ANDREAS LATZKO

Oamenii in razboiu ria

n Bo
da
Cu un cuvint introductiv de
Ad

ROMAIN ROLLAND §i HENRI BARBUSSE

tă

Traducere de
iva

ADONIS POPOV
pr
ția
lec
Co

IA§I
EDIJURA „ VI ATA ROMLNEASCA" S. A.
J- 1920
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 Socotim interesant sa publicam aid aceste
rinduri pe care Henri Barbusse $i Romai'n Hol­
land le-aa scris pentru a prezenta publicului
pe Andrias Latzko :

da
Bo
„Lotzko este f5r3 indoiaia unul din cei mai
man scriitori pe care-i are astazi omenirea. El a
n
descris grozavia razboiului —la care a luat parte
ria

ca of iter in armata austriaca —in ni§te accent? §i

Ad

cu o put^re a caror profunzime nu-a ajuns-o p3na

astazi nimenea. Nimenea afara de el nu a facut
tă

sarasune strigatui cSrnii care se zbate singerinda

§i se sacrifica pe cimpul de lupta §i nebunia
iva

co§marului de razboiu. Nimeni nu a introdus ca

pr

el in ciclul mizeriei pe soldatii intraji in m3run-

taele macelului. Din toata opera lui se inalja
ția

o miia imensa, un respect imperios §i vibrator

lec

pentru viata omeneasca.

Aceasta revolta admirabiia a unei constiinte pe
Co

care o schingiue^te p3n3 la {ipet durerea celor-

lal|i, aceasta protestare a unei sensibilfta^i pe
care o zgudue §i o inebune§te p3na o rupe in
bucati stupiditatea cataclismului voit, a exercitat *
asupra multimii din multe „ |§ri o puternica in-
fluenta moraia. Aceste capo-d'opere au ridicat im-
potriva exceselor militarismului, contra barbariei
imperialiste, un rechizitoriu nemuritor".
Henri Barbusse

i
 II

„Le Feu este mai suportabil pentru razboini-

cii de acasa. In el predomina hofSrirea de a fi ?
in aparenja, impersonal. Cu foate ca in el sint
figuri multe §i precise, dar nici-una nu predomina;
romanul nu are un erou ; te simti mai pujin legat
de suferintele impra§tiate in to'ate partile ; si a-
cestea, ca§i cauzele lor, au un caracler elementar.
Enormitatea destinului care te zdrobe§te micso—
reaza amaraciunea acelora ce sint zdrobitii.
Aceasta fresca a razboiului pare viziunea unui

da
prapad universal. Muljimea omeneasca blestema

Bo
flagelul, dar i se supune. In cartea lui Barbusse
tuna o ameninjare pentru viitor: nici-una pentru
n
prezent. Rafuiala e aminatadupa incheerea pacii.
ria

In Menschen im Krieg, sesiunea juratilor e-

deschisa, — omenirea e la bara §i ea depune con­
Ad

tra calailor. Oinenirea? Nu. Cijiva oarneni, cite—

va victime alese, a c3ror suferinja ne vorbeste mai
tă

deadreptul decit acea a unei multimi,—ea este in­

iva

dividual;! ; ii urmarim ravagiile in trupul si in

pr

inima sfi^iata, o imbr3|i§am ; ea e a noastra. Si

martorul care depune nu se sileste sa fie o-
ția

biectiv. Se tingue pasionat §i, gifiind de torturile

lec

din care abia a scapat, ne striga : „Razbunare !"

Acel care a scris aceasta carte abia a scapat din
Co

mfern, el gifie; vedeniile lui il urmaresc, el

poarta infipta inca in el ghiara durerii. Andreas
Latzko va r3mine, in viitor, in riiidul intaiu al
martonlor, care au I3sat descrierea adev3rata a
^eiace a fost R3stignirea Omului in anul de dis­
grace 1914.
Rornain Rolland

* u n °f't e r ungur. A fost ranit in luptele

din ,anu 191a—1916 depe frontul italian.
 Ill

Bibliografie

Menschen im Krieg, 1917, ed. Rascher Zu­

rich, colecjia „Europaische Blatter.
Traduceri franceze: H. Mayor — Elvejia, Mag-
deleine Marx—Franta, 1920, ed. Flammarion.
In preparare : Tribunalul Pacii — aceia§i edi-
tura.

In traducerea noastrS, capitolul Invingatorul

da
•este tradus de d. Demostene Botez, iar capitolul

Bo
Camaradul de d. C. R. Ghiulea.
n
ria
Ad
tă
iva
pr
ția
lec
Co
"
•
Co
lec
f.

ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
•
 da
flmicilor
si
Bo
n
ria

inamicilor
Ad

f '•
tă
iva
pr

„ ...Ell ft in ca va veni o zi ci"ml toata lu-

ția

mea va gindi ca mine..."

lec
Co
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 *3
Co
lec
ția
pr

C M. \ 1
iva
tă
Ad

PLECAREA
ria
n Bo
da
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 PLECAREA

Era peia sfir§itul toamnei.

AI doilea an de razboiu trecea peste tirguso--

da
rul acesta austriac, inghemuit friguros la poaleie
Bo
colinelor impSdurite, care-1 adSposteau fSra ea
chipul lui adormit sS fi suferit nici cea rpai mica
n
schimbarc.
ria

Zi §i noapte locpmotivele suerau, trenurile pline-

Ad

de soldaji treceau greoiu — cu cintece si flori

-perindind la nesfirsit vagoane indopate'cu fin
tă

presat, cu vite §i muni{ie, rostogolindu-se hu-

iva

ruind tainic §i prudent. Din partea cealalts lungi-

convoiuri de ale Crucii Ro§ii urcau monoton^
pr

cSrind in \ar& pe acei pe care ii restituia rSzboiul

— pecetluiji cu un semn ros.
ția

Infrigurarea unei lumi intregi, cu mersu! ei gi­

lec

gantic, trecea de-a lungul acestui tirg tarS sS-i

atingS, eel pujin in treacSt, lini§tea pe care o-
Co

pSstra. Ai fi zis cS micile-i cSsu^e albe §i b&-

trine isi acordau in tScere fajadele lor invechite
ea sS ignoreze in mod superb pe nechemata la-
coma si zgomotoasS care rSvSsea intreaga o-
menire.
In grSdina publics, frunzele caramizii §i pirii-
toare zburaudeprin castani, copiii se jucau cu
ele lini§tit, femeile flecSreau in pragul dugbe-
nelor §i ulijele se inviorau de gestul luminos al.
12 ANDREAS'LATZKO

fete'ror. impodobite cu barize colorate, care fre-

cau geamurile sirguitor §i lini§tit.
Zadarnic filfiiau pe fruntea caselor drapelele
albe ale Crucii-Ro§ii, zadarnic i§i inscria rSzboiul
ordonantele lui pe zidurile toate, pacea pluteali-
lni§titpe uli|ele tirgului -aici, aproape de mScel,
la abia cincizeci de chilometri de el, aici unde
citeodatS, noaptea, lumina iui fuIgerStoare aprin-

da
dea zarea intreagd intr'un foe bengal.
Cind vaiul greoiu si cutremurStor al camioa-
Bo
nelor automobile se o.prea o clipa, cind trenurile
sfir§eau huruitul lor pe pod, cind semnalele de
n
goarna si zornaitul sabiilor incetau' tirgul inca-
ria

pa|inat isi relua iar chipul lui placid, gata s3-§i

Ad

reia gr.abit masca militara cind vre-un automobil

de al Statului-Major navaiea in goana pela col-
tă

tul unei strazi.

iva

Departe, acolo, duruitul enorm al tunului

parea latratul unui monstru ingramadit in-
pr

tr'o vizuine in mdruntaele pamintului, gaca sa

iisneasca afard. Urletul infundat al mortierelor,
ția

iti facea impresia pe care |i-o face tusea hi-

lec

riita a unui muribund pe care il asculji dintr'o

odae de alaturea, cu 'fruntea inghetata §i cu ochii
Co

inro§iJi de groaza. Si cind sughifu-i monstruos §i

indepartat ii zguduia din temelii §irul lung de c3-
sufe, tresSrea §i el, vibra dela un capSt la altul,
pe urma se oprea sa asculte razboiul, ca un co§-
mar infipt in pieptul pamintului.
Luminate de flacara tremurStoare a eandelelor,
care azvirleau in fundul odailcr umbre repezi
catra paturile ingramadite in §ir, uli^ele se pri-
veau rnirate. Citeodata, • noaptea era straba-
tuta de tipete §fi§iitoare, scormolita de vaetele
§i de horcaitul care e§eau din saiile prea pline.
 PLECAREA 13

Pe ferestrele deschise larg, e§eau zgomote ome-

ne§ti; fiecare prabu§ea tacerea, arunclnd in noapte
incriminari salbatice impotriva razboiului care,
in departari, i§i indeplinea menirea, zvirlirid in
urma lui —gunoae singerinde — nenorocite tru-
puri zdrenjuite.
Pe piete ci§melele de tuciu, curgindu-si lini§-
tit murmurul neincetat, i§i povesteau mereu
zilele tineretii lor, cind oamenii pretuiau liniile
limpezi §i contururiie nobile §i cind razboiul nu

da
tuna detit pentru haimanale §i peiltru printi.

Bo
Legenda se desprindea u§or, se'nvirtejea
plutind in jurul spiraleior, urea din toate coltu-
n
ri!e,pornea pe toate strazile, zina nevazuta ce fa-
ria

cea sa ferpteasca fericirea si pacea ; batrinii cas-

Ad

tani i§i plecau fruntea u§urel §i'n umbra fo?ni-

toare a ramurildr Itir imbrati§a aparindu-le, fe-
tă

|ele palide ale cSsuJelor ingrijorate.

Tamiindu-se din ziduri mucezite, rede§tfiptat,
iva

trecutul revenea, era aicea fata, a§a de mult ca

pr

.murmurul dulce al apelor predotnina hodoro-

gitul tunator.
ția

Bolnavii, intin§i in lingoarea lor, ascultau tai-

lec

fasul lin al noptii §i respirau odihna ; chipul gal-

ben al r.Snitilor, adu§i in tirg pe legSnat u§or de
Co

brancarde, se destindea: uitau de lad. lar tru-

pele greoae care, in mar§ format, porneau la sa-
crificiu, pSreau c& reinvie aici, ca §i cum fiecare
victim^ ar fi vSzut e§indu-i pacea inainte si ca
§i cum s'ar fi v^zut, liber §i fara de arme, hoi-
narind-prin umbra stilpilor §i a cerdacurilor in
flori.
Razboiul aici era ca riul tirgului care tisnefte
sus, din miazS-noapt e, in -mun{i, infrigurat de
goana lui : acolo sus ) o pietricica in drum il face
 14 ANDREAS LATZKO

sa spumege de minie... aici, la cellalt cap al

tirgului, else indepSrteazS larg §i multumit, des-
fatat de feeria pe care-o ogIinde§te.
Lenes in patul lui mai larg, el patrunde prin
fine^e, inconjoarS cu o braJarS spitalul militar,
care, in umbra castanilor sai, pare cladit pe o
insult. Din trei pSrfi ale lui, fiorul limpede al
apei se cununa cu fiorul frunzelor, §i ai zice
ca, in nimbul ei de intuneric, gradina orches-
treaza in jurul martirilor simfonia milei. Martiri

da
a caror torturi r3mine disciplinata p3na la

Bo
moarfe,'reglementata pana la mormint, unde ii
ingroapa until peste altul: cismari, scribi, tini-
n
chigii, rindasi, cu vorbe sforaitoare care au pre-
ria

tenfia sa fie o apoteoza. »

Sunase, tocmai, retragerea. Patrula i§i facea
Ad

rondul. Ea surprinse trei oameni intirziafi in um­

bra marei alei, ii impinse inainte :
tă

— Nu, dar de cite ori... Ce, sinteji ofijeri ?,

iva

ii bodogani, cu un aer parintesc, seful patrulei,

pr

un caporal voinic de milifieni, cu timplele sure...

r ,Hai? Nu scrie la reglement ca trupa se culca la
ția

orele noua ?..."

lec

Ca sa-§i pastreze demnitatea ne§tirbita, recurse

la amenin^ari, dar severitatea lui, in fond, era
Co

r3u jucata :
„Ei, cum?... Ne-am injeles ?..."
Era gata sa intrebuinteze formula obi§nuita
care sS-i faca sigur „s'o §tearga", dar ea i se
opri pe buze intr'o strimbatura care-1 strinse de
git. Cei trei intirzia|i, care, tirindu-§i picioarele
se indreptau supu§i catra e§irea trupei, ar fi voit
ei s o „§tearga". Dar ca sa mearga, ei nu aveau,
pentru tofi trei, decit sase cirje §i dou3 picioare.
Ai fi zis ca un director de scena, indr3git de
 PI,EC AREA 15

•simetrie, ii strinsese aid pentr'un ciudat tablou

vivant: pe eel din dreapta redus la piciorul drept,
pe eel din stinga, perechea lui, {upSind 111 picio­
rul sting §i, la inijloc, urcat pe doua cirje, cu
pantalnnii incruci§a|i §i prinsi in bolduri pe piept,
o nenorocita bucata dintr'un om, a§a de mica
incit s'o culci intr'un leagan...
Cu capul plecat, cu pumnii inclesta^i, casicum
privelistea acestei mieerii I-ar fi cople§it, capo-
ralul examina grupul, mini 0 injuratura, care nu

da
era tocmai patriotica §i zvirli in fata lui un scui-
pat lung care §uer3 printre dinti si cdzu foarte
departe. Bo
Pe cind se indrepta agale inspre cellalt capat
n
al gradsnii, unde era cladirea ofi^erilor, o des-
ria

lanpiire de risetc ii ajunse la ureche. Se opri

Ad

impietrit, ?irindu-§i capul intre umeri ca Subt 0

lovitura puternica §i figura lui de {3ran se a-
tă

prinse de fu!g£hil unei minii feroce. Inca odata

iva

scuipa ca sa se usureze si, luindu-§i vint, trecu

prin fata veselei societaji p,e care 0 saluta e-
pr

nergic.
Alene, ofi|erii ii raspunsera la salut. Sedeau
ția

acolo, patrun§i cu tojii de aceasta fericire de a

lec

te simti trSind care plutea pe deasupra tirgului,

aseza^i pe patru banci strinse in patrat in jurul
Co

casei §i povestind vesel, povestind despre razboiu

ca nijte §cOlari'care iji amintesc de groaza exa-
menelor trecute. Fiecare ifi facuse datoria, i§i
piatise partea, §i — sim{indu-se protejat de rana
lui, se izola in miraculoasa a§teptare a permi-
siei, a reintoarcerii acasa, a revederii fiinjelor iu-
bite, a felicitarilor si in speranta de a trai dou3
saptamini—doua saptamini intregi-ca un om, nu
ca un numar...
16 ANDREAS LATZKO

Mai tare decit toti ridea un tinar loco-

tenent care, din cauza fesuiui sdu de ofifer
dintr'un regiment de bosniaci, fusese poreclit
„Musulmanul". O schija de obuz ii zdrobise pi-
ciorul sting care de citeva sdptdmini fusese imo-
bilizat intr'un uluc de ghips, §i i§i purta §i i§i
uningiia ghipsul in a§a chip incft pdrea ca in-
grije§te un obiect pretios ce i s'ar fi incredintat.
Pe banca din fata Musulmanului §edeau doi
ofijeri: un capitan de cavalerie atins la*bratul drept

da
de o ruptura transversala §i un ofijer de artile-
rie, poreclit „Filozoful", pentrucd era „privat-
Bo
docent" fn filozofie; acesta din urma purta pe
buza de sus, deja cicatrizat, un bot de gpure
n
ria

croit de o granatd.
Cu cele doua doainne rezetnate de parete, nu-
Ad

mai cei trei oameni intretineau convepsatia.

A1 patrulea, un locotenent de militieni, compo-
tă

zitor celebru in viata civila, purta la ceafd ni§te

iva

plete sarbede. Pierdut in visul lui, hursuz, cu pri-

virea ratdcita, cu membrele zguduite de un tre-
pr

mur nervos, fedea cam deoparte, indiferent la con-

ția

versatia ceiorlalti. L-au adus, saptdmina trecuta,

depe platoul Doberda, atins de o zdruncinatura
lec

nervoasa. Groaza saldsluia in ochii sai. Inghe-

muit sdlbatic in el, ldsa sa faci ce vrei din el,
Co

se culca, se aseza in gradind,. dar un zid neva-

zut, in care i§i tinea infipta cautdtura, parea ca
il desparte de lume. Nici chiar sosirea nea§tep-
tatd a sotiei lui, o blonda rapitoare, nu fusese in
stare sd-1 smulgd, pentru o clipa, din vedenia
inspaimintdtoare care fl cucerise tot, dupd ce-i
luase mintea. Cu bdrbia infiptd in piept, /fara
nici-un suris §i fard nici-un gest, el ldsa sd
curga valul de vorbe drdgostoase ale sotiei • lui,.
 PLECAREA 17

§i eind in turburarea, in dragostea ei* ea in-

cerca sa-i atinga cu virful degetelor ei bietele Im
mini tremurinde.el iresarea izbindu-se iaapoi, ca
apucat de o crampa.
Lacrimi mari incepeau atunci a curge pe o-
brajii plapinzi ai femeii. I§i croise drum cu atiu
suferin^a, strabatind regiuni interzise, p3n3 aici 5a
aeest spital a§ezat chiar in zona de razboiu,
acum, cind— insfir§it -ft gasise via §i neatins.
dupace prima ei bucurie (recuse, un zid miste-

da
rios se ridica in ia\a ei: nici Iacrimile, nici ru-
Bo
gamin|ile ei nu erau i* stare sa-1 abatA e! ra-
minea aici, mereu aici, §i f3ra nici-o mila ei o
n
desparjea de tot ceiace ea vroia — cu oriee pre|
ria

— sa jegSseasca!...
Ad

Spaima o apleca spre ei, o apropia mereu:

nu intelegea, cu toata 'nver§unarea cu care it
tă

cerceta, secretul acestei du§manii din care p3rea

iva

ca este piamadit. Ochii ei scormoneau intuneri-

cul, minile ei se intindeau bijbiind, se intindeau
pr

timid, apoi se retrageau de indata te o mi§care

a omului, azvirlind-o iar in disperare, o atingea
ția

ca o arsura.
lec

Vai, ce greu era sa-§i stapineasca durerea, sa

nu poata intr'un strigat sa smulga taina pe care
Co

o punea acest om, in groaznica iui nefericire, in-

tre el §i refugiul lui!... Ce greu in fericirea §u~
breda a revederii, sa fie neveita si vorbeasca,
sa raspunda §i sa nu se dispereze de risetul ne-
contenit al celeiialte feniei ! Ce fericita era asta !
Barbatul ei la adapiost intr'un comandamenr im­
portant, in spate; ea fugise de plictiseala uniu
camin fara copii ca sa imparta§easca via|a zbu~
ciumata a unui spital! Dela §apte sara; era im-
bracata, cu paiaria pe cap, gata de plecare; dar
18 ANDREAS LATZKO

iotdeauna, iaslndu-se convinsa sa ramie, flirtlnd

vesel; ca§i cum n'ar mai fi avut con§tiin{a su-
ferinjii ce se desprinsese o zi intreagd dintre p3-
rejii de care ea se rezema.
Biata femee respirS, lnsfir§it, cind noaptea.
destul de intunecoasa, ii ingadui sa piece neob
servata de vorbareja asta. Si totu§i, cu toata
vanitatea §i importanta. pe care §i-o dadea ca sa
evoace „datoriile sale de sora de caritate", Ma­
dam Maior purta in sufletul ei un sentiment care,

da
chiar f3r3 voia ei, era mai tare decit ea. Marele

Bo
val de afectiune materna, care mina femininul
clnd omul este in pericol, o mina §i pe ea. Pe
n
ace§ti trei care faceau In jurul ei un cerc plin
ria

de atenjie §i de veselie, ea ii vazuse, ca pe aljii

mii §i mii, murd3ri{i de singe, intepeniji, gemind;
Ad

§i bucuria gainei care-§i vede puii incepind a da

din aripi, ii incaizea cochetaria.
tă

Decind barbajii au ajuns sa poarte in ei pro­

iva

pria lor moarte, lihni^i, incovoiaji §i grapi§, luni

de zile in §ir, cum l§i poarta femeia copilul de
pr

cind incepe a-I a§tepta §i p3na la chinurile na§-

ția

terii, lucrurile s'au schimbat: femeile se simt cele

mai tari §i ins3§i sensualitatea poarta in ea o
lec

maternitate noua.
Co

Prigonita de durerea ei, abia e§ita dintr'o re-

giune in care razboiul nu era decit aceia ce se
spunea ca e, blonda femee simjea crescind in
jurul ei golul acestei intimitaji austere, se simjea
pierduta in gradina inecata in intunecime §i
intunecata §i mai mult de prezen{a apropiata a su-
ferinjii §i a morfii. Ceilalji erau la ei, in r3zboiu,
vorbeau in limba lui, amesteclnd in ea o dispe-
rata nevoe de via$a, bizara bunatate care cu-
pi»inde pe barbat cind este beat de brutalitate
 PUiCARKA

§i vorbare{a raceaia a femeii a cSrei curiozi-

tate pare ca se transforma in sadica cruzime,
cind e saturata de singe §i de moarte.
Musulmanul §i capitanul tachinau necrujator
pe filozof, rizind de acei ce despica parul in pa-
tru §i cauta cai verzi pe pareji.
Ca ni§te adevara|i §oltici ei sorbeau sutfsulin-
jjurcat ai maibresei.al carei instinct feminin ap3ra
bunataCa dezarmata a Filozofului, pe cind ochii

da
ei, straiucind de pasionatS simpatie, le tAjneteau
sage^i de lumini.
Bo
. »Dar iasa|i odata in pace pe bietul locotenent,
zsse ea rizind ca un hulu)o, dreptatea e cu ei.
n
A^a-i, locotenente : razjpoiul e oribil, §i 3§tia doj
ria

glumescL." §i f£cu din ochiu catra ceilalji,

Ad

hi 5 semn de aprobare, filozoful surise flegma-

tic §i tScu. Musulmanul, care, stringind dindinji,
tă

i§i a§eza pe banca piciorul. at carui alb pata in-

iva

tunericui, in pc^ijia cea mai buna, izbucni d.e ris :

„Filozoful ?... Dar ce §tie el, Madame, despre
pr

razboiu ?... El.rtO e decit un artilerist, §i- dum-

nevoastra §ti{i, Madam Maior c3 r3zboiul nu
ția

se face decit cu infanteri§ti...

lec

V— Pe mine, aici, ma chiama Sora Engelberta,

ntrerupse niaioreasa, §i figura ei la acest cu-
Co

vint, deveni grava.

Scuzati, Sora Engelberta, dar vedeji : arti-
leria §i infanteria sint intre ele aproape ca bar- '
batul cu ferneia. Cind .este- vorba de ci§tigat
a iupta, noi infanteria o na§tem; iar artileria e
ca barbatul in amor, ea are toata piacerea §i nu
se trude§te decit''dupace copilul e botezat. Ej,
capitane, nu-i a§a ? $i tu^faci parte acum din
ravaleria pedestra..." Capitanul aproba zgomotos.
Dupa el, sociali§tii, pacifi^tii, deputa^ii care
 20

precupejesc fondurile pentru armata, tot ce voc

be§te §i scrie, tot ce cugeta §i tr3e§te din cuge-
tare, tot e bun de pus in acela§i sac cu Fik>-
zoful.
,, Desigur, desigur, spunea ei cu vocea im
uzata) un fiiozof e tot ce trebue artileriei. Des-
tul sa se infinga pe o inSltime §i sa se uite Itn-
prejur—§i-i tot ce po|i scoate din el. S3 fit bu-
curos c3 nu trage in ai no§tri!... Ei, cum v3 res-
pectam, asasinilor, clnd v3 simjearn in spinare_

da
5j>i acum destul cu rSzboiul ; ma culc. -Nu face
« sa stai alaturea de douS femei incintatoare, s&
Bo
poji privi fnsfir§it un obraz fara de barba, §i
sa vorbe§ti tot d e s p r e afurisitele de \m,~
n
pu^caturi. Poamne! cind .prima blondrna a put
ria

piciorul pe trenul-ambulan{a, cu boneta ei alba

Ad

§i frumoasa pe caput ei frizat, ah! Doamne, aji

fi dat tot numai s'o pot Ida de mina, §i s'o sorb
tă

cu ochiiParol, Madam Maior, tirul la {inta

iva

devine, la Urma urmei, plictisitor; jivinile acek

nu mai au haz; dar ce e mai rau, acolo lipsesc feme
pr

* ile ! Sa nu vezi decit barba^i, cinci lut.t de zile in §ir

§i pe-urma, a§a deodata, sa auzi o adorabiia voce de
ția

femee, ahl-nimic nu-i mai dulce pe pamint.

lec

Numai pentru atita, §i face sa te duci la raz-

boiu 1..."
Co

Figura expresiva a Musulmanului, stralucitoare

de tin.rete, f3cu o strimbatura :
„Ce-i mai frumos decit asta, zici ?—Nu, c&-
pitane, sa fim sinceri, nu e asta... Uite ce e :
sa e§i dintr'o bae, sa ai un pansament noit, sa
stai intr'un pat bun §i alb §i sa-ji spui ca ai sa
- stai citva timp lini§tit... Nimicnu poate fi comparat
cu a§a ceva. Desigur,*§i vederea femeilor are
. farmecul ei..."
 PLECAREA ' -21

Filozoful i§i incline capul lui mare §i rotund

de epicurian, ochii lui mici §i §irefi lunecauscin-
teind umed §i, scormonind intunericul care pa-
rea palpabil §i in care rochia alba a maioresei
fScea o pata iuminoasa, pe un ton cintat §i u-
surel el profera arar :
^Pentru mine, eel mai frumos, lucru e 'ta-
cerea... Sa fi fost acolo sus, in mun{i unde

da
ficare lovitura de tun e repetata -de cirici ori,

Bo
§i sa te regase§ti deodata in linl§te dpsavir§ita:
o lini§te fara lovituri de trasnet, fara piuit de gfbante,
n
fara urlete,—nimic decit lini§tea pe care o asculji
ria

cum trececa osimfonie !.. Inprimele nop{i, §edeatn

treaz si ascultam, ridicat, tacerea care era ca
Ad

un cintec pe care te sile§ti sa-1 prinzi dinde-

partari. Cred ca chiar gemeam., atit de frumos
tă

era s o ghice§ti, incit nu auzeai nimic!"

iva

Capitanul 3fv!& deparfe tigara care trase prin

uroapte o dira de foe, orbita unei comete; §i,
pr

p}esnindu-§i genunchiul, exclama rinjind :

ția

„Ei, 'Madam Maior, intelegi dumneata ceva

din toate astea ? „SS asculji ceiace nu se
lec

poate asculta!" Ei, vezi, asta se cheama filozo-

Co

fie. Eu §t.u una §i mai frumoasa: sa nu asculfi

eiace se aude, §i mai ales cind e vorba sa
auzi o magdrie filozbfica!"
Fu o explozie geqeraia de ris §i cel |intit'ri-
dea tot-asa de tare ca§i ceilalp. Caci §i el era
imbibat de piacerea pScll care aburea din
tirgul adormit §i care plutea in gradina asta in­
to mnata. - Sagejile ascuflte ale capitartului ca-
deau asupra lui fara sa-1 atinga, §i nimic rtu-i.
putea strica farmecal zilelor ce ii mai ramineau
pana sa piece iar pe front: Vroia sa se bucure
de ele din plin §i confortabil, cn ochii lnchi§i ta
 22 ANDREAS LATZKO

un copil care §tie ca, dapa aceia, trebue sA fie

Inchis intr'o careers neagrl
InfioratS toatS, maioreasa se apleca :
„VSd cS mi vS in|elege$i asupra aceiac
poate fi mai frumos-§i respirafia ii gifiia. Sa
vedem, dacS vS in{elege{i asupra ceiace este
acolo eel mai grozav ? Pentru mulji e tirul de
baraj, pentru aljii e vederea primuiui om cAzv<
alSturea de ei. Pentru dumneavoastrS ?"

da
Filozoful, cSruia i se adresa intrebarea, avu
expresie de martir. Discujia aceasta nu prea in­
Bo
tra in planul !ui, §i cSuta un rSspuns evaziv, cincf
un strigSt neomenesc, un fel de rSget ii fScu sS se
n
ria

intoarcS inspre locul unde §edeau ofi^erul de mr-

lijieni §i sojia lui. Din cauza intunericului ii ui-
Ad

taserS acolo, §i privirile inspSimintate se intre-

bau intre ele, cind omul cDtinindu-se. cu ocfan
tă

stin§i, ca un manechiri hodorpgit strigS infri-

iva

gurat §i sus :
„ Grozav ?... Nu e decit plecarea, te lasa >5
pr

pleci... Asta, asta e grozav!..."

ția

0 tScere grea de ghia{a se lSsS peste aceste

vorbe; pSnS §i figura inveselitS a Vlusulmann-
lec

lui injepeni intr'o incurcSturS dureroasS...era a§a

de neprevSzut, a§a de nelnjeles... §i in acelafi
Co

timp tremurul acestui trup, sunetele HorcSitoare

* care e§eau ca atitea sughituri zdrobite, ii strin-
geTau de git §i fSceau sA le plesneascS timpiek
Maioreasa era in picioare. Ea vSzu pe orave-
nind : trebuise sS-1 ferece de brancarda, cSci dis-
perarea convulsivS care il zbuciuma, il scutura
in a§a hal incit brancardierii nu mai puteausS-i
stSpineascS. Se spunea cA ceva oribil ii luase
min$ile... Maioreasa prevSzu accesul de nebunie
furioasS §i spaima o cutremurS. Apuca brafuJ
cipitanului §i prefScindu-se grSbitS :
 PLECAREA 23

„Vai, doamne, exclamS... pleaca §i ultimul

tramvai!... lute, iute, Madam dragS, hai sa fu-
gim!..."
Se scuIaserS to{i. Maioreasa luS pe nenorocita
femee de bra{ grabind-o din ce in ce :
„Ginde§te-te ca daca pierdem tramvaiul, ne
trebue un ceas ca sa ajungem in ora§ l"
Inebunita, tremurind, femeia se mai apleca o-
data sa-§i ia ramas bun dela barbat. Injelesese

da
bine ca strigatul lui se-indrepta impotriva ei, ca

Bo
era o groaznica invinuire, o invinuire ucigatoare
pe care totu§i ea nu o injelegea... II simti cum
n
se asvirle inapoi,- cum nervii lui se indirjesc la
ria

eontiactul buzelor ei, §i gindul la noaptea care

va urma —la noaptea fara de sfirfit in odaia ei
Ad

rece de hotel, a§a de neluata in seama §i sin-

gura in fata banuelii—gindul acesta o facu sa
tă

izbii&ieasca in plins. Dar maioreasa o tira, si-

iva

lind-o sa al^rge, pana dincolo de postul de gardS

pr

unde o par3si in drum.

Ofitefii le urm3reau siluetele luminate de fa~
ția

nare pe cind huruitul tramvaiului se apropia.

lec

Musulmanul i§i lua cirjele, clipi cu in|eles catri

Filozof §i, cascind, declare ca pleaca sa se culce.
Co

lnduio§at, c3pitanul privea curios la eel bolnav

§i, ca sa-i fie placut, batindu-1 peumeri, ii strigS
cu obi§nuitul lui ton indraznef :
„Da' §tii, amice? Ai o femee epatanta! Fe-
licitarile mele!..."
Dar, ingrozit, d5du inapoi. Bietul piept, in-
gramadit in el, prabu§it pe banca, incepu a \u~
p3i, a Jupai de parca oforta enorma se trezise in
el subit.
„ Femee epatanta! Asta da 1 Asta da! O
-femee foartc brava..„
24 ANDREAS LATZKO

Buzele tremurStoare azvirleau in debandadS

tot felul de vorbe spumegStoare §i.fSra de rost:
„A ! N'a vSrsat nici-o lacrimS, clnd ne-a im-
barcat in tren! Au fost foarte brave, toate cind
am plecat... Si femeia bietului Difl. A ! Ea a
fost §ic : s-a azvirlit trandafiri pe fereastrS. Erau
insuraji de dou3 luni
Luptind teribil, cu pumnii lncle§tafi, impotriva
laciimilor care ii horcaiau in git. rinji prelurig

da
§i zgomotos:
„Da: trandafiri. §i strigSte §i trandafiri si
Bo
„la revedere..." A! patrioatele noastre !... Colo-
nelul a felicitat pe Dill pentru bravura femiei
n
ria

lui, ma in^elegi: foarte brava ca§i cum am fi

plecat la manevre..."
Ad

I§i despicd picioarele in ldturi §i bijbiind si se

fie -drept, apuca brajul capitanului §i vlrlndu-se
tă

in nasu! lui, ii scormoli obrazul cu privirea-i

iva

rStScita.
„Stii ce a pajit bietul Dill ? Eu eram acolo.
pr

§tii ? Spune, §tii ?..."

ția

Prins, c3pitanu! chema cu ochii ajutor.

„Ei, hai s3 ne culcam, nu te enerva a tit" .
lec

ii rSspunse el incurcat.
Co

Dar boluavul 11 intrerupse batind triumfator

•din mini :
„Nu §tii ? Nu §tii ce a pd^it Dill? Ei bine
sa-{i spun : eram amindoi la un loc, cum sintem
iioi acum, §i tocmai el voia sS-mi arate fotogra-
fia nevesti-si pe care i-o trimesese brava lui fe-
mee, femeiu§ca lui c'ea bravS! Ei, ce brave au
fost toate, pSreau ci s'au injeles intre ele!..
Cind tocmai atunci, iute, vine una de 280... O,
departe de noi... Poate la vre-o doua sute de
pa§i... Nici nu ne sinchiseam... Clnd, deodata,
ceva negru zbura in jurul meu... Bietul Dill
 25

c&su stringind la piept fotdgrafia femeiu§tii lui

cea brava, iar o cisma cu piciorul unui soldat
dela. tren — pe care obuzul il facuse buc5{i de-
parte de noi—ise infipse In cap..."
Se opri, privi triumfator la capitan, §i cu un
gias plin de mindrie §i de ura, cu un glas pe
care il intrerupea cite-un horcait prea aspru :
„A, bietul Dill n'a maj putut spun©- nici-un
cuvint, in cap cu pintenul lui, un pinten a§a de mane

da
:it o piesa de cinci coroane... §i-a rasucit o-

Bo
:hii, a cautat trist la portretul femeii lui, care a
putuf permite asta!... asta !... astal... saracul de
n
el'... A frebuit sa vie patru oameni, auzi tu:
ria

patru oaineni, care sa-i traga cisma din cap. 0,

am sucit-o §i rasucit-o in toate parjile pana cind
Ad

din fgasta i-a |i§nit o bucata de creer... ca o ra-

dacina pe care o zmulgi... ca un fel de polip
tă

care s'ar fi Sdeschis pe pinten...

iva

—- Destul!" striga capitanui scos din minji, §i

rugind dintre ei o apuca spre casa fnjurind
pr

urmarit de privirile$nvidioase ale celorlalji.

