Managementul dezvoltării

durabile
-
Studii de Caz și Exemple de
Bune Practici ale
Managementului Dezvoltării
Durabile

Profesor: Vereș Cristina

Student: Pop Marius Gabriel
Specializarea: IEI IV

1
 1.Sustenabilitatea a devenit un subiect din ce în ce mai relevant pentru diverse
organizații, crescând astfel importanța strategiilor și practicilor de management al durabilității. Multe
impacturi asupra durabilității sunt puternic influențate de deciziile de management al operațiunilor,
așa că este important ca managementul operațiunilor să ia în considerare cerințele managementului
durabilității. Acest lucru afectează deciziile și procesele legate de toate aspectele managementului
operațiunilor, inclusiv strategie, proiectare, planificare, control și îmbunătățire.

De exemplu, obiectivele, țintele și indicatorii adecvați de performanță de mediu și

socială trebuie să fie integrați cu calitatea, costul și alte măsuri de performanță mai tradiționale.
Adoptă o perspectivă a lanțului de aprovizionare în buclă închisă și permite cerințelor părților
interesate, altele decât clientul, să influențeze deciziile operaționale. Acest lucru a extins în mod
semnificativ domeniul de aplicare al anumitor „locuri de muncă” și a schimbat natura rolului de
management al postului, împăcând atât dezvoltarea profesională a managerilor, cât și cercetarea
necesară pentru a-i sprijini în acest rol în schimbare.

2.Studii de caz: acțiuni și strategii pentru dezvoltarea durabilă

Ne aflăm în prezent în mijlocul unei schimbări de paradigmă în viziunea societății asupra
impactului asupra mediului, social și economic al participării și supraviețuirii în lumea modernă.
Această schimbare este o abatere de la un model industrial care consideră activitățile de mediu ca
costuri, resursele ca bunuri gratuite și impactul social al politicilor industriale ca o idee ulterioară.
Factorii de decizie cheie și liderii de gândire din mediul academic, industrial, guvern și organizații
neguvernamentale pledează acum pentru un nou model care integrează puternic considerațiile
economice, de mediu și sociale. În acest model, activitățile industriale de mediu sunt privite ca
oportunități de reducere a costurilor, de inovare a produselor și de creștere a valorii pentru acționari.
Înțelegerea impactului social al deciziilor este considerată fundamentală pentru prosperitatea pe
termen lung a unei organizații. Viabilitatea economică a unei economii sau organizații nu este
aditivă, ci se bazează pe înțelegerea și integrarea aspectelor de mediu și sociale în principalele
procese decizionale.

Termenul „dezvoltare durabilă” cel mai frecvent folosit pentru a descrie această
schimbare este derivat din raportul din 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare,
Viitorul nostru comun (denumit în mod obișnuit Raportul Trant; WCED 1987) și Conferința Națiunilor
Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) desfășurată la Rio de Janeiro în 1992. Pe baza unui proces
global de consultare fără precedent, Viitorul nostru comun a stabilit o viziune pentru dezvoltarea
durabilă care integrează preocupările economice, sociale și de mediu. Conferința UNCED a tradus în
continuare această viziune într-o serie de acțiuni pentru guvernele din întreaga lume. La UNCED,
guvernele se angajează în mod oficial să dezvolte și să promoveze forme mai durabile de consum și
producție. Definiția dezvoltării durabile pentru dezvoltarea unui viitor comun este „întâmpinarea
nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile
nevoi” (WCED 1987) și este utilizată pe scară largă. Din 1987, dezvoltarea durabilă a evoluat într-un
concept și este acum o mișcare care decuplă creșterea economică și progresul de utilizarea resurselor
materiale. Renumitul economist și autor Herman Daly, care a lucrat la Banca Mondială timp de șase
ani, a explicat concepte cheie ale sistemului nostru economic care este în mod necesar un subsistem

2
al unui ecosistem, iar din acest motiv obiectivul „creșterii” este combinat cu scopul „dezvoltării”
pentru a obține o bunăstare umană sporită fără a depăși capacitatea de ,,transport’’ a Pământului:

Aceste cerințe (activități economice umane) pentru ecosistemele de conținut pentru a

regenera „intrările” de materie primă și a absorbi „ieșirile” de deșeuri sunt esențiale pentru
dezvoltarea ecologică durabilă ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă, trebuie
menținute la un nivel sustenabil. Această schimbare de viziune înseamnă înlocuirea expansiunii
economice cantitative (creșterea) cu îmbunătățirea calitativă (dezvoltarea) și parcurgerea drumului
către viitor. „Creșterea” este o creștere de scară prin acumulare de materiale, iar „dezvoltarea” este
„dezvoltarea durabilă înseamnă îmbunătățirea socială progresivă fără a depăși capacitatea ecologică
de suport (Dalyy 1996).

