Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COLECTAREA vACUTAIMER
COLECTAREA vACUTAIMER
Flebotomia
In laboratoarele Synevo, pentru recoltarea sangelui venos se folosesc 2 sisteme inchise de tip
vacutainer:
A. S-Monovette, Sarsted;
B. cu holder, Becton-Dickinson.
Aditivi
Pentru a impiedica procesul de coagulare a sangelui integral, unele vacutainere contin substante
anticoagulante; anticoagularea se produce fie prin legarea Ca2+ (EDTA, citrat), fie prin
inhibarea trombinei (heparinat de litiu sau sodiu, hirudina).
Pentru a nu exista nici o confuzie in identificarea tubului de recoltare, capacele vacutainerelor
sunt colorate diferit, in functie de aditivul folosit.
Codurile de culoare pentru substantele anticoagulante sunt descrise in ISO/DIS 6710:
1. Capac mov/roz - foloseste ca anticoagulant EDTA-ul si are utilitate in hematologie, biologie
moleculara, unele teste imunochimice (ex. ACTH).
2. Capac bleu/verde - contine Citrat 9+1 si se foloseste pentru analiza coagularii.
3. Capac negru/mov - contine Citrat 4+1 si se foloseste pentru VSH.
4. Capac verde/portocaliu - contine Heparinat si se utilizeaza plasma pentru testele de chimie.
5. Capac rosu/incolor - este un tub fara anticoagulant. Serul este folosit pentru testele de chimie,
imunologie si serologie.
Unele vacutainere destinate obtinerii serului contin un activator de coagulare (care accelereaza
formarea cheagului) si un gel separator, care permite mentinerea serului dupa centrifugare in
tuburile primare, in cursul fazei preanalitice (transport catre laborator), analitice si postanalitice
(stocarea probelor in laborator).
Tuburile de recoltare folosite in laboratoarele Synevo sunt:
1. Tuburi Beckton- Dickinson:
- capac mov - EDTA;
- capac rosu - tub simplu, fara anticoagulant sau gel separator;
- capac incolor - tub fara anticoagulant, cu gel separator;
- capac bleumarin - EDTA (pentru metale);
- capac negru - citrat 4+1;
- capac bleu - citrat 9+1.
2. Tuburi Sarsted:
- capac roz - EDTA;
- capac incolor - tub simplu, fara anticoagulant sau gel separator;
- capac maron - tub fara anticoagulant, cu gel separator;
- capac portocaliu - heparinat de litiu (pentru metale);
- capac mov - citrat 4+1;
- capac verde - citrat 9+1.
Ordinea recoltarii tuburilor
In cazul in care este nevoie sa se obtina mai multe probe dintr-o singura flebotomie, se
recomanda sa se respecte urmatoarea ordine de recoltare a tuburilor:
1. recipientele pentru hemocultura;
2. tuburile fara aditivi;
3. tuburile ce contin citrat;
4. tuburile ce contin heparina;
5. tuburile ce contin EDTA.
Faza precentrifugare
Serul sau plasma trebuie separate fizic de celulele sanguine cat mai repede posibil, pentru a nu
exista riscul producerii unor rezultate eronate; se recomanda astfel o limita maxima de 2 ore din
momentul recoltarii probei.
Un contact mai redus cu celulele sanguine (<2 ore) este recomandat pentru potasiu, ACTH,
cortizol, catecolamine, acid lactic si homocisteina.
Studiul efectuat de Laessig si colaboratorii sai a indicat faptul ca 17 analiti nu au fost afectati de
un contact prelungit al serului cu celulele sanguine (timp de 48 ore la temperatura camerei):
albumina, fosfataza alcalina, ALT, bilirubina, calciu, colesterol, CK, creatinina, magneziu,
fosfor, proteine totale, trigliceride, T3, T4, uree, acid uric. Pe de alta parte, rezultatele au fost
semnificativ alterate in cazul urmatorilor analiti:
- timp de contact ~ 2 ore: glucoza (scade), potasiu (creste), LDH (creste);
- timp de contact ~ 8 ore: sideremie (creste).