ția

Si totu§i nu puteau sa-1 lase de izbeli§te pe

K-norocit. Abia ii trasese capitanui spriji-
lec

nul bratuluisau,§ ( i el se pr5bu§i pe banca, cu capui

Co

de speteaza, gemind ca un copil batut. Filozofui i!

atinse usor pe umSr §iincerca prietinos sa-1 fac<1
sa piece, dar el se ridica din nou §i fntr'urt ho-
hot de ris Idtrd :.
J-am smuls pe femeia lui epatanta, ohof
ce am mai tras, fofi patru!.,. Pana cind i-ae§it. v
Bu S-am sc3pat de ea... A§a, acuma i-a e§itV
An e§it toate!.., A e§it §i a m^a... Le-am scos
pe toate... Nu mai sint femei, n'au sa mai fie...
•fau sa mai fie aceste,
Capul lui baiabanind se lasa fn jos *§i lacrimi
26

mari incepurfi a curge pe obrazul lui trist. Ca-

pitanul se reintorsese, urniat de internul de ser-
viciu.
„Acum trebue sa te culci", ii spuse aspru
internul.
Bolnavul ridica fruntea §i se ulta fdra sa Inje-
leaga la noul venit. lar clnd doctoru! ii repeta
ordinuLmai rAspicat, ochii i se aprinsera deodat:
!ji rSspunse :

da
„A§a e, trebue sa plec, suspina lung.
To{i trebue sa plecam... toji!... Acel care nu-
Bo
pieaca e un la§... Nu ne trebue la§iL. Nu, nu! 1
...Ma fntelegi? Azi este la moda sa fii erou... S
n
ria

femeiu§ca cea brava a lui Dill, ca sa fie la.

moda... ii tfebuia §i ei un erou la paiarie... I-a
Ad

cumparat unul bietul Dill... L-a piatit cu creerul

Si eu. §i tu... Hai! Hai sa murim. Sa ne calce
tă

In picioare, sa ne calce creerii In picioare... Ca

iva

sa aibd la ce privi femeile... Ahaa! Sint epa-

tante... La moda..."
pr

I§i ridica cu greu trupul iui slab sprijinindu-se

ția

de speteaza bancii §i cautina aprobare pe figur

rile din jurul lui.
lec

„E trist. nu-i a§a ?" Intreba Inceti^or. Apoi

intr'un acces subit de turbare, scojird ni§te stri-
Co

gate ascu|ite carora le raspundea gr3diria in­

tr'un ecou lugubru:
„Ce tragere pe sfoara, hai ? ce tragere pe
sfoara ? Ce ? Eu sint bandit, eu sint brigand ?
Ce, nu-mi §edea bine la pian ? Ca sa le placi tre-
buiai sS fii dulce... sensibil... politicos... Si a§a,
deodata, ca e moda, acuma vor asasini... Spune
tu, tu injelegi
Descotorosindu-se de inedic, se ridica lar tin
picioare. §i vocea lui se infunda din ce in ce ii 1
 PLECAREA 27

git, pdnd cind deveni un fel de vdicareald mono-

tond, ca un sughij de bejivan.
„§i a me'a a fost bravd... desigur. Ce crezi,
cd a vdrsat o lacrimd ? A§i 1 Am a§teptat... am a§-
teptat mereu... sa^ipe... Eram sigur cd avea sd
fipe, sd ma implore sa nu plec, sa mi dau jos
din tren, sa ramin aicea... pentru ea... sd fiu la§„
Dar n'a avut curajul.
„Niciuna nu 1-a avut. Nu seingrijeau decit sa

da
tie brave... A§a §i-a mea. $i pa !... A fluturat §i
ea din batistd,. ca celelajte, §i ea!.."

Dumnezeu de martor.
nBo
Si minile lui se intindeau treraurind sa-1 ia pe

„Yrf.i sa §tii ce este mai grozav ? facu ei

ria

adreslndu-se, mai incet, Filozofului. Dezamdgi-

Ad

rea ingrozitoars a lecdrii. Nu; nu-i rdzboiui

Razboiul nu-i de ceiace trebue sa fie. Ce,
tă

te-a mirat pe tine cd e crud ?... Numai plecarea

iva

a fost o deceptie... cruzimea femeilor... asta, vezi,

asta a fost decepjia... Sd aibd ele oribila putere
pr

sd-$i surida §i sd-Ji azvirld trandafiri,'sd-si poatd

da., da... sd-§i dea bdrbap'i... copiii... micufii
ția

%e ei la cdpdtdiul carora au stat de mii de bri, pe

lec

care i-au mingfiat de mii de ori, pe ei carora ele

le-au dat viaja, cu jertfa vie^ii _ lor inse§i...asta,
Co

asta te decep{ioneazd...cd ne-au predat legaji, ca

ne-au trimes acolo: trimes... ca sd nu se simtd
jenate intre ele, §i ca sd. aibd fiecare eroul ei
asta e, prietine, decepjia cea adevaratd.. Crezi tu
cd am mai fi plecat noi dacd nu ne trimeteau
ele la rdzboiu ? Crezi asta? Dar intreabd perin-
da§ul eel mai idiot sd-fi spue dece i§i pune
crucea cind pieacd in permisie... ca sd a|i{e pe
fata care-1 a§teaptd, ca sd momeascd pe altele.
ca sd facd pe mehenghiul pe lingd femei, ca sd
ZH ANDREAS LATZKO

pue mina pe eie... de asta, vezi, §i nu de alta •

A ! da, ne-au trimes' acolo... Daca nu ne-ar fi
l&sat sa tie tescuim in vagoahe, daca ar fi jipat
ca nu le trebue asasini, ce general depe pamint
ar fi fost in stare sa faca ceva ?... N'ar fi pie- ;
cat unu!, daca ar fi Jipat ca nici una nu are sa|
se culce cu unom care aucis. Auzi tu, nici-unul!.
0, n'a§ifi crezut niciodata ca ele vorprimiasta
imi ziceam eu : se prefac, se stapinesc, dar c.ind

da
au sa audSmajina flueiiad, a! atunci.au sa {ipe, ~
Bo
au sa ne smulga din tren §i au sa ne salveze,. 1
Gindeste-te ca arfiputut sa ne salveze, §i ca s'au
n
multum'it numai s3 fie brave... Si asta ptetulinde-
ria

inea... in toata omenirea!..."

Ad

Cazu 'Se iar pe banca, nimicit, seormonit de su~

ghituri, de strigate disperate, §1 capul ii atirna
tă

pe pffept Laspatele lui se strinsesera mai mui£i

iva

Erau aid §i caporalul eel batrin de milip'eni, §1 j

el, alaturea de medicul ajutor §i cei patru sdi- 1
pr

dafi gata.'Toate ferestrele pavilionului de ofiferi

se luminasera si umbre imbracate sumar se a- J
ția

piecau curioase spre gradina.

lec

Bolnavul se uita pe rind la mutreleindiferente 1

ale celor dimprejur. Era istovit. Gitlejul lui uscat
Co

nu mai putea rosti nici-un cuvint; mina lui, cau- i

find ajutor, se intinse catra Filozof, care se ]
Pfabu§ise alaturea de el.
Internal g3si momentul potrivit:
»Hai, locotenente, la culcare. A§a-s femeile, I
u'ai sa le schimbi". Dar gluma lui rasuna fals.
Vroia sa-i vorbeasca mereu §i sa-1 atraga in
casa pfe hesiintite, dar vorbele ii tamasera in git.
Restul acesta omenesc ce se ciatina susfinut de
el §i c3pitan, \\§m deodata in sus §i izbi brafele
in laturi a§a de fare incit ii repezi pe amlndoi
 PLECAREA 29

in gloata spectatorilor. Se zgirci apoi in -el si "n -

ghemuit in genunchi, ca un harrd impoyorat,cu
vinele umflate, cu gura spumegud de rninie, re-
peta cuvintele doctoruiui :
„A§a ? Sint toate a§a ?... Sint toate a§a ?..
Ma rog, de cind ? Ce, ai uitat ca sinksufragete
care au pSlmuit mini§tri, care au dat foe la xnu-
zee, care s'au 13sat legate cu funia de feiinare
pentru dreptul de vot... pentru dreptul de vot!.,
pentru b5rbajii lor: nu, nimic, nici-un cuvint

da
nici-un strigat, nimic !..."
_Respir3 o clipa. §i sufocitidu-se, intr'o dispe-
Bo
rare saibatica, se smunci, se zbatu in sughijd-
rile caft-1 stringeau de git, §i ca in tinguitul unei
n
ria

bestii la pinda :
„Spune-mi, plinse, cuno§ti tu vre-una care
Ad

sa se fi zvirlit in faja trenulifi, pentru barbatul

ei ? N'ii fost nici-una aaresa insulte vre-un mi-
tă

nistru, pentru poi, vre-una care sa se lipeasca

iva

"Be §ine ? N'a zmuls nimenea nici-una, nici-una nit

s'a revoltat, nici-una n'a cricnit, nici-una n'a in-
pr

cercat sa ne apere, nici-una in toata omenirsa

ția

intreaga. Ne-au gonit. Ne-au astupat gura. Ne-au

dat pinteni ca bietului Dill. Ne-au frimes acolo
lec

unde se asasineaza. Trimes la moarte. Din va-

nitate. $i tu vrei s3 le aperi ? Stii ce le trebue
Co

Sa le smulgi, sa le smulgi ca erburile o'r3vite, sa

le smulgi din radadni. Cite patru, ca pentru Dill,
§i sa tragi, s3 tragi. Cite patru, ca sa iasa. A 1
tu e§ti doctorul ? Na, deschide-mi capul. Apuca..
trage... nu-mi mai trebue feraeel..."
Cu un gest larg ridica brajrul, se lovi cu pum-
nul in cap, ca cu un ciocan, §i cu degefele-t-
sgircite se puse sa se scotoceasca in ceafa <ji
 V

30

sa-§i smuiga urlind pumni de p3r pe care ii ri-

dica in sus.
La un semn al medicului, cei patru soida|i na-
vaiira asupra lui gifiind. Omui urla, scri§nea din
dinti, batea din mini, se smuncea a§a de tare
incft ii pravSlea pe to$i patru ca pe ni§te fire de
pae; bStrinul caporal, doctorul intervenirS §i ei;
^i, cu toji impreuna, reu?ira insfir§it s3-l tirie c3-
trS casa.

da
In urma lor, gradina se goli subit. Musulmanuf,
intovar2?it de Filozof, o iua in cirje dupa ei.
Bo
Se opri in prag §i contemplindu-§i grav, subt
un fanar, piciorul al c2rui ghips atirna mort in
n
fre cele doua cirje :
ria

„Fie vorba intre noi, Filozof ule, mai bine

Ad

a§a. Ce poate fi mai rdu... decit s2 nebune§ti

ca nenorocitul asta... Mai bine sS-Ji pierzi capui
tă

de tot... Doar dacS nu s'a face, poate, bine. ,

iva

ce crezi ?"
Filozofui tacea. Figura lui rotunda §i buna era
pr

aiba.; ochii lui negri„ inotau in lacrimi; dSdu

din umeri §i, f2rd sa raspundS heva, iji ajuta
ția

/ camaradul s3 se urce* sus. In pragul eoridorului,

lec

auzira in fund, in ce^lalta extremitate a clSdirii

zbituri de u§i §i un ultim urlet infundat...
Co

Lini§te,a se infinse iar. Ferestreie ofiterilor se

stinsera una cite una §i, incurind, * gradina nu
fu decit o insula intunecafa §i neagra pe care
riul o incoiacea tacut. Ca un ecou indepSrtat
vintul aducea din cind in dnd, dinspre apus, B
uisea zguduitoare a tunului.
Ultimii pa§i greoi ai patrulei mai scrijnira u-
§or pe nisipul din gradina ; un soldat a§ezindu-ji
tunica sfisiata mormai o sudalma infun.lat; cei-
 PI-EC AREA 31

lal{i istovjji i§i §terser5* sudoarea cti dosai

palrnei.
In urma lor, cu capul in jos, cu pipa '11 din^i
venea caporalul de milijieni. Cum intra in aleia
principals, o luminS incinse cerul §i un huruit
enorm,prSbu§indu-se subt pSmint, zgudui feres-
trele.
BStrlnul se opri brusc. Asculta pSna la sfir§it,
intinse pumnul indirjit §i stupind departe prin-
tre dinji, revoltat de sclrbS p3na in fundu! suf-

da
letului sSu, strigS:
— Porci !... nBo
ria
Ad
tă
iva
pr
ția
lec
Co
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria

BOTEZUL DE FOC
nB
od
a
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 BOTEZUL DE FOC

De o jumatate de or3 compania poposea la

da
marginea padurii; capitanul Marschner dSdu or-

Bo
dinul de adunare. Cu toate ca era o caldura co-
plesitoare, obrazul ii era palid; §i, in limp ce if
n
ruga pe locotenentul Weixler sa supravegheze
ria

preparativele plecfirii, peste zece minute, privi-

rea lui fugea intr'o parte.
Ad

A trcbuit sS se infringa intaiu pe el insu§i, ea

sa dea acest ordin, sa-1 rosteasca fara voia lui;
tă

i§i dadea sama ca de-acum nu mai era chip sa

iva

se mai joace cu destinul. Afostdestulsadeslantue pe

Weixler asupra soldajilor, ca totul sa mearga bine:
pr

oamenii dirdiiau in fa{a acestui bdefandru de douS-

ția

zeci de ani ca in fa|a diavolului, §i citeodata i se

p3rea chiar cSpitanuIui, ca faptura lui inalta de
lec

schelet avea in ea oeva ingriji.tor. Nici-o clipita de

Co

bunatate nu lumina vreodata ochii a§tia mici, pa-

trunzatori, in care zbuciumul sticlea ca ni§te fri-
guri. Afara de mustacioara fo-arte mica ce-i a-
dumbrea buza de sus, deschisa numai ca sa or-
done o pedeapsa, nici-un semn de tinere|e nu era
in acest baiat. Tim'p de un an decind erau im-
preuna, capitanul Marschner nu-1 vazuse nicio-
data rizind, nu §tia nimic despre famiiia lui, des-
pr^ originea lui, despre lumea in care trSia. Weix-
36 ANDREAS LATZKO

ler vorbea rar, in fraze scurte, sacadate,- suerate-

printre din{i. Tot ce vorbea pdrea cd ese din-
tr'un clocot de turbare stdpinita; nu vorbea de-
cit despre chestii de serviciu, despre rdzboiu, ca§i-
cum afard de acestea, nu mai;era nimica pe pa-
mint care sd merite vre-o atenjie.
Si ca o ironie a soartei, un astfel de o m fusese
tinut, tot timpul primulul an de rdzboiu, departe
de front!...De unsprezece luni §ijumdtate, decind
dura acest rdzboiu, locotenentul Weixler nu va-

da
zuse incd focul. E drept ca, in primele zile, tre­

Bo
cuse ci{iva chilometri de frontiera ruseascd, dar
tifosul il atinsese imediat fard sd fi tras nu'.car
n
un foe. Insfir§it, acum mergea! Cdpitanu! .rscli­
ria

ner stia cd locotenentul i§i rezervase, pentru din-

sul, o pu§cd de trupd si cd, pentru a fi sigur de
Ad

numarul du§manilor doborifi in sectorul lui, isi

consacrase toate economiile'ca sd cumpere o lu-
tă

netd de ochit. Cum se apropia ae foe, Weixler

iva

devenea aproape vesel, vorbarej, stdpinit de a-

pr

l^area vinatorului care e pe urma vinatului..

Cdpitanul se cam plictisea vdzindu-1 cum se ri-
ția

sipe§te, Ji§nind de ici-de-colo; biejii lui oameni

lec

zdrobid de oboseala se simteau brutaliza(i, nu-

mai la aparijia lui, incolfiji ca o turmd ce nu
Co

mai poate indura duldul ce hdmae me red in ju-

rul ei. Chiar inainte de zece minute, coinpania
avea sd fie gata, edei veghea Weixler la acea-
sta... §i atunci nici-un chip de aminare nu va
mai fi cu putinja. Imposibil sd opreascd cineva
hotdrirea asta dureroasd... Cufundat intr'o inspi-
ra{ie profundd, cdpitanul Marschner privea {intd
la cer.
In fund, dincolo de colina prdpdstioasa care as-
cundea cimpul de luptd, mitralierele ciocdnedm
 BOTEZUL DE HOC

•iictacul lor neintrerupt: pujin deasupra colinei,

ni§te puncte sferice §i albicioase, ca ni§te bulgari
de omat, zburau pe deasuprS tirului debaraj, pe
care el trebuia sa-1 strabata cu compania lui.
Drumul va fi lung, doi chilometri de eimp des-
chis desparjea cealaltS clina a colinei de tran§ee.
Pentru o companie de militieni, pentru ni§te bieti
tatiici abia sosi-t: de citeva ceasuri pe front, nu-i
putin lucru sa le treacS pe la nas, pentru prima*

da
data, mirosul de pulbere, sa intre pentiu prima
data in botezul de foe. Pentru Weixler care nu
Bo
avea altceva in cap decit s% ob{ie crucea de
tier, aceasta nu era decit o raita care s3-i pue
n
ria

in lumina vitejia §i care sS-i dea conftiinfa pro-

priei lui valori... Sprintaruiacesta nu avusese cind
Ad

sa cunoasca inca tot pretul vietii — §i i§i inchi-

puia ca omenirea intreagd se fnvirte ,in jurul
tă

persoanei lui umflate de incredere in sine.

iva

In forul s3u interior, §ovaiala batrinului ca­

pital! trebuia sa-i para ridiculS; §i halta asta
pr

care 51 silea sa intirzie cu o jumatate de ceas in-

ția

deplinirea primului sau fapt de arme, trebuia sa-1

infurie.
lec

Cosind erburile inalte cu virful crava§ei, Marsch-

Co

ner trdgea din cind in cind, cu coada ochiului,

la companie. In^elesese bine, din miscdrile oame-
nilor, din siala cu care se ridicau, ca ni§te co-
pii pe care ii trezg§ti din somn, ca ei §tiau bine
unde merg. T3cerea zugrumatoare in care i§i le-
gau echipamentul §i cu care intrau in rind, ii
stringea inima.
Tot timpul razboiului, fara odihna, Marschrier
se pregatise pentru acest moment. Zi §i noapte
cugetase la aceasta, repetindu-§i mereu ca mize-
ria individuaia nu are nici-o greutate in fa|a in-
ieresului ob§tesc §i ca un §ef con§tiincios e obli-
 38 ANDREAS I.ATZKO

gat sS fie nepasator. Si acum, in fa{a ac{iunii, el:

constata incremenit, ca toate frumoasele lui ho-
tariri se topeau; el nu simtea in el decit o calda
§i infinita grija pentru stolul acesta care se pre-
gatei §i se rinduia in tacere. Ai fi zis ca fiecare
i§i lua viata in pumni §i ca o finea a§a, ca pe
un potir pre^ios pe care trebuia sa-1 dtica pe
cimpul de lupta unde'sa-1 -arunce la picioarele
, inamicului, ca pe un lucru fara prej.

da
„Mo§ Marschner", cum ii zicea'u prietinii, nu

Bo
ar fi fost in stare sa vada cum se ucide un e-
pure, ori cum se tirie un cine la lada. Azi, far;:
n
aminare, trebuia sa itnpinga subtfocul §rapne!e-
ria

lor pe ace§ti oameni pe care i-a instruit, pe can.

i-a vazut Iuni intregi gesticulind, si pe careii cu-
Ad

nostea pana in cele.mai mici amanunte... Eh, la

ce bun atitea ginduri toate ?
tă

Nu vedea decit priviriie inspaimintate si ru-

iva

gatoare ale soldajilor lui care strigau ajutor, ca§i

pr

cum clpitanul ar fi fost stapin sa hotarasca di-

nainte mersul obuzelor §i-al gloantelor. Cum a-
ția

vea sd -se poarte el fata de atita incredere ? Avea

lec

sa poata el trimete cu singe rece, la moarte.

pe copiii a§tia cu barba, pe care mai eri ii in-
Co

conjurau copiii lor, pe care ii v3zuse despartin-

du-se in lacrimi de femeile ior? Daca unul din
ei va cddea, daca-1 va vedea murind scaldat in
singele lui, va trebui sa treaca inainte, fara sa'n-
toarca capul?... De unde atita putere depiatra?
Pentru ce scop mai inalt? El nu vedea pel nu
simtea nici-unul, chiar daca se silea: totul nu
era decit vorbe', zgomot!de§ert §i trecator, in care
soldaJii nu se puteau 13sa prin§i, ei care purtau
pana in fundul sufletului lor intors cu fata catra
locurile lor, groaza trecerii prin focul de baraj
 BOTEZUL DE FOC 39

Radios, cu obrajii aprinsi, locotenentul Weixler

sosea in galop trimbinilnd raportul; Marschner
primi o izbiturS in piept, cuvintele lui Weixler
rasunau ca o provocare, nu era nici-o indoiaia
asupra Jintei indrazneje a subintelesului lor:
„dece nu ta bucuri §i tu ca mine, ca mergi in
faja pericolului ?" Marschner siin|i ca-i vine sin-
gele 'n obraz. Intoarse capul, cu ochii irezistibil
atra§i de nourii srapnelelor, indreptind tainic

da
o ferbinte rugaminte acestor lucruri stupide care

Bo
lovesc la noroc ; „o, de i-ar arata ele acestui ne-
simtitor ce este suferin^a, de i-ar arata cit e de
n
slab §i lesne de atiiis!..."
ria

Dar in aceia§i clipa, incurcat, Marschner ldsa

Ad

capul in jos §i cu o lini§te impusa in care gasi

usurare, raspunse masura^ stapinindu-§i minia
tă

in fa{a acestui om care ii inspirase acest senti­

ment : „MuIJumesc. Comunicati: repaos. Ma due
iva

sa examinez caii". Doar nu acum avea sa-§i spue

pr

ultirnul cuvint §i tresSritul care agita pe locote-

neiit ii facu- placere. Nu-§i putu opri surisul cind
ția

ii vazu mutra lui indignata §icind auzi acel scurt

lec

„am in^eles, domnule capitan"—carenu mai rasuna

ca goarna, ci e§ea scirjiind din gitlejul strins al
Co

ofiteruiui. Are sa-i faca bine fldcaului sa se simta

stapinit. Caci i§i punea in mi§care autoritatea
pe spinareaj soldajilor, imbatindu-se la gindul
ca nu prin regulament, ci.. prfrT prestigiu ii stap!-
nea pe oameni.
Capitanul intra ^gale in padure, incintat de
gindul ca lec^ia pe care i-o daduse lui Weixler
merita un sfert de ora de grajie pentru baetii lui.
Poate ca in clipele astea de repaos un obuz ar fi
' putut c3dea §i, la B urma urmelor, ar fi fost foarte po-
sibil ca el ,sa rdpeasca viata la vre-o douazecu
40 ANDREAS LATZKO

Poate... Evident, se putea intimpla §i contrariul...

Si, tocmai aceste minute... Dar la ce folos toate
socoteliie astea ? Nu-i mai bine sa nu te ginde^ti ?
Tot ce-i va sta in putinta el va face pentru
solda|ii lui; de sc3pat nu poate sc3pa pe nici-unui.
Si totu§i... acela care venea a§a in fuga la el,
acela avea sa fie teafar, eel pujin deocamdat;:
Acela avea s^a ramie cu sase oameni linga cai §i
linga trenul companiei. Bine a facut ca 1-a pus

da
pe asta ? Cei!al|i plutonieri erau insuraji §i mai

Bo
batrini; grosul cela .cu picioarele incovoiate are
si §ase copii. Poate Marschner, cu cugetul impa-
n
cat, sa ia asupra-§i o astfel de hotarire ? Ti-
ria

narul asta, celibatar, pus in siguran^a aici...

Ad

Capitanul i§i intrerupse reflexiile cu un gest

minios. Ah ! cum ar.vrea sa-§i apuce pieptul si
tă

sa-1 zgudue... Dece nu poate sa-§i alunggj.ch

nu), incurcatura asta care-1 tine in cleste .Nu ests
iva

nici-o dreptate in destinul gloantelor care cru{a pe

pr

cei r3i si ucide pe cei mai buni. Ce tot atitea

ginduri zadarnice, atita con§tiinta, atita sensibi-
ția

bilitate, atita milk gata pentru toti ? Nu se ho-

lec

tarise s3 le lese acasa odata cu hainele lui civile ?

Toate acestea la un loc ne redauchipul ingine-
Co

rului Rudolf Marschner, care, fiind of iter, se rein-

torsese la treizeci de ani pe bancile §colii, renun-
tind la meseria armelor in care se napustise cind
era copil, ca sa inceapa o alta cariera mai po-
trivita cu natura lui calma §i inteleapta. 0 a-
dev3rata nenorocire daduse peste el cind, dupa
dou3zeci de ani, r3zboiul il transformase iar
in soldat; o catastrofa nedreapta 1-a lovit, casi
pe ceilalti, dar cu eael trebuia p3na la urma
s3 se deprinda. .Si, mai intaiu de toate, ce tot
atitea scrupule? Ce tot atitea iqtrebari? Nu tre-
 fcOTEZUL DE FOC 41

buia sd ramind cineva de pazd in pddure? Ei,

dinsul, comandantul, hotarise pe §eful asta de
pluton. Omul era la postul lui. Si atita tot.
Bietul Miat facea o mutrd recunoscdtoare. Ce
dracu! Te plictiseste, — te plictise§te grozav
recuno§tin{a asta de cine care-i ese din o-
chii umezi, ca o cea^d. Mai are §i inspirajia, nd-
tardul, sa-i vorbeascS, bilbiind, despre ma-sa. Ce
mai amesteca degeaba pe m3-sa V Daca a ramas

da
aid, a ramas pentruca asa cere serviciul. Si,

Bo
pe urma, ma-sa e la Viena ; aicea sintem la rdz-
boiti. Odata pentru totdeauna. S'o §tie. Capitanui
n
lui vrea sa §tie : ca el sa nu considere nici ca o
ria

fericire §i nici ca o favoare particular cd nu

Ad

'intra in foe.
Dupdce il certa pe paedtos — care se cdi—ca­
pitanui Marschner simji o u§urare. Con§tiinta lui
tă

deveni asa de libera, ca§i cum 1-ar fi pus la pos-

iva

stul dsta din intimplare.

pr

Haiti ! si mul^umirea asta se nimici: ghiavolul

asta se inedpatina sa-1 priveasca drept un
ția

^alvator. Se pregati sa nu se incinte de asa ceva,

lec

dar cind baiatul ii murmura, cu glasul stins in

lacrimi: „Domnule capitan, va doresc succes !•"
Co

in urarea lui puse atita adorare, atita fierbinteald,

incit capitanui simji un gol in piept, se ntoarse
brusc si pleca.
Acum stia : stia precis ce. descoperise Weix-
ler in el. Ce trebue sa se fi hlizit acela in in-
teriorul sau, de sldtyciunea lui, daca pind §i go-
lanul asta de.lemnar in abanos putuse sd-1 glii-
eeascd! Marschner nu vorbise niciodata cu el,
dar observase alaltderi seara, pe furi§, in
I'iena, cind isi lua ramas bun (Tela mama-sa.
A1 dracului'baiat, cum putuss el sa prinda im-
42. ANDREAS I.ATZKO

presia pe care i-o facuse batrinica aceia ofilita

a .carei piele> incretita li atirna depe obraz in
mii de zbircituri ?...
Bine-inteies ca el nu avusese de unde sa-si dea,
sama ce sfisietor era asta pentru biata mama,
cum isi i idica ochii sa-1 priveascS pe baiat, si
cum ii mingia pe piept pentruci nu ajungea
pi»a la obraz. Cine putuse sa-i spue baia-
tului asta c& el se uita la ei si ca vedea pictata,

da
chiar pictata, pe tunica lui albastra, minaeigal-
bena, cu vinele umflate, mingiindu-i cu o indu-
Bo
io§are sfisietoare postavul catifelat ? Si totu%i
flacau! asta ghicise ca mina, pusa pe pieptul lui,
n
staruise pentru el §i atinsese inima §cfului sau.
ria

Alarschner trecu furios prin poiana, rusinatde

Ad

parca i-ar fi zmuls cineva o rnasca depe o-

braz.
tă

Degeaba se stapinea, degeaba se chinuia : se

iva

vedea ca es'e indurerat. Se -opri, sfirtica un fir

de iarba cu cravasa, si trase o injuratura. Ei
pr

bine, ce vor ? Nu se mai poate preface. S3-si

ția

schimbe el felul? chiar daca ar mai face o miQ

de razboae! El era obi§nuit sa-§i lase, rizind,
lec

nepotii §i nepoatele sa-1 poarte de nas. Nu se

pregateste a§a un om ca sa devie, niimai
Co

mtr'o noapte, un pirat care se duce jubilind la

vinatoare de oameni. Ce imbecilitate sa-i fiarba
pe toti in aceia§i apa! Dar nimenea pe lume nu
s'ar glndi sa prefaca pe Weixler in mucenic; lui
insa, lui* Marschner, ii cereau sa se prefaca asa,
deodata intr'un luptator setos de singe !..

Ce, e de douazeci de ani, ca Weixler ? Fiecare

din tatucii 3§tia tacu[i §i gravi, zmulsi cu hapca dela
 BOTEZUL DE FOC 43

casa lor, in ochii lor e altceva decit o puscd, pe

care o repaid cind se stricS §i pe care 1 sv; r ,
cind nu rnai face treaba ? Acel care cunoa§te
viaja. acel care i-a fScut ocoluj, care s a git'-
dit mult la ea, nu poate, nu poate sa fie numai
„un soldat". Asta nu era incS un ora; toata
lumea pentru el erau cei patru pareti' ai §colii
de cadeji si zidurile cazSrmii.
Ei, daca ar mai fi acum ca in primele luni

da
ale razooiului, cind copiiandrii inebuni^i dupa
aventuri rSgeau pela u§ile vagoanelor parasindu-
Bo
si numai ni§te paring pe care ii priveau de sqs
Poate cd atunci ar fi fost si el un om cacezalti.
n
Poate ca ar fi turbat si el, atunci, ca Weix'er
ria

Pe-atunci soldatii mergeau doua si trei sap-

Ad

tamini pina sa dea de inamic: te desprindea "

nesimtite de viata, lipsiirile §i suferin{ele de-
tă

veneau asa de multe incit de obosaia, de toame'

iva

§i de sete, aproape nici nu-\i mai aduceai arrar.ie

deceiace p&rdseai acasS.departe. in urma, departe
pr

Ura contra inamicului, ura contra tuturor reieior ;

te cuprindea din .zi in zi §i, dupS un veac de as-
ția

teptare chinuitoare, lupta vqnea ca izbavire

lec

Dar azi, era altceva. Alaltderi la Viena §i azi,

cind zincd simti pe buzele tale -sSrutSrile de adio
Co

§i cind in pieptul tau palpitd incd amintinle in

foe ! Si nu orbe§te, ca ni§te naivi. Razboiu! zz
mai avea secrete pentru nenotocitii de azi.. A-
proape fiecare avea in familia lui un mort, r
un prietin de-al lui, ^zi toata lumea stia ma: nine
chiar decit generalii de artilerie si decit dcetori; 3 -
nainte ck; razboiu, §tia dela r&niti §i dela mutilap
mai multe decit ei despre rdnile de §rapnel, des-
pre rSnile curmezi§e, despre gazele asfixiante §i
despre bombele incendiare.
44 ARDRBAS LATZKO

Si pe astfel de oameni lSmuriti §i dezrdddcinati

cu brutalitate dela ai lor, trebuia sd-i ducd
in foe—el, cdpitanul Marschner, celd{eanul pa§nic
pe care 51 lasasera la inceput la un depozit de
recruti. A trebuit sa-i vie rindul lui sa fie sef
azi cind actiunea era mult mai grea ; i se dd-
dea o sarcind peste masura lui, el tpebuia s'o
primeascd, sa se ra^oiasca cu ea, sa se crampo-
neze e datoriecasd apere peceilalti—pe cei care'

da
i§i varsaserd deja singele-—sd nu se mai intoarca

Bo
in foe.
O minie ascunsd rodea pe cdpitanul Mar­
n
schner cind aparu in fa{a oamenilor sdi aliniati,
ria

care imediat isi agd|ard ochii de buzele lui, o-

Ad

prindu-§i rasuflarea.. Ce sd le spue? Fraze de a-

eeie patriotice pe care ,le pronunji deobiceiu fdra
sd le pricepi tu insufi, ca§i cum ti le-ar dicta
tă

cineva ? Nu Se jurase cu toatd strasnicia—de

iva

acum citeva luni—si nu rosteascd niciodata

pr

vorba consacratd : „Dulce est pro patria mori".