Câteva exemple de companii care au început să pună în practică management dezvoltării

durabile:

Volvo adaugă protecția mediului la valorile sale de bază de calitate și siguranță și îl

consideră o parte integrantă a strategiei companiei de a-și crește competitivitatea. Această
schimbare a vizat trei domenii cu cel mai mare impact. Proiectarea produsului bazată pe reducerea
impactului asupra mediului pe parcursul ciclului de viață al produsului. Dezvoltarea afacerii - de
exemplu, noua companie Volvo Mobility Systems, care își propune să ofere produse și soluții pentru
accesul pe piață în Asia și pentru proiectarea unor sisteme de transport mai sigure și mai ecologice.
Standarde stricte de aprovizionare pentru furnizori în ceea ce privește managementul mediului și al
materialelor. Toate acestea au fost susținute de un mesaj clar de la conducere către producție despre
importanța problemelor de mediu și de instruire cuprinzătoare pentru ingineri, angajați, furnizori,
clienți și părți interesate.

În calitate de lider global în puterea mărcii și dezvoltarea de produse inovatoare, Sony își
extinde managementul și inovația de clasă mondială la probleme ale mediului, asigurându-se că
aproape toate produsele Sony sunt ecologice, astfel ajungând aproape la 100% din certificarea ISO
14001 sau EMAS a site-urilor de producție și se concentrează pe cercetarea și dezvoltarea
tehnologiilor care să reducă impactul asupra mediului.

Suncor, o companie energetică canadiană, își propune să devină o companie de energie

sustenabilă. Suncor recunoaște imensa provocare a schimbărilor climatice și s-a remarcat prin
dezvoltarea unui plan de acțiune pentru a aborda problema în mod proactiv.

3.Studiu de caz din partea nordică a Statelor Unite ale Americii, referitor la
fermierii care vor să adopte strategii de dezvoltare durabilă
Agricultura are un impact semnificativ asupra sănătății și calității mediului, iar deciziile
de management de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente au un impact semnificativ direct
sau indirect asupra acestor impacturi. Cu toate acestea, influența pe care o are asupra deciziilor de
management ale fermierilor nu este pe deplin înțeleasă.

Este bine stabilit că sistemul agricol și alimentar din SUA are un impact negativ asupra
mediului atât direct, cât și indirect, gradul variind în funcție de mai mulți factori legați de deciziile de
afaceri de-a lungul lanțului de aprovizionare (Harrison și Hester, 2012).

3
 Industrializarea agriculturii a sporit aceste efecte dăunătoare, inclusiv reducerea
peisajelor agricole, pierderea biodiversității, degradarea ecosistemelor și calitatea redusă a mediului
(Kastner și colab., 2021; Harrison și Hester, 2012).

Deși se produc mai multe alimente decât oricând, sistemul actual are impacturi
neintenționate asupra mediului asociate cu emisiile și poluanții de mediu (Kastner și colab., 2021;
Harrison și Hester, 2012).Durabilitatea agriculturii este importantă pentru protecția mediului,
producția de alimente și securitatea alimentară. Cu toate acestea, tranziția către durabilitate vine cu
mai multe provocări, cum ar fi introducerea unor schimbări comportamentale legate de
managementul durabil (Price și Leviston, 2014; Wang și colab., 2019; Wensing și colab., 2019).

Rolul fermierilor nu este doar acela de a furniza alimente. Ideile lor despre
comportamentul prietenos cu mediul și deciziile de management joacă un rol important în
influențarea mediului și promovarea unei bioeconomii durabile (Heron și Roche, 2018; Smith și Lal,
2022; Wensing și colab., 2019).

Cercetările existente arată că diferitele părți interesate pot avea opinii diferite cu privire
la dezvoltarea durabilă și la modul cel mai bun de a o gestiona pentru a atinge aceste obiective.
Bergtold și colab. (2022) au identificat mai multe lacune între convingerile și percepțiile oamenilor de
știință, experților de teren, fermierilor și publicului larg în ceea ce privește protecția mediului și
gestionarea terenurilor și că abordarea acestor lacune ar fi eficientă. Recunoaștem că acest lucru este
important pentru crearea unor politici eficiente.

