PRINCIPALELE

CARACTERE POMOLOGICE
UTILIZATE ÎN
DETERMINAREA
SOIURILOR SPECIILOR
DRUPACEE
CAPITOLUL 6

Din grupa speciilor drupacee fac parte prunul caisul, piersicul, migdalul,
cireşul, vişinul, precum şi mahalebul, corcoduşul, porumbarul, zarzărul, specii
care se folosesc ca portaltoi.
Pentru determinarea soiurilor se iau în consideraţie atât caracterele fructelor,
cât şi ale pomilor. În continuare sunt redate numai elementele specifice pentru fruct,
deoarece la pom se analizează aceleaşi caractere ca şi la speciile pomacee.
Fructul, din punct de vedere botanic, este o drupă formată din exocarp
membranos, mezocarp cărnos, comestibil şi endocarp lignificat, care închide în
interior o sămânţă cu tegumentul subţire, membranos.
La migdal, fructul este o pseudodrupă, cu mezocarpul dehiscent la
maturitate, partea comestibilă fiind sămânţa, închisă în interiorul endocarpului
lignificat (sâmbure).
Fructele sunt, în general, comprimate lateral şi prezintă următoarele
elemente exterioare caracteristice: brazda ventrală şi dorsală, flancurile sau feţele,
partea ventrală şi dorsală, umerii şi pieptul.

1 2
Fig. 6.1. Elementele exterioare carcteristice la piersice (1) şi caise (2):
bv-brazda ventrală, bd-brazda dorsală, u-umerii, p-pieptul, f-flancurile

78
 Brazda ventrală (şanţul ventral) este o depresiune longitudinală care
porneşte din cavitatea pedunculară şi poate ajunge până la punctul stilar. Este
adâncă şi bine conturată la caise şi piersice, medie la prune şi slab evidentă sau
ştearsă la cireşe şi vişine, fiind marcată printr-o dungă mai închisă la culoare.
Brazda dorsală (şanţul dorsal) este mai puţin pronunţată decât cea ventrală,
fiind poziţionată opus acesteia.
Partea ventrală este faţa fructului pe care a avut loc sudura carpelelor, fiind
marcată de brazda ventrală.
Partea dorsală este situată opus celei ventrale şi marcată de brazda dorsală.
Flancurile sunt cele două feţe ale fructului, amplasate de o parte şi de alta a
părţii dorsale şi ventrale.
Umerii sunt zone mai înalte, situate în regiunea cavităţii pedunculare, în
prelungirea flancurilor. Se întâlnesc în special la cireşe şi prune.
Pieptul este o proeminenţă situată pe partea ventrală a fructului, specifică
pentru unele soiuri de prun, cireş şi vişin.

Caracterele morfologice ale fructelor cu rol important în determinarea

soiurilor sunt: mărimea, forma, culoarea, relieful, cavitatea pedunculară,
pedunculul, punctul stilar, endocarpul, mezocarpul, sâmburele.
Mărimea este un caracter important în comercializarea fructelor. Mărimea
se redă prin greutatea medie a unui fruct (g/buc) sau prin indicele de mărime (Im,
exprimat în mm), care reprezintă media celor trei dimensiuni: înălţimea (H),
diametrul ecuatorial maxim (D) şi minim (d).

H Dd
Im =
3
Tabelul 6.1.
Mărimea fructelor la speciile drupacee
(exprimată prin Im - mm)
Categoria Mici Mijlocii Mari
Prune sub 30 31 - 40 peste 41
Caise sub 35 36 - 45 peste 46
Piersice sub 45 46 - 60 peste 61
Cireşe şi Vişine sub 18 19 - 20 peste 21

Forma fructelor poate fi sferică, sferic-alungită, ovoidală, invers-ovoidală,

elipsoidală ş.a., în funcţie de specie şi soi.
Punctul stilar este cicatricea formată în urma căderii stilului şi se prezintă
sub forma unui punct sau pată de rugină. Este situat în vârful fructului, care poate
fi plat, rotunjit, adâncit, ascuţit sau alungit sub formă de mamelon (caise,
piersice).

79
 Fig. 6.2. Forma fructelor la prun

Tabelul 6.2.
Culoarea fructelor la speciile drupacee
Categoria Culoarea fructelor
Prune Alb-gălbui, verzui, galben, roşiatic, violet, precum şi toate
nuanţele de trecere între acestea.
Caise Culoarea de fond: galben-portocaliu, portocaliu, portocaliu-
închis.
Piersice Culoarea de fond: alb-gălbui, portocaliu.
Culoarea de acoperire: roşu, roşu-violaceu.
Cireşe Galben, roz, roşu, marmorat roşu cu galben, roşu-închis spre
negru.
Vişine Roz-deschis, roşu, roşu-aprins, roşu-purpuriu, roşu-închis.

Fig. 6.3. Caracterele exterioare ale sâmburilor la piersic A-faţa, B-partea dorsală,
C- partea ventrală, D-secţiune longitudinală, E-secţiune transversală, F-sămânţa.
(foto www.cst.cmich.edu)
80
 Exocarpul (pieliţa fructului) este membranos, elastic, glabru la cireşe,
prune, vişine şi nectarine; pubescent la caise şi piersice propriu-zise.
Gradul de aderenţă la mezocarp este un caracter important pentru fructele
care se valorifică prin industrializare.
Pruina este specifică pentru prune, are culoare albă, violetă sau albastră,
poate fi groasă sau subţire.
Mezocarpul sau pulpa fructului se caracterizează prin culoare, consistenţă,
suculenţă, gust, aromă, elemente care se diferenţiază în funcţie de specie şi soi.
Sâmburii prezintă pe partea dorsală un şanţ caracteristic (şanţ dorsal), care
reprezintă fascicolele libero-lemnoase, iar pe partea ventrală 1-3 creste (aripioare,
carene), care sunt locul de sudură ale marginilor placentare.
Şanţul dorsal este profund şi continuu la piersice şi prune, evident numai la
vârf şi bază la caise şi migdale şi lipseşte la cireşe şi vişine, fiind înlocuit cu o
muchie, mai mult sau mai puţin evidentă.

Tabelul 6.3.
Caracterizarea sâmburilor
Mărimea Şanţul Creasta
Specia Forma Endocarpul
(buc/kg) dorsal ventrală
elipsoidală, gros, aspru, mică,
adânc,
Prun 1500-2500 scurt- alveolat, brun- rotunjită
continuu
ovoidală gălbui sau cafeniu sau ascuţită
ovoidală,
gros, tare, rugos,
elipsoidală, mare,
Cais 600-800 fin reticulat, discontinuu
bombaţi muchiată
castaniu, cafeniu
central
ovoidală,
gros, cu
ovoidal-
încrustaţii adânci, adânc, mare,
Piersic 360-500 alungită,
roşcat, brun- continuu evidentă
invers-
roşcat, cafeniu
ovoidală
ovoidală,
gros, tare, cu lipsă,
scurt- mică,
Cireş 5000-7000 suprafaţa netedă, muchie
ovoidală, rotunjită
alb-gălbui, crem evidentă
ovoconică
globuloasă, lipsă,
gros, neted, roz, mică, slab
Vişin 4000-5000 aproape muchie uşor
voz-vişiniu evidentă
sferică rotunjită
gros, tare sau
ovoidală, discontinuu,
fragil, cafeniu, cu mare,
Migdal 260-500 elipsoidală, vizibil la
numeroşi pori ascuţită
alungită extremităţi
brun-gălbui

81