Intr-un studiu mai recent, Zhang si colaboratorii sai au evaluat stabilitatea a 63 analiti in serul
care a ramas timp de 24 ore in contact cu celulele sanguine. S-a stabilit ca serul trebuie separat in
3 ore pentru glucoza, potasiu si fosfor si in 6 ore pentru albumina, bicarbonat, clor, peptid C,
HDL colesterol, sideremie si proteine totale. Ceilalti analiti au fost stabili timp de 24 ore in serul
separat. Acest studiu demonstreaza faptul ca laboratoarele trebuie sa revizuiasca stabilitatea
analitilor testati, pentru a reduce numarul respingerilor nenecesare de probe, in cazurile in care
transportul de la punctele de recoltare este prelungit.
Refrigerarea probelor de sange inhiba metabolismul celulelor sanguine si stabilizeaza anumiti
constituenti termolabili. Nu se recomada ca probele de sange integral sa fie refrigerate decat daca
exista recomandari specifice in acest sens. Astfel, este contraindicata refrigerarea in cazul
probelor pentru determinarea potasiului, deoarece temperatura scazuta inhiba glicoliza si
favorizeaza eliberarea potasiului din celule, obtinandu-se astfel rezultate fals crescute. Pe de alta
parte, probele din care se vor testa ACTH, PTH, acid lactic, catecolamine si gastrina vor fi racite
prin plasarea intr-un recipient ce contine un amestec de apa cu gheata.
Centrifugarea
Centrifugarea probei in vederea obtinerii serului trebuie efectuata numai dupa ce se constata ca
sangele a coagulat complet. In mod normal coagularea se produce dupa cca. 30 minute, insa in
cazul pacientilor care primesc tratament anticoagulant sau prezinta defecte de coagulare aceasta
se produce cu intarziere.
Centrifugarea probelor pentru obtinerea de ser sau plasma se efectueaza in general la 3000 g
timp de 5 minute. Pentru obtinerea unei plasme deplachetate este nevoie ca proba sa fie
centrifugata timp de 15-30 minute la 2000-3000 g.
Dupa separarea serului sau plasmei, probele nu vor mai fi recentrifugate (pentru a obtine un
volum suplimentar de proba); de asemenea este contraindicata recentrifugarea in cazul probelor
recoltate in vacutainere cu gel separator.
Transferul probelor in tuburi secundare trebuie efectuat cu mare atentie, pentru a evita contactul
cu un material potential infectant.
Programul de intretinere al centrifugilor include verificarea periodica, cu ajutorul unui
tahometru, a vitezei de centrifugare obtinute in urma unei setari specifice.
In cazul tuburilor cu gel se va verifica obligatoriu integritatea acestuia la sfarsitul centrifugarii.
Anumite teste (ex.: hemoglobina glicozilata, plumb) necesita o proba de sange anticoagulat si
neseparat; in aceste cazuri probele nu vor fi centrifugate.
Transportul probelor
Timpul de transfer al probelor catre laborator poate fi:
- scurt, cand locul de recoltare/clinica este in acelasi loc cu laboratorul;
- mediu, cand locul de recoltare/clinica este in aceeasi localitate cu laboratorul, dar nu in acelasi
loc;
- lung (24 ore sau mai mult), cand locul de recoltare/clinica este in alta localitate decat
laboratorul si se trimit probele prin posta sau curieri. Aceasta situatie se intalneste mai des in
cazul trimiterii probelor pacientilor de la studiile clinice, cand toate probele se colecteaza intr-un
laborator de la pacientii situati in centre diferite, localizate geografic diferit.
Exista mai multe tipuri de transport al probelor, in functie de natura produsului si de stabilitatea
analitilor care trebuie testati:
- transport in conditii ambientale;
- transport la rece (probe refrigerate);
- transport in gheata carbonica (probe congelate).