Într-un studiu privind managementul livezilor de mere din China, Ding și colab.(2019) au
constatat că standardele de certificare pentru utilizarea pesticidelor au un impact limitat atât asupra
cunoștințelor fermierilor, cât și asupra practicilor reale cu privire la impactul utilizării pesticidelor.
Luarea deciziilor a fost adesea delegată liderilor comunităților cultivatoare de mere, subliniind
importanța rețelelor sociale. În ciuda rolului lor important în acest sistem, factorii care modelează
convingerile și motivațiile fermierilor și, la rândul lor, influențează deciziile de management nu sunt
pe deplin înțeleși (Wensing și colab., 2019). Doran și colab..(2020) au aplicat Teoria
Comportamentului Planificat (TBP) fermierilor din New Hampshire, SUA și au descoperit că
autonomia percepută a avut cel mai mare impact asupra probabilității ca fermierii să implementeze
practici durabile de gestionare a nutrienților din sol în viitor. În plus, acest potențial a fost asociat cu
exploatații agricole mai mari, studii superioare și o istorie a eforturilor de conservare. McGuire și
colab.(2015) au intervievat și au chestionat fermieri din Vestul Mijlociu al Statelor Unite și au
descoperit că procesele de management de mediu bazate pe identitatea socială și performanța
fermierilor în calitate de conservatori au stabilit niveluri îmbunătățite de practici de management
durabil pentru a îmbunătăți calitatea apei. Am descoperit că aceasta are potențialul de a creați o
buclă de feedback pozitiv. Deși informative, aceste studii se limitează la gestionarea nutrienților din
sol și la practici precum fertilizarea și prelucrarea solului și nu iau în considerare practicile de
management precum controlul dăunătorilor/bolilor sau protecția florei și faunei native.

4.Investigarea barierelor care împiedică implementarea strategiilor de

îmbunătățire a calității apei pentru un management durabil în Irlanda
În Uniunea Europeană (UE), agricultura este în prezent cea mai mare sursă de poluare a
apei (FAO, 2017; Kersebaum și colab., 2003).Pentru a combate poluarea apei în UE, Comisia
Europeană (CE) a adoptat Directiva-cadru privind apa (Water Framework Directive) în 2000

4
(2000/60/CE). Este necesară o gestionare integrată a resurselor de apă, menită să asigure că toate
apele de suprafață sunt într-o stare ecologică „bună” până în 2027. În paralel, a fost introdusă
Directiva Nitraților (91/676/CEE) pentru a reduce impactul agriculturii asupra căilor navigabile, prin
limitarea utilizării îngrășămintelor și, prin urmare, prin reducerea pierderilor de nutrienți din
agricultură către căile navigabile (O'Donoghue et al., 2021).

5. Introducerea practicilor durabile în legătură cu combaterea degradării terenurilor în

Africa

Potrivit lui Haftu și colab. (2019), degradarea terenurilor este o problemă majoră în
țările din Africa sub-sahariană. Degradarea terenurilor are multe cauze care variază de la un loc la
altul. Principalele cauze ale degradării terenurilor pot fi împărțite în două categorii: cauze directe și
cauze subiacente (Belay și colab., 2015, Pingali și colab., 2014, Haftu și colab., 2019).

Cauzele directe sunt în primul rând naturale, cum ar fi factorii biofizici, condițiile
topografice și climatice și tehnicile slabe de gestionare a terenurilor, în timp ce cauzele subiacente
includ creșterea populației, proprietatea asupra terenurilor și alți factori sociali. În cea mai mare
parte din cauza factorilor antropici, cum ar fi variabilele economice și politice (Belayet și colab., 2015;
Pingali și colab., 2014). Potrivit unui raport FAO (2011), Africa pierde anual aproximativ 50 de tone de
sol și aproximativ 4 milioane de hectare de pădure pe hectar, cea mai mare parte a acestei pierderi
având loc în Africa de Vest umedă și sub-umedă. Aceste dovezi sugerează că resursele naturale ale
continentului sunt supraexploatate, ceea ce duce la degradarea terenurilor care are un impact
negativ asupra mijloacelor de trai ale fermierilor africani. Acest lucru se datorează faptului că
majoritatea fermierilor depind de utilizarea directă a resurselor naturale pentru supraviețuirea lor.

Creșterea presiunii populației asupra terenurilor agricole și schimbările de utilizare a

terenurilor exacerbează degradarea terenurilor în Nigeria, ceea ce are ca rezultat scăderea recoltelor
și a veniturilor micilor fermieri (Aminu și colab., 2019). Degradarea terenurilor a făcut ca unele
terenuri din Nigeria să nu fie disponibile micilor fermieri (Babalola, 2012, Babalola, 2014). În
majoritatea părților Nigeriei, mai mult de 10% din terenul țării este irosit din cauza eroziunii, iar
valoarea monetară anuală a productivității pierdute din cauza degradării terenurilor poate ajunge la
65 milioane de dolari (Babalola, 2014).

