Capodopera eminesciana cea mai cunoscuta si

cea mai comentata este, desigur, poemul “Luceafarul”,

geniala sinteza a gandirii si a sensibilitatii eminesciene.
Publicata in “Almanahul Societatii Academice
Social-Literare <<Romania Juna>>”, in 1833 reprodus in
revista “Convorbiri Literare” , “Luceafarul” este un poem
lirico-folosofic care insumeaza marile teme,motive si
categorii romantice ale operei
emniesciene:timpul,iubirea,natura,conditia umana,
creatia,… .Alcatuit din 98 de strofe si format din 4
tablouri .
Un element de basm din poezie este formula
initiala”Era odata ca-n povesti,/Era ca niciodata/ Din rude
mari,imparatesti o prea frumoasa fata.” , care fixeaza
timpul mitic dintre fata de imparat si luceafar.
Poezia “Luceafarul” este un poem liric in care
schema epico-dramatica. Luceafarul simbolizeaza omul
de geniu,nemuritor iar fata de imparat/Catalina este
simbolul omului comun , Catalin este omul
obisnuit.Poemul cuprinde si emelente specifice unor
specii lirice:elegia, meditatia filosofica, pastelul terestru
si pastelul cosmic.
 Deosebirea dintre Luceafar si Fata de imparat este
exprimata de luceafar prin
antonime:”nemuritor/muritoare”, in timp ce fata de
imparat foloseste opozitia “viu/mort”.Dragostea lor
imposibila reda atractia contrariilor.
Catalin si Catalina a caror idila pamanteana este
prezentata in tabloul al II-lea, devin “doi tineri
singuri”.Fata de imparat nu renunta la visul de iubire, ci ii
da ult alt inteles. Il invoaca a treia oara pe
luceafaral:”Cobori jos luceafar bland,/ Alunecand pe-o
raza/ Patrunde-n codru si in gand/ Norocu-mi
lumineaza.” Luceafarul ii mai rapunde chemarii caci
fiecare si-a asumat rolul in lume(fata de imparat pe
pamant si luceafarul in cer):”Traind in cercul vostru
stramt,/ Norocul va petrece,/ Ci eu in lumea mea ma
simt/ Nemuritor si rece.”Aceasta ultima strofa prezinta
pesimismul eminescian ilustrand detasarea geniului
romantic de lumea pamantenilor.
Poemul romantic, profund filosofic este contruit pe o
succesiune de antiteze:: terestru/cosmic , om de
rand/om de geniu , inger/demon , real/ideal ,
viata/moarte.
 In primul tablou,terestru si cosmic ,atmosfera este
grava,iar comunicarea se realizeara in limbajul vag al
reveriei nocturne.
In tabloul urmator, idila celor doi exponenti ai aceiasisi
lumi terestre este prezentata intr-un limbaj popular si
colocvial.
In tabloul al III-lea in care sunt redate calatoria
regresivaa luceafarului in timp si spatiu, este prezentat
intr-un limbaj inalt filosofic,sententios.
Ritmul iambic, masura de sapte-opt silabe , rima
incrucisata .
Asadar, poemul romantic , oniric si alegoric
“Luceafarul” dezvaluie drama creatorului de geniu ajuns
la deplina obiectivare.