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna”, Sibiu, promoția 2021, fiu duhovnicesc al
Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, vă rog să-mi acordați Înalta Binecuvântare în vederea
înscrierii la examenul de Capacitate preoțească, sesiunea: august 2021.

Al Înaltpreasfinției Voastre supus fiu duhovnicesc

Data: Semnătura:
 Înaltpreasfinţiei Sale, Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic,
al Argeșului și Muscelului

5. Disciplina clerului.

a) Consistoriul Eparhial și Consistoriul Mitropolitan.

b) Comparați atribuțiile celor două consistorii.

a) Consistoriul eparhial este instanță disciplinară și de judecată pentru abaterile și

delictele clerului de mir. Consistoriul judecă și propune chiriarhului spre aprobare hotărârile
care vizează sancționarea acestora. Hotărârile Consistoriului eparhial aprobate de către
chiriarh devin definitive și executorii. Poate funcționa în cadrul fiecărei arhiepiscopii și
eparhii și este format din 3 membri titulari și 2 membri supleanți. Membrii care alcătuiesc
acest Consistoriu sunt preoți cu cel puțin gradul II, doctori, absolvenți de masterat sau
licențiați în teologie cu cunoștințe canonice și juridice. Membrii consistoriului eparhial se aleg
la propunerea chiriarhului de către Adunarea eparhială, pe termen de patru ani. În cadrul
Consistoriului se află un grefier cleric.

b) Consistoriul mitropolitan este instanță disciplinară și de judecată a recursurilor

clerului de mir ce aparține eparhiilor sufragane mitropoliei, sancționat cu depunerea din
treapta preoției, precum și a apelurilor împotriva hotărârilor de caterisire. Consistoriul
mitropolitan dă hotărâri definitive și irevocabile, după aprobarea Sinodului mitropolitan,
hotărâri referitoare la depunerea din treapta preoției, precum și a apelurilor împotriva hotărârii
de caterisire. Consistoriul mitropolitan privind apelul împotriva pedepsei caterisirii, se aprobă
de către mitropolitul locului, însă poate fi atacat cu recurs la Consistoriul Superior Bisericesc.
Consistoriul funcționează la fiecare mitropolie din încredințarea Sinodului Mitropolitan. Este
alcătuit din 3 sau 5 membri titulari și 2 membri supleanți aprobați de Sinodul Mitropolitan.
Acești membri sunt aleși dintre preoții desemnați la Adunările eparhiale ale eparhiilor din
mitropoliei, alții decât cei desemnați în Consistoriile eparhiale și care sunt preoți cu cel puțin
gradul II, doctori, absolvenți de masterat sau licențiați în teologie, cu cunoștințe canonice și
juridice. În ceea ce privește președintele Consistoriului, el este numit prin decizia
mitropolitului și trebuie aprobat în Sinodul mitropolitan. Grefierul este numit tot de
mitropolit, din personalul clerical al Centrului eparhial de reședință al mitropoliei.
b) Consistoriul eparhial are în vedere abaterile disciplinare ale clericilor de mir. El judecă
și dă spre aprobare chiriarhului aprobare acestora, iar în urma aprobării lui, hotărârile devin
definitive. Hotărârile de caterisire luate de către acest Consistoriu pot fi atacate cu recurs și
merg spre dezbatere in Consistoriul Mitropolitan, unde sunt luate hotărârile definitive în ceea
ce privește depunerea din treapta preoției a persoanei în cauză. Hotărârile acestui Consistoriu
trebuie aprobate de către mitropolitul locului și ele mai pot fi atacate cu recurs la Consistoriul
Superior Bisericesc. Pe scurt, cei nemulțumiți de hotărârea de caterisire dată de Consistoriul
Eparhial, pot face recurs spre a fi analizată situația lor în Consistoriul Mitropolitan.
Consistoriul eparhial este o instanță de judecată în fond, iar Consistoriul mitropolitan este o
instanță de judecată în recurs.