Leninism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Leninism este o teorie politică și economică având la bază
marxismul. Este o ramură a marxismului, iar din deceniul al doilea
al secolului XX a fost ramura dominantă a sa. Leninismul a fost
dezvoltat în principal de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care
de altfel l-a și pus în practică după Revoluția rusă. Teoriile lui
Lenin au fost o sursă de controverse încă de la început, având
critici atât dinspre stânga (de exemplu: social-democrații, anarhiștii
și chiar alți marxiști), dinspre centru (de exemplu: liberalii) și
dinspre dreapta (de exemplu: conservatorii, fasciștii, etc).

Lenin afirma că proletariatul nu poate atinge conștiința

revoluționară decât prin eforturile unui partid comunist care își
asuma rolul de "avangardă revoluționară". Lenin mai credea că un
asemenea partid nu-și putea atinge scopurile decât prin intermediul
unei organizări disciplinate cunoscută drept centralism democratic.
În plus, leninismul afirma că imperialismul este ultima formă a
capitalismului, iar capitalismul nu poate fi răsturnat de la putere
Vladimir Ilici Lenin în 1920 decât prin mijloace revoluționare (orice încercare de a "reforma"
capitalismul din interior fiind sortită eșecului. Lenin credea că
distrugerea statului Acest articol este parte a seriei
capitalist se va face Comunism
prin revoluția
proletară și prin
înlocuirea
democrației burgheze
cu dictatura
proletariatului (un v ·d ·m (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Format:Comunism&action=edit)
sistem al democrației
muncitorești, în care
ei ar fi deținut puterea politică prin intermediul unor consilii numite soviete).

Teoria lui Lenin referitoare la imperialism dorea să îmbunătățească și să corecteze opera lui Marx, explicând
un fenomen pe care acesta din urmă nu-l prevăzuse: transformarea capitalismului într-un sistem global, (iar
nu unul național, așa cum îl descrisese Marx). În centrul teoriei sale despre imperialism se află ideea
conform căreia națiunile capitaliste avansate din punct de vedere industrial evită revoluția prin exportarea
forțată în piețele coloniilor înrobite și prin exploatarea resurselor lor naturale. Aceasta ar fi permis națiunilor
capitaliste dezvoltate din punct de vedere industrial să-și mențină muncitorii mulțumiți, în parte prin crearea
unei aristocrații muncitorești. Ca un rezultat, capitalismul era capabil să fie condus prin expresia politică a
aristocrației muncitorești - partidele social-democratice, către punctul în care revoluția nu mai era posibilă în
cele mai avansate națiuni (așa cum prevestise Marx), ci mai degrabă în cel mai slab stat imperialist, acela
fiind Rusia.

Oricum, dacă revoluția se putea produce numai într-o țară slab dezvoltată, aceasta ridica o mare problemă: o
asemenea țară subdezvoltată nu era capabilă să dezvolte un sistem socialist, (în teoria marxistă, socialismul
este stadiul de dezvoltare care ar fi urmat după capitalism și ar fi fost precursorul comunismului), deoarece
capitalismul nu ar fi fost dezvoltat complet într-o asemenea țară și deoarece puterile externe ar fi încercat să
zdrobească revoluția cu orice preț. Pentru rezolvarea acestei probleme, Lenin propunea două soluții
posibile:

1. Revoluția din țara subdezvoltată ar aprinde scânteia revoluției într-o țară capitalistă
dezvoltată (Lenin spera, de exemplu, că revoluția rusă va aprinde flăcările revoluției în
Germania). Țara dezvoltată ar fi instaurat socialismul și ar fi ajutat țara subdezvoltată să facă
la fel.
2. Revoluția ar izbucni în mai multe țări subdezvoltate în același timp sau într-o succesiune
rapidă; aceste țări urmau să se unească într-un stat federal capabil să lupte cu marile puteri
capitaliste și mai apoi să instaureze socialismul. Aceasta era ideea originală din spatele
formării Uniunii Sovietice.
Oricare ar fi fost calea urmată, socialismul nu ar fi putut supraviețui numai într-o țară săracă. De aceea
leninismul chema la revoluția mondială într-o formă sau alta.

Leniniștii din ziua de azi văd deseori globalizarea ca pe o formă modernă de imperialism.

Către sfârșitul deceniului al treilea al secolului al XX, Uniunea Sovietică a început să se îndepărteze de linia
politică a lui Lenin și să se apropie de ceea ce este denumit în mod curent "stalinism", cei mai mulți dintre
tovarășii lui Lenin ("vechii bolșevici" pierind în Marea Epurare. În China, leninismul era baza de organizare
atât a Kuomintangului cât și a Partidului Comunist Chinez. Mai târziu, comuniștii chinezi au dezvoltat teoria
maoistă. Astăzi, termenul "Leninism" (sau, mai des, "Marxism-Leninism") este folosit în autocaracterizarea
a trei ideologii separate, care își au rădăcinile în leninism, dar care altfel sunt foarte diferite una de cealaltă:
Stalinismul, Maoismul, și Troțkism. Dacă maoismul poate fi apreciat ca o subcategorie a stalinismului din
multe puncte de vedere, troțkismul și stalinismul sunt adversari de neîmpăcat. (Troțkiștii s-au opus a ceea ce
ei considerau drept politici nedemocratice ale Uniunii Sovietice sub conducerea lui Stalin, ca și a altor țări
care urmaseră exemplul acestuia, în vreme ce staliniștii se opuneau a ceea ce ei considerau drept o trădare a
marxismului de către troțkiști ).

Legături externe
Lucrări de Lenin:

Ce este de făcut? (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1901/witbd/), marxists.org

Imperialismul: Cel mai înalt stadiu al capitalismului (https://www.marxists.org/archive/lenin/w
orks/1916/imp-hsc/index.htm), marxists.org
Statul și revoluția (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1917/staterev/ch01.htm#s1),
marxists.org
Alte legături:

Un fragment despre leninism și capitalismul de stat din lucrarea lui (http://www.zmag.org/cho

msky/other/intellectuals-state.html)Noam Chomsky Arhivat (https://web.archive.org/web/2008
 0416210712/http://www.zmag.org/chomsky/other/intellectuals-state.html) în 16 aprilie 2008,
la Wayback Machine., zmag.org
Esecul moral al leninismului (http://www.jurnalul.ro/editorial/esecul-moral-al-leninismului-59
848.htm)[nefuncțională], 2 octombrie 2004, Jurnalul Național

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Leninism&oldid=16076675