Reguli generale:
- in cazul unui timp de transfer scurt sau mediu, toate probele de sange vor fi transportate
ambiental in containere sau pungi speciale (daca nu exista recomandari specifice de refrigerare a
probelor);
- in cazul transferului la distanta, in special prin curieri sau posta, trebuie evitat a fi transportat
sange integral;
- probele transportate ambiental trebuie protejate de temperaturi extreme, prin ambalarea in
materiale izolante (containere de polistiren);
- probele refrigerate trebuie plasate in apropierea pungilor cu gheata si nu direct pe acestea;
- in cazul probelor congelate se va verifica daca dimensiunile containerului permit sa fie
introdusa o cantitate suficienta de gheata carbonica care sa reziste pe durata transportului;
- vor fi folosite dispozitive de monitorizare a temperaturii pe durata transportului.
S-a demonstrat ca anumiti parametri biochimici, ca electrolitii sau enzimele, nu sunt afectati de
transportul prin posta sau curier, care poate dura de la 24 ore la 4 zile. Este valabil si pentru
concentratia hemoglobinei sau numarul eritrocitelor. Diferente majore se observa insa in cazul
hematocritului, volumului eritrocitar mediu (VEM) sau bilirubinei. Foarte important este ca
prepararea frotiului de sange venos sa fie facuta in maximum 3 ore de la recoltarea sangelui. De
asemenea sangele recoltat pe citrat (pentru testele de coagulare) la pacientii care nu sunt
heparinizati este stabil timp de 8 ore la temperatura camerei pentru determinarea timpului de
protrombina, timpului de trombina, APTT, proteinei C si factorului V al coagularii. Nu este
valabil insa pentru determinarea factorului VIII si proteinei S care au o stabilitate mult mai
redusa.
In cazul pacientilor heparinizati sangele poate fi pastrat la temperatura camerei sau la frigider
timp de 4 ore din momentul recoltarii probelor. Daca acest lucru nu este posibil, probele se
stocheaza la –20ºC.
Transportul la distanta al plasmei, in vederea efectuarii testelor de coagulare, se va face numai in
gheata carbonica; decongelarea probelor in cursul transportului genereaza rezultate eronate.
Stocarea probelor in laborator
Dupa incheierea procesului analitic, o parte din probe vor fi pastrate o anumita perioada de timp,
in conditii bine stabilite, astfel incat sa permita confirmarea rezultatelor, verificarea identitatii
probelor sau efectuarea unor teste suplimentare.
Reguli generale:
- procedura de stocare a probelor trebuie sa tina cont de stabilitatea analitilor;
- probele trebuie intotdeauna sa fie pastrate in tuburi inchise (pentru a evita evaporarea acestora);
- probele pot fi arhivate in frigidere in tuburile primare, cu conditia ca acestea sa contina gel
separator;
- in congelatoare probele sunt pastrate de obicei in tuburi secundare; este posibila arhivarea si in
tuburile primare care contin gel, daca producatorul specifica acest lucru;
- se va evita pe cat posibil stocarea sangelui integral; oricum sangele integral destinat obtinerii
serului/plasmei nu trebuie pastrat in frigider;
- intervalul de pastrare a probelor este cu atat mai mare cu cat temperatura de arhivare este mai
scazuta (exceptii: probele pentru electroforeza lipoproteinelor si determinarea de apolipoproteine
A1 si B nu trebuie pastrate la congelator);
- dupa decongelare proba trebuie omogenizata prin miscari de inversiune a tubului, fara a se
produce spuma; evitati decongelarea – recongelarea.
Afla acum
1
2
3
4
Log In
Cont nou
Intreaba medicul
Autoevaluare
Sanatate A-Z
Cauta medic
Unitati medicale
Preventie, dieta, sport
Grupuri discutii
Mai multe:
Clinici si cabinete
Firme medicale
Servicii medicale
Produse medicale
Teste medicale
Prim ajutor
Stiri medicale
Sanatatea copilului
Despre noi
Intrebari frecvente
Publicitate pe site
Termeni si conditii
Contact
SiteMap
Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile si orice alte informatii despre sanatate disponibile pe
www.sfatulmedicului.ro au scop informativ si educational. Ele nu pot substitui consultul medical
direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. Va sfatuim, ca pe
langa www.sfatulmedicului.ro sa consultati fie medicul Dvs., fie unul dintre medicii recomandati
de noi.