Nimic nu-i facea scirbd mai mult decit vulga-
ția

rele vorbe sforditoare cu care scamatorii de bllci

lec

spurcau moartea eroilor: strigau in gura mare de

pe tribuna gloria de a inuri §i indosul perde-
Co

lelor asasinau. .
Incurcat, strinse'din fdlci lasind ochii in jos
-in fata acestui zid de figuri ingalbenite. In pri-
yirile tuturor strdlucea rugdeiunea copiiareasca
si prosteascd : „Doamne fere§te ! Doamne fe-
refte!" si ii umplea de disperare. *
O, cum ar fi vrut sd-i poatd trimite acasa pe
toti si sd facd el singur, pentru toji, drumul a-
cesta intreg ! I§i indreptd pieptul brusc §i, cu
ochii tintd in medalia de pe pieptul unui orn diu
mijlocul frontului, rosti ;
 BOTEZUI. DE EOC 45*

„Copii, de-acum intrdm in foe. Am credmlta

cd fiecare din voi i§i va face daloria §i isi va
tine juramintul catrd drapel.
„N'am sd vd cer niniic ce nu*e„ in interesul
strict al patriei, in acel al vostru propriu, pentru
apdrarea femeilor §i copiilor vo§tri. Imi voiii|ine
cuvintul, sd ave^i toatd increderea. Noroc, baeti.
§i, inainte!"
Fdra sa-§i dea sama, ca sa-si stdpineasca e-
mojia ce-i tremura 111 gitlej, imitase vocea lui

da
Weixler si tonul lui ascu^it. La ultimul cuvint

Bo
facu brusc stinga'mprejur; ordona, peste umar,
desfasurarea in trdgatori §i, cu capul aplecat ina­
n
inte, incepu sd urce cu pa§i mari.
ria

Bocancii scirfiau .in urrna lui, gamelele ciocd-

Ad

neau regulat §i apoi, gifiitul oamenilor inabu§iti

de greutatea echipamentului se atnestecd cu du-
tă

hoarea grea §i inabu§itoare a companiei.

Ru§inea il napadea pe Marschner-§j 0 scirba
iva

revoltatd. de rolul pe care il juca. Ce puteau ras-

pr

punde acesti bie^i oameni, ace§ti zidari, mecaaici.

tarani, incovoia|i de cind lumea la niunc3 lor, ce
ția

puteau ei raspunde cind. intelectualii, domnii,

lec

oameni lor superiori, cdpitanul lor cu gulerul in -

stelat ii asigurau cd datoria, gloria era sa traga
Co

asupra zidarilor, mecanicilor Si a |aranilor ita:

lieni ? Mergeau, il urmau gifiind — §i el, el ii con-
ducea, da, ii conducea, impotriva convingerii
lui proprii §i cu sentimentul unei mizerabile la-
§itd{i. Le ordona curaj §i dispre( de moarte.
i-Abuza de increderea lor, le exploata dragos-
tea pentru femeia §i pentru copiii lor. Si asta
ca sa-§i scape viaja, viafa sa, cu 0 tninciund, cu
nddejdea sa se reintoarcd neatins, in loc sd se
lese impu§cat, ca un brav, pentru adevdrul pe
is ANDREAS LATZKO

care il purta. Cum a da Domnul! Mdrschner

juca viata lui §i viafa lor pe o carte gre§ita,
prea la? ca sa infrunte siguranta ca va muri.
Scarele imbrati§a sfirUnd panta aridfl §i pirlogita.
Pe deasupra e.xploziilor de §rapnele, a tictacuiui ne-
intrernpt de mitraliere, a mugetului tunuiilor a-
ustriace, razbatea, din ce in ce mai mult, duruitul
artileriei italiene. PinS la creasta dealului mai era
mult. Se si niveau istoviti. Capitanul se opri,
iacu un gest: sa mai rasufle oamenii o clipa;

da
au fa cut destulS treaba de azi ditnineafa dela

Bo
patrii. eu ffoioarele lor de patruzeci de ani. Mar-
schner I$i didea seama dupS ale tui.
n
Se g i t a cu inima induiojata la chipurile acelea
ria

apr'ase. ftruind de sudoare, dar vazind pe ioco-

Ad

tenenful Weixter alergind cit il tineau picioarele,

se opri. Dece se simjea, in fa{a acestui tip, asa
tă

de bataios §i strins de git de un sentiment de

pica pe care abia 51 stapinea ? Ar fi trebuit, dim-
iva

potriva; sa se bucure ca ll are aicea, linga el.

pr

Nnntai cit isrincrucisa privirea'cu'acea a lui Weix-

ier cere / fl spiona, §i toata mila i se topea...
ția

w lm.. dati voe, domnule ciipitan, zise cel-

lec

ialt, sec: eu am sa tree la aripa stingd. Vad a-

colo niste mutre are nu-mi prea plac. Cunre, de-
Co

pilda Simmel, porcul ala ro§:at. Are indrdzneala

s5-§i vire capul intre umeri la fiecare obuz."
Varsehner t3cu. Porcul Sladerojcat ?... Simmel ?
Desigur cA-i varba de omul acela roscat, care, a-
laftSer la \ iena, tinea in bra(e o delicioasa co-
piliji i 'onda pe care n'o lasase decit in ultima
clipa cind Weixler.il imbrincise in vagon. Capitanul
paru • ca vede, inca, mutra copiilor in fa{a aces-
ttti m atotputerrtic care indrSznea sa iinbrin-
ceasca a§a pe tata lor.
 BOTF.ZUL DE POC

Obrazul lui Weixler intepeni. Buzele i se

strinsera aspru §i dispre^uitor— a§a cum se strin-
geau dteodata, de parca il ardea pe cSpitan cu
o crava§&.
„Ei, lasS-I, sS se deprinda, rSspunse cSpita-
nul blind ; se ginde§te inca la copiii lui, nu-i prea
grabit sa-i lese orfani. Nu pot fi toji oamenii e-
roi. Sa-si faca datoria, §i e destul.
— Nu mai are drept sa se gindeascS la plo-
durile lui; s3 se gindeasca la jurSmintul dat „§e-

da
fului suprem". A§a cum le-aji spus D-stra, dom-
nule c3pitan.
Bo
— Da,• a§a-i, le-amspus", f3cu cSpitanul dis-
n
trat. intinzindu-se pe iarbS, inceti§or.
ria

Cuvintele lui Weixler nu-1 mai uimeau. Si din-

Ad

sal, Marschner, acum douSzeci §i cinci de ani

cind e§ise din §coala de cadeji, imbatat §i entu-
tă

ziast, descoperise o senmilicare sublimS in jura-

iva

mintul „la drapel §i §ef suprem". Si dinsul ar fi

plecat altadata. transportat de entuziasm la rSz-
pr

bbiu.
Dar azi, cind a asurzit pentrti astfel de fanfa­
ția

ronade, cind a injeles toata zadSrnicia §i toata

lec

prostia lor, cum ar mai putea el merge in ace-

lasi pas cu tineretul in siifletul cSruia rSsuna cu
Co

smerenie cuvintele aceluia care ii vorbe§te tare ?

Cum s3 prefaca el, aja deodata, pe muncito-
rii acestia tihni|i §i a§a de bine dresaji, incit, far?
$3 cricneasca, cu stomahul lihnit, se due acasa
trecind prin faja bogatiilor ingramadite dindo-
sul vitrinelor transparente ?
Ar fi cineva in stare s3-i pretinda, azi, tapi-
terului Simmel tot ce se pretinde tinarului loco-
tenent, care n'a avut niciodata alta grijS in cap
 48 ANDREAS LATZKO

decit sa intreaca pe ceilalp' la scrima, la trinta.

§i la jocurile de indeminare?
Oare faima mercenarilor este facuta din virtu-
bile lor, iar acea de simplu cetajean din indraz-
neala ? Poate avea un om in acelaji timp §i
douazeci §i patruzeci de ani ?
Stringindu-si capul intre pumni, capitanul
era a§a de cufundat in ginduri incit uita §i locul
§i clips, cu toate sforjarile locotenentnlui Weixler,
care, umbla forfota, siciind pe soldati.

da
Deodata, galopul unui cal il facu sa tresara.

Bo
Pe poteca care cobora pe coapsa dealului, aparu
un ofijer, impodobit cu chipiul de Stat Major.
n
La vederea cornpaniei, incorda calul, intreba po-
ria

liticos care e obiectivul inar§ului, §i dupace capi­

tanul ii spuse numarul cotei la care trtbuiau sa
Ad

ajunga, facu o strimbatura.

„Da'a.colo va duceji ? Si strimbatura se prefa-
tă

cea intr'un suris plin de considerable. Felicitarile

iva

nele ! A ! La stra§nica porcarie va mai duce|i, De trei

pr

_zile ne incercam sa spargem acolo.. De aceia nu

"va retin. Nenorocijii ceia de acolo abia a§-
ția

teapta sa-i schimbati.

lec

„Salut, domnule capitan. Si, noroc bun !..."

Cu o usurinja grajioasa, atinse cu virful dege-
Co

telor cozorocul chipiului, facu calul sa necheze

intre pinteni... disparu.
* Capitanul rainase uluit, §i cu ochii cascajj, il
urmari:
„Feiicitarile mele!"...
Cuvintul inca ii suna in ureche. Un cavaier e-
legant a?ezat in §ea, fraged la obraz, roz, i.i-
ponponat, intilne§te doua sute de condamnat care
merg la sacrificiu ca ni§te vite jstovitc .jtie
foarte bine ca in mai puJin de o ora, ce; mai
 BOTEZUL DP. FOC 49

mare parte dintre figurile care-1 inconjoarfi cu­

rios, vor fi crispate de agonie ori inghe^ate de
moarte le asvirle cu un surls : „FeIicitarile mele.1"
§i, f3ra nici-o cutremurare, fara nici-o umbra,
pleaca, rSpit de galopul calului s3u.
Poate ca n'are 33-§i mai aduca aminte nicio-
data de aceasta intilnire... In insuflefirea mesei
de diseara nimic nu are s3-i mai aminteasca pe
eamaradul care i-a dat, poate, ultima lui strin-

da
gere de mina. Ce inseamna pentru acei care |in
in mina lor, din fundul adapostului, destinele ar-
Bo
rnatei, o companie care intra in foe ?
Chiar aproape de capitan, tapi^erul ro§cat des-
n
chidea ochii mari, incre[ea fruntea, i§i indirjea
ria

capul §i umerii, ca§icum soarta unei lumi intregt

Ad

apasa asupra !ui, ca§icum stringea inca in bra-

tele lui fetija cu p3rul de aur.
tă

Privind lucrurile de sus—ofijerul trecind in ga­

iva

lop, nejinind decit scopul, victoria ce se vasar-

batori mai tirziu, cu paharui in mina — desigur
pr

ca Weixler avea dreptate.

0! ce indignare 1-ar cuprinde pe locotenent
ția

daca ar §ti grandioasa epopee a§a de mic§orata,

lec

tirita in rindul bocetelor unei farnilii!,

„Nenorocitii ceia de acolo". Cuvintele ofijeru-
Co

lui trecura iar prin mintea lui Marschner :

intrevazu tran§eia scormonita, cu baijile ei de
singe, cu martirii ei istovifi care a§teapta min-
tuirea.
Oroarea monstruoasa a epocii il tulbura. Se
scuia. Nici-o scapate. Nici-un refugiu. Fiecare mi-
nuta acordata oamenilor lui era furata celorlalji,
fiecare asasina pe ceilalji, pe cei de acolo.
Ca un saibatic facu un sdinn cu bra^ul §i se
repezi ca un nebun cu o hotarire inver§unata s£-
i
50 ANDREAS LAI'ZKO

nu se mai opreascd inainte de a fi ajuns acoio.

Biata lui fa(d devenise albd §i sgircita, §i deciteori
auzea strigdtul ascu{it de„lnainte!" care \!§nea
dela cealaltd aripa, o crispafie violenta }i chinnia
obrazul.
Deodatd se opri. In forfoteala care tuna, fume-
ga §i piriia, se auzi precis un zgo not nou.
Era a§a de ascu^it, a§a de repede, a$a de an.e-
nin^ator, ca ai fi zis c3-l vezi. Un nriet e§it

da
dfn cer desemna fulgerul unei curbe, par.u cd se

Bo
tncrusteaz3 pe subt cranii, ca ese cu un pocnet
de harapnic, pe cind un virtej de praf se rdspin-
dea in aer, §i o vijelie nevdzutd de grindind
n
ria

§fichiuia iarba.
Un grapnel!
Ad

Pierdut, Marschner se rasuci: top och i cdtau

finta la el, oamenii pareaii ca-i cer sfat §i, pe
tă

buzele lor, juca un surU stramu §i pateuc, ames-

iva

tecat cu frica ^i incurcatura.

Doamne 1 inb-leg cd trebuia s3 le dea o pi! ia ,
pr

^rebuia sa continue, sa tneargd, sd in arga fara

ția

sa -e opreascd, fara sd pi iveascd-, fdrd sa cugete

Ja nirnic, nici o hotdrire nu ar fi fost bund, itn-
lec

posbil.de fugit, imposioil de aseuns, nici-o alta

Co

scapare decit norocui, nici-o pro'ec{ie. Deci ina­

inte ! caji-cind n'ai §ti unde te djci Neodsarea
unuia singur ar dri §i pe ceilalp; nici-unul n'ar
indrazni sd dea inapoi. Farsa va reu^i. Stiinda-se *
observat, se sim{i stapin, i§i dad i seama. Sin- \
guf, pirate :'ar fi trintit pe burtd, s'ar fi fdcut
tnic...
„0 loviturd gre$itd! Inainte eopii !" trimbifa
el, fericit sd fie, el, curajal oamemlor sdi. In a-
ceiatji clipd o ploae *de proectile sosi urlind. Ges-|
tul instinctiv pe care-1 fdcu sd-^i tragd * pieptul
 BOTEZUL DE FOC 51

inapoi §i sS-§i vire capul intre umeri, il umplu

tie o ru§ine care-i indirji tot trupul §i care facu
sa-i dirdie dinjii. Tresarirea Iui nu era provo-
eata de violenja zgomotuiui, ci de strania vedere
traectoriei care se fringea spre tl revedea
deSemnul dela §coala de razboiu ; senzajia aceas-
',a contra naturii, de a percepe sunetul cu ochii,
1 stringea de umeri.
Curaj! Trebuia sa insufle oamenilor iiuzia for-

da
tei iui.
B Navaaa-li{i!..." striga el facind palmele pilnie.

Bo
Ca u§urati de o greutate, oamenii se aviutara
frupurile lor se destinsesera : fiecare, preocupat
n
<ie el, se impiedica, se ridica, i§i ajusta echipa-
ria

nentul §i, in gifiitul lor zgomotos, scandalul pro-

Ad

ectilelor era ca inghijit.

Inaintau bine, cind Marschner avu impresia ca
tă

erneva ii sufla in urechea stinga. Infoarse capul:

iva

Weixler cu obrajii v incin§i alerga aiaturea de el.

„Ce-i? intreba Marschner raminiiid far3 sa
pr

v"tea, la pas.
Domnule capilan, s.1 da^i un exemplu, v'o
ția

er eu. oimmel asta e un la§. Uemoralizeaza toata

lec

compania. fip3 la fiecare explozie : „Jesus Maria",

se irinteijte Ja pamint §i inspaiminta toji oamenii.
Co

Merita un exemplu. Trebue..."

Patru §rapnele sosira §iintrerupserafrazacu un
urlet mai sfi§ietor decit toate. arschntr avu
impresia ca o coasa imensa $i aprnia cadea a-
supra Iui, Nici nu clipi, dar membrele i se in-
tepeni:3 ca la dentist in faj^cle§telui §i privi pe
Weixlei cu coada ochiului ca sa vaua eel pujirt
atitudinea luf : n foe. Dar pentru acesta ^rapne-
lele nu exist,tu; el se pleca pindind cu asprime
aripa stinga:
52 ANI.RRAF TATZKO

„Da r uite-te, domnule cSpitan, ia afrisitul 1

cela de Ia§. Uite-1,— iar e la p2mint. A! dar do
data asta..."
Inainte ca Marschner s2 fi putut face gestui
care s2-l opreasca,Weixler se §i repeziise • iar sv
opri la mijlocul drumului §i rasucindu-se in caic2 •
bodogSni:
„L-a lovit, idiotul". Si dadu din umeri fur H

da
Lovit ?...
Cuvintul sc2pa c2pitanului; un deiiciu ama.
Bo
ii lipi deodata limba de cerul gurii. Subt calmu;
de ghia$2 al lui Weixler, subtprivirea lui indife
n
ria

renta, inina i se ridicase: 1-ar fi paimuit, atit di

tareilrfineau lini§tea aceasta feroce §i cuvintek
Ad

'acestea revoltatoare : „L-a lovit, idiotul!..." Viz:

unea fetijei blonde cu panglica roz2, pe urmSacc.i
tă

a cadavrului zgircit care stringea un copi!a§ irt

iva

braje trecurS ca un fulger prin faja ochikn

s&i. Ca printr'o ceafa vSzu pe Weixler c3-i ia
pr

inainte, c3 reia inaintarea companiei pe cind e>

ția

fnsii'»,i se repezea, in direciie opusa, catre lo­

ad unde doi infirmieri ingenuncheau in faja une:
lec

mase informe. RanituI era intins pe spate: ffa-

cara ro§cata a parului s2u ii riimba fa|a, golita.
Co

neinsufletita, o fa{3 de spectru.

Marschner il vazuse acolo chiar adineaori, grS-
bindu-§i alergarea^ vazuse tocmai obrazul lui ar-
zind de via^a supraexcitata; spectacolul aeeste;
scbimbSri, al unci minuni atroce ii scormonea
pieptul cu o niina inghejata. Era adevarat?... Se
putea goli tot singele a§a, intr'o secunda ? Un
om sanatos §i viguros putea deci, dintr'o clipa
m alta, sa cada in agonie ? Ce putere infernala
sdl2§luia intr'o simpla (andara de fier, ca -sa ; poa~
 BOTEZUL DE POC 53

la, fndeplini cit ai scoate un, suspin opera pe

care o face doar o boaia Iunga ?
„Nu te feme, Simmel, sufia capitanul pe
ieasupra umarului infirmierului, au sa te duca
pana la tren". §i inspira profund ca sa expire
penibila minciuna r „Dumneata ai sa ajungi la
Viena eel dintaiu, vezi ?" Ar fi voit sa-i evoace
tamilia, feti{a cu buclele aurii, dar cuvintele aee-
!ea nu mai ajungeau pina la buze. Infrico§at, el

da
a .stepta strigatul muribundului catre ai sdi §i clnd
yura crispata se descle§ta incet, sim^i un fior
Bo
sfrabatlndu-1. Ochii i se deschideau, §i v3zu
privirea sticloasa care, freclnd prin ei to{i, parea
n
c.a cerceteaza In departari. Subt minile infirmieru-
ria

ui care-1 pipAia, trupul se destindea; un straniu

Ad

gilgiit ii umplea pfeptul deschis din cart se re-

varsa slngele, ji o spuma rosie plesnea In bejici
tă

pe gura lui.
iva

„Simmel... spune-mi cc vrei, Simmel ?" in-

freba Marschner plecindu-se asupra lui. Atenjia
pr

lui plina de spaimfi plndea bilguitul, ca?i cum

ar fi trebuit sa primeasca prin el o ultima voin$a ;
ția

clnd v3zu biejii ochi rAtSciti ca se fixeaza

lec

n sfir§it §i se opresc cu groaza asupra propriei

ui figuri, respira.
Co

„Simmel, repeta el incercind sa apuce mfna

carei tremurat se urea bijblind catre ran3.
Nu rM recuno§ti, Simmel ?"
Simmel confirma din cap, ochii lui se deschi-
cra mari de tot, coljul buzelor cazu, ca§i cum
-«• fi Inceput sfi plinga, ca§i cum ar fi Inceput
. i se paru c3pitanului — s3 formuleze un re-
>ro§, §i un gemat esi din pieptul lui sfl§iat :
„RauL, domnule capitan... Oh !... R3u!..."
•a totr'un raget scurt, exasperat, el repeta :
 ANDKEAS I.ATZKO

•
„R3uR3u §i-§i mi §ca picioarele §i ir- -
nile.
Capitanul se ridicd: „Luati-r,porunci el; pe,u;
ina, fSra sS §tie ce face, astupindu-§i urechile, se
repezi dupfl companie, care era departe, sus
Ciatinindu-se, cu rasuflarea pierduta, en capul
sti ins intre mini ca intr'o minghinea, alerga.
terorizat, gonit, ca§i cum vaetele muribu'idu-
lui ilurmSreauin galop, ridicindu-ri o secure asupr r

da
gitului Vedea, vedea zvircolindu-se trupuliochir

Bo
cif, obrazul ofilindu-se cit ar fulgera, ochii ros
.togolindu-se gematul: „Rau !... r3u !.. domnuh
n
capitanii suna in ureche i se infingea a§a
ria

de tare ca o ghiara Inpiepf, iticit, ajuns pe creas-

Ad

ta, su/ocat, cazu- casi cum pSmintul i-arfi piem

de subt picioare.
Nu ! Nu mai putea! Destul ! Nu va putea met­
tă

adata s3 devie un calSu ; nu va putea metadata;

iva

sa iinpinga cu crava§a oamenii la moarte : nici

pr

odata nu va putea sa-§i astup'e urechile la mi

/.eriile tar, la vaicarelile acestea de copil, de care
ția

,con§tiin^a lui era mu§cat& ca de o remu^care

lec

picioarele lui zdrobeau pimintul... fiin|a lui in

treaga.se revolta de rusine in fa{a groaznice<
Co

datorii care il chema.

Cimpul de lupia se intindea la picioarele in:
uniform de cenu^iu, dezolat, Nici-o patS de ver
deaja. Nici-un arbore.
Un de§ert de pietre scormor.ite, tocate, pulve
rizate. Nici cea mai micaurma de, viaja. Tra'nseeie
care plecau din fundul vai §i caie urcau pe
deal pareau ni§te degete ra§chirate, ale caror
ghiare, pe alocurea, se infundau in pamintul gi-
tuit... Facind un gest involuntar, Marscbnc
privi incaodata inapoi. Panta verde cobor
 BOTr.ZUI. 1)E FOC 55

alergind catre pSdurile ufide se tinea trenul u _

plo§it intr'un ref giu Pu^in mai departe §oseaua
i§i strSlucea albea^a, ca albia unui fiuviu care
oglind.-§te totalitatea multicolors a livezilor
0 singurS mijcare, si toata aceasfS intindere de
verdea\a se nimicea, toata viaja naufragia subt
zgoirotul imens $i tunStor care ciocSnea cealaltS
vale ca pulsap'a unei febre formidabile.
Preiutihdenea, pretutindenea se deschideau cra-
tere. Coloane dese de. pamint negru ti§neau din

da
cind in cind aiopermd portiuni intregi din de-

Bo
§ertul calcinat Pe ici pe colo, se vedeau facind
strimbaturi irunchiuri de arbori, scormonite de
n
cu|it. Nici-o imaginable n'ar fi fost in stare sS
ria

conceapS ce trebue sS ft.fost acest cimp de

Ad

moarte inainte de a se fi nSpustit nebunia asu-

pra liii. inainte ca'ea sS-1 fi acoperit de mine§i
tă

sS-1 fi transformat intr'un haos farS nunie, crismS

ordinara in care douS lumi se bateau pares pen-
iva

tru o tirfa.
pr

In acest infern trebuia sa coboare. Aici trebuia

sa traiasca cinci zile §i cinci nopji, cu mina a-
ția

ceasta de condamnati, agaja^i de vii de o undija

lec

ca sS serveascS de momealS pentru inamic.

Singur, teribil de singur, fSra nimenea care
Co

s3 1 auda, pierdut in uraganul de gloan|e care

oSdeau dese ca o ploae de furtunS, el lSsa sa iz-
bucneascS toafa minia, sSrmana lui minie nepu-
tincioasa impotriva luiijii care il cople§ea astfel.
Injurind in gura mare l i$i amesteca minia sa
•cu infernul. ZSri oamenii lui intrind in vale ur­
inaria de Weixler, ca o turma de boi minata
de bouar la abator; atuncia, se scuia. Ei se gra-,
beau, nouri de explozii se ingrSmadeau dea-
supra capetelor lor. Dela distanja care-i despSr-
tea, el distingea ni§te grSmezi albastre-cenu§ii,
56

pe care Ie-ai fi putut lua drept ni§te saci pier-

duti pe sosea, unii imobili, altii miscfnd ca niste-
paianjeni mari.
Warschner se repezi.
Coborl panta ca un nebun, surd la infernul
de obuze, abia simjind pamintul subt picioare
nu alerga, zbura, impiedecindu-se In rad&cini
carbonizate, cazind, ridicindu-se, repezindu-se iar,
fSrS sa se uite la nimic, cu ochii inchi§i. Ca pe

da
fereastra unui tren In mers, distingea totu§i, pe
fuga, lmpr3§liate figuri palide §i ratacite ; i se
Bo
p3ru ca aude o voce Implorlnd : „apa \ a Dar nu
vroi sa auda nimic; f3ra sa vada nimic, alerga,
n
ria

alerga, orb §i surd, alungat din urma de groaza

halucinanta a gemaftiiui: „Rau!„. Rau \... a
Ad

0 clipa, ramase Infipt in loc, ca§i cum ocap-

cana i-ar fi apucat picioarele cu brajele ei de
tă

fit r: o mina il oprea, o mina pamintie cu dege

iva

tele zgircite, ni§te degete de piatra care se ridi-

cau. Nu vedea obrazul §i nimic care sa-i spue
pr

a cui era acest pumn ameninjator, acest pumn

ția

mort care se intindea spre el, dar §tia sigur ca

mina aceasta acum doua ceasuri traia §i ca ta~
lec

ia lini§tit felii de pine neagra ori ca scria

Co

chiar adineauri, in padurice, ultima ei scrisoare

Degetele acestea ii intindeau atila spaijr>a, incit
o for^a noua ii strabatu prin picio re: ca un
baejandru i§i relua avintul §i, insfir§it, cu rini-
chii scormoni{i de batai, cu ochii orbi|i de un
nour ro§, iiji ajunse compania lai itrarea tran§e-
eloc din fundul vaii.
Locotenentul Weixler i se propti in fata mili-
tare§te : „Paisprezece oameni mor{i!"
Mindria vibra in vocea aceasta care p3rea
triumfalS §i jubilarea lui era a§a de copiiareasca
 .57

cum e aceia a unui b5e{andru la mijirea priruelor

; itilee §i la primele intonajii, virile ale vocji.lui
Pentru baefandrul acesta, rantyii care-§i trageau
noartea pe deal, nu insemnau, nimic. „La§ul K cu
parul ro$, care gemea, nu insemna nimic„ nici
copiii care ramineau fara sprijin, destina#, tu-
turor pericolelor vietii, poate chiar tuturor, in-
amiilor. Ei nu erau declt ni§te figuran^i, ,for
;nau numai fondul pe care stralucea eroism,ul lui,

da
al lui, locotenentul Weixler. Aveau dreptate o-
chii lui sa straiuceasca de mindrie!
Bo
Ca sa treaca inaintea lui Weixler, capitanul
•>e precipita inainte. Sa nu mai vadl, i§i zicea,
n
sa nu mai intilneasca privirea asta arzind de pia-
ria

:ere... Da, sa inebune§ti de minie, si nu-^i mai |ii

Ad

iimba, satelasi dus. $i totu§i, aici, in locul acesta,

rebuia sa-1 menajeze pe acest om : Weixler, aici;
tă

mtra, clips cu clipa, in elementul lui, se des-

iva

idcea, duminatot, se desfata, pe cind ceilal|i, 1m-

povorati de omenia lor impovaratoare, se prabu-
pr

seau greoiu,
fpanjul intdnecat in care umblau poticnin-
ția

iu-se, ducea la un fel de insula asaltata diw

lec

mate parfile de inoarte. Acel care ajungeala ea.

trebuia sa fie despuiat detoatc. Unpumn §i o se­
Co

cure era destul ca si fii aici stapin, o bogajie pe

:are se vor sprijini ceilalji, Aiurit, Marschner
inainta bijbiind in tran§eia lunecoasa, injelegea
iinceince mai mult ca trebue sa-§i pastreze
ie afurisitul de locotenent ; fara se simfea
pierdut. La picioarele lui se intindeau baitf de
singe uscat, c31ca peste petici de uniformc
singerinde, cartu§e goale, resturi sunatoare de ca­
di de conserve, {anJari de obuze §i scinduricar-
bonizate, aruncate deasupra \jnor gauri enor-
 56 ANDKhRS J ATZKO

Trie, care se incovoiau §i piriiau subt pa^i. Dejur-

imprejur—resturi ramase din devastari, gunoae-
'arse, sirme Incurcate. birne, saci, unelte infipte,
o intreaga dezordine frenetica care-Ji taia rasu-
flarea, te incuiau intr'un miros inabu§itor de in-
cehdiu in care se amesteca fumul acru al pulbe-
rei §i duhoarea Intepatoare a granatelor. Pamintu!
Spintecat la fiece pas de explozii titanice, era re-
parat la fiece pas, sff§iat §i iar cirpit. Tre-

da
'ceai prin el, incon§tient ca printr'un uragan, ti-
rit de un virtej. Zdrobit de toate dinpresiile lui,
Bo
Cfapitanul mergea dibuind prin §an{ gindiirile-
iui dinceince mai intense, dincelnce mai dis
n
perate, reveneau mereu la Iocotenent, Weix
ria

ler av'ea sa-i fie util. Energia lui feroce §i ne

Ad

simjirea lui chiar, vor fi ni§te forje. Ele nu

"vedeau pe pSmint decit viziunea orbitoare a unui
tă

Erich Weixler inzorzonat cu decora^i §i acoperit

iva

cij galoane. Capitanul il cauta din ochi §i la fie-

care data, cind vocea lui agera §i siciitoare vi
pr

bra in spatele lui, sitnjea o u§urare.

' Tran$eia se lungea la infi iit. Marschner era is
ția

tovit, se impiedica diiiceince §i nu se indrepta

lec

decit dupa direle lungi §i singerinde care indi-

cau, prin incrucijarea lor, drumul raniplor. ,De-
Co

'•odata, inalta capul : o noua diihoare if asalta,

o putoare dulceaga ce devenea mai deasa pe-
in3sura ce inainta §i care parea imbibata in-
tr'o borta facuta in parapetul tran§eelor. Cutre-
murat de dezgust, gata sa verse, descoperi
privind in jurul lui, o moviia de uniforme
' inonstruoase sfi§iate, puse teanc una peste alta
in linii straniii de tapene Incetul cu incetul
v&zu ce era : cadavrele soldatilor. pu§i, in
' stivaca ni§te birne, ca ni§te sclnduri asvirlite pe
 BOTEZUL DE FOC 59

un §antier a§a cum i-a prins pe fiecare moartea

Tolul care ii r.coperea luneoase, §i vedeai, strim-
baturi de piana, faici atirninde, ochii sco§i din
cap. Brajele caifeau de sus ca ni§te ostrete, atin-
geau fe{ele putrezite, mincate de pete multicolore
Un sughit il sgudui §i, airiest de oroarea inspai-
inintatoare, capitanul i§i relua mersul cu caput
-sbirniind, cu genunchii indoi^i... Dar o figurS
care-i venea din ia\&, ii atrase atenfia §i-i readuse

da
calmul. Era un plutonier pe care nu-1 cuno§tea
§i care, fara nici-un cuvint ; il privea tinta cu
Bo
ni§te ochi mari, care clipeau de friguri pe fa{a lui
palida. $edea pe loc ca paralizat, ascultind cu
n
ria

gura cascata; §i deodata i§i d&du o palma peste

frunte, sari in sus ca un dansator §i fara. sa se
Ad

mai gindeasca la salut \l§ni in goanS inapoi.

• „ v chimbul!" uria el alergind.
tă

Se opri in faja unci borte de intuneric, sapata

iva

in pSretele tran§eei, §i care parea intrarea in-

tr'o alta, §i cu o bucurie saibatica zvirli un strigat
pr

care p3ru inecat in lacrimi.

ția

• „Schimbul, domnule locotenent, schimbut! a

Marschner, care-l urmarea cu privirea, auzi a-
lec

ceasta chemare §i bucuria copiI3reasca, sentimen-

tul de scapare pe care-l striga erau a§a de sfi-
Co

• ijietoare, incit ochii i se umplura. de lacrarrri. In-

cetul, el urma pe plutonier. Ca§i cum acest stri­
gat ar fi trezit rrtpr{i, capete palide e§ir3 din
k toate colturile, rdniti cu bandaiele singerinde, silu-

ete §ovainde,-cu armele in mini. Soseau de pre-

tutir.deni §i de pe buzele lor f3r;i de glas, un sin
gur §i acela§i strigat e§ea : „Schimbul!"; unul din
ei s.riga deodata un ura! carecazuca o explo-
zie §i se repercuta in gitlejuri nevaznte care toate
il repetara in extaz. Marschner, plecindu-§i caput.
 _ ANDKEAS [-A1ZKO

i§i §tergea ocliii pe furis cind locotenentul care

cpmanda tran§eele e§i din adapost.
Omulnu. mai avea nimica omenesc. Fa{a lui era
cu totul cenu§ie, ochii stinji, §i fara nici-o lucire,
erau mariji de un cearcan negru gros, cit un de-
get, §i erau acoperi{i de o pata ro§ietica. Barba,
parui, vestmintele, toate disparusera subt o crus-
ti deasa de lut §i de noroiu. P3rea ca ese din
mormint. Mlna cu care apnea pe acea 1 capi-
t3nului, dupa un raport destul de scurt^ intr'o

da
biicurie de de!ir, era §iclita de o sudoare viscoa-

Bo
sS;§i contrastul dintre §ubrezimea acestui
ichelet de om, de care atirna atita fer3rie
n
§i pecare o" termina o, mascd de mort, §i vor-
ria

t)3ria pasionata cu care locotenentul ?§i intimpi-

na salvatorul, era intr'adevar sinistra
Ad

0 adev3rata c^scada de vorbe curgea de pe

buzele lui crapate. EI tiri pe Marschner in ada-
tă

postul lui, il apasa de umeri ca sa-1 faca sa stea

iva

pe un scau"na§ nevazut §i incepu sa vorbeasca

pr

Nu mai putea sta locului, se piesnea peste pulpe,

tupaia, ridea in hohote, se ducea, venea, gesti-
ția

cula ca o paiata, se intindea pe culcuiju! lui,

lec

cerea iar o t<g a r3, o zvirlea dupa primul fiim ?i

cerea alta :
Co

„G?nde§tete-te, spunea el jubilind, ca trei cea-

suri mai ttrziu, trei... nu o singura or&, ar fi
fost prea tirziu. Stii cite cartu^e mai avem?-0
mie o suta in total. Mitraliera ? In ripa. Teiefo-
nul ? Stricat de aseara. Patrula de re parage ? Ni-
mic, Aici am nevoe de iiecare om. Aveam o. suta
§aizeci §i patru, Mai am treizeci §i unu. $i unspre-
ezece r3ni{i incapabili s3 tie o arma. Treizeci §i
<-mu de nenorociti—sa fii cu ei! Astanoapte c?nd

4
 BOTE7.UI. DE POC 6T'

au atacat iar, eram palruzeci §i cinci. ]-am Irimes

la dra'cul, dar asta ne-a secerat paisprezece. Nici
n'am putut s3-i ingrop3m. Trebue s3-i fi vazut,
adineauri, 111 adSpost ?"
Capitanul il I3sa s3 vorbeascS. Raz3mat cu
coatele de masa cioplita grosolan, i§i ^inea capul
in palme. Ochii lui ratSceau in vizunia asta intu-
necata §i muceda, pe care 0 infecta fumul unei
iampu§oare. Pae putredeerau impr3§tiate ih colt;

da
aproape de intrare, v3zu telefomi! hirbuit, pe
iirma 0 lada de conserve goala, pe care erades-
Bo
fa§urata 0 harta bojita, de stat-major; pufin mai
departe, 0 gr3mada de pu§ti si de uniforme cn
n
ria

etichete... Un sentimeut de frica il strabatu in

ghejindu-l, inabu§indu-l, ca§i cum pamintul pe
Ad

care-1 re^ineau deasupra capului lui scindurile da-

rapanate, s'ar fi prabu^it peste el zdrobinu-i piep-
tă

tuf.
iva

vazu, intr'un co§inar, Jupaind in fa{a lui spec­

tral cu faja inacabrd §i rinjitoare, care, acum opi
pr

zile, poate era inc3 tin3r. Gindul c3, la rindii-i, tre-

ția

buia s3 stea §i el cinci zile, §ase zile, opt zile in

acest mormint, s3 trdiasca grozaviile pe care ce-
lec

lalt le povestea pufnind de ris, ii exaspera des-

Co

curajarea pe care abia §i-o stapinea.