Creșterea ridicată a populației, politicile de stimulare inconsecvente și inadecvate,

cadrele instituționale inadecvate, oferta limitată de terenuri de pășunat și cunoștințele insuficiente
despre mediu și schimbările climatice sunt toate factorii importanți la degradarea terenurilor în
Nigeria (Olarinre și colab., 2019). Deși Nigeria are norocul de a avea terenuri vaste, degradarea
solului a afectat grav calitatea terenurilor arabile și a redus randamentul culturilor.

5
 Ariditatea și degradarea solului în Africa.

7.Studiu de caz: sectorul minier al Iordanului.

De la înființarea Companiei de minat Fosfat din Iordan și Arab Potash Company (APC),
sectorul minier a devenit o sursă importantă de venituri pentru guvernul iordanian (Al Rawashdeh și
colab., 2016). Economiștii au spus că rata de creștere a PIB-ului Iordaniei în al doilea trimestru al
anului 2021 sugerează că economia națională începe să își revină după perioada neagră ce a venit cu
pandemia de Covid 19. Potrivit Biroului de Statistică, sectorul industriei miniere a cunoscut o creștere
rapidă de 5,4% (Jordan Times, 2021).Mineritul a contribuit cu 3,78% din PIB până în 2021 (Trading
Economy, 2021), dar atunci când este combinat cu produse industriale de manufactură (de exemplu,
îngrășăminte), ar putea contribui cu până la 9% (Al Rawashdeh și colab., 2016).

6
 8.Impactul adus de introducerea practicilor de dezvoltare durabilă în sectorul
forestier din statul Georgia, Statele Unite ale Americii
Certificarea forestieră este un mecanism bazat pe piață pentru a asigura un
management responsabil al pădurilor prin respectarea unui set de standarde dezvoltate de terți și
verificate de auditori externi independenți (van der Ven și Cashore, 2018). A început la mijlocul anilor
1990 ca un compromis între industrie și sectoarele ONG-urilor, cu discuții înainte și în timpul Primul
Summit al Pământului (Kadam și colab., 2021). În ultimii 25 de ani, s-au strâns mai multe organizații
de certificare care s-au pus de comun acord și au dezvoltat diferite tipuri de standarde. Cele două
organizații principale de certificare care au participat sunt Forest Stewardship Council (FSC) și
Programme for the Endorsement of Forest Certification.

Până acum, Sustainable Forestry Initiative- Inițiativa pentru Silvicultură Durabilă (SFI) a
certificat peste 27 milioane de hectare de pământ în Statele Unite ale Americii și încă 115 milioane
de hectare în țara din nordul Americii, aceasta fiind Canada (SFI,2021). De obicei sunt acordate 3
standarde de certificare: Chain of Custody (CoC), Forest Management (FM), and Fiber Sourcing (FS).
Primul standard, adică standardul CoC, are ca scop separarea produselor forestiere necertificate de
cele certificate în timpul aprovizionării. Al doilea standard, FM, are ca scop acoperirea suprafețelor
forestiere deținute de titularii de certificate. Ultimul standard, FS, le cere fabricilor să introducă
practici responsabile de aprovizionare ale lemnului (Kadam și colab., 2021). Pentru ca standardele
implementate să fie atinse, fabricile certificate sunt nevoiți să angajeze doar tăietori de lemne
instruiți și certificați prin diferite programe de training acreditate de SFI, pentru a implementa cele
mai bune practici de management forestier. Aceste practici sunt verificate în mod regulat prin
intermediul unor evaluări în diferite state ale Americii.

Ratele de implementare ale bunelor practici de management forestier pentru pădurile

din Georgia au ajuns la 65% în anul 1991, dar pe la mijlocul anilor 200 au ajuns la un procent de
aproape de 90% (Georgia Forestry Commission - GFC, 2018). În partea nordică a Americii, practicile
de management forestier în fabricile certificare a crescut cu 2% față de cele necertificate.

