Scrie un eseu structurat,de 2-3 pagini,despre tema si viziunea despre lume,reflectate intr-un text

poetic studiat,din opera lui Lucian Blaga.In elaborarea eseului,vei avea in vedere urmatoarele repere
(Le ai la Bacovia,e aceeasi schema)

Poezia „Eu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este asezata in fruntea primului sau
volum,”Poemele luminii”(1919),si face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane
interbelice,alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc Secund de Ion Barbu.

Poezia apartine directiei moderniste,in primul rand pentru ca interesul autorului in arta poetica este
deplasat de la tehnica poetica la relatiile poet-lume si poet-creatie.In aceasta arta poetica
moderna,exista o identitate intre planul autorului si cel al eului liric,deoarece discursul liric reda cu
mijloace poetice aspecte ale filosofiei lui Blaga,precum atitudinea de potentare,de sporire a
misterelor Universului sau optiunea pentru cunoastea luciferica.

In al foilea rand,poezia ilustreaza unele dintre influentele expresioniste pe care le aduce in peisajul
literar al vremii volumul Poemele luminii:exacerbarea eului creator ca factor decisiv in raportul
interrelational stabilit cu cosmosul,sentimentul absolutului,interiorizarea si spiritualizarea
peisajului,tensiunea lirica.

Poezia are o tema filosofica:cunoasterea,descriind prin metaforele revelatorii „lumina mea” si

„lumina altora”,cele doua tipuri de cunoastere specifice sistemului filosofic blagian.Astfel,poetul
plaseaza in opozitie atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului –cunoasterea
luciferica („eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”)-fata de intentia de descifrare a misterului-
cunoasterea paradisiaca „Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns”).Cunoasterea lumii in
planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire,prin comunicarea afectiva totala:”eu nu
strivesc../Caci eu iubesc”

Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.Pronumele personal „eu”
este asezat in fruntea primei poezii din primul volum,adica in fruntea operei.Plasarea sa initiala poate
corespunde influentelor expresioniste din volumele din tinerete,insa,mai ales,exprima atitudinea
poetului-filosof de protejarea a misterelor lumii,atitudine izvorata din iubire.Verbul la forma negativa
„nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea
luciferica/poetica.Metafora revelatorie „corola de minuni a lumii”,imagine a perfectiunii,a
absolutului semnifica prin ideea de intreg,misterele universale,iar rolul poetului este contemplarea si
adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.

Titlul este reluat in incipitul poeziei,ca prim vers,iar sensul sau,imbogatit de seria de antiteze si de
lantul metaforic,se intregeste cu versurile finale :”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/*...+/caci eu
iubesc/si flori si ochi si buze si morminte”.Poezia este un act de creatie,iar iubirea o cale de
cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formeloe concrete.Poezia inseamna intuirea
in particular a universalului.

Discursul liric se construieste in jurul unor relatii de opozitie intre cele doua tipuri de cunoastere,care
se realizeaza prin antiteza eu/altii,lumina mea/lumina altora,prin alternarea motivului luminii si al
intunericului,dar si prin conjunctia „dar”.Ele se regasesc in cea de-a doua secventa poetica.
Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in incipit,dar si prin reluarea
metaforelor enumerate in prima si ultima secventa poetica.Aceste metafore surprin temele majore
ale creatiei poetice,imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii:”flori”-
viata/efemeritatea/frumosul,”ochi”-cunoasterea/contemplatia poetica a lumii,”buze”-
rostirea/sarutul,”morminte”-marea taina a mortii.

Cele trei secvente poetice care alcatuiesc discursul liric sunt marcate prin scrierea cu initiala
majuscula a versurilor,iar in final,prin constructia concluzica.Ele se organizeaza in jurul unor sintagme
cheie construite cu ajutorul unor marci ale subiectivitatii:”calea mea”,relatia de opozitie „lumina
mea”-„lumina altora”,”caci eu iubesc”.Pompiliu Constantinescu reduce tehnica poetica la „o ampla
comparatie,cu un termen concret,de puternic imagism,si un termen spiritual de transparenta
intelegere”.

Poezia „eu nu strivesc.....” este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului se deplaseaza
de la principiile tehnicii poetice (restranse la enumerarea metaforelor care sugereaza temele creatiei
sale si la exemplificarea unor elemente de expresivitate specifice:metafora revelatorie,comparatia
ampla,versul liber) la relatia poet-lume si poet-creatie.Creatia este un mijlocitor intre eu (constiinta
individuala) si lume.Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale,cun esenta
lumii.In conceptia lui Lucian Blaga,actul poetic converteste misterul,nu il reduce.

Conceptia despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie problematicii cunoasterii.La randul
ei,cunoasterea este inteleasa in doua dimensiuni,prin raportare la mister:descifrare(cunoasterea
luciferica).Rolul poetului este acela de a spori misterul lumii prin creatie.Sintagma calea mea
subliniaza caracterul de arta poetica a textului,destinul poetic asumat printr-o viziune proprie asupra
lumii.