Cum ar fi vrut s3 poata striga: „Scape cine
poate" intregii lui companii... S3 {i§neasc3 afar3..
S3 fuga cu oamenii lui, s3 se duc3 la aceia care
i -au trimes aici §i i-au condamnatsa ramie pans
cind vor crapa sau vor inebuni...
S3 le cear3 socoteaia, lor 1
Nu era in stare s3 priceapa cit de pu{in cum
de-a putut s3 se lase impins p3n3 aici... nu mai
era nici un motiv ca s3 fie el aici, nici un alt
scop decit aceasta groapa neagra, aiaturea cvt
62 ANDKNA"- LATZKO

aceste stlrvuri, §i, la trei pa§i, Vicna a§a cumj

o lasase acum dona zile, cu tramvaele ei pline,
cu vitrinele ei §iruind de lumind, cu teatrele
cu-mul{imea elegantd... Pentruce, pentruce, sa pu-
trezeascd aici intr'o rabdare la§1 §i stupidd, in
asteptarea sigura a mortii, sa crape in singe ?i
noroiu cum crapa o vita, pe cind aljii veseli, cu-
raji, bine imbrdcati, §ezind in sali sclipitoare, se
Idsau cuceri{i de muzica, se culcau in paturi mai,
dara umbra de frica, fara umbi*d de perico!, pd-

da
ziji de a lume intreaga gata ca sd intervie, dacd ar

Bo
incerca cineva sa-j atingii un teingur
par... I:I e eel nebun ? Or ceilal^i ?
n fir de

Pulsul i se precipita, inima era gata sd pJes-

ria

neasca, incapabil sd-si stdpineascd mai departe

Ad

dezastrul. In aceia§i clipd locotenentul Y/qix-

ler navaii in addpost, u§or ca un maestru de
tă

balet, inainie de dans, se infipse in f {a ca-

pitanului sdu §i aiun{4 cd tran$eele erau ocu-
iva

pate, sus, santinelele rinduite, rmtralierele in po-

pr

zr;ie. Ru§inat de atita singe rece care ii topea

disperarea, Marschner Idsd ochii in jos. Cum
ția

putea 3sta sd rdinie neclintit in mijlocul acestei

lec

atmosfere din care transpira moartea ?

Cum putea sd combine planuri, sd dea ordi.ne
Co

cu logica perfectd a experientei, cind el, Mars­

chner, tot a$a de incapabil sd-§i domineze soarta
caji sd-i scape, inghemuit ca un copii indarat-
nic, se inchidea iitr'o rezisten^d zadarnicd ? A-
tunci era un la§? Frica; frica. josnicd. §i mes-
chind, ratdcirea unui suflet ingropat in materie
§f |nchis in fata ideii, frica asta il cuce-
rise ? Nici o legaturd nu-1 lega de via{a co-
lectivd? Nu era in el decit persoana lui ? Ei
bine, nu. El nu tinea la viatd mai mult ca altul.

s
 BOTEZUL DE POC 63

F3r3 aplauze, fara o glorioia de§art3, el putea

s'o dea. Ah ! daca, tran§eia inamica de colo n'ar
ascundedecit Weixleri, §i daca ar fi s3 lupte }n
potriva cruzimii, impotriva cuvintelor, indopate
cu carne omeneasGa, impotriva ma§iaariei ^a-
vante, a for^ei (Vire se apar3 cu cei aparap de
ei,a 1 cum ar fi rners, cums'ar fi repezit §i el atunci
co caput inainte, cu pumnii inchi§i, cu'tot §uera-
tul gloanjelor, cu tot horcaitul oameni'or! l\u, el

da
nu era la§ J Nu Ia§, cum il credeau cei doi lo-
cotenenp de linga el.
Bo
li vedea clipind din ochi §i rizind pe subt
mustaji de nenorocitul de mo^ulica ingramadit
n
ria

in coi{ ca p biata gramada de.mizerie.

Cum sa in^eleaga ei ? Ei erau eroi, top, ochii
Ad

{3rii erau pntip asupra lor §i cuvintele pe care

le rosteau ei, purtate de eCoul lumii, trejzeau vo-
tă

cile spapului §i r3spindeau in sufletele lor ero-

iva

ismul unui popor. Omul care ar ucide fara

ura §i care ar muri fara credinpi peptrn victo­
pr

ria forjei- §i nu- a dreptuiui, era ridicol in ochii

ția

lor... . . . . . .
Rida I El n'are s3 se inline in fa|a curajulut
lec

ior! Hotarirea rece care-1 cucerea, il insenin.a :

se scuia, intarit-.de,ideiade a se §ti mare cit ln,-
Co

treaga umaniiate- pe care o purta pe umerii-

s3i. V3u pe loconenentul care se preg3tea sa
piece, invirtindu-se intr'un picior, .string,indu-§i
luerurile, indopindm§i saci cu ele •. 11 ajzj r3-
gind, impjngindu-§i ordonanfa §i- povesPpd tr3-
saturile senzaponale ale. ultimeior lupte, pe. cind
Weixler il asculta cu o lacomie de hemisit. .
„Ce sa-ti spun? striga el- lizind catr3 in­
terlocutor ul sau atent..Pierderile Italienilpr.? Ha?
-N'am fost noi a§a de pro§ti sa ne 13sam impu§cap
 64 ANDREAS LATZKO

tara ca sa nu spunem §i noi ceva. Poji sS-l

dai sama cit aputut sS-i cosle cele unspre-
zece atacuri cind noi, fara sa ne parasini
trarifeia, noi am r3mas treizeci! Citeva sap-
tahiini ca asta si materialul' lor uman va fi
sfirsit..." •
% A'plecat pe harta de Stat Major, Marschner se
silea sa n'auda conversatia, dar cind cuvintek
..material uman" ii ajunsera la urechi sari in sus

da
Cuvintele acestea ii atingeau gindurile lui cu a-

Bo
tita ironie, incit ii aratau izolarea lui tot asa tk
• bine cum vroiau sa i-o arate acei doi.
n
..Material uman!..."
ria

jj>i acestea se petreceau intr'o transee in car

pu$eau cadravele, unde exploziile fSceau sa trernu-
Ad

re pamintul, intre doi tineri, care, pe un zar, ju-

can propria lor viaja... §i ei puteau vorbi cu toata
tă

lini§tfea despre ..material uman"... Acdste cuvinte

iva

inspaimintatoare treceau in mod natural f3ra sfor-

Jare, pe buzele lor, ca§i cum era cu totul natu­
pr

ral ba viaja trupului lor sa n'aiba intre minile

ția

aqelora.care se joaca cu viaja oamenilor ea ni§k

Dumnezei, mai multa important decit o lepada-
lec

• tura... Fara §ovaiaiaei i§i incredinjau viaja, viafa

Co

lor efemera §i unica atotpufernicilor insarcinaji

sa justified miza lor prin cadavre cit mai mu'te
Asia inseamna sa fii ofijer? Unde, unde sa
gaseasca un suflet ?
n Ab61o, sus poate, in carnea de tun. printrt
ace§ti oameni simpli, lipiji de postul lor f3ra sa
cricneasca. fiecare evocind caminul lui §i sim-
tindu-se, inca, om." Ai fi spus ca Marschner
se simjea atras catra tacerea resemnatS a acestor
bravi cafe a§teptau moartea rabdatori §i farr
 BOREZUL DE EOC 65

fanfaronada ca sa zicem a§a, cu neglijenja, ca

ni§te adev3ra{i eroi. Trecu pe nesimjite prin.
fafa ofijerilor, se urea sus §i e§i la aer.
Resturile companiei pe care o schimbau erau
aici, in culoarul tran§eii, treizeci de oameni gata
sa se pue in mar§, 'aliniaji doi cite doi, §i pur-
tind, doi cite doi, corpul unui camarad mort in-
fa§urat in cite o foae de cort. Era un lung cdr-
tegiuimpresionant, injepenit in a§teptarea lui muta,

da
pe cind duruitul furios al bombardamentului a-
meninta' pe cei vii.
Bo
La auzul acestei hodorogeli infernale $i laco-
me, Marschner strinse din pumni, dar plutoni-
n
ria

erul palid, ap3rind in fa{a morjilor, il trezi brusc :

„Scuzati, domnule cSpitan, zise el, noi avem
Ad

trei oameni grav raniji care nici nu se pot tiri,

pe lingScele paisprezece cadavre pe care le luSm.
tă

Nu mai am cinesS iaceletrei cadavre de italieni.

iva

„Foarte bine! ii lasam ca suvenir, rSspunse,

' rizind locotenentul, care nSvalea in tran§ee 1m-
pr

.preuna cu Weixler. Poateca-i veji putea ingropa

ția

la noapte, sus aintre tran§ee: domnii artileri§ti

scurteaza sara tirul de baraj §i acolo, sus, tot
lec

mai poji e§i. Multa odihna n'au sa aibg:

obuzele dezgroapa tot... dar tot; a§a §i cu mor-
Co

jii no§tri; pt bietui meu aspirant 1-am ingropat

pana acum de trei ori...
„Dar, cum au ajuns aici italienii S§tia .trei ?
intreba Weixler e^iud inainte. Au fost lupte dorp
la corp "
Locotenentul scutura mindru din cap N :
- crezi ?N'aa ajuns dumnealor pana aici. Dar
alaltaeri noapte^tipii a§tia trei i§i pusesera in.
gind sa ne tae sirmele. Cu revolverul lui, armu-
rierul nostru le-a luat apa dela moara ; §i, ce e
5
156 ANDKEAS LATZKO

niai nostiin, e ca i a prins chiar subt nasul nostru:

aveau ni§te bocanci galbeni, stra§nici... Cum sa
n'o p3{e§ti clnd ai a§a ceva? Chiar. . uite a-
ici o pareche- §i arata picioarele plutonierului.
Ei, §i-acuu.a, o §tergem ! lnainte, plutonier! Salut,
•domnule capitan! Ce git o sa faca cei din fa{<l
disara, cind vor veni sa ne priveasca. 0 sun
dncizeci de arme, doua revolvere noi-nou(c
a§a, ca din p§mint. P3cat ca nu sintem §i noi! .

da
Ei, cu bine. bae{i, noroc bun!.."
lntonind un refren saitaret, pleca pe urma oa
Bo
uienilor, f3ra mdcar sa bage de satna ca Mar-
schner venea dupa ei. Ca o mul|ime fericita intr <
n
zi de Duminica, oamenii o luard prin tran§ee!e
ria

care duceau dela cimpul devastat la colina des-

Ad

fundata. Ce intern lasau in urma lor, in galeriilc

astea de cirti^e, §i cit suferisera!
tă

Suspinind adinc, c3pitanul se opri. Coloanaasta

iva

cenu§ie care §erpuia prin tran?ee ii lua cu ea si

ultima nadejde. Ultimul soldat a cdrei Spinare se
pr

tacea din ce in ce mai mica, mica de tot, era

lumea care pleca §i ochii lui se prindeau de el...
ția

Mai avea cipva pa§i pdnd la coltul pe unde

lec

coteau. Maiputea sa-i trimeataun ultim adio,saa-

lerge dupa el §i sa-i dea o ultima scrisoare.. S'aceas-
Co

ta ultima trasatura de unire se nimicilumea

era tdiata in doua... Si spaima lui se intoarse ca
tra sarcina uria$a pe care trebuia s'o infrunte
sirfgur.
Marschner se facu inlc intorcindu-se prin tran-
§eia goala ; cata fn jural lui parca cerind ajutor.
regdsi scobitura unde fusese ciadite cadavrele:
nu mai erau in ea decil cei trei italieni. Acel cdruia i
se vedea fa{a, mai pdstra inca gura larg deschisa in-
tr'iin ppat $i mlnile agAtate de trupul lui umflat pd-
 0

BOTEZUL De I'OC 67

reau c8 vrea sa-1 scape. Ceilalji doi zSceau cu

capul intre brate, cu genunchii incovoiati. Picioa-
rele lor goale §i pamintii, cu degetele r3su-
cite apSreau in intuneric ca o pllngere
muta.. Un gol se intindea in jurul acestor cada-
vre, o parasire lugubra era in jurul acestor pi-
cioare goale... Si in acela§i tjmp un virtej de a-
minLiri §i de iniagini trecu prin ochii lui Marsch-
ner: o gloata mi§catoare de figuri, gondolier! din

da
Venetia, birjari guralivi, hangii cu dinjii §tirbi,
din Pausilippe, sarabanda de oameni indolia{i
Bo
aparind din trecutul celor doua raite pe care le
fAcuse prin Italia... Sora lui inchidea cortegiul
n
ascultind placid o arie din „Turkenschanze" fara sa
ria

bSnuiasca eel pu{in ca fratele ei zAcea undeva la

Ad

pAmirTt, cadavru pe care-1 impingi cu piciorul.

Terorizat, capitanul se indeparta, ca§i cum ce>
tă

trei mor{i 1-ar fi urmarit, fara nici-un zgomot,

iva

in virful picioarelor. Ajunse insfir§it lingd oameilii

lui .• scapase. Exploziile veneab una dupa alta
pr

fara nici'o intrerupere. intr'un duruit egal §ineince-

tat care facea pamintul sa se clatine ca un va­
ția

por Deodata, o lovitura de trasnet cazu in tran­

lec

ce, scormonind-o §i umplind-o de cioburi §i de

tandari. Aproape in aceia^i clipS, doi oaqienigi-
Co

' ! fiind tirira un cadavru, se plecard dedsupra sco-

biturii ^i, prin gaura strimta, se ridicara la
post.. Marsrhner vAzu pe plutonicrui lui sculin-
du-se in picioare, lasind citev.a silabe sa-i pice
dope buze, pe cind un soldat se fidica §i, cu arma
in mini, pleca cu pa§i greoi. Totul era reglemen-
' tat fara de ciutare, ca"in curtea cazarmii, cind
chemi la exercijii pe „urmatorul'. ^ %
In jurul mortulni, se fAcea un cerc, strins din
« z:cea curiozitate, straniu de avida , care impinge
68 ANDREAS LATZKO

pe cei de jos c3tr3 inmormintari §i catra mor$i

Marschner in^elese. Oamenii a§teptau dela el
o vedea bine pe figurile lor-sa vie s3 salute pe
eel rnort, Dar, nu 1 El trebuia s3 ignoreze ac'est
nume, sa se stapineasca, s3 ramie mHnduplecat.
Sa nu vada acest obraz, sa nu §tie, sa-1 lase pe
acest mort s3 nu fie decit un om dintre o mie
ca el. Dac3 avea s3 stea a§a, rece^dela distant,
§1 far3 s3 se* piece deasupra nici-unuia m3car,
fara s3 se preocupe de soarta nici-unuia din ei,

da
ii va fi cu mult inai pujin greu s3 ramie indifereni.
Bo
Se indrepta catr3 scobitura a doua §i zari ca
acum totul era lini§tit: nici-un bubuit, nici-o e.xplo-
n
zie. Dupa zgomotul infernal, tacerea aceasta era
ria

infioratoare ; ochii cercetau ingrozi{i in jurul

Ad

lui §i, ca sa scape de ap3sare, se urea prin ga-

ura darapanata, pana la tran§ee, afar3.
tă

Incovoiat, dosul lui Weixler, ap3ru : iocotenen-"

iva

tul era. sprijinitde tran§ee §i ochea cu luneta. Pie-

care dintre oamenii ^ezaji in §lr p3rea incrustat
pr

in crenelul s3u §i imobilitatea tuturor acestor u-

meri.avea ceva fn-pairnintator. Deodata o izbi-
ția

tur3 facu sa unduleze tot §irul. Weixler sSri ina-

lec

poi, izbi pe cSpitan: „Uite-i!" strig? §i, e?ind la

gura g3urii, unifla obrajii fluerind semnalul de a-
Co

larm3. • „
Uluit, Marschner, se uita !a el ; el se indepSrtd
catra creneluriie de unde se vedea cimpul de
lupta care, dincolo de >irme, se rotunjea, sfi^iat,.
cenu§iu §i singerind, ca un cadavru gigantic. La
orizont, soarele cobora aprins, In singe, ca infipt
in pamlnt ; pe f'rndul acesta ro§, ca ni§te insecte,
ca ni^te indieni care dau st.igate de razboiu, si-
luete.negre se agitau, la fnceput mici de tot, dis-
p^reau, reapareau, .{ijneau, crejteau, se apro-
 BOTEZUL DB POO 6S

•iau, intindeau armele ca nijte tentacule; strigfi-

tele lor sfredeleau vazduhul ca ni§te latraturi din
depart Sri; pe urm& se auzi precis, izbucnind fu-
rioase, strigStele de „Avanti, Avanti", p3na ci"d
un „Corragio", e^raordinar de ascu£it T f3cu §i-
rurile sa nav3leasca.
Dealungui banchetei de tir, compania cot-Ia-
cot, cu. fe^ele de piatrS, palide §i incremenite, cu
buzele supte si cu pu§tile la ochi, p area o fiarS

da
lunga cu o suta de bra{e, cu o suta de ochi.

Bo
— Nu tragefi! Nu trageji! Nu trage^i! zbiera
Weixler, §i vo^ea lui coroziva patrundea in git-
n
lejuri §i oprea degetele crispate pe tragaciu. Pri
ria

ma granata zbura in tran§eu... capitanul o vazu

Ad

venind, vazu un om desprinzindu se din lan{ §i

ihdepartindu-se cu brajele intinse, cu pieptul ina
tă

inte ; un val de singe ii curgea de pe obraz. ln-

sfirsjit, se auzi piriind tictacul regulat al mitra-
iva

lierelor, pe urma armele pornira ca o haita de

pr

cini. Un fel de sete indirjea obrajii; ura§imi~

;ia faceau pe oameni s3 mirie cind valuri noi e '
ția

§eau in Iocul celor doborite ; Revile armelot

lec

se inro§isera si strigatul de „Corragio", diabolic

se apropia, se apropia...
Co

In fata, umbrele dadeau din picioare in delir,

Juneau, cadeau. se sculau, se incurcau intre ele,
minate de paroxismul razboinicului dans.
Capitanul vazu pe soldatul de linga el aple-
cind arma §i, cu o mina lacom3, tragind baio-
neta dela feava fumeginda. 11 napadi o scirba atit
de mare c3 trebui sa inchida ochi, ca apucat de
amejeaia, §i s3-§i cawte sprijin de parent tran-
§eii. S3 asiste la asta ?... S3 vada asta ?... Tre-
buia ?... Oamenii ucigindu-se intre ei, aici, subt
•ochii lui!... I§i zmulse revolverul din toe, ii scoase
70

cartu§ele §i le azvirli. Adum era fSrS apSrare

Senzapa aceasta il calmS. Se ridica, pliti de p
seninatate marea{a, gata sa se lase abatutde una
din bestiile acestea furioase §i oarbe care n3va«
leau asupra lor. Cel pupn, va> sfir§i ca un om,
far3 ur3, f3r3 minie, cu minile curate...
Un urlet oribil, un strigat nebun §i neomencsc,
urea din tran§eu : un larg §iroiu de flac3ri i§i
trase in fa{a lui curba incendiara §i cazu pe

da
umarul croitorului eel gros din plutonul intaiu.
O clips, §i toata partea stinga a omului ar
Bo
dea. Urlind, el se arunca la pamlnt.se rostogoli
p§ni, ca o fSclie vie, pe urma, carbonizat pe
n
jumatate, rasucit §i sfarogit. rec3zu. CSpitanul i
ria

vazu nelnsuflept, pe pamlnt, simti inspaimintato

Ad

ful miros de carne ars3 §i, f3r3 s3 vrea, i§i priv

mlna pe care, o pata alba, chiar subt degetul eel
tă

mare, ii reamintea durerea pe care i-o facuse <>

iva

arcura pe vremea cind era copil.

In aceia§i clipa, un ura ! formidabil, gcos din
pr

sute de piepturi. strabatu tran§eia : atacul era

respins. Weixler ochise pe omul cu zvirliioarea
ția

de flacari care c3zuse lovit. Mina muribundului in-

lec

torsese curentul de fiacdri spre camarazii s3i

§i rindurile, impra§tiate, fugeau in debandadS
Co

urmarite de furia turbata a impu§c3turilor.

In tran§ee, soldapi se pr3bu§eau, rupp de O'
boseaia, cu figurile adormite brusc, cu ochiistin§i
ca§i cum un robinet misterios intrerupsese cu­
rentul de energie^care le insufle{ea trupurile.
Unii p§i r3zamase de p3rete capetele palide
gata s3se pr3bu§easc3 de istoveala, Marschner, la
rinduj lui, simp cS-1 napade?te o greaja amep-
toare; se departa pe dibuite.
 7t

Sa se reintoarca o clipa in adapostul lui —sa fie

singur, sa fie singur !—Sa lupte contra desnS-
dejdii, a disperSrii care se agS^a de el...
„Haiti !" striga deodata, locotenentul Weix-
ler, alergind spr? stinga, unde erau mitralierele.
Capitanul se reintoarse, urcS pe parapet §i con-
tempia cimpul de lupta. Acolo, linga sirma ghim-
para, un italian in genunchi, cu mina stinga
moarta §i baiabanind, cu cealalta ridicata ca

da
pentru a cere ajutor, se tira inceti§or catra tran­
ce. In spatele lui, §i pe jumatate ascuns de el,
Bo
ceva mi§ca pe p3mint. Imbra^islnd pdmintul, trei
riniti se tirau inceti^or c3tr3 tran§eele italiene§ti;
n
ii vedeai ocolind cadavrele, adapostindu-se in
ria

dosul lor, pe urm3 inaintind inceti§or, inceti§or,

Ad

ca sd nu fie vazuji; ii vedeai aga^indu-se dis-

perat, cu pufnnii, cu din^ri, cu unghiile, de ni§te
tă

r3niS§iti deviaja, moartea sufla asupra lor, fie-

iva

care clipS dura cit o eternitate.

„Hei, cine are o fringhie?" striga un caporal
pr

batrin din fundul tran^eii. „Saracu, iti face r3u.

Sa-1 tragem deacolo."
ția

Un singur „tac" de mitraliera plescai in rnij-

lec

1 >cul acestor cuvinte. Omul ingenuuchiat in fa{a

sirinelorascultta, apoi se dadu inapoi, intr'un gest
Co

repede de aparare, §i pe urma cazu cu nasulin {3-

rlna. In spatele lui, gloanjele facura«a zboare {a-
rina ; putin mar depane rani|ii, ca trei §erpi — fa-
cura un salt §i se prabu§ira.
Marschner ramase o clipa cu gura cascata
;3ra sa poataspuneun cuvint, —§i, insfir§it, limba,
i se deslega §i, nebun de minie, striga :
„Locotenentul Weixler!
La ordin, domnule c3pitan 1" raspiinse o
voce sigura.
72 ANDREAS I,\TZKO

Cu purnnii strin§i, cu obrajii in foe, cu rdsu-

flarea taiata, el se repezi la Weixler:
„Duraneata ai tras ?
Da, domnule cSpitan". Loeotenentul lu<1
pozipa reglementara.
IncSodata, Marsclmer nu mai avea ce spune,
dintij ii clanpaneau :
„Ar trebui sa-p fie ru§in.*!" Un tremur vizi-
bil ii scutura trupul.

da
„Un adevSrat soldat nu trage in ramp. S'o
§tii!"
Weixler ingalbeni : Bo
„.Scuzap, domnule cSpitan, dar acel dinainte
n
ria

ascundea pe ceilalp—-§i n'am putut sa-1 crap''

Pe urm3, intr'o exasperare care-1 inabu§ea, a
Ad

dauga :
„Si afarS de asta, ra'ani gindit aici sin-
tă

(em'destule guri de hrSnit."

iva

Ca ars de o mu§catura inveninata, cSpiianuI

se apropie de el §i bStu furios din picior.
pr

„A:este considerapi sint de prisos ! Ip in-

ția

terzic sa tragi in ranip. Atita vreme cit aici voiu

comanda eu, top rSnipi sint sacri, fie ai
lec

no§tri fie ai inamicului. Ne-am injeles ?"

Loeotenentul se inapa mindru.
Co

„Atunci, rog respectuos pe domnul capitan

sS binevoiasca a-mi da acestordin inscris. Dato
ria mea este sa aduc cit se poate maimultepa-
gube du§manului. Ranip ori nu, oamenii pe care-i
las sa scape se vor reintoarce, acu ori mai tir-
ziu, ca sa ucida pe aino§tn".
Erau fa^a 'n fata, nemi§cap. Se sfidau ca doi
adversari intr'un duel de moarte.
Marschner confirma din cap, §i zise aproape
incet :
 BOTEZUL DE FOC 73

„Vei primi ordin scris". §i intorcindu-se, pleca.

Prin fa|a ochilor ii jucau ca ni$te fluturi, tre-
oui sa se cramponeze ca sa nu-§i piarda echi-
librul $i cind, fnsfir§it, ajunse in adapostul sau,
se prabu§i, distrus, pe !ada de conserve.
Ura lui se prefacea intr'o descurajare ainara
^lia bine ca el e eel gre§rt. 0! iNu in faja con-
5tiin{ii lui care, ea, eel pu{in se indigna in fa{a asasi-
natuiui. Dar nici conjtiinta lui nici el n'aveau cuvint

da
aid, nici un cuvint. Ce sa facd ? S3 dea or­
din in scris insemna sa-§i semneze eondamna-

tit de dorit ca sa arate ce poate.

nBo
rea §i s3-i dea, insfir§it, lui Weixler, prilejul a-
ria

Ar fi stupid sa faca s3 triumfe javra a-

•..easta. Mai simplu e sa sfir^easca imediat, sa se
Ad

duca la comandantul de brigada §i s& spue verde

^efilor s3i ca s'a saturat de aceasta vinatoare ^
tă

de oameni §i ca refuza sa traga, oricare ar fi

iva

vinatul. Atunci are%s3 sfir§easea cu jocul 3sta

de-a v'a{-ascunsele. Au s3-l impure ori au sa-1
pr

spinzure ca pe un criminal ordinar. Ei bine, are

ția

sa arate ca §i el §tie sa moara.

E§i cu pasul hotarit, dadu ordin unui s'oldat
lec

s3-l cheme pe locotenent §i se simji insfir§it, cu

sufletul u§urat. Italienii reincepeau sa indrepte un
Co

oc de infern asupra tran§eii. Incet, ca la plim-

' ! are, el se indeparta.
_,Deacum incep marmitele !" anunja batrinul ca-
poral, indreptind catra capitanul-sau o privire dis-
perata. Nesim{itor, aceSta trecea mai de-
parte.
„Insarcinez cu coitianda pe locotenent". Cu-
vintele acestea se inghesuiau in el. A ! cum ar
fi vroit sa le spue, s'o sfir§easca... Weixler nu ve-
tiea El urea, prin gaura p3n3 la pozitie.
Deja, ochii scotocitori ai lui Weixler ii spionau
7*1 ANDREAS LATZKO

indreptindu-se spre niina lui ca sa vadS in ea,.

oidinul scris.
Marschner se prefacu cd nu vede §i ii striga
aspru :
„Locotenent, i{i tree compania p&na..."
On uriet scurt, de o ascutime nemai auzitS it
tde cuvintul. „\t'a lovif, gindi e ; dar in ace-
ia§i clipd tin fel de balenS neagrS cazu din cer in-
fa[a Jul, cu capul inainte, $i se ingropa in tran­

da
ce, pe cind un vulcan fScti pSmintul sS £is~ 1

Bo
neasca in flacSri, i! luS pe sits §i il antes teca cu
foe.
Cind se trezi, era ingropat subt o grSmadS de
n
ria

pSmint de subt care e§eau numai capul §i bra-

Jul sting, iar celelalte membre nu mai iz-
Ad

butea sa §i 14 simta : trupul sSu i§i pierduse gre-

utatea, nu mai avea picioare, nu mai putea face
tă

nici o mi§care... 1 se pSrea cS lava incinsS care

iva

curgea in el, ii curgea din cujier, ii calcina frun

tea umflindu-i limba ca o beftcS ce-1 sufoca.
pr

„Apa", horcSi el... Nu era nimenea sS-i dea o

ția

gura de apa ? Cum, nimenea ? Unde era Weix-

ler ? desigur.nu departe, Unde ? unde era ? Poate, .
lec

era rSnit §i el.'Vroi sa se gcoale, sa stie ce s'a f&-

Co

cut Weixler; 0! vroia... tncercS sS-^i ridice.

mina, atit de grea la cap §i, cind; reusi in-
fir§it sa-si ajungS ceafa, simti... o ! ingroziior...
cS {easta lui nu mai |inea §i cS el pip&ia un
fel de rasol caldu{ §i lipicios in care parul se
fjiclea, lipindu-i-se de degete ca ni§te cilf ud.
M'oare... Tot singele ii inghetS... Moare afci..,
Singur de tot... Weixler ?... Trebuia sa §tie ce
i s'a intimplat... trebuia...
Cu o sforfare supraomeneascS, cu podul pai-
mei stingi, reusi sS-§i ridice capul, destu! ca sa
zSreasca transeia. Weixler era acolo, aproape, en
 BOTEZUL DE FOC 75-

^patele intors, cu bra{ul drept incovoiat de pa-

rete, cu mina stinga stringindu-§i trupul, cu u-
merii scuturali de un spasm. Reusi sa se inal{e
§i mai sus :% pata mare si neagrS se scurgea
din trupul Iui Weixler. Singe ?... Ii curge sin-
gele !... S3 fie... Ba nu, e singe... ASTA nu poate
fi decit singe...' se prelinge straniu ca o
eordica ro§ie §i iese din Weixler tocmai din lo-
cul unde el se stringea din toate puterile, vroind

da
parca sa zmulga rSdacinile singerinde care-1 in-
|epeneau de pamint.
Bo
Trebue sa vada... sa vada ! .Vlarschner apleca
:apul, dar un sughi{ de groaza il zgudui : ne-
n
ria

norocitul i§i tira maruntaele...

..Weixlbr!..." murrnura "el tremurind J e emotie.
Ad

Cellalt se rasuci incet, trist, galben, cu nist

ochi inspaimintati care pareau c3-i intrebau. A-
tă

ceasta {inu un sfert de secunda, pe urma se

iva

orabu§i; capitanul nu-1 mai vazu...

Intr'o fulgerare, cele doua priviri se ameste-
pr

ard impreuna, faja galbena disparu aproape in

ția

aceia§i clipa, dar imaginea ei plutea mc3 : o

rasatura a§a de blinda si asa de plingafoare ii
lec

orecta buzele taioase ; remu§carea §i durerea

Co

il tranfiguraserS...
„Sufere!" Ideia trecu ca , un fulger prin v a-
pul lui Marschner. lnsfir§it, stie si el ce inseam-
na a suferi ! 0 raz3 ii lumin3 paloarea. Dege-
tele lui coagulate §i ro§ii facura un gest m?n-
gietor, pe urma capul fi c3zu §i ochii ii inghe-
tara.
Cind primii sftldati d3dura de el trecind peste
gr3mada de p3mint, ei v3zur3 un cadavru ale
c3rui buze pline de singe, schijau un suris.
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
n

fNVINGATORUL
Bo
da
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 INV1NGAT0RUL

da
In fiecare z.i, dela trei la patru din ordinul Exce*
Bo
lenjei sa![e dorrinul General, muzica militara cinta
in piaja dinaintea vechii Primarii, in care dela
n
ria

inceputu! razboiului se instalase InaltuI Coraan-

dament al armatei, „Arm£e-Ober-Kommando",
Ad

purtind trei litere: A. K. 0. ca un semn caba-

.istic pe frontispiciu.
tă

Aceasta era recompensa oferita populajiei ci­

iva

vile, care cartiruise mai multe sute de ofijeri de

Stat-Major §i o sumedenie de subalterni. Exce-
pr

Ienta-Sa pretindea ca aceasta compensate facea

ția

armata §i mai popular^ inca, insufletind patrio-

tismul scolarilor §i al mul{imii. Strict §i rigid, dom-
lec

nu! General socotea c3-i datorie: sa cuitivi bu-

Co

tiele sentimente ale publicului, §i sa intre{ii ar-

monia intre autoritajile civile si militare: tactica
era buna §i-i salva privilegiile.
Pe linga aceste considerente, faptul ca dom-
nii ofiteri ai Statului-Major, - implicit Excelenta
Sa, luau cafeaua la aceasta ora, nu era cu to-
tul strain de itisiitairea acestor concerte.
Era a§a de bine subt platanii seculari a caror
gigantice frunzare incilcite ca bolta unei catedrale
cadeau de-asupra piejii. Soarele palid de toam-
 80 ANDREAS LATZKO

na aurea §ters zidurile; §i printre frunze ca prin-

ir'un vitrai, juCau inele tremuratoare de aur pe
mesele rotunde aliniate in fafa cafenelei.
Un §ir de mese acoperite cu fefe albe de te
orbeau, pline de flori §i incSrcate de niste prS.iituri
*de-Ji 13sa gura ap3, pe care-un plutonier de
provizionare le aducea in fiecare zi la ora'trrf
era anume rezervat Domnilor dela Statul-Major
Prajiturile se aduceau dela manutanta, §i erao

«
fabricate special pentru Excelenja Sa cu scii'.a

da
ijK" ingrijiri particulare, subt supravegherea In
ndcn^ei.
Bo
Imprejurimile pavilionului in ca'recinia mipica
n
formau intr'adevar un spectacol frumofe, pestr't
ria

§i viu ; era o mi§care §i o lume veseia ca te-r->

Ad

fi putut crede intr'un ora§ mare, in mijlocul Vie

nei, pia|a Graben, intr'o Duminica de primft-
tă

vara inainte de razboiu.