9.Adoptarea de practici de dezvoltare durabilă în vederea gestionării

îngrășământului natural din China
Bălegarul ce rezultă din creșterea porcinelor în părțile rurale ale Chinei a devenit prima
sursă de poluare provenită din agricultură. Practicile de management sustenabil al îngrășămintelor
sunt practici în care fermierii gestionează îngrășămintele într-o manieră prietenoasă cu mediul și îl
reutilizează ca resursă, cum ar fi transformându-l în îngrășământ organic. (Pan și colab., 2021). În
general, aceste practici s-au dovedit a fi eficiente din punct de vedere economic și durabile din punct
de vedere al mediului (Chadwick și colab., 2015; Varma și colab., 2021). De exemplu, Chadwick și
colab. (2015) sugerează faptul că dacă fermierii implementează practici de sustenabilitate în China
rurală, calitatea mediului și rentabilitatea (38 miliarde USD/ an) ar putea fi îmbunătățite simultan.
Totuși, având în vedere aceste beneficii, adoptarea pe scară largă a acestor practici în rândul
fermierilor este o provocare pentru cei din conducere. În urma unui raport al Ministrului Agriculturii
al Chinei (2017), anual, mai mult de 40% din deșeurile produse de animale au fost tratate într-un
mod necorespunzător. Pan și colab. (2021) au descoperit faptul că doar 49,1% din fermele investigate
aflate in zona rurală a provinciei Jiangxi refolosesc bălegarul pe post de îngrășământ.

7
 10.Practici de conservare a solului și a apei
Eroziunea solului este o mare problemă ecologică și totodată o problemă socio-
economică. Prin diferite metode cum ar fi inițiative guvernamentale, campanii publice și organizații
non-profit s-a început conservarea solului și a apei. Se încearcă atenuarea eroziunii prin aceste
inițiative.

Din cauza gestionării defectuoase a resurselor, se poate afecta calitatea solului și

producția agricolă (Lal, 2014). Procesul care afectează cel mai tare calitatea solului este procesul de
eroziune a solului. Anual, din cauza eroziunii solului, aproape 36 de miliarde de tone de sol
îndepărtate.

În ultimii 40 de ani, pentru a îmbunătăți producția agricolă și să o transforme în una de

durată, pentru a îmbunătăți condițiile mediului înconjurător și ca să reducă sărăcia, guvernul din
Etiopia și donatori și-au unit forțele (Wolka și colab., 2018; Degfe și colab., 2023). Protejarea apei și a
solului reprezintă o acțiune importantă care pentru păstrarea bunăstării mediului și a securității
alimentelor. O activitate majoră pentru a ajunge la o transformare rurală eficientă este îmbunătățirea
conservării apei și a solului. În părțile muntoase ale Etiopiei s-a început un program de mobilizare în
rândul farmerilor care are ca scop educare farmerilor în privința conservării solului și a apei.

11.Studiu de caz: Lipsa apei din lipsei apei din regiunea Podișului Loess din
China
Din cauza lipsei apei din regiunea Podișului Loess din China, producția agricolă este grav
afectată, iar prin intermediul optimizării practicilor de management al solului se poate rezolva
această problemă. Regiunea Podișului Loess din China este una de tip uscată care cuprinde mai mult
de o treime din terenul arabil al Chinei și reprezintă o importantă zonă de producție a alimentelor
(Chen și colab., 2021). Această regiune are parte de precipitații neuniforme și rare, iar dacă se
îmbunătățește eficiența utilizării apei se poate îmbunătății productivitatea terenurilor agricole (Li și
colab., 2012; Li și colab., 2014).

12.Introducerea Inteligenței Artificiale în gestionarea deșeurilor solide

Generarea deșeurilor solide și efectele acestora asupra sănătății umane și asupra
mediului înconjurător au constituit de multă vreme o preocupare pentru guvernele din toată lumea.
În ultimii ani, Australia a observat o atenție sporită pe recuperarea resurselor (reutilizare, reciclare și
generare de energie din deșeuri) folosind abordări mai avansate, cum ar fi inteligența artificială (AI).
Inteligența artificială a ajuns să devină o tehnologie foarte puternică care a căpătat mare popularitate
și a început să devină folosită într-o sumedenie de domenii. Prin intermediul folosirii AI-ului, se pot
găsi noi metode pentru tratarea deșeurilor solide. S-a început folosirea tehnologiei AI în multe țări
dezvoltate, cum ar fi: Austria, Australia, Germania, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii, Marea
Britanie, Japonia, Singapore, Elveția, Coreea de Sud, Canada, etc, pentru a îmbunătății utilizarea
resurselor, eficiența și recuperarea prin managementul deșeurilor solide de la generarea deșeurilor,
separarea, colectarea, tratarea, recuperarea energiei și eliminarea până la planificarea
managementului deșeurilor (Soni și colab., 2019; Gupta și colab., 2019). Astfel, utilizarea AI-ului în
gestionarea deșeurilor și sortarea deșeurilor solide, a devenit un pas foarte important pentru a
transforma modul în care sunt gestionate deșeurile solide (Wilts și colab., 2021; Yigitcanlar și
Cugurullo, 2020). În momentul actual, țările dezvoltate menționate anterior adună beneficii datorită

8
utilizării tehnologie AI în proiectarea strategiilor, proceselor și metodelor de a implementa un
management eficient al deșeurilor solide. Înțelegerile de a introduce AI-ul în țările dezvoltate au
început să câștige mare avânt (King și colab., 2021; Yigitcanlar și Cugurullo 2020).

