Masterand: BUBUTANU (STROIA) ELENA

Managementul public – tema de dezbatere 7

1. Care sunt funcţiunile de conducere implicate în ordonarea strategică?

RASPUNS: În procesul de management, funcțiunile de conducere implicate în
ordonarea strategică includ:
a) Stabilirea obiectivelor strategice: Aceasta implică definirea direcției și a
scopului organizației pe termen lung. Obiectivele strategice trebuie să fie clare,
măsurabile și relevante pentru succesul organizației.
b) Analiza mediului extern și intern: Este important să se evalueze mediul extern,
cum ar fi piața, concurența și factorii economici, precum și mediul intern, cum ar
fi resursele, competențele și capacitățile organizației. Această analiză ajută la
identificarea oportunităților și amenințărilor, precum și a punctelor forte și a
punctelor slabe ale organizației.
c) Formularea strategiilor: Pe baza analizei mediului, se dezvoltă strategii pentru a
atinge obiectivele stabilite. Aceste strategii pot include decizii privind dezvoltarea
de produse, extinderea pe piețe noi sau adoptarea unor avantaje competitive
specifice.
d) Planificarea operațională: După formularea strategiilor, se dezvoltă planuri
operaționale detaliate pentru a implementa strategiile. Aceste planuri includ
alocarea resurselor, stabilirea termenelor limită și definirea responsabilităților.

2. Identificaţi şi definiţi principalele noţiuni privind componentele ordonării

strategice.
RASPUNS:
Strategia: Sunt planuri de acțiune elaborate pentru a atinge obiectivele strategice
ale organizației. Strategiile pot include decizii privind dezvoltarea produselor,
extinderea piețelor, optimizarea proceselor operaționale sau alte inițiative
strategice specifice.
Misiunea: Misiunea organizației: Reprezintă scopul fundamental al organizației și
motivele pentru care există. Misiunea definește domeniul de activitate al
organizației și identifică valorile și principiile pe care se bazează.
Politicile: reprezinta ansamblul general al activităţilor şi regulilor majore care se
stabilesc la nivelul sistemului instituţiei sau întreprinderii, ordonate pe mai multe
direcţii de acţiune, în funcţie de importanţa şi sfera lor de cuprindere, în scopul
îndeplinirii misiunii asumate.

3. Care sunt etapele procesului de adoptare al strategiilor?

RASPUNS:
Procesul de adoptare al strategiilor poate varia în funcție de contextul și nevoile
organizației, dar în general, următoarele etape sunt comune:
a) Analiza situației: În această etapă, organizația evaluează mediul intern și extern
pentru a identifica oportunitățile și amenințările, precum și punctele sale forte și
slabe. Se analizează, de asemenea, obiectivele organizației și se identifică nevoile
și cerințele pieței.
b) Definirea strategiei: Pe baza analizei situației, organizația stabilește direcția
strategică și obiectivele pe termen lung. Se formulează o viziune clară și se
stabilesc prioritățile strategice.
c) Planificarea strategiilor: În această etapă, organizația dezvoltă planuri detaliate
pentru implementarea strategiilor. Se stabilesc obiective specifice, se identifică
resursele necesare și se dezvoltă un plan de acțiune.
d) Implementarea strategiilor: Organizația pune în aplicare planurile strategice
prin asignarea resurselor, delegarea responsabilităților și monitorizarea
progresului. Comunicarea eficientă și implicarea tuturor părților interesate sunt
esențiale în această etapă.
e) Monitorizarea și evaluarea: Organizația urmărește și evaluează implementarea
strategiilor pentru a asigura că obiectivele sunt atinse. Se fac ajustări și corecții în
funcție de feedback-ul și rezultatele obținute.
f). Revizuirea și adaptarea: Pe măsură ce mediul și cerințele organizației se
schimbă, strategiile trebuie să fie revizuite și adaptate în consecință. Această
etapă implică o evaluare periodică a eficacității strategiilor și ajustări pentru a
rămâne relevante și competitive.
Este important de menționat că aceste etape pot fi iterative și se pot suprapune
în timp, deoarece procesul de adoptare a strategiilor este unul dinamic și
continuu.
4. Ce relaţii întervin în cadrul organizării procesuale?
RASPUNS:
Relaţiile de autoritate se manifetă între posturile de conducere şi posturile de
execuţie precum şi între compartimentele erarhice cu autoritate de nivel superior
şi compartimentele executive de linie. Aceste relaţii sunt la rândul lor de tip
funcţional, executive şi operative.
Relaţiile de cooperare se stabilesc între posturile din interiorul unui compartiment
sau între posturi aflate în compartimente diferite, la acelaşi nivel ierarhic, ca
urmare a necesităţii de a realiza în comun unele sarcini care vizează obiective
complexe. Aceste relaţii descongestionează liniile ierarhice de autoritate motiv
pentru care mai sunt denumite şi “relaţii de pasarelă”.
Relaţiile de control se realizează între compartimentele operaţionale şi
compartimentele funcţionale specializate în activităţi de control. În exercitarea
relaţiilor de control se respectă principiul separaţiei. Acest principiu obligă şeful
compartimentului controlat să asigure condiţii optime pentru desfăşurarea
procesului de control iar pe executantul controlului să transmită concluziile către
şeful compartimentului de control.
Relaţiile de reprezentare se stabilesc între titularii posturilor superioare de
conducere şi subordonaţii delegaţi de aceştia, pe de o parte, cu reprezentanţii sau
persoanele autorizate ale altor instituţii sau întreprinderi partenere, de cealaltă
parte.

5. Comentaţi principiile delegării de autoritate şi descentralizării.

RASPUNS:
Principiile cheie ale delegării de autoritate și descentralizării în administrația
publică includ:
a) Responsabilitatea și responsivitatea locală: Aceste principii implică
transferul de putere și luarea deciziilor către niveluri mai joase în cadrul
organizației pentru a permite o mai mare flexibilitate și reacție la nevoile
specifice ale comunităților sau regiunilor.
b) Împuternicirea și implicarea angajaților: Delegarea autorității promovează
implicarea angajaților și le oferă oportunitatea de a lua decizii și de a-și
asuma responsabilitatea pentru rezultatele lor.
c) Eficiența operațională: Prin descentralizare, se încurajează o mai bună
gestionare a resurselor și o distribuție mai eficientă a sarcinilor și
responsabilităților.
d) Transparența și responsabilitatea: Aceste principii sunt fundamentale
pentru a asigura că deciziile luate la nivel local sunt conforme cu obiectivele
și politicile organizației și sunt realizate în mod responsabil și transparent.
Implementarea acestor principii poate varia în funcție de specificul și
nevoile fiecărei instituții din administrația publică, dar ele servesc ca ghid
pentru o delegare eficientă a autorității și o descentralizare coerentă a
puterii.