Copiii, veseli, inconj irau muzica, bateau mil
iva

sura §i aplaudau cu entuziasm dupS fiecare bu-

pr

cata.
StrSzile dimprejur vSrsau in piafa valul de ts -
ția

nere{a: elevi de liceu cu §Sp*ci de toate culorile,

lec

fete zglobii; iar „societatea buna" — femeile func-

fonzrilor §i comerciarttlor din localitate, insta-
Co

late la cofetaria cea mai apropiata, |e indignau

de rochiile scurte, de paiSriile extravagante §i de
ciorapii transparent a unor anume femei cafe,
cu toate prescripjiile §i toate protestarile, se
plimbau ziua mare.
Dar ceiace era mai caracteristic, erau ofi{er»
in trecere-. Tot a c e ' c a r e rnergeau sau se intor
ceau din permisie trebuiau sa treaca prin ora§,
§i fiecare profita cu sete de prima fi ultima zi
de libertate. Tot ce lipsea pe front : caele, ere-
 INVINGATORUL 81

rna pentru §ei, truse militare, sticle de bere, se

gSseau in acest prim ora§el inai mare. Bietui
soldat fdrd noroc sau rdu vSzut, care se distin-
gea.era citat §i decorat,—nimic mai mult, iar eel
bine vdzut era trimis in ora§ ca o supremd re-
compensa.
Pe front era mare intrecere pentru descope-
firea, cit mai degrabd a celor necesare, §i un ra-
port misterios §i matematic se stabiiea vddii in-

da
tre risipa de carbune, unsoare §i benzina §i dis-
tanfa dela post la ora§eIul favorit.
Bo
Fericirea era scurta! Doar timpul pentru a
face o bae, pentru a te fuduli cu o uniforma
n
ria

frumoasa, de-abia caicata, de-a minca de doua

ori cu faja de masa §i, ia sfir§it, pentru a pe-
Ad

trece ojioapte scurta intr'un pat adevarat,—bine

garnisit cind se putea.
tă

Trist, cu simjurile excitate, piecai prin im-

iva

bulzeala din gara, pentrp a te regasi in noroiui

unci borji, sau intr'un biokhaus ars de soare.
pr

Exuberanja inseiata a tinerilor ofiferi care ra-

ția

taceau prin ora§ cu ochii lacomi §i rizatori, cu

singele infierbintat, ca ni§te scafandrieri care
lec

sorb fntr un minut tot aerul de care au nevoe

pentru a trai multa vreme, afifase peste masura
Co

incetul cu incetul acest coif plictisitor de pro-

vincie.
Ora§ul sralucea, scinteia, se'mbogajea, nu mai a-
vea ijici o grija. Nici o senzajie pared nu-i mai
ajungea de cind era central dramei mondiale §i
prin urmare stdpinea oarecum evenimentele.
...Muljimea mi$una vesela imprejurul muzicii.,
gatita ca de sarbdtoare, intr'o zi ca oricare alta,
patrunsa de ritmul „Frumoasa Dunare Albastra",
82 _ AN'ORHAS i.ATZKO

pe care-1 cinta orchestra intr'un durutt de toba

§i sunet de tromboane.
Era parca-o petrecere grandioasa, intre cu-
lise, in timpul reprezentajiei unei tragedii cu co-
ruri §i cortegii. Dar nu se vedea §i nu se auzea
tiimic din piesa singeroasa ce se juca acolo.
IndepSrtati de scena, §i figurile actorilor se
destindeau, repauzate, aruncaji a§a plini de viaja
in multime, ferici{i ca nu mai §tiu cum se de.v-

da
fa§oarS tragedia, ca ni§te comedianji transformuti
in burghezi de'ndata ce regisorul a e§it.
Bo
Cine s'ar fi a§ezat la umbra copacilor batrini
cu o cea§c3 de cafea dinainte, cu {igara in minS,
n
• ar fi putut crede ca drama de pe front nu era
ria

decit o piesS spectaculoasa. Vazut de-aici, rdz-

Ad

boiul aparea ca un fluviu fecund,—ducino cu

dfnsul fanfare,—impra§tiind bucurie §i bel§ug
tă

prin ofi^erii lui e§ip' la plimbare, §i-al carui curs

iva

depindea de ofiterii Statului-Major care digereaza

Iini§tiji. N'ai fi ghicit nimic din ceiace era sin-
pr

geros, nici-un huruit de tun nu tulbura calmul

ția

sarii, nici-un r$nit nu-§i aniesteca suferinja cu

bucuria viejii.
lec

La dreptul vorbind, nu fusese totdeauna a§a.

€ind concertele zilnice aveau inca atractia nou-
Co

tajii, toate spitalele, ambulanjele, formajiile sa-

nitare din vecihatate, varsau in ora§ un va 1
formidabil de rSni^i §i convalescent. Dar asta
numai doua zile. A treia zi comandantul garni-
zoanei a fost chemat de Excelenja Sa care'n-
tr'un mic discurs b ne simjit, aduse aminte cul-
pabilului comandant c'un astfel de spectacol nu
fScea decit sa demoralizeze publicul. De-au.nci
— a§a era inalta dorin.ta a Excelenjei Sale tot
ce purta- pansament, tot ce era chinuit de-oschi-
 INVINGATORUL 83

iodire vizibiia, sau tot ce. putea, prin prezerija,

sau prin orice, sa aduca o atingere entuziasmului
rSzboinic, raminea inchis in spital.
Atare dorinja fu respectata. Nimic nu atingea
perfecjia seninatajii sale, cind, cu pipa intre
dinti, Excelenja Sa privea pe aleia ce se intin-
dea, peste rindurile lungi ale supu§ilor sSi. Ni-
meni nu trecea fSrS sa arunce o privire repede
?i fricoasa catra acest zeu al razboiului, care,

da
general celebru, stapin peste milioane de oa-

Bo
meni, prosiavit de toate jurnalele ca „Invingato-
rul de la...", i$i sorbea cafeaua, ca un simplu
muritor. Toate destinele ora§ului, el putea sa le
n
ria

schimbe cu o singura trasatura de condeiu: s3-l

ridice 'n slava sau sa-I nimiceasca ; favoarea lui
Ad

nsemna ^.omenzi enorme, bogafii, Inaintari §i

. decorajii, iar disgrajia lui aducea nenorocire §i,
tă

foarte de multeori.o foae de drum pentru moarte.

iva

Infundat confortabil intr'un vast fotoliu de tres­

tle care, deja, era istoric, Atotstapinitorul ,su-
pr

ridea glumind cu femeia §efului s3u de Stat-

ția

Major; arata cu mina o strada forfotind de lu-

me, plina de soare §i, lasind ingimfat capul pe
lec

>. spate, cti o voce triumfala i

Co

„A§i vrea sa arat asta domnilor pacifi§ti care

I ar vrea sa faca lumea sa creada ca razboiul
nit-i decit un masacru :Sa fi vazut gaura asta in
iimp de pace: sa dormi in picioare ziua mare. As(3-
dmisitul din colj ci§tig5 a.ici mai mult decit eel
mai mare comerciant dinainte de razboiu. §i ti-
r.erli care se'ntorc de pe front? l-aji vazut ? A-
uri^i de soare, sfinato§i, veseli f Inainte de raz­
boiu mucezeau in birouri, palizi, fara pofta de
nimic §i lene$i. NiciodatS lumea nu s'a simjit
a?a de bine, Ijji'n vrtmea asta in jurnale
84 ANDREAS LATZKO

nu se vorbe§te decit de catastrofa moiidi-

alS, de Europa insingerata §i de toate absurd!-
facile pe care ace§ti Domni le-au inventat".
Sprincenele groase §i albe s'e ridicau pana'r
mi j l o c u l f ' r u n p i b o m b a t e , i a r o c h i i m i c i , n e g r i fjj
cercetatori scrutau toate fe^ele dimprejur.
Un murmur cald de aprobare se ridica sprc
Excelenta Sa ; la toate mesele, discupa se
insuflejea: se vorbea de efectele binefacatoare

da
aie razboiului, §i cei mai spirituali aruncau sa-;
geti ascupte in pacifist!. Dintre toji, nu era unt;
Bo
pentru care rHzboiul sa nu fi insemnat eel pu-
tin doua decorapi, eliberarea de teroarea griji-
n
ria

lor materiale §i o viapi de mare senior, a§a cum

o duceau in timp de pace numai bogata§ii. Kaz
Ad

boiul, pentru top acedia, era ca un Mo?-Crd-

ciun, pe umeri cu sacul de cadouri si'n rnina c
tă

brevetul unei carieri nesperate.

iva

Ce-i drept, unii dintr'insii purtau ia braj do-,

liul dupa un frate sau cumnat care cunoscuse
pr

cealalta fa$a a razboiului, in care se moare. Dar

ția

aceia era a?a departe... §aizeci de kilometri in

linie dreaptad... Citeodata, o excursie in acestc
lec

pustietap intarta nervii dind senzapi rare ; dar c

ora mar tirziu automobilul ducea spre siguranjji.
Co

unde o bae pregatita a^tepta; deja, cizmele Wts-

truite caicau pe asfaltul strazilor...
Cum sa nu fie prearnarita Excelenta Sa ?j,
.Salisfacut, Atotputernicul asculta murmurul iin-
gu§itor ridicat de cuvintele Sale, apoi recdzu pe
ginduri. Privea grav drept inainte, fixind inelele
de snare care cadeau scinteind, prin bolta. de
frunze, pe stelele §i crucile ce se 'n§irau in e-
ttaje pe partea stirtga-a pieptuiui s3u. .
Tot ce puteau oteri suveranii celor patru inr--
 85

perii pentru a recunoa§te eroismui, disprejul d>

noarte §i virtutile exceptional se g3sea acoio,
in aceastS nepretuita colectie. i
„Invingatorul de la..." nu mai avea de primil
iiei o distinctiune, caci le avea pe toate; §i nu -
niai unsprezece iuni repezi de razboiu i le a-
runcase de git, Treizeci §i noua de ani de ser-
viciu trecusera peste el intr'o raonotonie egala,
intr'o iupta continua cu meschinele preocupari

da
de toate zilele, treizeci §i noua de ani de viaja
jurglieza pe care trebuia sa-i ascunda cu sta­
Bo
mina subt stralucire, ca un cer§etor ru§inat
eare-§i ascunde gaurile zdrentelor sale, treizeci
n
ria

si noua de ani subt uni forma sa-mult aur pe

de-asupra §i fparte pujin in buzunar—treizeci si
Ad

noua de ani de mizerii, de a§tcptare resemnata

: retragerii, treizeci §i noua de ani ai caror
tă

singura isprava era sa tiranizeze pe ofiteri

iva

sa joace pe .Neron pe cimpurile de tnanevra !

de-odata miracolul... Cit ai clipi din ochi, §i ba-
pr

frinul morocanos se metamorfoza in erou natio­

ția

nal. in celebritate europeana, in „lnvingatorul

de la .." Tocmai ca'n pove§ti, cind vine zlna,
lec

iat-frumos, plin de tinereta,e§ind din pielea-i ne-

demna, apare subt ochii tuturora intr'un cerc de
Co

eavaleri ingenunchiati, ca sa ia in stapinire pa-

ate miraculoase.
Floarea tinerejii trecuse desigur, dar ii revenise
J eiasticitate viguroasa anul acesta extraordinar
II transformase ; simtea in vine curgind vigoarea
dorul de viaja a unui orn. de patruzeci de ani.
Statea acolo, siibt umbra platanilor, cu bustul
umintnd ca soarele-subt semnelenoroculuisau.cn
mora? intregla picioarele sale.Nimic, absolut ni
rnic nu lipsea minunilor din pove§ti. In, fata ca- ;
86 ANDREAS LATZKO

fenelei, pazita dedoi subofijeri spilcui{i, appea

namiia cenu§ie cu plSmii de 100 cai putere ir;
torace, in a§teptarea intorsaturii de maniveia car-
ar trezi-o pentru a duce ca vlntul pe stapinuf
s3u, catra castelul care domina ora§ul §i intinde-
rile.
Ce mult era de cind, cu toate fireturile lui de
General, lua tramvaiul ca si se intoarca acase
in apartamentul cu§ase camere pe care i-1 impu

da
nea gradul ' §i care In realitate nu era decit a:
apartament cu cinci camere §i-o mansard^ !
Bo
Unde erau toate acestea ? Secole intregi i§i con-
centrasera cele mai nobile puteri, generapi intreg
n
acumularS geniul lor artistic ca sa umple de te-
ria

zaure castelul rechiziponat de Excelenja Sa Sefu!

Ad

Suprem al Armatei.
Timpul §i soarele n'au existat, n'au strSlucii
tă

§i nu s'au intrecut decit pentru a acoperi cu ur

iva

val subpre strSlucirea prea scinteetoare a boga-

pilor adunate, §i ca sa le inobileze de o u^oara
pr

uzurS a vre'mii.
ția

Acel care, suveran, suia scara maestoasS

de-ale carui ordine rSsunau saloanele imense $s
lec

lini§tite, putea sS-§i inchipue ca e Rege, §i ca

rSzboiul nu era sa fie pentru dinsul decit o a
Co

venture nea§teptata.
La nici o curte din Europa nu se desfa§ura a-
tita feerie; un maestru al artei cuiinare — alts
data.§ef-bucatar al celui mai mare otel din Im-
periu, pe-dtunci nemultumit cu o leafa de douS
ori cit a unui general, - trona in bucatdrie pu-
nind la contribute geniul s3u pentru 50 bani pe
zi, §i niciodata nu-§i daduse atita osteneaia ca sa
muljumeasca gustul rafinat al celora pe care ii
servea. Friptura pe care o prezenta era cea ma
 TNVJNGATOROL 87

bun£ bucata de carne care s'a putut alege din ce»

doua sule de boi care-§i dadeau zilnic via{a pen-
tru patrie in zona de rSzboiu.
Oamenii gravi care o aduceau pe o splendida
farfurie de argint —cizelata de discipolii lui Ben-
venuto-erau dintre cei mai ale§i „ a maitre hotel"
tare in timp de pace i§i fdCeau hainele la Lon-
dra, iar astazi u pindeau cu grija cele mai mici
gesturi ale „seniorului" ca ni§te umili lachei.

da
Si toate acestea, via^a luxoasa, serviciu prin-
ciar, functiona automat f3r3 ca stapinul s5 fi avui

pune mina in buzunar.

nBo
vre-odata nevoe sa schijeze macar gestul de-a

Benzina umbla fara sfir§it in arterele celor trei

ria

automobile care sta{ionau zi §i noapte pe

Ad

lespedele de marmura din curtea castelului.

Tot ce ochii §i gura puteau sa doreasca se'm-
tă

piinea imediat, gratuit, ca prin farmec ; nu se pia-

iva

tea nici o leafa, totul se infaptuia in chip fi-

resc, ca'n palatele vrSjite, unde fi'ecare dorint&
pr

poarta in sine putin{a de a se realiza.

l.egendara „Pune-te inasS" era aid o savu-
ția

roasa realitate; bufetele §i pivnitele puteau sa se

lec

umple f5ra intrerupere douazeci §inou3 de ani de

ziie minunea nu se ispravea, caci closca cu puii
Co

de aur aparea a treizecea zi.

Ploua cu bilete de banca in loc de facturi, nu
trebuia sa ceri de doua ori §i {i se urripleau buzu-
uarile cu bani diij bel§ug, in \ara asta a faga-
duintei pe care razboiul o intindea subt picioarete
• vasalilor sdi. .
Un singur nor intuneca cite odata aceasta re-
, alitate roza, §i umbra lui trecea u§or peste frun-
tea Excelenjei Sale.
Daca realitatea ar nimici legenda ? Dac'ar
 ANDREAS I.AT/KO

trebui sa se trezesca odata din visui acesta mi*-

nunat?
O nelini§te rodea aceasfa fericire desavir§ita
Nu fiindca Exceleuta Sa ar fi fost ingrijorat-
de pace ; la asta nu se gindea. Dar daca, cutoate
acestea zidul de trupuri oniene§ti s'arprabusi, dacii
inaniicul ar strSbate, daca s'ar na§te panica, daci
oamenii ar fugi lulndu-si cu ei viejile ? Atunc
s'ar sfir^i cu fericirea, Jnvingatorul de la ***'

da
ar recSdea in meschina lui existenfS §i ar trebui,
undeva, ignorat intr'o borta, s3-§i ingramadeasca
Bo
trofeeie intr'o maghernitS, ne rnai avind prestigii
decit in fata ofijerilor in retragere care umplu
n
cafeneleie ?
ria

0 infringere §i, de la o zi la aita, lumen §i-ar

Ad

renega entuziasmul, altul ar veni dupl dinsul s,1

se instaleze in castel, altul ar trece prin ora§ ca
tă

un rege, in zborul autorhobilului; muljimea sub-*

iva

alternilor s'ar ploconi cu supuijenie inaintea at

fuia, iar el ar deveni bdtaia de joc a tutu-
pr

ror, sperietoarea despaiata pe care vrSbiile vin

s'o murdSreasca...
ția

La gindul acesta, mina masivS cu degetele ca

lec

ni§te cirnati se crispa §i cuta temuta, „semnul

de furtuna" drept de-asupra nasului, de care
Co

soldafii se temeau tot atit ca§i de inarnic, a

pSru pe fruntea lui bombata.
Apoi fa{a se insenina §i Excelenfa Sa pri vi
cu inginfare la cei care-1 incopjurau.
Nu, nu, „Invingatorul de la ***" n'avea nici o
teama. Zidul va tine, nu va ceda. De trei luni
de zile serviciul de informatii. era ^inut cu dea
manuntul la curent despre toate pregatirile ina
micului; de trei luni de zile inamicul ingramadea

/
 89

tnuni\ii §i annate pentru marea ofensiva dest&n-

(u-rta asta noapte.
Generalul ftia ceiace mul$imea, care se plimba
fericita la soare, nu era sa afle decit adouazi
din jurnale; de doua zeci de ore lupta era crin-
cena pe front; la 69 kilometri de concertul mu-
zicii, un zid de tunuri scuipau, scuipau pe nera-
suflate o troniba de foe peste soIdaR. Raportul
de azi dimineata anun^a trei atacuri de'infanterie

da
complect respinse, iar acnm artileria bStea cu
•metoda pozifiile inamice, preludiu furios al Iup~
tei ce se va da la noapte.
Ruteau sa ajunga aici ?... Bo
n
.Cu o mi§care salbatica, Excelenja Sa se ridicS
ria

brnsc, degetele sale fncepura sa bata nervos

Ad

tactul valsului „Frumoasa Dun3re albastra" ; de

odata iji fixa o clipa privirea ca§i cum ar fi
tă

ascultat canonda care tuna...

iva

Toate tnasurile erau luate, rezervorul de oameni

era plin, gata sa se reverse.
pr

Doua sute de mii de fiacai jtineri §i puternici

stateau in urma, gata sa fie zvirliti subt tavalue
ția

la momentul ales, ca sS-1 impotmoleasca Intr o

lec

mocirla de oase §i de singe.

, Da, sa vie ! Si cit mai mul|i! Victoria era gata,
Co

„ Victqriosul de 'la ***" nu mai avea decit sa a-

dauge inca un laur coroanei sale §i ochii s3i scin-
teiau . deja ca$i medaliile sale.
f)eodata un ofi^er se scuia de la masa vecina,
statu la indoiaia o clipa inainte de a se apropia,
a-poi veiii sa §opteasca citeva cuvinte la urechea
Fxeelenjei Sale.
Excelenja Sa dadu din cap : nu.
,,E tin mare jurnal strain, Excelenja," inzista
90 AKDRBAS LATZKO

aghiotantul; §i cum Sefui Suprem refuza din nou,

el adauga;
„Are-o scrisoare de recomandajie de la Marek
Cartier General, Excelen^a."
Generalul se scuiaoftind, §i pe jumatate supd-
(at, pe jumatate glumind spuse vecinei sale
— Mai bine un foe de mitraliera!..."
Urma-imblinzit pe ofijer §i intinse vesel mlaa
Domnului ,chel care, vazindu-i, sarise drept in sus

da
iji se fringea deja in doua ca un cu{ita Exce-
lenta Sa ii facu semn sa se a§eze.
Bo
Jurnalistul bolborosi citeva cuvinte de adnii-
rajie, §i patruns de o atefntie zeloasa, cu intre-
n
b a r i l e p e b u z e isi d e s c h i s e c a r n e t u l , E x c e l e n f a S a
ria

il lud inainte:
Ad

Avea gata pentru aseinenea circumstance, cite

vafraze sonore pe care le intona deja, v apaslnd
tă

unele cuvinte, raminind ginditor citeva clipe, in-

iva

ianjuind totul indatd.

incepu sa-§i laude soldajii, sa admire dispre-
pr

Cul lor de moarte, vitejia lor de nelnvins, fap-

tele lor mareje: expuse trista imposibilitate de-a
ția

recompensa cum ar fi vrut-oelmeritele fiecaruia,.

lec

recuno§tinta ve§nica . pe care patria o datora

pentru sacrificiile eroilor, care pdna la moarte ii
Co

rarrineau credincio§i. Aratind cu degetul padurea

de decorajii crescuta pe pieptul sau, le lua pe rind
una cite una ca sa explice onoarea, care in rea-
litale distingea pe soldatii lui, inainte de a-1 o-
nora pe el. Citeva laude mdsurate asupra valorii
inilitare a soldajilor inamici $i, ca sfir§it, incre-
derea nesdruncinata in victoria finala...
Reporterul bea cu nesaj cuvintele lui, insem-
nind ici §i colo o nota grabita pe carnet. Ceiace
trebuia sa fixeze in citeva trasaturi frapante, era
 TNV-INOArORUL yi

mai ales aspectul viu al ^efului Suprem, felui

lui de a vorbi, de-a asculta, gesturile caracte-
ristice, in fine personalitatea lui.
Dupd ce-$i ispravi discursul, Excelenfa Sa
dezbrdca haina destrateg: „Victoriosul de la***""
deveni omul plin de politefd :
— Plecati, desigur, pe front, Domnule ?" intre-
bdcu un suris insinuant §i, la un "„Da" precipitat
al jurnalistului, ofta cu melancolie :

da
- Ce noroc .'vefi: cit a§i dori sd fiu in lo:ul.

Bo
D-voastrd !...
„Vezi, acesta-i tragicul viejii unui §ef de azi :
n
sa nu-fi poji conduce tu insufi soldafii in foe!..
ria

S3 te prepari de razboiu o viafd intreagd, sd fii

soldat cu trup §i suflet, ^i sd nu stii decit din
Ad

auzite befia bdtdliilor!"

Inciniat de explicajia subiectivd care in difinitiv
tă

ii era prefioasd §i care ardta tacticianul in toata

iva

abnegafia lui, jurnalisiul se pleca brusc pe carnet,

pr

dar cind iji ridica ochii, faf^ Excelenfei Sale nu

mai era aceia§i ; fruntea se brdzdase de cute a-
ția

menintdtoare §i ochii holbafi priveau fix pe de-

asupra capufui jurnalistului. Se intoarse repede :
lec

un cdpitan de infanterie, palid, sldbit, strimbin*

Co

du-se, l§i indrepta mersul straniu cdtrd Excelenfa

Sa. Se-apropia cu ochii mari, verzi, cu un rfs
idiot §i induio§dtor. AghiotantuI speriat sdrise deja
dela masa lui; vinele depe fruntea Excelenfei-
Sale e§eau ca ni§te strune. Temindu-se de un
atentat, jurnalisful ingalbenea. Nenorocitul ajunsese
!a doi pa§i de ei; cldtinlndu-se pe picioare rin~
jea stupid §i, ca un copil care cearcd sd pue
mina pe lumind, o intinse -spre decoratiile F.xce-
Itinfei Sale .
9-2 ANDREAS I ATZKO

'.FrumosStaluce§te !... bilbii cu limba in

cleiata.
Cu degetul tremurat §i slab, arSta' soarele..
Soarele !.apoi intinzind irica odata mina
spre decorafii: Slraiuce§te !... Ocliii pierduji ca~
utau de jur imprejur §i risu! oribil .si bestial pre-
lungea fiecare cuvint.
Mina dreapia a E.xcelentei Sale se ridicase re­
pede ca sa dea la o parte pe-acest neiiorocit, a-
poi, mariniinos, o pnse pe umarul nebunului.

da
— Vii probabil de la spital ca s'asculji mu:

Bo
zica ? §i facind un sernn cu sprinceana, aghio-
tantului sSu-spitalu-i foarte departe de-aici cu
n
iramvaiui; ia automobilul meu, o sa mearga mult
ria

mai repede.
Ad

—Autoipobil!... mai repede!... articula nebunul

cu un ris bidos, lasindu-se dus de bra{. Scinte-
tă

erea -crucilor il facu sa se mai intoarca in-

c'odata, §i-apoi ofijerul il lua cu dinsul.
iva

Pe cind generalul ii urrnarea cu ochii §i intre

pr

sprincene „semnul de furtuna" se adincea ame-

ninjator, ei s'a§ezara in automobil. — Neglijenja ne-
ția

maipomenita care permitea unui smintit sa cir-

lec

cuie liber il urnplea de minie, dar i§i aminti ca

reporterui e-aiaturea de dinsul, §i se'stapini ridi-
Co

cind din umeri:

— Fi, da! lata parjiie triste ale razboiului..
Acum, vezi, pentru asta §eful suprem trebue sa
ratnie in urma unde niinic nu vorbe§te inimii.
Ce strateg ar gasi taria necesara, daca ar trebui
sa vada toata suferinja de inainte? !
— Intr'adevar, interesant! ExclamS reporterui,
plin de recuno§tin(a. Mai insemna o. notifS fuga-
ra §i inchise carnetul. Poate abuzase de tlmpul
prejios al Excelentei Sale ? Dar dac3-ar putea
 sa-§i< permits cu toate acestea o ultima intrebarer
— Pe... cind crede Excelenja Sa sa putem
spera pacea ? "
Generalul. deveni de-odata rezervat §i arunca
in laturi o privire care-ar fi virit in pamipt zece
armate daca ar fi intilnit-o vre-unul din ofiferii
Marelui Cartier. Cu-o fortare relua surisul lni
politicos, §i aratind cu mina, in pia{a, u§a larg*
deschisa a vechii biserici :

da
N'amsava dau decit un sfat: sa va adre-
saji acolo ?i sa 'ntrebati Atotputernicul. El sin-
gur poate sa va raspunda"... Bo
Un semn amical din cap, o stringere puternica
n
de mina §i, salutat cu respect de mul{ime, Ex-
ria

celenja Sa se indep3rta cu pa§i mari catra cia-

Ad

dirile Marelui Stat-Major.

Cind intra inauntru, faldurul temut, gros cit>
tă

un deget, e§ea ca o umfiatura pe frunte; ordo-s

iva

nanfa pe care-o opri il conduse tremurind la bi-

roul mediculuE§ef. citeva mintinte casa intreaga*
pr

v i§i tinu rasuflarea: vocea Sefului Suprem sguduia

ția

toate coridoarele.
Rugase hotarindu-i batrinului medic-§ef sa se
lec

a§eze la biurou, §i ii dicta, ca unui scrib, un or-'

din prin care se interzicea expres oricarui om
Co

din spital, fara d^osebire de grad, bolnav sau'

ranit, sa iasa din local. Acel care-i bolnav con-
chidea ordinul, trebuesa stea in pat, iar acel care-i
destul de tare pentru-a se plimba in ora§§i a se :
duce la cafenea trebue sa ceara sa fie trimte pe-
front unde datoria il cheama.
Plimbarea agitata, pintenii care zinganeau in
odae, soponeala data medicului-§ef pitit in scpun,-
calniase minia getieralului.
Furtuna parea c3 se lini§(e§te cind o intimpiarei
 94 ANDREAS LATZKO

nenorocita fScti sS-i c&di in mini raportul Di vi-

ziei care, strinsS cu indirjire de inamic, suferise
pierderi enorme, dar care trebuia si reziste, pen-
truca adversarul furios sa nu fnaintfze decit cu
mari p.ierderi. Aruncitoarele de mine erau pregS-
tite in'urina ei §i, din ajun, o divizie proaspitS
era a§ezata in cazemate gata sa se arunce prin
surprindere inaintea asediatorilor, a cSror valuri
se desfi§urau, sigure de victorie.

da
Comandantul §ef nu prevenise desigur pe co-
mandantul diviziei c3 ocupa un teren sacrificat
Bo
§i c3 singurul lui rol era sS-!ji vinda pielea cif
mai scump. Cu cit lupta finea inai mult cu atit
n
iucrurile mergeau mai bine, §i dacS sperau intS-
ria

riri, oamenii se bateau cu rnai mult curaj. Asta

Ad

era tactica Exctlenfei-S !e. El se felicita, in fond,

ca dupS trei formidabile atacuri date cu un nu-
tă

m3r superior, brigada fine inc3.

iva

Dar iata ia ccntinutul raportuiui era in contra-

^icere absolute cu toate uzanfele militare §i fur-
pr

tuna potolita izbucni din nou.

Generalul de brigade— Excelenfa Sa finea minte
ția

nuniele, in orice caz -expunea cu cuvinte §i cu

lec

o nervozitate care n'aveau nimic reglementar, efec-

tele tirului ingrozitor §i, in loc sa dea cifre,
Co

spunea c5 bdgada-i decimaia §j rezistenfa oame-

nilor epuizata. La sfirijit se ruga sA-i trimitS in-
ISriri, adSogind ca i-ar fi irtiposibil cu oamenii
ce' i au mai rSmas, si fie pozifia contra atacului
nocturn ce era de a^teptat.
— Imposibil de finut \ Imposibil! E telenfa Sa
sacada aceastd frazfl in urec ile ofiferilor fmobili.
Imposibil! D cind un General de brigadi i$i
jbermite s3 socoteasci ce era posibil §i ce nu, fna-
fntea Sefului Suprem ?
 SNVTNGATOWU.

Indignat, vinSt de furie, puse mina pe condei,

*§f, dinti'o singura aruncSturS, scrise rSspunstd
lui pe marginea raportului:
„Pozifia va fi {inuta", apoi semna cu marele
autograf ba^os pe care copiii il admirau pe car-
tile po§tale reprezentind „Invingatorul dela ***"
El insu§i dSdu plicul molociclistului, ca sa-1 trans-
t mita statiunei de telegrafie fara fir, firele tele-
fo nice ale brig3zii fiind distruse de multa vreme;
apoi trecu ca vintul prin odae, se inchise o ju

da
mState de orS in sala cu harji, schimba citeva

Bo
cuvinte cu §eful sSu de Stat-A ajor §i ordona sa i
se aduca la castel raportul de sara. $i cind in
n
fine amenin^atorul sau „Buna sara, Domnilor"
ria

rasuna subt bolta saiei tnari, fiecare respira u~

§urat. Garda prezinta armele, §ofeurul se napus-
Ad

ti asupra motorului care'ncepu sS sforSe, §i ma

; } ina greoae, rnugind ca o fiara sSlbatica, se a
tă

runca pe §osea. 1
iva

lute, sfi§iind aerul cu sirena, se strecurS prin u-

pr

Fijjile strlmte, se repezi pe dmpul deschis fn care

castelul, dominind valea pierduta in ceaJS, apS-
ția

rea ca un palat din pove?ti cu §iragu! de perle

lec

t! ferestelor luminate.
Cu capul infundat In gulerul mantalei, instalat
Co

Comod in pernele calde a!e automobilului, Exce-

tenfa Sa revedea defilind intirnplarile zilei, a?a
sum avea obiceiul in fiecare sara, Intrebarea
bizarS §i ridicola a .reporterului ii reveni in minte:
»Pe... cind crede Excelen^a Sa sa putein spera
pacea ?" 'Spera Cum se poate ca un om care
se bucurS de-o situa{iune importantS — cSci se pre­
zinta subt auspiciile Marelui Cartier-sS ig~
noreze Intr'atit starea sufleteasca a unui mare $ef
96 ANDREAS'LATZKO

militar! „spera pacea"... Ce poate spera un ge­

neral dela pace ?
Va s3 zica civilul acesta nu'n|eiege£ cit un ge­
neral nu-i cu adevgrat general de clt in timp .de
rizboiu,§icS nu comanda . efectiv decit in timp-
de rSzboiu ? ln*timp de pace nu-i decit un fel de
profesor ingubrat cu aur, un mo? teacS care ra-
gu§e§te {ipind de plictiseala, ?i-ar trebui sa as­
pire la existenja aceasta, odioasa ? Ca sa plae;
Domnilor civili, ar trebui „sa spere" sa piard?.

da
in inspectii zilele „InvingStorului armatei a 17-a ?<"-

Bo
Se poate sa i se ceara lui, la dreptul vorbind
sa-?ireiacu bucurielupta intre osoldamicd §i eter-
n
na obligate de-a susjine rangul, lupta din care e?er
ria

invins la fiecare sfir§it de luna?

Foarte rau dispus, Generalul Sef se infunda ii|
Ad

pernele moi. .
Tresari cind automobilul, cu un viraj brusc st
tă

•opri in mijlocul drutnului, §i se plecS, gata sa in-

iva

trebe pe §ofeur; picSturi mari de ploae biciuiau'

pr

deja cozorocul chipiului.