9
Bibliografie:
1. Bettley, A., Burnley, S. (2008). Towards Sustainable Operations Management Integrating
Sustainability Management into Operations Management Strategies and Practices. In: Misra,
K.B. (eds) Handbook of Performability Engineering. Springer, London.
https://doi.org/10.1007/978-1-84800-131-2_53
2. Mapping the Journey: Case Studies in Strategy and Action toward Sustainable Development,
By Lorinda R. Rowledge, Russell Barton, Kevin Brady, James Fava, Cynthia Figge, Konrad Saur,
Steven Young, pg.19-22
3. Meghann Smith, Pankaj Lal, Neeraj Vedwan, Motivations underlying farmers’ management
decisions and willingness to adopt sustainable practices: A case study of the northeastern
United States, Journal of Rural Studies, Volume 103,2023,103138
https://doi.org/10.1016/j.jrurstud.2023.103138.
4. Hodson, Mark. (2013). Environmental Impacts of Modern Agriculture. By R.E. Hester & R.M.
Harrison (eds). Published by The Royal Society of Chemistry, Cambridge CB4 0WF, UK,
(www.rsc.org) 2012.
5. Thomas Kastner, Abhishek Chaudhary, Simone Gingrich, Alexandra Marques, U. Martin
Persson, Giorgio Bidoglio, Gaëtane Le Provost, Florian Schwarzmüller, Global agricultural
trade and land system sustainability: Implications for ecosystem carbon storage, biodiversity,
and human nutrition, One Earth, Volume 4, Issue 10,2021, Pages 1425-1443,
https://doi.org/10.1016/j.oneear.2021.09.006.
6. Peng Wang, Hongping Chen, Peter M. Kopittke, Fang-Jie Zhao, Cadmium contamination in
agricultural soils of China and the impact on food safety, Environmental Pollution, Volume
249, 2019, Pages 1038-1048,
https://doi.org/10.1016/j.envpol.2019.03.063.
7. Joana Wensing, Laura Carraresi, Stefanie Bröring,
Do pro-environmental values, beliefs and norms drive farmers' interest in novel practices
fostering the Bioeconomy?, Journal of Environmental Management, Volume 232, 2019,
Pages 858-867,
https://doi.org/10.1016/j.jenvman.2018.11.114.
8. Meng-Jia Wu, Kelly Zhao, Francisca Fils-Aime,
Response rates of online surveys in published research: A meta-analysis, Computers in
Human Behavior Reports, Volume 7, 2022, 100206,
https://doi.org/10.1016/j.chbr.2022.100206.
9. Elizabeth M.B. Doran, Asim Zia, Stephanie E. Hurley, Yushiou Tsai, Christopher Koliba, Carol
Adair, Rachel E. Schattman, Donna M. Rizzo, V. Ernesto Méndez, Social-psychological
determinants of farmer intention to adopt nutrient best management practices: Implications
for resilient adaptation to climate change, Journal of Environmental Management, Volume
276, 2020, 111304,
https://doi.org/10.1016/j.jenvman.2020.111304.
10. Jean M. McGuire, Lois Wright Morton, J. Gordon Arbuckle, Alicia D. Cast, Farmer identities
and responses to the social–biophysical environment, Journal of Rural Studies, Volume 39,
2015, Pages 145-155,
https://doi.org/10.1016/j.jrurstud.2015.03.011.
11. K.C Kersebaum, J Steidl, O Bauer, H.-P Piorr,

