Floare albastra

1. Incadrarea intr-un curent literar

2. Explicarea titlului in relatie cu temele/motivele poeziei
3. Comentarea a cel putin 2 secvente semnificative pentru mesajul poeziei
4. Evidentierea relatiei dintre ideea/ideile poetice si procedeele artistice, prin explicarea
a cel putin 2 dintre acestea

1.Incadrarea intr-un curent literar

Publicata in anul 1873 in revista „Convorbiri literare” poezia „Floare albastra” este o
eloga care apartine primei etape a creatiei eminesciene. Zoe Dumitrescu incadreaza textul
impreuna cu „Sara pe deal”, „Lacul”, „Dorinta” si altele intr-o serie intulata „Iubire de la
Ipotesti”, in care se observa tonul nostalgic si plin de repros rezultat dintr-o iubire tanarului
Eminescu cu Casandra ce ar fi murit la 16 ani.

2. Explicarea titlului in relatie cu temele/motivele poeziei

Titlul este compus din subtantivul „floare”- ce exprima fragiliatatea, delicatetea,

pasiunea- si adjectivul „albastra” – care sugereaza detasarea, ratiunea. Sugestiile titilului,
considerat atat separat cat si intr-o armonie oximoronica, dezvolta cele doua lumi asociate
vocilor poetice, doua perspective asupra iubirii si valorilor generate de acesta:cea feminina
caracterizata de afectiv, imediatului, concretului si cea masculina care exprima contemplarea,
asteptarea, abstractul. Tema operei este iubirea, vazuta ca o implinire a eului, pe fundalul
naturii paradisiace.

3.Comentarea a cel putin 2 secvente semnificative pentru mesajul poeziei &&

4.Evidentierea relatiei dintre ideea/ideile poetice si procedeele artistice, prin
explicarea a cel putin 2 dintre acestea

Textul este structurat in patru secvente: doua ample- construite sub forma de monolog
adresat- si doua mai scurte- construite sub forma de monolog reflexiv si confesiv. Primele trei
strofe apartin lumii de jos, aproapelui fiind perceptia cuminte a omului obisnuit asupra
preocuparilor geniului: dorinta de cunostere („Şi câmpiile asire/ Şi întunecata
mare;/Piramidele-nvechite.”) nu aduce fericire („rauri in soare”) . A doua secventa-
apartinand vocii masculine- regasim elemente de tandrete („dulce” , „mititica”), iar perfectul
simplu indica o actiune incheiata in trecutul apropiat.
Cea mai ampla secventa reprezinta o invitatie directa si spontana catre trairea clipei,
intoarcere la elementar, esential. Scenariul este ca o promisiune de implinire a iubirii intr-un
cadru perfect constituit de natura. Intalnim trei din cele cinci etape ale idilelor eminesciene:
chemarea, asteptarea, intalnirea, jocul erotic, somnul si visul. Ultima partea a operei exprima
extaz, beatitudine („Ce frumoasă, ce nebună/E albastra-mi, dulce floare!”) care se transforma
in nostalgie ajungand la o concluzie amara: „Floare-albastră! floare-albastră!.../Totuşi este
trist în lume!”

INCHEIERE
Dezvoltare motivlui romantic de circulație europeană într-o viziune lirică proprie,
poemul „Floare albastră” reprezintă o capodoperă a creației eminesciene din etapa de tinerețe,
purtând în germene marile teme și idei poetice dezvoltate mai târziu în „Luceafărul”.