Aceia§i furtunS in dupa-amiaza acelei zile fa-
ția

euse ca cei de pe front sa scape de-odata de-ui^

lec

bombardament...
Cei doi ofijeri care-1 conduceau sarisera jos^ri-
Co

dicind capota cu gesturi sigure §i dihace. Exce-

fen|a Sa se ridica, aplecind atent urechea in parr-
tea din care b3tea vintul : se disiingea, prin fur-
tuna, un muget care se rostogolea u§or, u§or, a-
proape imperceptibil, profund, inabu§it ca- ecoiil
indppSrtat al unei securi intr'o padure.
Bombardamentul!...
Ochii Excelen^ei Sale pareau cS sinteiazg; C
raza de bucurie ii 'luminS fa{a.
Slava, Domnului ! RSzboiul dura incS !...
Co
lec
ția
pr
iva
tă

CA MARA DDL
Ad
ria
nB
od
a
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 CAMARADUL
»

da
RSzboiul mi-a hSrazit §i mie un camarad. Un
Bo
carriarad cum nimeni altul n'are.
Sfnt tocmai paisprezece luni decind 1-am in-
n
ria

ilnit pe druniul Goritei, in adlncul unei pSdu-

rici. De-atunci nil ne-am pSrSsit. Am veghiat a-
Ad

nindoi sufe de nop{i, §i, cind p5§esc eu, nestrS-

uutat pa§e§te §i el cu mine „cu acela§i pas si
tă

u nn avint asemanator", cum spune cintecul.

iva

Si aceasta, nu c3 ar fi indiscret. Dimpotriva

)fi{erul pc care trebue sS-1 cinsteascS in mine,
pr

il cinste§te; depSrtarea care este intre el, soldat

ția

. rost, §i mine, ofijer, o p3ze§te cu sfin{enie. Sta

rotdeauna la trei pa§i, cum <scrie la reglement,
lec

Retras intr'un colt, lipit de un stilp, i§i ia tn-

Co

drSzneala s3 m& urmeze numai cu privirea.

Nu-i trebue alta decit s3 fie de fa^S. Nu cere
nimic mai mult decit s3 stea in preajtna mea,
mereu §i pretutindeni. DacS mi se intimpia s2.
inchid ochii, ca sS mS reculeg citeva clipe §i sa
obor in mine insumi, el mS prive§te din col^ul
lui, cu un ochiu ascujit §i p3trunz3tor, cuo.std-
;uin$5.incap5tinata §i piina de mustrare. Privi­
rea lui imi arde spatele, mi se prelinge p3n3
:bt pleoape ; mS patrunde atit cu imaginea lui
100

iricit m& fntorii, Ingrijorat, dac3 dlspare 'pentru

o clipS.
MS scald §i traesc in existenja lui, el sala?-
lue§te in fiinfa mea, §i stS acolo asemenea tai-
nicului operator de cinema in cutia neagrS, de-
asupra spectatorilor ; el este acela care, prin o-
chii mei, i§i infa^iseazS chipul pe fiecare zid,
pe fiecare tapet,pe fiecare suprafatS care-mi a-
trage privirile.
Lhiar acolo unde nu este loc potrivit psntru

da
oglindirea lui. chiar dacS, dela fereastrS, pri-
vesc cuprinzStor spafitil ca sS-1 pierd in de-
Bo
partare, el este de fata, este vesnic de fata
pliite§te "inainte-mi, ca§i cum chipul sSu s'argast-
n
ria

atirnat de nevSzutul b3| al privirilor mele, ca-

bandiera care filfie in capul procesiunilor. Dac3*
Ad

ar pStrunde lumini prin tigvS, mi s'ar intreve-

dea, inghemuitS in creer, o figurS usor umbritS
tă

§i aproape asemeni chipurilor din vechile Go-

iva

belinuri.
Imi amintesc de o calStorie pe care am fS-
pr

cut-o in vreme de pace, dela Mtinchen la Viena .

ția

cu Expresul-Orient, strSbStind blinde^a tomna-

ticS a priveli§tilor bavareze §i pSdurea Vienei,
lec

care dispSrea in aur pilpiitor. Si, intre mine si.

Co

strSiucirile pe care le gustam cu voluptgte - ase-

zat comOd se interpunea un punct negru care
;na necajea : un g!obu§or de aer in geamul compar-
mentului. Tot a§a inc3patinatul meu camarad se
intinde pe paduri §i pe ziduri, se opreste dacS m3
ppresc^ dSntuefte pe fata unui trecStor, pe as-
faltul. lucios de ploae, pe tot ce mi se infati-
§eazS ochilor, se vira intre Iume §i mine, dupa
cum acel globu§or schimonosea- ceiace-mi era,
orizontul.
 CAMARADUL " 10 f. .

' Bineinjeles, .medicii tAlmaeesc cazul men in

lelul lor. Ei nu pot crede in aceasta existenja
reala si atit de tragic de credincioasA. Stiintifi-
ce§te, Jine mimai de propria-mi vointA de a inS
descotorosi, de a distruge orice camaraderie, in-
tocmai a§a cum am doborit dintr'o loviturA gea-
mul cu nesuferitul gobu§or de aer .Medicii nu cred
ca un om ar fi in stare sA se cAsAtoreascA cu moar-
tea aituia, cA un mort ar fi in stare sA suprave-

da
tuiascA in corpul unui om viu cu aceasta cerbicie
de neinlaturat.
Bo
Medicii nu admit decit lucrurile care stnt. Ca
•ai putea sa duci in tine un mort, sa-I proectezi
n
ria

inainte-^i... domuii Doctori n'o cred. La din§ii

moartea nu inseamnS nimic: pentru ei, un bot-
Ad

nav care moare inceteazA pur §i simplu de a

mai fi un bolnav. Ate ziua vre-o presim^ire a
tă

noptii care ii urmeazA in ve§nicie ? Din parte-mi

iva

•jtiu cA nu-mi tirAsc cu forta prin viaJA cama-

radui mort. El trAe§te in mine mai cuprinzAtor
pr

decit eu tnSumi, o §tiu. Sint numai pAreri, a-

ția

ceste siluete care alunecA pe ziduri ; se ghemu-

esc in umbrA; apar din eerdacul intunecat, se
lec

cufunda iu camera luminatA, bat atit de tare

Co

ia fereastrA ca tremurA geamul ? Dincotro vin ele?

creerul mcu secreteazA imaginea, ochit mei o rAs-
fring, dar in cutia neagrA sta mortul cu ma-
nivela sa. El este operatorul; reprezentatia incepe
cind^are poftA; e^ Jine atita timp cit intoarce
manfveia. Cum n'a§i vedea ceiace aratA ? DacA
inch id ochii imaginea loveste peretele dinlAunru
al pleoapelor mele §i scena urmeazA in mine, in
lo.c sA se desfA§ure inafarA pe ziduri §i ports
Zice-se, ar trebui sA fiu eel mai tare. Totu§i
• •nu se poate ucide un mort. Doctorii ar trebui
s'o ^tie.
102 • ANDREAS LATZKO

Tablourile lui Titian, ale lui Mihel-Angelo un

stau de veacuri in muzee ? Imaginile pe care
un muribund, in ceasul din urmA, mi le-a inti-
narii in minte, aeum paisprezece luni, ar trebuf
sa disparA deti, numai din pricinA ca acel care
mi Ie-a lasat mo§tenire zace astAzi intr'un mormint
soldatesc ? Cetiji cuvintul: „pAdure" sau auzi-
ti-1; riu va inchipuiti, in aceia§i clipA, o pAdure
oarecare intrevazuta undeva, prip u§a unui va-

da
gon sau pe scena unui teatru ? Acela care vor-

Bo
be§te de tatAl sAu mort oare nu vede apArinu
tigura stearsA, uneori asprA, uneori blindS, uneori
n
in incremenirea celei din urmA despar{iri ?
ria

ne-Ar fi via{a fAra aceste imagini pe care me-'

Ad

inoria noastrA !e dezgroapA din uitare §i le re-

pune in lumtnA, ca§i fl§ia ciarA a proectorului ?
Boala? —Desigur. Lurnea are in coastA o ranft,
tă

iarg deschisa, §i toate cuvintele §i toate imagi

iva

nile sale poartA urma durerii §i a mortii. Cama^

pr

radul neinsufletit care locue§te in ca.rn.ea mea,

nici pe-o clipa nu se poate duce sA intilneascA
ția

pe ceilalti morti, cAci tot ce se intimplA este un

lec

fulger care il ratine §i mi-1 aratA. Deschid'

eel dintaiu ziar de dimineata: navi scufundate.
Co

atacuri respinse—indata,.filmul se desdeapana.

oamenii gifiind se IiiptA, degete sgircite plutesc
in mun{i de apA, se incle§teaza de via|A pentru
cea din urina datA... furia neinfrinatA §i groaza
de a muri fac sA se strimbe un haos de fe{e.
Fiecare arimpeiu de-convorbtre, fiecare priveli§te
de stradA, tot ce se vede, Jot ce se inchipuefte.
este rAsfringerea dramei care se joacA. Resfrin-
gere, ingrijorarea care se str^cparA in pacea li-
ni§titA a nop{ii. Fiecare sAriturA de macazuri nu
insemneazA oare inii de horcAeli? Si nu-i des-
 CAMARADIIL 103

; tul de-a fi auzit descriindu-se fdlcile smulse ?i

gitlejurile tSiate ; cadavrele incilcite pentru a pa-
-runde in infernul care exista, dincojo de zidtii
KstrSveziu al bunei-stSri ? >
Acela care ar §ti foarte" ldmurit ca se fact,
iiioarte de 0111 in c asa vecin3, pecind este binisoi
pitit printre perne, §i care ar sari, cu inima »e-
buna, ar fi el un bolnav? Po{i ocoii de a fi
foarte aproape de locul unde mii de fiinfe sint

da
incovoiate intr'o mizerie de gespus, unde pdmin-
tul scuipa catra cer trupuri eiopirjite, unde ce-
Bo
ul cioeane§te pamintul cu pumni de foe? Se
poate intr'adevar trai fara a fi ras'tignit, cind
n
ria

umea fntreaga tresare ?

'Nu.
Ad

• Ceilal^i sint bolnavi. Acei care vorbesc de

'/.binda cu ochii fericiji, care intrevad kilometri
tă

se p3mlnt cucerit peste niun{i de cadavre. Toti

iva

ceia care, intre ei §i umanitate, au intins un zid

lie steaguri impestrijate ca sa nu-§i mai vada
pr

:ra|ii uci§i in acea departare numita wFrontu!"

ția

Omul care poate gindi, vorbi. discuta ?i dormi,

-tiind ca oamenii se tavaiesc in noroiu tirindu-s
lec

naruntaele, ca ni§te rime pe jumatate strivite,

a prapadesc pe drumpl ambulanjei in timp cec
Co

femee cu carnea tremurinda viseaza linga un pat

asemenea om este un bolnav! Bolnavi! sint
bolnavi, to^i acei-care nu vorsa auda geinind, scri§-
nind din din|i, urlind, prabu§indu-se, tunind, hor -
edind, blestdmind, plesnind, pentruca in prea.i-
ind-le, murmura via{a dulce sau ca noaptea se des-
irama. ...
\ce§ti surzi §i ace§ti orbi sint bolnavi. Nu sen.
Bolnave, sufletele care pot ti altceva decit un
cint.de mila$i decit unstrigatde minie. Bolnave
104 ANDREAS LATZKO

mulfimile, schelete de viori despoiate do striate

in care se rostogolesc numai ecourile indbusite'
ale zgomotelor prelungi Nu; otnul cu adevdrat
sanatos nu este acel a carui placd sensibild
nu se impresioneazd. Facultatea de a-Ji aininti
este cea mai de cdpetenie parte a omeniei noastre,
este bunul suprem pe care nu-I au animalele, ele
care pierd ceiace-au trdit...
Voiu trebui deci sd fiu tdindduit, ca de o vatd

da
matura, de fidelitatea memoriei mele ? Eu care
fdrd memorie, n'afi mai ft eu insunii pentrucd
Bo
tiecare fiintd se intruchipeazd cu propriile-i amin-
tlri §i trebue sa fie, inainte de toate, o placd sen-
n
ria

sibila peutru a-§i duce via{a. Dacd a§i uitalocu

rile tinerejii, pdrul tatei §i ochii majnei, dacd me
Ad

moria-mi trar mai raspttnde intrebarilor ce mi

se pun, dupa.pdrerea doctorilor, a§i fi anorma!
tă

Pentru a fi «in toate mintele», creerul trebue

iva

sa-fie ardezia pe care se trece cu burfttele? fre-

buesc oare smulse imaginile inspdimitatoare ca-
pr

re-$i ard inima ; cum se smulg filele unui album.

ția

Un oiii a murit in fata mea, §i am vdzut Moar-

tea §i Viafa. ace§ti doi Titani, certindu-se peu­
lec

tru dinsul. Si pentruca mi-am Insemnat in minte

Co

ceie mai mdrunte semne ale luptei, §i pentruca

aspectul vie{ii !e face sd retrdiascd in mine eu
a§i fi bolnav? Acei care iau parte la condatuna-
re §i la execute, la hdcuirea frailer lor, care tree
pedeasupra, ca peste file nescrise, ei. ei, ar fi sd-
ndto?i ?
Bine, Domnilor Qoctori, numai o iotrebare : An;
fost la rdzboiu ; trebue s'o uit?
Trebue sd uit clipa in care, in. gara inegrita de
fum, copila§ul meu stringea buzele tinind pe mai-
cd-sa de mind, pectndla u§a vagonuhti, cu inima
 CAMARADUL 103

'.drobita, vorbeam cu voio§ie de reintoarcere ? O-

chii Riei cercetau cu lacomie trSsaturile copilului
si ale nevestei, sufletu-mi le aspira chipul cum aspin
apa dupa ujj drum lung, cind e§ti insetat. Cind
se inchidea gura neagra a garii, inghi{ind nevasta
si copil, absorbind lumea, e de uitat oare clipa
care ma in5bu§ea? Si aceasta caiatorie spre
moartc ; in trenul infesat de familii care rner-
geau la clmp pentru ziua de Duminica, deaserne-

da
nea sa-i sfifii amintirea? Cind la fiecare stajie,
pu{in gol, pu{in3 lini§te se facea, sleind via^a pu-
Bo
jin cite pu^in, trebue oare sa uit ceiace resim-
team ? Catrd miezul nop{ii nu mai era decit un...
n
ria

mi, doi soldaji care adormisera, dar in jurul cear-

eanului latnpu§oarei, plutea inspiiinintStor o faja
Ad

de copil. Trebue sa fii bolnav ca sa duci pururi

cii tine, ca o rana deschisa, aceasta despdrtire
tă

de caminul duios? Dar ce lucru sa fi fost cindva

iva

pe lume mai nebunesc decit acesta: sa pleci cu

toata iujeala in noapte, sa p3rase§ti ce ti-s scump,
pr

-a par3se§ti ceiace-i sigur, sa schimbi trenul ca

ția

sa alegi un altul, pentruca singur acela §i nu-

mai'acela, te duce intr'un loc unde ma§ini neva
lec

zute arunca gramezi de tier inro§it §i unde rnoar

Co

tea i§i intlnde lajul de ofel cu inelu§e bine

strinse V
Cine-mi va sntulge vreodata vedenia sarac3cioa-
sei sta|ii murdare in care solda{ii sgribuliti de
sornn §i de frig.urmareau cu ochi f3ra expresie
trenul catatorilor pierzindu-se in noapte cu un
fluerat sprinten ; aceasta stramutare in moarte,
subt lumina garii, cum voiu putea sa mi-o scot
din minte?
Chiar daca a§i putea sa §terg aceasta rfoapte
clintain. oare nu voijj p3stra imaginea diminetii
106 ANDREAS J.ATZKO

cind trenul statu in mijlocul livezilor in fata unit,

post de schimbare a .macazului §i ni se latnur
ca trebuiam sa dam libera trecere mai inuitor ire-
nuri de raniji ? Cum sa ma descotorosesc de mi-
rosul fenplului §i al singelui pe care^Tiarile mon.<-
trului il suflau peste duioasa livada ? Si cum sa
nu-i vezi pururea pe §erpii nesi?r§i^i care se ti-
rau greoiu, ca§i ghiftuiji de carne omeneasca 2
Albea{a pansamentelor se risipea la peste o suta

da
de u§i, or hi sticlo§i te priveau,. oameni ipiecat
strin§i unii in al|ii, atirnau in ciorchine ro§i p.
Bo
scarile vagoanelor, ca un prisos al suferintii. Si
ceste singerinde resturi de fnr^a §.i de nne er
n
ria

priveau trenful nostra cu mild, da, spun bine

mils. Intr'hdevar, sint bolnav pentruca t;
Ad

priviri de martiri, care picuraji cle singe, s'au pu s

cu miia pe oameni robusti, §i care priviri •
tă

inca imi mininca sufletul ? Si acel fior care stra-

iva

bStu trenul - - presimjirea infernultii din cats

mai bine sa scapi in rufe singerinde decit sa .n-
pr

tri nev3tamat intr'insul — acel fior pe care 1-an

ția

vazut, pe care 1-am simtit; si a cdrai; amintire

am in fa£a ochilor, cum se poate sS-1 inlStur.
lec

dac3 trenuri asemanatoare se-incruci§eaza zilnic

Un cuvlnt asupra miscarilor de trnpe, sau p -
Co

vestirea unei lupte face sa-mi apar3, pe »ea§tep

tate, ca dintr'o ascimzatoare, a§a cum atiagere;:
unei clape produce un anume sunet, viziunea des
lu§ita, a intaiei mele intilniri cu razboiul si re-
vad, vad, pe fraversele §ine!or, dira ro$ie ca- -
arata sclipind in aerul albastru al diminetii, dru-
mul inspre front.
Frontul!
Sint eu bolnavul, pentruca nu pot fara revolta
ciici sa' rostesc nici sa scriu acest cuvint ? Atunci,

I
 CAMARADL1. iOi

nebuni nu sint acei care fixeaza cu tin aniesiec

de mils, de simpatie la§3 §i de instinct exaltat
casi cum ar fi hipnotiza$i, fabrica mutilator s ;
a cadavrelor §i$oata ma§in&ria-i savanta ? N'«a
fi mai logic s'a intrebi pe ceilalfi despre starea-
lor de spirit? Este indatorirea mea ca sa indie
nediciior care ma ingrijesc, acele citeva cuvinte
care au fScut tot iraul, deindata ce li s'a da.t
Irumtil, cini turbaji prin omenire ?

da
„Front"... ,,'biamic"... „Moarte eroicS"... „b-
binda"... Cu limba aprinsa, cu ocbi seinteetsri
Bo
Juiaii se rapSd astipra lumii. Hi mu§ca, h<Situese
imping unii peste aljii, pe milioanele ^je -earner-
n
ria

carora li s'a inoculat cu scrupulozitate tbate vac

cinurile ; ii fac sS'se tpgramadeasca cinttncfc ir.
Ad

(renuri care nterg pe o cale opusS ; ii fac sS s»

sfarme, sa se spintece $i sa se impuste, sa-§i dea
tă

carnea, s3-§i dea oasele pentru aluatul insingenr

iva

-tare va pregSti plcicinta de unde fericifii vu\

mu§ca cu toat<1 pofta : acei care vor fi vindtr
pr

patriei piei de vita cu un ci^tig de suf& la suta.

ția

in loc sS-§i duca la bflcj pielea proprie pentru ut:

franc §i jumState pe zi...
lec

lnsu§i cuvlntul: Razboiu n'ar fi «fost niciodali

ndscocit nici consfintit print'o intrebuinta.re mile
Co

nara,dac3 n'ar fi fost invSluit, ca o capcana e-'

norma, fntr'o fo§nitoare impestrijare. Cine ar in-
drSzni s3 inlocuiasca vorba „decfaratie de razboiu"
cu urmStoarea explicate :
„Dupa indelungate §i zadarnice convorbiri, re-
prezentantul nostru pe linga Statul vecin a p5ra
sit {ara. Ambasadorul nostru • §i-a scos ' jobenui
pentru ultima otjrS la u§a vagonukii-salon. Atfea
timp cit nit ve[i fi ucis mai multe sute de mi
de oaemni ai nafiei vecine, ambasadorul nu va.
VD8 _ _ ANDREAS latzko _

avea dreptul sa suridd cu bund-voiiitd la perso-

nagiile care 1-au lntovard§it pand la tren. Prin
urmare, haideti. Urcaji-vd in vagoane de animale
cftre cupriftd „doudieei §i opt oaineni sau opt cal
de-alungul". Arunca{i-vd asupra celorlalti. Uci-
de{i: Gituiti. Spintecafi. Vegetati ca sdlbatdciunele,
in mncezeala §an{uii!or. Fi^i imbicsiji de paduchi,
prapddifi §i abrutiza£i. Cind va fi venit vretnea,

da
vom declara ca putem urea iarS§i in vagoane-
saloane, saluta cu jobenul §i discuta cu demnitate.
Bo
. tf eleganta, in sdli rndrete, asupra fabuloaselor
cistiguri pe care printii industriei le vor fi tras
n
din mdctfl. Daca nu putrezi^i subt pamint, dacd,
ria

schiopdfind, nu merge ti sa cer§i{i din usd in u.sd,

Ad

va vefi putea reintoarce acasd, la familiile voas-

tre infometate, si ve(i avea dreptul... nu, dato-
tă

ria sa reluati sarcina, cu un zel tndoit, §i vefi

iva

trebui- sa "va trudifi, sa cere{i mai pu^in ca mai

'ijainte si, cu sudoarea voastra, sa piati^i incdl{a-
pr

.mintea pe care ve{i fi stricat-o in niersul la

• nioarte''. . ' *
ția

Nebun, ace! care ar vorbi astfei. Sint oare ne-

lec

bune viclirneie care se zgribulesc acolo, care o-

moard §i cdrora li e foame §i se lasd ucise pen-
Co

trued li s'a spus cd altfel nu se poate ?

Rdzboaele din care s'a scos cuvin'.ul Razboiu
trau ele intr'adevSr razboiul de astdzi ? „Rdz-
boiu'i §i B prada" nu mergeau, impreund ? Merce-
narul n'avea inainte-i perspectiva unei vieji ne-
ingradite, imbiatd de femei, de galbeni, $i de cai
infocati subt hdtufi aurite ? Decdderea subt o dis­
cipline de fer, fndatorirea de a intinde gitul, a
i'dst fel pasiv de a te a§eza in fa{a botului mon-
sirilor nevdzu^i care varsd asupra-Ji alicele lor
<jrdce§ti, §i asta lot rdzboiu este ? Rdzboiul era
 CAMARADUL' ' i 09

cjocnirea forjelor excesive ale spadasfnflor lumn.

Cind ora§u-i era prea mic, tunica prea strimta,
tinerimea pleca sd se razboiascd, beat<1 de sir-
gele greoiu al muschiltft: Cind 1a{i de familie sint
smulsi de la cdmin si ndpustiji asupra dugmanu-
lui, nu se poAe gdsi un alt cuvint pentru a spune
, ceiace fac ?
Este ingaduit sd desfd^uri pe aceia : Razboiui,
cum se desfa§ur.a un steag, a vorbi de indrdz-
neald §i de putere, cind izbinda nu poate atirna

da
decit de bataia tunurilor, §i de calibrul obuzelor

Bo
pe care le-au constant femei §i copii cu rniniie
lor? S'ar putea asemui trranii din antichitate.
n
care aruncau pe oameni brand ieilor, at acei cafe
ria

frag sforile Paiajei rdzboiului, §i care il inteme-

iaza pe nddejdea cd stocul lor de carne omeneasca
Ad

va ddinui ceva mai mult timp decit stocul de o-

jel al adversarului ?
tă

Nu, toate vorbele admise inainte de macel sint

iva

prea frumoase, prea cinstite ; astdzi urdsc cuvin-

pr

tul; front. Se face front tunurilor ascunse indd-

rdtul munjilor scuipind moartea in tot cuprinsu 1 ?
ția

Se face front minelor nevdzute care se bagd la zecc

lec

metri subt pdmint ? Frontul este un cap de linie,

o cdsu|§ ndrtiitd indardtul cdreia §inele sint sniuj.se.
Co

pentrucd trenurile nu aduc mai departe p;

oamenii zdraveni, si iati pe acei care sint pe ju-
mdtate morji.
Cind coborii, seara, la acest cap de linie, -vazui
culcat la pdinint, rdzeniat de zdbrelele cheiuluC
un soldat bdrbos care {inea bra{ul drept in e-
§arpd. Ma privi trecind, voinic, sdndtos si, arur-
cindu-mi o uitdturd intunecatd, cu mina stings
dezmierd?ndu-§i mddularul zdrobit, imi trinti prji.-
tre dinfi: „Da, da, d-le locotenent, aid se fac.
cu adevdrat salatcl de oameni /"
4 10 ANDREAS T.AT7.RO

A§i putea eu uita strimbStura acelei guri? Sint

nolnav de a nu putea auzi cuvintul „front" f3ra
ca ecoul „salatei de oameijj" sS-mi croncaneasca
la urechi ? Oare nu sint bolnavi ceilalji, acei care
in Ioc de „salata de oameni" percep refrehurile
stupide ale scriitoriior de r3zboiu ?' Ah! Semi§ca
ace§tia, predicind faima „razboiu mondial",, fac
articolul, ca niste comis-voiajori de vinuri, pentru
a ci§tig'a dreptul sa se primble pe front in au-
tomobil, ca §efii, in loc s3 se b313ceasc3 in no-

da
- oiul transeelor snbt ordinile unui caporal, in fa(a
nortii
Bo
Mai sint oameni din carne si singe eare po*
n
! tra in mini o gazefS fSr3 ca sa-i sgudue revolta
ria

Se prate, intr'adevar, s3 ai in minte viziunea po-

Ad

somor^ilor bipezi infipti ca ni§te {epu§e. singe-

ind cu -pasivitate subt ropotul biciuitor, pe pa
tă

nintu! noroios, $i cetind in acela§i timp cu seni

iva

>atale descripfia imbunStSfirilor serviciplui sani-

ar? Se poate ceti, rind pe rind,, ceiace poves-
pr

esc despre luxnl -carutelor de ambulanfS, con-

tortul tran§eelor. acei ce proslSvesc r.lzbfmil pe
ția

are-l fac ceilalfi ?

lec

Sint oameni care se refntorc acasS cu oclii

'tranii, in care moartea se reflecteaz3 inca, ei
Co

nerg ca ni§te somnambuli prin strSzile luminate;

strig3fele bestiale pe care le trimeteau uraganu-
iui ie inferbfnta urechile, sint impov3ra{i de
groaza ca§i un catir de sarcina lui, ei v3d des-
rbizindu-se intr'njii privirile mirate ale du§mani-
or pe care i-au strSpuns; §i iatS-i, abia fndrSz-
»nd sa deschida gura, fiindcS nevestele ?i co-
pfii in juru-le, vorbesc cu o curiozitate veseia de
granate, de obuze §i de asalturi la baionetS. Bu
—tiria permisiei pare c3 nu-i atinge, §i intorcin-
 CAMARADUL HI

;u-se inspre moarte, sint scapafi de o ru§ine:

iceia de a fi fost Ia§ul care tace din gur2 inaintea
amenilor pentru care moartea §i mSceluI au a-
jtins locuri comune.
Nu va stinjeni^i, Domnilor Doctori! Si la urma
irmei, e o cinste a fi invinuit de nebunie furi-
oasS fata de mi§eii care, pentru a-§i mintui pie-
lea, au ofelit omenirea, au desfiin^at mila §i §i-au
acut un piedestal din cadavrele altora. Voi, m'ij-

da
or.itorii suferin|ii §i ai forjei, dece nu treziji
constiinja lumii, de ce-nu v2 duce^i in pie|ele
Bo
ublice. strigind dintr'un cornet: „Sa!atS de oa-^
neni!" panaciridse vor ridica perii in virful capu-
n
:? IJT acelor fiinte ai caror frati, soti, copii §ita{ilu-
ria

creaza la fabrica de hoituri, p2n2 cin d toate gitleju-%

Ad

rfe. toate gitlejurile, vor repeta caun ecou:„Sa-

a-ta de oameni".
tă

Dac2 ati fi aici, Domnilor Doctori, v'a§i arSta

iva

amaradul inviat de ardoarea urii pe care o

port curnunicatelor depe front §i nepasSrii din-
pr

• iarSt. A
fatS-1 in pidfcj'are in spatele meu, il simt. Dar
ția

•fpul !ui il am in fa{a ochilor, pe fiia nescrisS

lec

•a un cuvint in relief, §i condeiul meu se tru-

tcste s5-i acopere en fraze ochii 3 macar ochii
Co

are ma privesc cu atlta dojanS...

PutredS, sfi§iata, chinuita in chip inspSiminta-
r, fata lui alcatue§te un u§or relief al hlrtiei,
semenea Sfintului-Chip depe §ervetul Veronfcai.
A§a era acea zi frumoasS de vara, cind trei
^azetari v2zindu-l intins la marginea pSdurii, se
ntoarserS zicind pe un ton aproape militSresc :
Acoperiti asta!" Ei veniserS pentru mine. Eram
insarcinat s3 le procur cai §i o trasurS de oare-
co automobilul lor, care ar fi trebuit s2 alerge
 • _ ANDREAS LATZ-KO , 1)2
/

ca iulgerul prin zona primejdioasa, fusese sfarmat

pe drumul Gorijei.
Ni§te domni§ori amabili cu pantaloni infoiap
§i ni§te sapcj de-ai fi zis ca-s furate din filmele
cu Scherlock Holmes, propuneau s3 lie duca scri-
sorile, s3 ne faca comisioanele, se minunau de
confortul bordeiului men, chicoteau la vederea
saltelei mele de papura, §i se aratara foarte
indatoraji de faptul ca frasura fu pregatita mai
inainte de a fi inceput zilnicul bombardament.

da
Pentru a p3rasi padurea,erau nevoiji sa treaca

Bo
iar3§i prin fa{a omului groaznic desfigurat care
zScea in drum, dar intr'o deplina injelegere, se
n
Ferira sa-1 priveasca §i intoarsera capul uitindu-
ria

rfe la stricaciunele pricinuite in ajun de un atac

de aeroplane ; socotind dupa exuberan^a lor, s'ar
Ad

fi putut crede ca se aflau indaratul ferestrei unei

marefe cafenele.
tă

Deodata, mi se tae respiratia, intocmai ca§i

iva

cum a§i fi ureal in fuga un deal. Locul care ma

pr

imprejmuia imi paru ciudat si cu desavirjire nop.

.Vlai vazusem aceasta padure care o lovea
ția

trosnitura granatelor, peste care zburau volumi-

lec

noasele „Caproni" ca ni$te vulturi, plesnind-o cu

bombe §i sagep in timp ce focul mitralierelor
Co

noastre ii biciuia cu grindina frunzele cqpacilor ?

Da aceasta padure se indepartau trei voinici, sa-
natosi si sprinteni, care-§i fluturau §apcile fu-
gind. Exista a§adar un zid care ne pazea, pe
noi ce§tialal{i, §i ne silea sS stain ghernuip" subt,
crenglie sfarmate. ? Nu era pe acolo o u§a care
se deschidea pentru obrajii pamintii, ochii infri-
gurati §1 membrele pline de singe ?'
TrAsura mergea linijtit pe ciinpia batatorita L
 CAJttARADUL 113
\
lipsea ro§ul izbitor al unui Baedeker ca sa se
implineasca aparenja unei caiatorii de piacere.
Se intorceau acasa din§ii...
Linga neveste §i copii!
O zguduitura violenta, ca§i cum privirea mi-ar
fi fost legata de rojile trasurii, o sforfare a
tuturor fibr^lor, senzajia c3 mi se sfi§ia corpul,
senzajia ca mi se zdrobea sufletul subt trasura care
pSeca §i apoi... un gol... impresia ca un mare e-
vetiiment ma inlSnpiia framintindu-ma, prici-

da
muind probabil nevindecabila durere de care su-
f3r astazi...
Bo
Mergeam, ca un hipnotizat catre ranitul dela
care ei se inturnasera ca§i cum nu facea §i el
n
ria

parte din muzeul craterelor pe care Je vizitau

cu atifa luare-aminte. Aplecat aiaturi de zdren-
Ad

jele noroioase ale unui Steag al Crucii Ro§ii, cu

capul Intre genunchii lipi^i de corp, nu ma auzi.
tă

In spatele lui, spajiul se intindea de jurlmprejur,

iva

oache§, batatorit ca un manej, desprinzindu-se

pe alocurea cite un ima§ inverzit. Ca ungherui
pr

canapelei familiale, iarba era uzata in locul a-

ția

cesta, uzata de rani{ii ce erau adunafi in zori

pentru a-i duce la ambulanta in trasurile care
lec

aduceau rnunijiile.
Co

Ci{i am vSzut putrezind astfel, zece §i uneori

douasprezece ore, cind carutele plecau prea cu-
r'ind, sau ca erau prea* incarcate, sau trebuiau,
dupa luptele violente, sa faca coada inaintea de-
pozitelor de muni pi.
Tineri de tot, cu picioarele sau bra{ele sinul-
se, stSteau a fi priviji cu pizma de catra cei
mai pupn raniji sau de ochii infriguraji ai tifi-
cilor. Cu tojii §i-ar fi sacrificat bucuros un ma-
dular, ca sa fie siguri ca nu se vor mai intoarce..
8 '
114

Ciji am v3zut, zgirciji de durerti, : mu§cind pa

mintul, pe ciji i-am auzit horcaind, cu burfades-
chisa subt o ploae violenta, infundaji' pe juma-
tate in pamintul cleiosl...
Intru'ntaiu, acesta mi-a p3rut lovit numai u§or
la piciorul drept. Singele strabatea prin pansa-
mentu-i rudimentar: I 1-am oferit pe al meu,
cognac §i tigari. Dar nu se mi§ca. I-am pus
mina pe umar §i atunci ridica capul ; ceiaceam
vazut m3 facu si ma clatin ca§i cum a§i fi pri-

da
mit o izbitura de pumn in piept.