10
 Modelling scenarios to assess the effects of different agricultural management and land use
options to reduce diffuse nitrogen pollution into the river Elbe, Physics and Chemistry of the
Earth, Parts A/B/C, Volume 28, Issues 12–13, 2003, Pages 537-545,
https://doi.org/10.1016/S1474-7065(03)00090-1.
12. The Future of Food and Agriculture – Trends and Challenges. Rome
(2017)
13. Cathal O’Donoghue, Cathal Buckley, Aksana Chyzheuskaya, Stuart Green, Peter Howley,
Stephen Hynes, Vincent Upton, Mary Ryan, The spatial impact of rural economic change on
river water quality, Land Use Policy, Volume 103, 2021, 105322,
https://doi.org/10.1016/j.landusepol.2021.105322.
14. Etsay, H., Negash, T. & Aregay, M. Factors that influence the implementation of sustainable
land management practices by rural households in Tigrai region, Ethiopia. Ecol Process 8, 14
(2019). https://doi.org/10.1186/s13717-019-0166-8
15. Spatial Analysis of Land Cover Changes in Eastern Tigray (Ethiopia) from 1965 to 2007: Are
There Signs of a Forest Transition? Kassa Teka Belay, Anton Van Rompaey, Jean Poesen,
Simon Van Bruyssel, Jozef Deckers, Kassa Amare
https://doi.org/10.1002/ldr.2275
16. Pingali, Prabhu, Kate Schneider, and Monika Zurek. "Poverty, agriculture and the environment: The
case of Sub-Saharan Africa." Marginality: Addressing the nexus of poverty, exclusion and
ecology (2014): pag. 151-168.
17. Aminu, F. O., Rosulu, H. O., Balogun, E. O. S., & Babawale, O. H. (2018). Analysis of adoption
of sustainable land management practices for yam production in Osun State, Nigeria. Journal
of Agricultural Science and Practice, 3(6), 154-160.
18. Babalola, D. A. "Sustainable land management practices and production efficiency of maize
and cassava in Ogun State, Nigeria." A PhD thesis submitted to the Department of
Agriculture and Industrial Technology, Babcock University, Ogun State, Nigeria (2012).
19. Babalola, O., Mamalis, A., Lev-Tov, H. et al. Optical coherence tomography (OCT) of collagen
in normal skin and skin fibrosis. Arch Dermatol Res 306, 1–9 (2014).
https://doi.org/10.1007/s00403-013-1417-7
20. Olarinre Abiola Adebunmi* , Oladeebo Job Olatunji, Olarinde Luke O., Effects of Land
Management Practices on Food Insecurity among Farming Households in Osun State,
Nigeria, J. Food Secur., 7 (3) (2019), pp. 97-102
21. Lisa M. van den Berg, Elsa L. Dingkuhn, Noel Meehan, Lilian O'Sullivan, Investigating
bottlenecks hampering the adoption of water quality-enhancing practices for sustainable
land management in Ireland, Journal of Environmental Management, Volume 345, 2023,
118741
https://doi.org/10.1016/j.jenvman.2023.118741
22. Adetomiwa Kolapo, Adekunle John Didunyemi, Oluwatoba John Aniyi, Oluwatosin Emmanuel
Obembe, Adoption of multiple sustainable land management practices and its effects on
productivity of smallholder maize farmers in Nigeria, Resources, Environment and
Sustainability, Volume 10, 2022, 100084,
https://doi.org/10.1016/j.resenv.2022.100084.
23. Imagine preluată de pe site-ul: https://www.researchgate.net/figure/Aridity-and-soil-
degradation-zones-in-Africa_fig1_317336067

