Pacatul se iarta sau se plateste?

Rom 6:23, Evrei 9:22 – si fara varsare de sange nu este iertare

31 oct 1517 – Luther afiseaza cele 95 teze pe usa bisericii din

Wittenberg

Indulgentele?
Tetzel –
Este posibil sa privim sacrificiul de la cruce ca pe o
indulgenta?

Evrei 12;4 – voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange in lupta

impotriva pacatului.

“Cei ce se gândesc la rezultatul urgentării sau împiedicării

Evangheliei, o fac în legătură cu ei înșiși și cu lumea. Puțini se
gândesc la ea în legătura ei cu Dumnezeu. Puțini au în vedere
suferința pe care păcatul a pricinuit-o asupra Creatorului
nostru, întreg cerul a suferit în timpul agoniei lui Hristos; dar
această suferință nici nu a început și nici nu s-a sfârșit odată
cu întruparea Sa. Crucea este o descoperire pentru
insensibilitatea noastră la durerea care, de la nașterea lui,
păcatul a adus-o inimii Iui Dumnezeu. Orice abatere de la
ceea ce este drept, orice faptă crudă, orice eșec al omenirii
de a atinge idealul Său, îi aduce mâhnire.” — (Education,
263.)
“Caracterul ofensiv al păcatului se vede în prețul plătit de
Fiul lui Dumnezeu prin umilință, suferință și moarte. Întregul
Univers a văzut în El o mărturie vie despre ororile păcatului,
pentru că în natura Sa divină El a purtat însemnele
blestemului. El este în mijlocul Tronului ca un Miel care a fost
junghiat. Cei mântuiți vor fi pentru totdeauna puternic
impresionați de caracterul detestabil al păcatului, în timp ce
vor privi spre Cel ce a murit pentru fărădelegile lor. Valoarea
Jertfei va fi mai bine înțeleasă pe măsură ce se înțelege mai
limpede valoarea sângelui ispășitor, prin care Dumnezeu a
făcut o cale nouă și vie pentru mântuirea omului, prin unirea
umanității cu divinitatea în Hristos.” — (The Signs of the
Times, 30 decembrie, 1889.)

Adesea, noi ne întristăm și plângem din cauză că faptele rele

aduc urmări neplăcute pentru noi, dar aceasta nu e pocăință.
Adevărata întristare pentru păcat este urmarea lucrării
Duhului Sfânt. Duhul descoperă nerecunoștința inimii care L-a
disprețuit și întristat pe Mântuitorul și ne aduce în pocăință la
piciorul crucii. Prin fiecare păcat, Isus este rănit din nou; și
atunci când privim la Acela pe care noi L-am străpuns,
plângem pentru păcatele care au adus chin și suferință asupra
Lui. Un astfel de plâns va duce la renunțarea la păcat.
 “Asupra tuturor planează vinovăția crucificării Fiului lui
Dumnezeu.” — (The Desire of Ages, 745.)
“.... La fiecare apropiere de cruce, inima sa se înduioșează și
în căință strigă:— Păcatul meu l-a ucis pe Fiul lui Dumnezeu.”
— (The Signs of the Times, 5 iunie, 1893.)

Dacă tu ți-ai mărturisit păcatele, dacă ți-ai așezat picioarele

pe un teren sigur, dacă regreți păcatele tale, în așa măsură
încât să nu le mai repeți, vei primi iertare. Adu-ți aminte că
atunci când păcătuiești, rănești din nou pe Cel ce și-a dat
viața Sa prețioasă pentru tine, așezând ocară asupra Lui.
Lumea privește și spune: ‘Oh, aceștia sunt cei care pretind că
Domnul le-a iertat păcatele; dar vedeți îngăduința, necinstea
și păcătoșenia lor?’ Hristos este umilit în persoana sfinților
Săi. Să nu luăm această poziție. Să considerăm că este un
lucru nobil să ne mărturisim greșelile și să le părăsim.” —
(The Review and Herald, 18 mai, 1905.)