Bo
Gura §i nasul desprinse pareau crescute pe
obrazul drept cao vegetate informa. Omasa de
n
came vinata se umfla, strunita de pielea tot
ria

% a§a de lucioasa ca o chi§ca intinsa. Partea

Ad

cireapta a fe^ei semana QU un fruct exotic care

ar fi fost desfacut in dqua; partea stinga in-
tă

tuma catra mine un ochiu umezit de spaima §i

de o mizerie posaca. 1
iva

Groaza ma gituia ca un arcan.

pr

Doamne !... Aceasta cimpie insingerata, aceasta

saia de a§teptare a lumii celeilalte, nu vSzuse
ția

niciodata, nu, niciodata o grozavie atit de sli§ie-

lec

toare. Amintirea cruda a unui om care, acolo in

acel loc, eri inca, I3sa sa-i curga maruntaele din
Co

bel§ug ca§icum le pompase, se §terse la vede-

rea acestui cap de Janus : pacea, umanitatea ia
stinga; razboiul cu ura.§i oroarea lui inscris la
dreapta.
— grapnel?... ingaimaiu.
Un murmur imi r3spunse... Dar totu§i injele-
sei ca piciorul drept ii fusese sfarmat de un
glonte dum-dum. Dar dece oare repeta cuvintu!
„cirlig u , incercind s3-§i ridice mina catra obra-
iul de purpura curgatoare ?
 CAMARADUr. 1 J5

Yajungeam sa in{eleg : ceiace-1 durea, ii fier-

bea a§a de tare in .vine, inclt p5rea ck ma ia
, martur. Capul lui de {Sran nu putea sS-§i inchi-
• pue ca ar fi un om pe lume care sa nu cunoas-
ca negraitui chin a! ultimelor saleceasuri. Paja-
; nia lui se incheaga, mai mult banuita decit spusa,
intrerupta de injuraturi, de horcaeli §i dd'tin-
S guiri.
Dupa atac, ranit la piciorul drept, statuse le-

da
f : sinat o noapte intreaga in faja sirmelor ghim-
pate care margineau tran§eia du§man3. In zorii
Bo
lei, aruncasera asupra-i ,,undi{a" de fringhie §i
de cirlige de fier care serve§te s3 aduca in tran-
n
ria

§ee toate cadavrele, amice sau inamice, pentru

a fi ingropate acolo §i pentru a le feri de soa-
Ad

rele Gorijei. O bruta —ah! de-^r putea muri !—

ii prinsese obrazu! eu acel cirlig infipt intr'o
tă

suta de cadavre.
iva

Si, pentru Dumnezeu, cerea, se ruga sa bine-

voiascS a-1 duce la spital: ii era atita frica pen-
pr

:-tru piciof, atita frica sa nu ajunga un cer§etor

ția

si tin infirm...
Sarif, impins inainte, pana la postul vecin, a-
lec

lergind peste petre §i radacinile arborilor. Nici-o

singura trasuca in toata padurea. Dadusem ul­
Co

tima trasura acelor trei indivizi. Pentruce nu se

gindisera .ei sS-§i faca datoria de om ? Ah ! pen-
truce ?
In furia rnsa neputincioasa, pumnii mi se ctr-
ceau §i pipaiam tocul revolverului ca§i cum a§i
fi putut sa-1 culc la p3mint. Intr'un suflet, sin-
gele arzindu-ma, m3 intorsei clatinindu-m3, am-
bii genunchi indoindu-mi-se subt obsesia acelor
oameni pentru care nu-i decit un joc faptul de
a pescui mortaclunea omeneasca.
 1(6

0 inabu§eal& stranie imi inI2i?tuia gitul §i

strangula cind, ajuns la tabara, auzii gemStu)
slab al nenorocitului. Nu mai era singur. In lipsa
mea, cijiva soldati rdniti u§or se strinseserS roata
in jurn-i; ii vedeam, printre crapaturile trunchiu-
rilor de copaci, a§eza{i jurimprejur, in timp ce
martirul {opaia intr'un picior, nebun de durere
tirindu-§i piciorul sfarmat, fScind sS-i joace ca-
pul, sS-i joace capul, depe un umSr pe celalalt

da
La amiaza, imi trimisei subofi^erii in cSutarea u~
nei trasuri. Le promisei orasplata stra§nica dacft

de cognac subsuoara. Bo
ar aduce una, §i alergai spre nenorocit, cu sticla
n
Acuma, nu mai juca. Statea in genunchl in
ria

mijlocul cercului, cu tot corpul aple^at inainte

Ad

§i capul i se rostogolea pe jos ca un cogeamete

lucru strain. Apoi, se ridica cu un r3get de fiara
tă

Atunci, un murmur de spaima strabatu printre

iva

rani^ii care pana acum r3masesera nepasatori,

atit de mult sufereau §i din§ii.
pr

Acest fapt nu mai avea nimic omenesc intrln-

sul. Pielea plesnise, neputincioasa a se intinde
ția

mai mult §i, in carnea uda de singe, largi sfi-

lec

§ieturi mergeau catra un singur punct, ca razele

unei busole.
Co

Doamne, acele {ipete, acele tlpete!... Cu pum-

nul i§i ciocanea boalfa de came cruda.: §i mai
apoi, ne mai avind puteri, ranindu-§i gitul de ur-
let cazu iara§i in genunchl.
Se §i facuse tirziu cind, insfir§it, se putu sa-l
urce in tr3sura. Cind cea(a nopjii i§i intindea
prin padure horbotele albzlstrii §i cind invaluit in
cuverturi vegheam singur printre gramada de
trunchiuri riegre pe care le apropiau intuneci-
mele, omul era inca acolo, in picioare subt ba-

#
 CAMARADUL 117

,i\d unei raze de iunS, obrazu-i groaznic §i lucios

d§nind ro§-albastru pe umbrelecopacilor. Alerga
de ici colo, sinistra flScarue. Nopji dupa nop{i,
el mi se arata In toate visele, atlt de neimblin
it §i atit de hoiarit ca trebuia sa-mi deschid
pleoapele cu degetele. Dupd zece nopti ingrozi-
foare, ma prabufii §i fui dus — gramada palpi
dnda §i urlind —la ambulanja unde Dlnsul, mu
fise de otrava singelui sau.
Acuma, sint nebun. E scris, negru pe alb, pe

da
iAbli^a dela c3pataiul patului meu. Daca, intim-
Bo
plator, protestez §i cer s5 ies din aceasta casa
care ar trebui s3 adaposteasca pe ceilalfi, sint
n
oatut magulitor, cu mlna pe umdr, a§a cum se
ria

ningie un cal sperios.

Ad

§i ceilalfi sint liberi! Feste zidul gradinij vad

trada, dela fereastra, ii vad grabindu-se, sco-
tă

;indu-§i paiaria, intinzindu-§i mina §i adunindu-

iva

ae in fa{a comunicatului. Vad femei§i tinerefete

eiegante grabindu-se "cu pa§i marunji, mul{u-
pr

nite, la bra Jul tinerilor pe care ocruce pe piepl

ii arata ca sint ni§te uciga§i. Vad vadane re-
ția

-emnate, invaiuite in lungi vaiuri, vad adoles-

lec

:en(i frumo§i al caror coif impodobit cu flori \

rata ca sint gata s£ piece. Nici-unul nu §ov3-
Co

e§te. Nici-unul, nici-unul nu vede velinja in un-

gherele intunecoase, oameni jupuiji, rani{i, hacu-
iji, prin§i in cangi §i cu obrazul vinat, sau cu
:rupul spintecat.
Imi tree pe subt ferestre, nepasatori §i entu-
<ua§ti, pentruca vorbele de entuziasm sint zilnic
imprimate, pentruca fiecare- se simte in siguran-
4a §i simte plutind aprobarea in jurul s3u dacA-
iji scoate entuziasmul din gura. Din parte-mi ii
stiu c3 tac cind vor sa vorbeasca, cind vor sa
118
-•£&;

plinga, c3 due razboiu impotriva celor care se

ascund, §i n'au cuviht de dojanS pentru la§ii a-
dev8ra{i, acei care, rostind vorbe mari, cunosc
neburiia masacrului dar nu deschid gura s'o
spue.
Dela fereastra vSd intregul glob invirtindu-se
ca u'n titirez inebunit subt o imboldire dibace;
biciuit de vanitosi §i de lachei slugarnici.
0 v3d, potaia intreaga. Gaiagio§i ce se uin-

da
fia de laudele pe cafe Ie decern turmei, pun-
ga§i proteguip de mulpme, care-i arata cu de-
Bo
getul un idol nascocit, tulbura con§tiin£a inilioa-
nelor de oameni de treabS, §i care inloctiesc spi-
n
ria

ritul §i inima' masei prin furie increderea

oarba. V3d urmind jocul In singe §i in suferinja.
Ad

Vad trecind spectatorii nepSsatori. Daca deschid

fereastra ca sa le strig ca oamenii dragoste lor,
tă

copiii carnii vlor sint taiaji ca vitele, gonip ca

iva

vinatul, se zfee ca sint nebun.

§i toti acei nebuni care-§i sacrifica rostul de
pr

a fi ai viepi pentru o privire de bagare-in-sea-

ția

rna §i un cuvint de compatimire, care arunca

carne din carnea lor in sirma ghimpata.care lasft'
lec

sa putrezeasca trupuri scumpe ca pe o niorta-

Co

ciune si dau voe sa Ie prinda in cangi avind

drept inihgiere mulpimirea dea-i face du$manuluf
acela§i lucru, acei nebuni sint liberi ; trufia lor
inonstruoasa §i r3bdarea lor sinistra procurft zrl-
nic pnta noua tunurilor!
Si eu, heputincios §i silit, stau cu desavir§ire
singur cu neiriduplecatiil camarad care zi cu zi
imi zamisle§te eon§tiin{a.
Stau la fereastra... intre mine $i strada, vad
trupuri ingramadite : toate trupurile pe care
!e-ain 'vazut singerind. §1 nu pot face nimic ;
 CAMARADUL 1 19

revolverul ce mi se daduse ca sa dobor pe sar-

nianii fiacSi sili|i sa imbrace uniforma strSinS,
1111 s'a luat spre a protegui pe atotputernicii cri-
minali pe care asi putea sS-i ochesc.
RSmin deci un spectator indarflptul zabrelelor;
uu pot alt decit sa arunc file in vint, sa le scriu
din nou in toate zilele, in toate zilele, §i apoi sa
reincep a le arunca in vint.
Nu m3 obosesc. Scriu. Voiu semina pamintul

da
intreg. Intr'o zi, germenul va create in toate i-

Bo
nimile: in toate casele va reveni un spectru, un
mort i§i va arata ranile.
n
Si o spun : insfir§it, insfir§it, napraznicul stri­
ria

c t : Sa-la-tS de oameni! scos de inilioane

de glasuri sarbatorind mintuirea lumii, imt vafi
Ad

eintat subt ferestre...

tă
iva
pr
ția
lec
Co
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
%
Co
lec

»
ția
pr
iva
tă
Ad
ria

MOARTEA EROULUi
nB
od
a
 Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
/

od
a

t *
-
 *

MOARTEA EROULUl

Vledicul '|ef nu pricepu. FScu un gest siciit din

da
ap §i azvirli pe deasupra ochelarilor, o privire
•ntreb&toare c<1tre asistent.
Bo
Blond de tot, timid, infepat, intr'o 'atitudine
nilitSreascS, medicui secund tScu, cSci nu infe­
n
te se nici ,el mai mult.
ria

Numai ordonanfa, care §edea la picioarele pa-

Ad

ului, pSrea singurui care sS aibS un oarecare

iresentiment de halucinafiile stSpinului sSu, caci
tă

douS lacrimi straluceau, ca infipte, in virful mus-

iva

tifilor lui subfiate cu cosmetic. Dar omul nu vor~

bea decit ungure§te §i medicul-§ef ii plants, a-
pr

colo, in fafa patului. ,,Imbecilu!e!" murmurS din-

-ul, indepSrtindu-se cu pa§i incefi, gifitnd §i su-
ția

lind, cStrS sala de operajii, urmat de ajutorul

lec

eel blond ca o pine au/itS.

IndatS ce doctorii plecara, ghiuleaua mou-
Co

struoasS de vatS care, luindu-te dupS tablita a-

gafatS de pat, figura capul loeotenenttilui Otto
Kadar, din regimentul . . . de artilerie de cimp.
cSzu inapoi pe perne. Mi$ca se a§eza inapoi
pe sacul lui, i§i smotteSi lacrimile, §i cu minile
intre enormele lui mini murdare, dispcrat, se puse
a caute in viitor. Pentru el, afacerea era lim-
pede : Locotenentul lui numai avea mult. El §tia <^e
ascunde intr'insa ghiuleaua de vatS : el vSzuse cra­
nial desfundat si oribilul rasol albicios amestecat
124 ANDREAS LATZKO

cu {andariie singerate: creerul sarmanului locote-

nent. Un §ef a§a de bun, un om a§a de brav, un
stapin a§a de bun nu are s3 mai gSseascS Mi§ca,
niciodata; nu da de douS ori norococul pe om.
Bqcatile bune de salam pe care i le dadea d^
atitea ori, de-atitea ori, locotenentul din propriile
lui provizii, vorbele bune §i calde pe care il au
zise spunindu-!e rancor!... amintirile vremeloi
de singe pe c3re le-a indurat cu rabdare ca un

da
adevarat camarad aiaturea de stapin, amintiriie

Bo
acestea reveneau in minte. Bravul Mi§ca, se caina
singur, se c3ina de siabaciunea lui fara;de leac in
ia^a ma§inei infernale in care va fi zvirlit unde
n
ria

va rncaodata, fara sa aiba aiaturea de el pro

tectia sigura a bunului sau locotenent.
Ad

Cu capul lui inare, de {aran, intre pumni, pS

rea un cine Culcat la picioarele staplnului sau
tă

pe rnoarte, §i lacrimile se rostogoleau, se

iva

una cite una de vlrfurile mustatilor lui Inchegate

in praf §i in cosmetic.
pr

Ceea-ce nu reu§ea sa injeleagd era : decc striga

ția

locotenentul dupa gramofonul lui.

El §tia atit: ca ofi^erii lui §edeau in adapos -
lec

tul lor, ascultind gramofqnul care cinta mar§ul

Co

lui Rakoczy, cind un afurisit deobuz navaii de

odata ingroplnd totul, cu un scandal inspaimintS
tor, subt daramaturi—pamint §i fum. Nici el nu
vazuse mai mult, caci o scindura cazuta din
cer il Jovise'in spiaare §i il trintise la pamint,
cu atita putere incit i§i pierdu rasuflatul pentru
o 'ntreaga vecinicie
Pe urma... pe urrna Mi§ca i§i aducea aminte,
vag, despre un haos nemaipomenit de scinduri,
de birne prabu§ite, de saci fdcu(i buca^i, de pS
tninf, de ciment, de bra(e, de picioare §i singe
 MOARTfiA EROULUT 125

mult... §i... I§i aducea aminte §i de aspirantul Mel-

zar, stind jos, injepenit, cu spatele de pSrete.purtind
pe git, In loc de cap, discul de gramofon care
cinta mar§ul lui Rakoczy. Capul nu mai era
dispSruse: discul, neatins ca prin farmec, era
pus ca un capac pe gitul lui care forfotea de
singe §i se rezema de p&rete. Era hidos. Nici-un
soldat nu voi sS puna mlna pe acest trup care rS-
mase a§ezat cu discul lui pe git. Brr!... Mi§ca

da
s;imji ca un fior prelung ii strabate spinarea la
amintirea aceasta §i simji cum i se opre§te inlma
Bo
In loc; clnd tocmai locotenentul \\p& iar:
— Gramofoane! Nimic decit gramofoane !....
n
Mi§ca se ridica, vazu enorma ghiulea de vata
ria

desprinzindu-se u§or depe pema, §i singurul ochlu

Ad

al staplnului sau |intind un lucru nevazut; ra-

mase a§a, in sus. §i ru§inat ca un vinovat : din
tă

toate paturile vecine, i-se azvlrleau priviri furi-

iva

oase.
— Nu se mai poate I striga, din cellalt cap8t
pr

al galeriei, un maior grav rSnit. Sa-1 ia, odata.

de aici 1
ția

Maiorul vorbi nemje§te; Mi§ca nu §tiu ce sa

lec

*aea, l§i §terse fruntea brobonitS de sudoare §i,

pentruca staplnul liii nu putea vorbi, explica ei
Co

locotenentului din patul de alaturi ca gramofonul

era bucaji, mii de bucaji, ca aitfel Mi§ca nu
l-ar fi lasat, 1-ar fi luat cu el, cum a luat tot ce
ramlne §i ce era a Domntflui Locotenent. •
Dar nici-unul nu-i raspunse. Dealungul Intreget
galerii, ca la un ordin, pfijerii 1§i virisera to{i
capul subt patura infundindu-se in perne, pe
clnd batrlnul maior invaiatuci peste plapuml
mantaua lui patata de singe ca sa nu mai auda
rlsul asta oribil §i' scheiaiait, care era clnd un
 126 ANDREAS LATZKO

strigSt de desperare, cind un urlet care vorbea

despre gramofoane.
— Domnule Locotenent... S3 tr3i{i Domnule Lo~
cotenent... se rug'A Mi§ca mingiind cu labele lib
mari genunchii care dirdfiau ai staplnului. <•
Dar locotenentul Kadar nu-1 putea auzi, nu
putea sim^i mina grea care ii atragea genunchii,
c3ci aspirantul Meltzar era aici in fa{a lui, stind
jos §i purtind pe git un cap turtit, un cap negri

da
circular, pe care era; gravat dejur imprejur, mar-
§ul lui Rakoczy.
Bo
Locotenentul i§i didu seama deodata ca fusese
foarte nedrept cu bietul Meltzar, foarte nedrept
n
ria

limp de §ase luni de zife. Ce era el vinovat s3-

racul de prostia lui, de patriotisrriul lui fanfaron ?
Ad

Cum era sa judece el care avea in loc de cap

un disc de gramofon ? SSracul Meltzar!... Loco
tă

tenentu! K.dar nu putea pricepe cum de nu

iva

ghicise inc3 farsa pe care i-o jucaserd la regi­

ment, clnd Maitzar venise sd se prezinte ca vo-
pr

luntar la baterie.
ția

li schimbasera capul! li demontasera adora-

bilul cap blond de optsprezece ani, pe urmd i.
lec

inlocuiserd cu un disc negru mizgilit, bun sa

Co

cheldlSe tnar§ul lui Rakoczy: era limpede ca

ziua. Mult trebue s3 fi suferit, bietul copil, 'cind
. locotenentul lui, cu douzeci de ani mai batrin ca
el, ii {inea discursuri despre umanitate. Cum sS
poata in^elege un disc circular adaptat pe un
git, c3 soldajii italieni, §i bateriile lor sfirticate
ar fi preferai §i ele s3. stea acasS, dar c3 un
afi§ pus la coljul str3zii v silira §i pe ei s3 p3-
raseasca totu! tot a§a cifm un afi§ adusese im
potriva lor pe tunarii unguri.
Abia acum intelegea locotenentul Kadar opo-
 127

-ztya secreta a subordonatului sau ; acum vedea el

decetinarulacesfa-caruia puteasa-i fie tata —as-
culta nepSsator discursurile lui cele mai convin-
gatoare, ca la sfir§it sa fluere printre dinfi mar-
sul lui Rakoczy §i sa mormcie fraza lui ve§nfc
aceia§j:
- Porcii: Trebuesc uci§i !
Xu tinere^ea** era cauza impertinenjei lui,
nici faptul ca sosise pe front proaspat e§it de
la §coala de Razboiu : vina era numai a discului

da
de gramofon. Discul de gramofon !

Bo
Vinele locotenentului se umflau, singele ii cio-
canea in timple, turba de minie contra crimina-
n
lilor care demontasera capul tinerel al dragujului -
ria

de baiat.
Mai inspaimintator ca toate era faptul ca sub-
Ad

ordonajii §i colegii lui apdreau acum §i ei deca-

pitaji: exact ca bietul Meltzar, Stringind pleoa-
tă

pele, facit, o sforfare sa-§i reaminteasca trdsatu-

iva

rile tunarilor lui. lmposibll. Nici-o figura, nici-una.

pr

nu mai ramase in amintirea lui. Tr&ise luni de

zile aiaturea de ace§ti oameni §i nu-§i amintea
ția

decit ca nici-unul nu avea cap pe gft. Sa-§i re­

lec

aminteasca eel pu{in daca artificierul avea mus-

taji, daca §eful primulul tun era brun ori blond...
Co

Nimic, decit ni§te discuri de gramofon, ni§te dis-

curi negre, hidoase, mereu circulare, puse in vir-
ful tunicilor stropite de singe.
Deodata regiunea Isonzului se intinse in fafa
ochilor lui, ca ni§te har^i topogjafice de acelea
care sa v3d in jurnalele ilustrate. Fi§ia argintie
a fluviului §erpuia intre coline. Fara aeroplan,
f3ra motor., purtat numai pe brajele lui Intinse,
locotenentul Kadar zbura pe deasupra invaima-
$elii. Pretutindeni node i§i arunca privirile, pe vlr-
 ANDREAS LATZKO

ful fiecarui deal a fiecarui munte, in fiecare vale,

pretutindenea erau infipte in pSmint pavilioane
de gramofon. Mil §i mii de cornuri de abunden{a,
IScuite albastru ca cerul §i tivite cu aur, deschi-
deau c3tr3 el mii de gitlejuri. In jurul fiecarui
pavilion, mi§una un furnicar de tunari, incarcafi
cu granate §i cu obuze.
Locotenentul Kadar distingea acum : to{i pur-
tau pe git discuri de gramofon, ca aspirantui
Meltzar. Nici-unul nu avea cap, Dar cind obuzu- *

da
rile Ji§neau urlind din pilniile albastre ca cerul-
§i cadeau in furnicar, discurile negre §i late se
Bo
zdrobeau cu zgomot de loviturile exploziilor, §1 .
pe urma se prefaceau iar in capete de om.
n
ria

De sus locotenentul Kadar vedea creerii §i~

cliji ai discurilor, vedea suprafejele v3rgate trans-
Ad

formindu-se repede in figuri palide §i indure-

rate.
tă

Toate misterele razboiului, §i toate chestiunele,

iva

pe care le rumegase luni de zile, se lamurira de~

odata, Totul se explica a§a: acestor oamenicind
pr

mureau, li se dSdea capetele inapoi. Acolo, in

ția

Jar3, in sprfte, 11 se sdemonta capetele ca s3 le

inlocuiasca cu discuri care cintau numai mar§ul.
lec

iui Rakoczy, ii ?ngr3madea in trenuri §i ca neno-

Co

rocitul de Meltzar, ca dinsul, ca toji, „soseau pe

front...
Scoasa din minji, ghiuleaua de vata avu o nouS
tresarire, Locotenen+ul Kadar ar fi voit s3 sar3
in sus, s3 strige oamenilor secretal lui, sa-i In-
demne sa-§i ceara capetele inapoi. Are s3 le
spue fiecaruia la ureche, dela Plava §i p3n3 la
tnare, dela un capat la altul ai frontului. Fieca­
rui tunar, fiecarui infanterist, chiar §i Italienilor.
Da, §i lor, §i lor le montasera discuri pe git
 MOAKTEA EROULUI

Sa se intoarcS to^i la Verona, la Napoli §i la Venecia,

unde erau capetele lor puse stive in fundul magazii
lor. Are sa mearga din om in om, are sa-1 ajute
pe fiecare amic ori inamic,, sa -§i gaseasca capul.
Dar imposibil sa inainteze, il ferecasera de pat
cu ni§te cabluri groase de fier, ca sa nu se
duca sa -§i divulge secretul.
Incerca atunci sa-1 anun{e in lume, cu o voce
tunatoare, cu o voce care sa duca adevarul dela Pla-

da
va la Triest §i dincolo, pana in Tirol, pana la mare,
in Flandra, pana la golful Persic, ca niijte trim-
Bo
bife" care ar suna Judecata-de-Apoi. 0, are s o
strige cum n'a strigat nimenea vreodata !
n
ria

—Gramofoane! Cautati-va capetele ! Nimic

decit gramofoane !...
Ad

Dar in mijlocul strigatului care aducea cu el

izbavirea, tinguirea lui se zdrobi iutr'un strigat
tă

gutural. Si nu mai putu striga. La fiecare cuvint

iva

un a'c ascujit il scormonea in creer.

Un ac ?
pr

Cum de nu segindise ?Si capul lui fusese demon-

ția

tat. Nici el nu avea pe git decit un disc negru

de gramofon. Cum voia sa vorbeasca, acul alerga
lec

printre sinuozita.ile creerului.

0! nu ! des.tul! Mai bine sa taca §i sa-si pas-,
Co

treze secretul. Nu : nu durerea asta, durerea asta

or -ibiia in cap !...
Dar aparatul se invirtea mereu, locotenentul
Kadar i§i prinse capul cu amindoua minile §i i§i
mfipse unghiile in timple. Daca ma§ina diabolica
nu se opre§te, fatal aie s3-i rupa gitul...
0 sudoare rece il inunda.
—Mi§ca! striga el in paroxismul fricii.
Dar Mi§ca nu in{elegea. Si discul se invirtea,
se invirtea mereu, cinta vioiu mar§ul lui Rakoczy.
 t

130 ANDREAS LATZKO

Nervii locotenentului se intindeau ^ sa plesneascS,

si simtea ca-i scap5 capul din mini, §ira spinSrii
se urea in fa$a ochilor ; tntr'o sfortare supremS,
scormoni, scormoni pansamentul ca sa-§i pue ca­
pul la ioc. _
• ...Pe urm& o vSicdreala oribila, tin horcait. Si
se facu tacere.
Cind asistentul eel cu pSrul blond esi din sala
de operajii, gemetele lui Mi§ca li anunfara de de-

a
parte, ca ramasese un pat vacant in sectia de

od
ofiteri. Batrinul comandant morocanos ii flcu
nB
semn,- §i cind el se dSdu mai aproape, ii a-
nunta cu o voce rSsunStoare' §i patrunsa de e-
ria

- Bietul baiat de colo §i-a mcheiat suferin-

Ad

tele ! A murit ca un adevarat Ungur: cu mar-

§ul lui Rakoczy pb buze 1
tă
iva
pr
ția
lec
Co
 f
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria

•
n

REINTOARCEREA
Bo
da
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 REINTOARCEREA

Insfir§it, scinteerea' lacului strabatu prin ver-

Jea{3, negura obi§nuita a dealurilor varoase a-

da
oaru deasupra colinei, infingindu-se ca ni§te de-
gete incovoiate pana in fundul apei. Si, dincolo
Bo
de borta fumeginda scobita chiar in stinca alba,
indicind e§irea din tunel, aparu deodata turla
n
bisericii §i, pe urma, un col£ din zidul casteluLii.
ria

Lacom, lohan Bogdan se apleca, se apleca pe

Ad

•fereastra, ca un om care i§i numara din ochi a-

verea, sa se asigure ca nu i-a luatnimenea ni-
tă

inic in vremea cit a lipsit. Fiecare pile de

iva

pomi il facea sa dea din cap §i sa compare

' in minte priveli§tea vie cu acea pe care
pr

o purta sapata, acolo, in amintire. Totul era

la locul lui. Fiecare piatra chilometrica ce alerga
ția

dealungul §inelor, pe marginea §oselei celei mari,

lec

era la locul ei: prin fa{a lui trecu tocnial ste-

iarul eel ro$ care p3rea ca arde §i care ii spe-
Co

ria caii; intr'o zi, din cauza lui, era cit pe ce

sa-i rastoarne trasura.
Iohan Bpgdan rasufia adinc, umflindu-§i piep-
tul, scoase din .buzunar o oglinjoara rotunda §i,
inainte de a ajunge, i§i contempia figura pentru
ultima data. 1 se parea ca, cu fiecare sta{ie,.de-
venea din ce in ce mai urit. Obrazul drept era
cum era ; ii mai ramasese o bruma de mustaja §i
pielea parea destul de neteda pana. la taetura a-
134

bia prinsa la loc, aproape de imbinarea buzelor..

Dar obrazul sting!...
Ce-i mai auziserd urechile, despre obrazul
asta sting, dela afurisi{ii ceia dela ora§ care—
fie r3zboiu, fie pace—nu se gindeau decit la un
singur lucru : sa-§i facd mendrele pe socoteala {a-
ranimii. Bandifi, cu totii, dela maretul „Domn.
Profesor" §i p3na la cilcoanele cele frumoase
care f3ceau mofturi in hainele lor albe.

da
N'au avut nevoe sS fie prea §ireji ca s5-§r

Bo
bata joc de un nenorocit de vizrtiu ca el, care
abia §tia s& scrie §i s5 citeasca.
n
Dupace mai intaiu fuseserd cu dinsul ca mie-
ria

rea, dupace-1 inclntaserS si-i fSgaduiserS $i Iu~

na depe cer, acum il lasau acolo, fSrS sa le
Ad

mai peso de dinsul lepadat, zvirlit...

l§i zniulse paiaria din cap §i o rostogoli, in-
tă

curSnd pe bancS, linga el.

iva

Poftim, mutrSdeom avea el ? Este cuiva inga-

duit sa pgceascft un om in a§a hal? Nasul cio-
pr

pir^it in patrS^ele de toate culorile, gura trasa

ția

intr'o parte, obrazul drept puhSvit §i ro§u cum

e carnea cruda, spintecat in toate felurilecu ni§te
lec

zgdnci adinci! Era inspaimintdtor. Um&rul obra-

Co

zului dus. Jn local lui, o bortfi lunga §i adlncS

de virai in ea un deget intreg. De asta s'a la-
sat el chinuit ca un mucenic ! De asta s'a Iasat
el a oaia, sa-1 duca intr'o afurisita de odae cu
parefi de sticla §i cu cu{ite sclipitoare.
II prindeau fiorii numai la gindul torturilor in­
durate, stringind din dinfi ca sa-§i p3streze un
chip de om, pentru cind §i-ar regasi logodnica.
Si acum, se intorcea. Trenul se opri, §uerind,!n
fa{a casu^ei §efului de gara §i chiar vedea pe u§a sal-
cimii care il saiutau. Posomorit, Iohan Bogdan i§r
 RElNTOARCEREA 135

tiri ranija incSrcata prin condor, se codioclipa,

apoi sari treptele, ramimnd acolo, in picioare,
ca§i cind ar fi a§teptat un ajutor pe cind trend
fugea mai departe.
l§i trase din buzunar basmaua tarcata §i se
puse sa-§i §tearga boabele de sudoare care ii
broboneau fruntea. Ce sa faca ? La ce dracu'
s'a mai intors ?... Acum cind avea subt picioare
pamintul drag de-acasa, era euprins de tin dor

da
nebun sa se intoarca inapoi la spitalul pe care
il parasise chiuind, chiar astazi dimineata.
Bo
kevedea coridoarele lungi, pline de oameni in-
ta§ura|i In pansamente, paraliza^i, §chiopi, orbi
n
§i destiguraji. Acolo, eel piijin nu se oprea ni-
ria

menea in fata obrazului lui sfirticat; inde-

Ad

ob§te, il invidiau c3 el mai e in stare sa mun-

ceasca §i ca i-au ramas bratele, picioarele si o-
tă

chiul drept. Multi doreau sa fie in locul lui. U-

iva

nii chiar se indignau, gelo§i, §i declarau tare ca

era o adevhrata nedreptate sa-i faca Statul pen-
pr

sie dece ? ca §i-a pierdut un ochiu ? Ce e un

ochiu pierdut §i un obraz ciopirtit fata de un pi-
ția

cior de lemn, fata de un brat paralizat, de un

lec

piamin gaurit, care la cea mai mica mi§care su-

era §i hirie ca o ma§ina hodorogita ?
Co

In aceasta „Cour des Miracles"* el era omul eel

norocos. Si, de altfel, o celebritate: toata lumea
ii §tia povestea. Noii sosi^i cereau numaidecit
s3 vada pe lohan Bogdan, eel operat de §apte-
sprezece ori, care lasase sa i se ia fi§ii intregi
de piele depe pulpe, depe spinare §i depe piept.
Cind, dupa fiecare operatie, ii desfaceau pansa-
mentul, u§a dormitoului lui se d*eschidea §i toate
pdrerile se incruci§au,sieintrerupt li se explicau
" Curlea breslei calicilor in vechiul Paris.
136 ANDREAS LATZKO

fiecaruia. vreme indelungata, ce insemna infafi-

§area aceia oribila care era mai inainte figura
lui.
Cei doi ori trei care fusesera a§ezati in aceia§i
odae cu Bogdan descriau infati§area )ui inspai-
mintatoare de atunci cind. a venit, §i ai fi zis
ca fiecare, intr'adevar, i§i are partea lui de me­
rit in reu§ita operatiilor lui. A§a ca, incetul cu
incetul, lohan Bogdan aproapese fudulea curana
lui, cu progresele pe care te facea infrumuse^a-

da
rea lui §i plecase din spital cu gindul ascuns sa
Bo
faca senzajie la el in sat. Dar acum!...
Singurel, cu ranija §i cu ladija lui, pe soa-
n
rele aprins al pustelor Ungariei, in fa{a satului
ria

iiitins subt ochii lui, lohan Bogdan simteaca-1 cu

Ad

cere§te un desgust si o spaima atit de mare cum

nu simtise niciodata in mijlocul §ueraturilor in-
tă

cruci§ate\de obuze, nici in luptele corp la corp,

iva

in care stringi moartea in bra^e.

Natura si mentalitajga lui de |aran—in care
pr

se amestecau vanitatea §i indaratnicia nu-i inga-

duiau deloc consideratii profunde. Dar un fel
ția

de neincredere, un fel de rau iristinctiv il facea

lec

sa presimta ca mergea in calea unor dezama-

giri §i a unor am3raciuni pe care' nu le banuise
Co

pe vremea cind era in spital.

i§i zvirli legaturile in spinare §i cu pasul §o-
vaelnic se indrepta spre e§ire.
In umbra frumo§ilor salcimi pe care el ii va-
zuse crescind, §i care il vazusera pe el crescind,
i se paru deodata ca se intilne§te fata in fa|a
cu lohan Bogdan eel frumos, mlndrul vizitiu boe-
resc pe care oricine il cunojteaij inainte de
r3zboiu. Fir'ar al dracului de operatii §i de cir-
peli. Nu era .decit o singura asemanare, una
 RElNTOARCEREA 137

•singurS, dureroasa, intre flScaul nSstru^nic §i in-

dr3znet care chiar aici, cu vocea ragu§ita, ii tri-
rnetea Marcei ultimul ;lui ramas bun In ziua
mobilizarii §i intre infirmul care se ntorcea cu
falca zdrobita, chior, cu obrazui cirpit, doborit
§i amarit de parcS nenorocirea i seintimplase
•chiar azi dimineata.
Femeia cantonieruiui Kovaci — mobilizat din
prima-zi, in Rusia — pdldvrea in faja rohatcei,
cu cle§tele in mina, a§teptind cu nerabdare ulti­

da
mul caiator. Vazirfd-o, lohan Bogdan simtica-i bate

Bo
inima a§a de tare, incit, fara sa vrea, i§i rdri
pasul. Are sa-l recunoasca ea ori nu ? 0 furni-
n
catura ii strdbatu picioarele, genur.chii i se mu-
ria

iara §i mina ii tremura cind ii intinse biletul.