11
24. Luay Jum'a, The impact of green supply chain management practices on sustainable
development goals: The case of mining sector in Jordan, Environmental Development,
Volume 48, 2023, 100934,
https://doi.org/10.1016/j.envdev.2023.100934.
25. Rami Al Rawashdeh, Gary Campbell, Awwad Titi, The socio-economic impacts of mining on
local communities: The case of Jordan, The Extractive Industries and Society, Volume 3, Issue
2, 2016, Pages 494-507,
https://doi.org/10.1016/j.exis.2016.02.001.
26. Parag Kadam, Nicholas Magnan, Puneet Dwivedi, A spatial dependence approach to
assessing the impacts of Sustainable Forestry Initiative’s Fiber Sourcing certification on
forestry Best Management Practices in Georgia, United States, Forest Policy and Economics,
Volume 157, 2023, 103071
https://doi.org/10.1016/j.forpol.2023.103071
27. Parag Kadam, Puneet Dwivedi, Chase Cook, Chantal Tumpach, Robert Izlar, Tommy Carroll,
The role of a fiber sourcing standard in the sustainable management of forests in Georgia,
United States, Trees, Forests and People, Volume 5, 2021, 100110,
https://doi.org/10.1016/j.tfp.2021.100110.
28. Parag Kadam, Puneet Dwivedi, Caroline Karnatz,
Mapping convergence of sustainable forest management systems: Comparing three
protocols and two certification schemes for ascertaining the trends in global forest
governance, Forest Policy and Economics, Volume 133, 2021, 102614,
https://doi.org/10.1016/j.forpol.2021.102614.
29. Yangmei Zeng, Ke He, Junbiao Zhang, Ping Li, Adoption and ex-post impacts of sustainable
manure management practices on income and happiness: Evidence from swine breeding
farmers in rural Hubei, China, Ecological Economics, Volume 208, 2023, 107809,
https://doi.org/10.1016/j.ecolecon.2023.107809.
30. Dan Pan, Jing Tang, Liguo Zhang, Mimi He, Chih-Chun Kung, The impact of farm scale and
technology characteristics on the adoption of sustainable manure management
technologies: Evidence from hog production in China, Journal of Cleaner Production, Volume
280, Part 1, 2021, 124340,
https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2020.124340.
31. David Chadwick, Jia Wei, Tong Yan'an, Yu Guanghui, Shen Qirong, Chen Qing,
Improving manure nutrient management towards sustainable agricultural intensification in
China, Agriculture, Ecosystems & Environment, Volume 209, 2015, Pages 34-46,
https://doi.org/10.1016/j.agee.2015.03.025.
32. Vempalli Sudharsan Varma, Ranjan Parajuli, Erin Scott, Tim Canter, Teng Teeh Lim, Jennie
Popp, Greg Thoma, Dairy and swine manure management – Challenges and perspectives for
sustainable treatment technology, Science of The Total Environment, Volume 778, 2021,
146319,
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2021.146319.
33. Yisihak Dangiso, Kebede Wolka, Assessing sustainable management practices of expert-
introduced physical soil and water conservation measures, Environmental Challenges,
Volume 13, 2023, 100780,
https://doi.org/10.1016/j.envc.2023.100780.

12
34. Kebede Wolka, Jan Mulder, Birhanu Biazin, Effects of soil and water conservation techniques
on crop yield, runoff and soil loss in Sub-Saharan Africa: A review, Agricultural Water
Management, Volume 207, 2018, Pages 67-79,
https://doi.org/10.1016/j.agwat.2018.05.016.
35. Atnafu Degfe, Amsalu Tilahun, Yadeta Bekele, Bayu Dume, Obsu Hirko Diriba,
Adoption of soil and water conservation technologies and its effects on soil properties:
Evidences from Southwest Ethiopia, Heliyon, Volume 9, Issue 7, 2023, e18332,
https://doi.org/10.1016/j.heliyon.2023.e18332.
36. Guangxin Zhang, Yan Zhang, Dehao Zhao, Shiju Liu, Xiaoxia Wen, Juan Han, Yuncheng Liao,
Quantifying the impacts of agricultural management practices on the water use efficiency for
sustainable production in the Loess Plateau region: A meta-analysis, Field Crops Research,
Volume 291, 2023, 108787,
https://doi.org/10.1016/j.fcr.2022.108787.
37. Yanlong Chen, Jianglan Shi, Jinjin Dong, Yuhong Wu, Cui Li, Yin Ye, Xiaohong Tian, Yuheng
Wang, Synergistic improvement of soil organic carbon storage and wheat grain zinc
bioavailability by straw return in combination with Zn application on the Loess Plateau of
China, CATENA, Volume 197, 2021, 104920,
https://doi.org/10.1016/j.catena.2020.104920.
38. Yüze Li, Duanpu Song, Pengfei Dang, Lina Wei, Xiaoliang Qin, Kadambot H.M. Siddique,
Combined ditch buried straw return technology in a ridge–furrow plastic film mulch system:
Implications for crop yield and soil organic matter dynamics, Soil and Tillage Research,
Volume 199, 2020, 104596,
https://doi.org/10.1016/j.still.2020.104596.
39. Lynda Andeobu, Santoso Wibowo, Srimannarayana Grandhi, Artificial intelligence
applications for sustainable solid waste management practices in Australia: A systematic
review, Science of The Total Environment, Volume 834, 2022, 155389,
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2022.155389.
40. Tan Yigitcanlar & Federico Cugurullo, 2020. "The Sustainability of Artificial Intelligence: An
Urbanistic Viewpoint from the Lens of Smart and Sustainable Cities," Sustainability, MDPI,
vol. 12(20), pages 1-24, October.
41. Wilts, H.; Garcia, B.R.; Garlito, R.G.; Gómez, L.S.; Prieto, E.G. Artificial Intelligence in the
Sorting of Municipal Waste as an Enabler of the Circular Economy. Resources 2021, 10, 28.
https://doi.org/10.3390/resources10040028

13