Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
cunoscută și sub numele de terapie centrată pe persoană sau terapie centrată pe client, este o abordare
umanist-experiențială în psihoterapie dezvoltată de psihologul Carl Rogers în anii 1940 și 1950. Această
formă de terapie pune accentul pe creșterea și dezvoltarea personală a individului prin intermediul unei
relații terapeutice empatice, necondiționate și non-directive.
În timpul terapiei Rogersiene, terapeutul oferă un spațiu cald și acceptant în care clientul poate explora
și înțelege mai bine propriile sale trăiri și experiențe. Prin intermediul acestei relații terapeutice speciale,
clientul poate să-și dezvolte conștiința de sine, să-și exploreze valori și scopuri personale și să-și
găsească propriile soluții la problemele și dificultățile cu care se confruntă.