Ad

Ea il lua... II Idsa sa treaca...

Bietul Bogdan sim]i ca i se curma rasufletul.
tă

Facu o silinja mare, o privi drept in fata cu

singurul lui ochiu §i zise cu glas raspicat:
iva

„Buna ziua 1
pr

— Buna ziua !" ii raspunse femeia. El intilni

ochii ei,fi vSzu marindu-se, marindu-se, {intindu-1,
ția

scotocindu-i obrazui §i pe urma intorcindu-se dela

lec

el, ca§i cum n'ar fi putut indura vederea lui.

Yroi sa se opreasca, dar buzele femeii incepu,ra
Co

sa bilbie murmurind : Jesus Maria" ! ca§i cum

cl ar fi fost chiar dracul in picioare. Rujnat,
pleca mai departe §ovaind.
Nu 1-a cunoscut!... Ii vijia singele in urechi.
Nu 1-a cunoscut !... Se tiri in fa{a garii p8na
a o banca," i§i zvirli legaturile la pamlnt §i se
lisa greu. . -
Nu 1-a cunoscut!... Femeia cantonieruiui Ko-
•vaci nu 1-a cunoscut pe el, lohan Bogdan, — ea,
138 ANDREAS LATZKO

a carei casa parinteasca era vecina cu casa p&-'

rintilor lui, ea, care mergea la §coaia cot la cot
cu el, ea care se cuminecase odata cu el. 0
tinuse in bra{ele lui, o sSrutase, Dumnezeu
§tie de cite ori, inainte de a fi venit Kovaci in
sat sa*se insoare cu ea. Si ea nu 1-a recunos-
cut!...
Nici mScar dupa glas... A§a de tare se schim-
base!... Arunca fara voe o privire inapoi spre
gara; femeia vorbea cu §eful statiei"; spunindu-i

da
multe: el intelese dupa gesturile lor ca ea vor­

Bo
bea de soldatul strain care trecuse adineoarea. Icni
inabu§it; pe urma, lasind capul in jos, incepu
n
a geme ca o inuere beata.
ria

Ce sa faca ? Sa urce pana la castel, sa des-

Ad

chida u§a dela odaia slugilor §i sa zvirle un ve-

sel „buna ziua" Marcei Incremenite ?
tă

Da, a§a i$i incbipuise el ca are sa fie reve-

derea lor... Dumnezeu §tie de cite ori si-o Inchi-
iva

puise : servitoarele ramin inmarmurite, Marcea da

pr

un strigat de bucurie §i se azvirle la gitul lui

intrebarile ploua, el arde de dorinta de-a luape
ția

Marcea pe genunchi, abia ingina cite-o silaba

lec

ca raspuns acelora din jurul lui, care sint plini

de grija §i cucernicie fa^a de el.
Co

Ur.de e reintoarcerea asta plina de veselie ? Sa

se intoarca la Marcea el ? Cu capul asta care face
pe Iulia pazitoarea sa se cruceasca ? N'o stie
toata lumea pe Marcea, ce fire batjocoritoare e
si ce ascutita limba are ? Inainte de a se in-
dragi de el, nu ridea ea in nasul tuturor baetilor
care ii dadeau tircoale ?
l§i mu§ca pumnii ca s;i-§i inabu§esuspinele .si-si
stringea capul intre mini incercind s3 cugete.
 RElNT OARCEREA 1 59'

P3na acum, totul ii mersese in piin. Bine

vSzut la scoalS, bine v;lzut la castel, bine va-
zut la regiment. BSrbat frumos §i indraznej,,.
bun caiaret, vizitiu iscusit, pe care-1 iubeau caii
cum ii iubea §i el pe ei,— el trecuse prin viaja
Huerind voios; cind trecea in goana mare, im-
pr3§tiind saruturi la femeile depe drum, ele i t
trimeteau inapei un zimbet incintat.
Ce-i drepiul, nu mersese asa de u§or §i cu-

da
Marcea, cunoscuta ca cea mai frumoasa fata din
$inut; insain ziua logodnei lor, contele batuse pe
Bo
umeri pe Bogdan, cu un aer aproape gelos.
„Ce pareche frumoasa !" zisese preotul.
n
lohan Bogdan. scotoci in buzunar c3utindu-§i o-
ria

glinjoara §i, incovoiat de greaua lui povoara, el

Ad

se privi intr'insa. Asta, asta era logodnicu! Mar-

cei celei frumoase ? Ce avea a face capul asta de
tă

momita, masca asta facuta din sute de bucati

iva

pe care o cirpise §arlatanul acela care se da-

dea drept profesor cu name mare cu lohan Bog-
pr

dan, lohan eel frumos caruia Marcea ii dadusemina

§i de care ea se despar|ise suspinind ? Pentrn
ția

Marcea nu era decit un singur lohan Bogdan, vizitiul

lec

eel chipes ai stapinului, baetul eel mai frumos din

sat. Dar.... mai este'el vizitiul stapinului ? Are
Co

s3-§i strice contele alaiul lui minunat cu o astfel

de pocitanie, are*sa-§i faca el intrarea in ora«
cu o astfel de hizenie pe capra ? Are sS-I inla
ture, are s3 sa-1 trimeata la secerat, la curatab
baiegarul din grajduri. lar Marcea, Marcea, ea care
sucea capul la toti, poate ea sa fie femeia u-
nui salahor?
Nu, nu, Bogdan sim{ea bine : nenorocitul asta,
prabu§it pe banca, nu mai e pentru Marcea,lohan
140 ANDREAS LATZKO

Bogdan. Nici ea n'are sa-1 mai vrea de bSrbat,

cum nici stapinul n'are sa-1 mai vrea de vizitiu.
Un infirm nu-i decit un infirm. Marcea se Iogo-
dise cu Iohan Bogdan, nu cu monstrul 3sta care
venea acum acasa.
Incetuf cu incetul, desnSdejdea lui se prefacu
intr'o turbare de ininie impotriva Iepadaturilor
dela ora§e care il ghiftuiserS cu gogo§i, care ii
cintau mereu ca Marcea are sa fie mindra cu un
astfel de logodnic pocit pentru patrie ! Mindra?...

da
Ah!...

Bo
Rinjea ; degetele suceau §i rasuceau afurisita de
oglinda, cu atita ciuda inci t ea se sparse §i-i intra in
n
mina. Singele i se prelinse in mineca, fara sa-§i
ria

dea seama — furios cum era pe strimbaturile ce-

lea dela spital care ii sucisera capul cu moftu-
Ad

rile lor. Chiar a§a !... Un oin cu ochiul scos §i

cu nasul juniatate era destul de bun pentru o {a-
tă

ranca... Patria... Dar ce?Cu patria la braj avea

iva

sa se duca ea la altar V Cind celelalte fernei au

pr

.sa-i plinga de mila. ea are sa le arate patria ?

-Ce ? Patria mina caii inhamati cite patru cit ii'
ția

tara, cu paiaria fluturind de panglici ? Ge tini-

lec

penie!...
Prabu§it pe banca din fata^garii, privind {inta
Co

la un nume in care era toata via^a lui, nddejdea

si amintirile lui, lohan Bogdan evoca, deodata.in fa-
la lui pe Petru eel §chiop care locuia in spatele mo-
rii, in coliba darapanata, pe vremea cind el era co-
pil. IT vazu aidoma cu piciorul lui baiabanind, cu
figura lui infometata iji amarita. Da... §i acela
i§i daduse piciorul pentru patrie" pe vremea
ocupatiei in Bosnia; §i acum, reintors acasa, era
condamnat sa putrezeasca intr'o cocioaba pa-
rasita, sa fie de risul copiilor care il inginau
 •

RElNTOARCEREA 141"

cum merge, §i s3 tralasca in ura intunecata a ta-

ranilor din comuha in sarcina c3rora era.
„Pentru palrie!" Despre patrie vorbea lumea
cind il vedea pe Petru ? Ori spuneau despre el
in bStae de joc : „ia, calicu' nostril"—§i, atita tot.
lohan Bogdan scri§ni, scos din minti: dece
nu. sPa adus aminte de Petru eel §chiop,
acolo, la spital ? Ei, ce le-ar fi arStat el atunci
pezevenchilor celora care ii tineau discursuri des­

da
pre patrie §i despre „onoarea" pe care i-o faceatr
sa-1 trimeata Marcei ca pe o momija ! Ah, cum ar
Bo
vrea sa-i cada in laba DopinuJ profesor ! Petreceau
cu totii pe spinarea lui : il fotografiau, pe el.
n
Bogdan ; eel putin de zece ori 1-au fotografiat
ria

pe toate fe|ele unde era cusut. Dupa fiecare tor-

Ad

tura, hai, la fotografiat, — de parca, Dumnezeu%

stie, ce mare isprava mai facusera iar, pe soco-
tă

teala lui... A§a jsprava, c3 azi nici iulia paznica

iva

dela canton, nici ea nu-1 mai recunoa§te... Iulia,

femeia pazitorului dela bariera, sora lui de lapte...
pr

lohan Bogdan era a§a de cufundat in ginduri.

ția

a§a de urmarit de gindul r3zbunarii, incit nici

nu vazuse ca un om, infipt in fa|a lui de citeva
lec

minute, il privea curios. Dar, cind un glas 51

zfnulse din gindurile lui, un val de singe ii na-
Co

vaii in obraz §i, de fericire, inima i se opri :

„Tu e§ti, Bogdane?"
Sari in sus : il recunosteau ! In fa{a lui era
Mihaly, ghebosul... Oricarui om din sat—§f din
intreaga olasa —lohan Bogdan i-ar fi strins mina
plin de <T recuno§tinta covir§itoare.., iar ghe-
bosului, niciodata... §i cu - atit mai pu{in azi !
Ghebosul dredea ca §i-a gSsit un camarad, §i
era, fara indoiaia, fericit la igindul ca de-acum
nu va mai fi singurul infirm din sat.
 ANDREAS LATZKO

„Da, eu sint. Ce-i?"

Ochii mici §i patrunzatori ai ghebosului sco-
foceau curios obrazul h&cuit al lui Bogdan, §i ciS-
tinind din cap cu compatimire:
„Halal!, fScu el, bine te-au mai gStit Ru§ii !..."
Bogdan ll apostrofa ca un cine care latra:
„Ce te prive§te ? la sa fackbine «a taci din
gura. DacS aveam §i eu pintecele in spinare
imi dadeau Ru§ii pace..."

da
Dar ghebosul, fSrS sa fie jignit, se a§ez3 li-
ni§tit aiaturea de el.
Bo
„Ei, mai Bogdane, v3d eu ca mi te-ai facut mai
bun, decind ai fost la r3zboiu... Vad eu ca nu
n
fi-s boii acasa... Lasd, bre, nu te da... A§a-e de
ria

cind lumea: cei calici trebue sa-§i dea pielea

Ad

^pentruca sa nu ia du§manul dela cei care au

prea mult.
tă

„Ei, §i la urma urinei, tu ai scdpat u§or; nu

iva

prea ai dece te plinge...

— Da' ce, eu ma pling ?" ii raspunse minios
pr

Bogdan, privindu-1 cu ni§fe ochi ca de cerneal3>

ția

„Ce, crezi ca gloanjele se uita ca e§ti sarac ori

bogat ? Atijfa con{i §i baroni putrezesc acolo, la
lec

soare, ca ni§te stirvuri; toji au plecat: toji pe

care i-a pdzit Dumnezeu cind erau in leagan/§i
Co

care sint buni la ceva,—fie ca mininca in talgere

de aur ori ca sint calici ca ni§te §oareci".
Ghebosul tu§i, pe urma dadu din umeri :
„H, de, sint de tot neamul", zise el voind sa
mai adauge ceva; dar dindu §is emiia tacu.
A§a* a fost Bogdan 3sta totdeauna Posluga,
incintat ca sluje§te la boeri mari. Pe vremuu" fi
sp'rijtnea pe cei care se imboga{eau pe spinarea
tor— pentruca purta jiletca aurita §i intra §i el
 143

in alaiul lor. II trimesesera in buza tunului ca

sS le apere bog^iile §i acum, cind se intorcea
schimonosit, hidos §i chior, prostanacul tot lor le
dadea dreptate. Degeaba, nu face sa mai stai
de vorba cu un prost ca asta,—pierzi vremea.
Taceau amindoi. unul linga altul. Bogdan i§i um-
plea, cu grija pipa; iar ghebosul li urmarea toate
miscarile.
Dupace-§i aprinse pipa,ghebosul il intreba timid :
„Ei, §i acum te duci la castel?"

da
Bogdan stia unde bate haimanaua. II §tia el

Bo
bine. Un socialist.... Un §napan care facuse.o
inuljime de lume s3-§i piarda pinea. El a$ase
n
pe lucratori, cind era maistru la caramidarie, sa
ria

ceara leafa indoita, ameninjlnd ca da foe caste-

Ad

lului. Se purtase ca un cine turbat, care mu§ca

mina care-1 hr3ne§te. Si pe el, - Bogdan, in-
tă

cercase sa-1 pue ,1a cale impotriva domnului

cc*<nte. Hei ! 0 nemerise bine. Poc! Poc! cite o
iva

palma pe fiecare obraz, poc ! un picior dinapoi:

pr

a§a §tia Iohan Bogdan sa raspunda acelora care

voiau sa faca din el un socialist, un derbedeu
ția

fara de patrie §i fara Dumnezeu. L-a lecuit el

lec

pe ghebos...
Milahy se sucea mereu pe banca, aruncindu-i
Co

din cindincind priviri scotocitoaie : insfir§it,paru

ca-§i ia inima'n dinji §i li spuse deodata:
«Au sa le para bine ca te-ai intors. Tu aii
mini... au mare nevoe de oameni la fabrica.
— La .caramidarie ?" intreba Bogdan, facind o
strimbatura.
Ghebosul pufni de ris :
„Caramidaria! A§a crezi tu ? Da' cui ii mai
trebue caramizi... in vreme de razboiu ? Ehei,
prietine, .demult nu mai este caramidaria. Acum
144

se fabrica munipi. Uite, vezi vagoanele celea de

acolo? Cite-un tren intreg de acelea pleacd in
fiec&re Simbata".
Bogdan asculta, interesat: ce noutate! Despre
asta nimeni nu-i spusese nimic.
„A, da: toate-s puse la cale cum trebue : u-
nul se duce sa-si rupa gitul la r3zboiu ; altul
ramtne lini§tit acasa §i-§i captuseste castelul cu
buma§ti de o mie facind granate. Dar, la urma

da
urmelor..."
— Idiot ce e§ti! Dar vrei sa tragi cu fasole ?

nipe, cum trebue soldap...

nBo
Sp poate razboiu fara munipe ? Poi, trebue mu­

- Cred. Si pentruca alegerea o fac cei bo-

ria

gap", pe ip lasa dreptul sa te duci acolo sa-ti

Ad

gaureasca pielea. Cit ip dau pe ochiul tau ? 6

suta de coroane pe an ? 0 suta cincizeci ? Stiii
tă

eu ca aceia pe care ii mininca corbii nu au nici

iva

atit. Dar §i patronul cistiga, tot acum, sute si mii in

fiecare zi fara sa-1 doara nici degetul eel mic.
pr

A§a patriot, ma prind §i eu. Ee, §tiu ca la in-

Ceput spuneau ca pleaca §i el. Ihi ! a pie-
ția

cat... §i inca cum ! Si p'orma, dupa trei sapta-

lec

mini in§uruba cu montorii ma§inile §i toata

hodorogeala ceia. Acum, pne discursuri sfora-
Co

itoaro la primarie, expediaza oamenii, ajunge

ibovnicul femeilor, i§i urnple buzunarele §i se cul-
»a cu fetele frumpase din fabrica. Stiu eu bine :
nu mai e una in tot judelul...
' Bogdan il asculta, cu fruntea increpta, §i il
lasa sa vorbeasca. Dar ultima fraza i se infip­
se ca un cupt. Nelini§tit, pinpind cu ure-
chea^ a§tepta pupn si, insflrsit, nu se mai putu
pne §i intreba :
„Dar... Dar... Maxcea... §i ea e la fabrica?«
/ '
KELN 1 OARCF.REA 145

Ochii mici ai ghebosului sclipira :

„Marcea cea frutnoasS ? Desigur, §i |a E
maistra. Ci-ca n'a {inut niciodata un cartu§ in
minS.. dar .. minile domnului conte..."
Dar Bogdan ii §i sSrise in git, Jipind ca un
sSlbatec §i .gituindu-l ca un nebun: ghebosul ca-
zu fa pSmint horcaind, zbatindu-se cu ochii sco§i
din cap, cu fa{a vinata, cu gura deschisS. A-
poi Bogdan i§i strinse lu.rurile, iute, le lua pe
umSr §i, ct atras catra castel, o lua la goana.

da
Fara sa se uite, macar, la ghebos, rnergea u-

Bo
§or, pipaind inca in palma caidura gitului celui-
lalt. Ce avea a face pentru el un om trintit §i
n
liorcaind pe §osea ? Un om mai mult ori mai
ria

pufin...
Ad

Pe vremea cind era ca inchis, in mijiocul co-

loanei care rnergea leganindu-se regulat ca o
tă

unda, se mai gindise el vreodaia ca mujuroaele

cenu§ii care erau impr3§tiate prin finale, ca mo-
iva

viKle care zaceau pe marginea §oselei ca, pri-

pr

mavara, ni§te gramezi de baligar, — erau oameni,

oameni pe c-re ii pusese acolo moartea ? Acolo,
ția

linga Kielce, abia puteau merge printre cadavre;

lec

si strabatusera ni§te cimpii, unde din fitcare

brazda e§eau afara mini pamintii care se ca^a-
Co

rau de vazduh, unde din pamint incolteau chi-

puri de oameni, caecum toil morjii e§eau din
morminte la chemarea judecajii-de-apoi. Calcau
impiedecindu-se printre cadavre §i, spre marea
veselie a plutonului, locotenentului eel mic de
rezervJ i se f3euse r3u, .pentruca desfundase cu
piciorul trupul unyi rus care putrezea, §i nu, mai
izbutea sa traga afara crzma din borta lunecoa-
sa care duhnea. Lui Bogdan i se p3rea ca aude
inca glumele necrujatoare ale companiei intregi
' 10
14b _ ANlJKUAS LAT/tKO

care privea cum bietul ofi|er, palid, vSrsa spri-

jinit de|pn copac...
Albea^a §oselei straiucea in lumina caldului
soare de ameaza; ornicul satului batea douSspre-
zece. Dinspre deal sirena fabricii ii rSspundea
minios ; clabuci de fum incununau virful copa-
cilor.
Bogdan mai mult alerga decit mergea, abia
simjind picSturile de sudoare care il gidil iu pe

da
ceafa.
Un an de zile, un an intreg, el nu respirase
Bo
decit atmosfera de spital, nu vazuse decit pSre^i,
§i nu traise decit in miros de iodoform §i de fe-
n
nol! Piaminii lui aspirau, fericiji, aerul imbaisa-
ria

mat al finejelor inflorite ; talpile bocancilor ba- 1

Ad

teau §oseaua ca§icum ar fi fost in coloana. Era

prima "lui e§ire din ziua cind fusese rSnit, pe
tă

vremea mar§urilor nebune din Rusia, §i i se pa-

iva

rea c3 aude, citeodata, bubuitul infundat al tunului.

Lupta cu pacatosul cela de ghebos il invio-
pr

rase, §i amintirile din razboiu, care in viaja de

spital—monotona §i apasatoare—se §tersesera din
ția

amintire-i, pluteau in fa{a lui ca un virtej.

lec

P3cat ca i-a dat drumul canaliei, a§a curind!

0 minuta daca il mai Jinea a§a, li amujea clon­
Co

al pentru vecie. Ar fi vroit sa-1 vada cu capul

baiabanind, cu minile ag3{ate de v3zduh §i pra-
bu§indu-se subt el... aidoma ca namila ceia de
rus cu ochii mari, aiba§tri, primul care s'a infa-
ti§at lui Sfintu-Petru trimis din partea lui lohan
Bogdan. Bogdan il strinsese de git p3n3 Iajiltima
tresarire. Era primul rus pe care pusese mina,
era primul lui inamic. La urma urmei un om
detreaba, tot mai pujin .scirbos decit porcul 3sta
de ghebos.
 147

Pe urmS a mai ucis mulji, dar de gituit n'a

gituit decit pe acela. Pe ceilal{i ii trSsaise cu
patul pu§tii, ii luase in baioneta, pe scirba
care ii ucisese pe eel mai bun catnarad, il
zdrobise cu cizma, dar de gituit nu gituise pe
altul—de-aceia i§i aducea aminte a§a de bine de
grSsunui acela. Ceilalji nu erau decit o ames-
tecatura de uniforme verzui. Si la aminti-
rea acestor mari fapte, un haos de strigate, de
injuraturi. de troznete, de liorcaituri §i de plin-

da
sete vibrau nedeslu§it in urechile lui, Ci|i trimisese

Bo
el pe cea lume ?—Numai Dumnezeu §tie.
Ba... ba, da... A doua figura ii ap5rea in a-
n
mintire: un fiacau lung ca o prajina, slab, in
ria

gura cu ni§te colji mari ca un mistrej... Ce bine

Ad

i§i aduce aminte !...

Inghemuit intr'un zid, ridicase arma deasupra
tă

capului. 0 clipa, §i patul ei avea sa cada in jos...

Prostul! Se m3sura cu el,cu iohan Bogdan'... Nu
iva

mai avu cind s3 loveasci; baioneta ii intra in-

pr

tre coaste : se pr3bu§i pe arma lui... Jeapa il

strabatu a§a de bine, incit il tintuise in zid —
ția

pujin mai tare, §i s'ar fi rupt. Bogdan se n3-

lec

pustise prea salbatic, parca ar fi avut de

strapuns un fier. *A doua oara nu |i se
Co

mai intimpia asta. De, nu §tia ca e atit de u-

§or s3 strapungi un om; se a§teptala o piedeca
inspaimintatoare §i i§i aduce aminte ck rama-
sese cu gura c3scata, cind v3zi)se ca baioneta
patrunsese in trupul rusului ca intr'o bucata
de unt.
l{i faci ideia ca omul e facut numai din oase
§i te sile§ti atita incit, la urma, te ia dracu' p3na
i|i vezi arma Inapoi. La inceput, impinge u§urel;
apoi o izbitura mai buna, dar scurt—§i merge
 /'
J 48

singura, ca un cal de cei buni: a§a de bun ca tre-

bue sMrnaipi §i'n friu. $i, mai ales, un lucru:
s3 nu pierzi din ochi pe inamic ; n'ai nevoe
sa te uip la baioneta, nici sa porp de grija unde
nimere§te. f u; totul e sa nu scapi pe inamic
din ochi, ca sd-i pop lua inainte, dacS vrea sa
se apere. II vezi, dupa mutra pe care o face,
cind e momentul sa le fere§ti.
Top sint la fel; top sint ca diavolul cela nalt

da
§i coljat ; daca 1-ai atins, mutra lui se poto-
.Ie§te deoda'a; baioneta in phitece, §i ii raceme
Bo
pedatal... Top au o mutra spSriatS, §i te privesc
caecum te-ar intreba ; „Dar ce faci ?" Deob§te
n
. ei apuca baioneta cu amindoua minile §1 i§i tae
ria

degetele degeaba, inainte de a cadea. Daca nu-p

Ad

pi arma bine §i n'o tragi iute, cind ii vezi ca

holbeaza ochii, sa- §tii ca te tirie §i pe tine §i ca
tă

te alegi cu un pat de pu §ca in cap.

iva

Bogdan discutase mult despre asta, cu cama

razii lui — cind, dupa asalt, pneau de rau pe acei
pr

care ramasesera acolo : ni§te stingaci care i§i

plateau stingacia cu viaja...
ția

In clipa cind Bogdan urea drumul la castel, el

lec

era napadit de amintiri. gicioarele mergeau sin-

gure, ca acele ale cailor care alearga spre grajd.
Co

Nici nu-si dadu sama cind ajunse §i cind, ple-

cindu-§i capul, intra pe poarta deschisa ~§i calca
pe nisipul aleelor.

Nechezatul unui cal p3ru ca-1 trezi : vazu a-

•proape de el, in intunericui grajdului, straiucind
spatele alb §i rotund al calului s3u eel mai iu-
bit,-r- §i o emope profunda il cuprirrse. Olua dea-
curniezi§til catra usa grajdului, cind un chip de
femee se desprinse din departari, in ceialt ca-
p3t al ogr3zii cclei mari. Parea 9a vine dela c3
 RF.1NTOARCRRP.A 149

rSmidSrie ; pe cap avea o mahrama de matase

ro§a §i mijlocul Janjo? ; fustele pe §alele care
se legSnau provocator, unduiau ca un lan de
griu.
Iohan Bogdan ramaseimpietrit i se p3ru ca
cineva il izbise in mijlocul pieptului: viarcea !
Nici-una nu mergea a§a: i§i lasa legSturile jos
§i o lua la fuga, stngind in gura mare : „Mar-
cea ! Marcea!"
Fata se intoarse ; mirata §i clipind din ochi il

da
a§tepta. La trei pa§i in faja ei, se opri :

chii ingrijoraji. Bo
„Marcea !"-facu el mai incet, privind-o cu o-
n
. 0 v5zu ca se face alba, alba ca creta, ca o-
ria

cfiii se inspaiminta, luneca dela obrazul sting la

Ad

eel drept, §i inapoi. Apoi /juminalor se m3re§te

intr'o expresie de groaza §i, ascunzindu-§i chi-
tă

pul in mini, o ib la fuga cit o jin picioa-

rele.
iva

Bogdan o privea fugind. Da, a§a i§i "inchipuise

pr

§i el revederea lor; a§a, §i nu altfef, din clipa

cind prietina lui de copiiarie il lasase sa treaca...
ția

Dar sa fuga ?... De ce sa 'fuga ? N'avea

lec

dece. El nu era in stare s& se poarte *r3u

cu o femee. Daca nu-i mai piacea,nu avea de-
Co

cit sa i-o spue, si s3 ia pe altul; g3se§te §i el

alta, nu se teme. Are sd i-o spue..
Se repezi dupa ea §i o prinse de mina in
clipa in care ea se apropia de ciadirea ma§i-
nilor.
„De ce fugi ?" o certa el gifiind.. „Daca nu
ma mai vrei, n'ai decit s'o spui. N'am sa te
mininc."*Zapacita, ea il privea jinta §i trupul ii
tremura atit de tare incitii facu mila:
„Ce-au facut cu tine ! bilhii.
 '' ' " - S ' • ,.v ' '' . -
• > \ • \

150 ^ANDREAS LATZKO '

El mugi de minie.
„Dar Ji-am scris c3 m'a lovit o granata in
cap. Tu credeai ca asta are sa ma fac3 rpai
frumos ? Dac3 nu ma mai vrei, spunermi : Da
ori [nu. Cu sila n'am sa te iau. Raspunde,
hai: da ori nu ?"
Marcea tacea. Pe fa{a lui, in ochii lui era ceva
care o cutremura §i ii taia rasuflarea. L3sa
ochii in jos :

da
„Tu nu ai nici-un rost. Cum sa ne iuam? In-
treaba intaiu pe domnul conte dac5..."
Bo
0 pinza ro§a de foe cazu in faja lui Bogdan.
Domnul conte? 1 Ce treaba avea el ? Domnul
n
conte ? I§i aduse aminte de ghebos, simjind ca
ria

un §fichiu de harapnic, caderbedeul spusese ade-

Ad

varul. Degetele lui stringeau a§a de tare pum-

nul Marcei —ca un cle§te lnro$it-c3 ea ]ipa de
tă

durere.
iva

„Domnul conte!" zbiera Bogdan. „Ce se a-

mesteca el intre mine §i tine, domnul conte ?
pr

Spune, spune, raspunde ce treaba are domnul

Conte cu noi ?" '
ția

Marcea se in{epeni. 0 stranie hotarire se o-

lec

glifidi pe tigura ei. Obrajii ei se colorara. iar ochii

ei straiucira iar: mlndra, a§a cum o §tiuse
Co

totdeauna, ii sta in fa{3, provocatoare, cu capu!

sus.
Bogdan urmari aceasta schimbare §i vazu pri-
virea ei indreptindu-se peste umarul lui; ii dadu
drumul §i se se intoarse brusc. Ceia ce i§i in-
chipuise se intimpla. Domnul conte venea
e§ind din sala de ma§ini, urmat de batrinul Toth,
padurarul. Marcea t'§"i ca o mija, se fepezi c3-
tr3 conte §i se apleca s3-i s3rute mina.
Toji trei veneau spre el: Bogdan i§i strinse
 RIltNTOARCERF.A 151

puterile ca un-berbec carevreasa se napusteasca:

O lini§te de ghiaja fi strSbStu prin vine, ca aceia
care il strabatea In tran§ee,cind suna goarna de a-
salt. Mina contelui il atinse pe umir; se dadu iar un
pas inapoi. Ce ?-Contele n vorbea despre vitejie,
despre patrie, despre o muljime de lucruri care
n'aveau nimic aface cu Marcea. Cuvintele cur-
geau asupri-i ca o ploae repede. Bogdan le lSsa
sa treaca. Ochii lui §ov3iau dela conte la Marcea,

da
la pazitor §i deodata se oprira pe un punct care
straiucea: mlnerul de nfchel al unui cujit de vi-

straiucea in soare...
nBo
natoare pe care batrinpl il purta la §old—%icare
ria

Ca o baioneta, ?§i zicea Bogdan, §i ii veni

ideia sa zmulga cupful §i s"a-l impllnte pana in
Ad

piasele in trupul ticaioasei de Marcea. Daf §o!du-

rilerotunde, fustele umflate... El, acolo, nu a-
tă

vusese aface cu femei... Nu-§i putea inchipui

iva

cum are sa fie dgca il implinta. Ochii lui lune-

cara la contele care clocotea de minie.
pr

I§i arata coljii, se gindi el, ca rusul eel

ția

lung. §i surise la gindul c3 §i domnul [conte ar

putea avea a§a, deodata, chipul cela liniftit §i
lec

ochii ceia intrebatori...

Co

Dar, iata, ca vorbe§te despre Marcea; ce se

amesteca el ?...
Se inaita deodata :
„DomnuIe conte, euamsa-mirafuescsocotelile
cu Marcea. Nu te prive§te pe dumneata". Si il
privi in fa{3.
Contele avea tot acelea§i mustati bine rasu-
cite §i bine taiate: „Unii se due sa-§i rupa gi-
tul la razboiu", spusese ghebosul. Nu era chiar
a§a prost...
Furia contelui era in culme • Bogdan ii dadea
io2 ANDREAS LA12KO

pace sa srige §i privea hipnotizat minerul strS-

lucitor al pumnalului. Numele Marcei ii ajunse iar
la ureche :
„Marcea e deacum inainte in servicitil meu"
spunea contele. „Tu §tii, Bogdan, ca eu Jin mult
la tine ; daca i{i convine, am s3-{i dau o slujba
tot pe linga cai. Dar te rog s3 dai pace Mar- '
cei. Auzi ? Fara scandal. Daca vrea sa te mai
ia, sa te ia. Daca nu, sa-i clai pace. Si sa nu ai

da
nenorocul sa aflu c3 te fii de capul ei, c3 pe
urma, §tii... te trimet la dracu... Ne-am in^eles ?
Bo
— La dracu! striga Bogdan, nebun de minie.
„Domnul Conte are sa ma trimeata la dracu. Sa
n
se duca dumnealui la dracu. Fu am tost. Eu
ria

am fost opt luni la dracu. Eu am tost in iad!

Ad

Si uite capul meu, §i domnul conte poate ve-

dea ca m'am intors Inapoi din iad. Ehe! U§or
tă

e sa faci pe stapinul milos, sa -{i umpli buzu-

iva

narele §i sa trime^i pe al(ii sa crape! He !

Nu e greu! Acela care s'a infipt acasa nu are .
pr

dreptul sa trimeata la dracu pe aceia care an

fost la dracu, oentru el!"
ția

Vorbea fara sase ru§ineze, ca socialistul de ghe-

lec

bos, cu mu§chii incordaji, gata sa sara pe dln-

sul ca o fiara, Vazu pe conte cum se repede la el, cu
Co

fa{a schimonosita, vazu cravasa ridicatS §ue-

rind prin v3zduh §i cazind, dar lovitura scurta
§i infundata el n'o sim{i pe spate.
Dintr'o saritura fn§faca cujitul dela paznic §i, ca
unfulger lovi pe conte intre coaste. Nu cu gcst.
iarg, caci ar fi putut sa-l apuce de bra{. Nu.
Din jos in sus, u§urel, cu o lovitura scurta, ca
la razboiu, cutitul luneca in carne ca o ba-
ioneta.
 RElNTOARCEREA 153

Pe urma, totul se petrecu a§a cum se petrece •

deobiceiu... lohan Bogdan v3zu chipu! contelui
schimonosit de minie, lini§tindu-se, lini§tindu-se...
v5zu ochii mSrindu-se, privindu-1 mustrator §i
intreblndu-1: „Ce faci ?"
Dar nu-1 putu vedea pe conte pr3bu§indu-se.
0 lovitura formidabiia, cazuta nuse §tie de unde
il atinse in ceafa, cu zgomotul asurzitor al unei
ape care cade de sus.
Mai z3ri ultima data obrajii Marcei, nimbati

da
de un rotocol aprins; apoi, cu Jeasta despicatai

Bo
in doua, se pr3bu§i pe trupul stapinului sa«
care horcaia zbatindu-se la p5mint.
n
ria
Ad
tă
iva
pr
ția
lec
Co
Co
lec
ția
pr
iva
tă
Ad
ria
nB
od
a
 CUPRINSUL

a
od
nB p*g-
Plecarea . . . . . . . . . 9
ria

Botezul de foe . . . 33
Ad

Invingatorul .77
tă

Camaradul .97
iva

Moartea eroului . . .... .121

pr

Reintoarcerea 133
ția
lec
Co