Școala Biblică de Vacanță

FBI: Investigații Biblice Fenomenale

(Descifrare inversă)

- «Cazul 1»-
(Dialogul și istoriile biblice pot fi înscenate. Pentru aceasta, găsiți în prealabil
costume sau elemente ale costumelor corespunzătoare; uneori, puteți găsi și câte
o secvență dintr-un desen animat pe această temă.)

Salutarea copiilor
Joc de cunoaștere
Descrierea jocului:
Rugați copiii să stea în cerc. Spuneți-le că fiecare dintre ei urmează să-și spună
numele făcând totodată un anumit gest. De exemplu: Ana ridică mâna dreaptă în
sus, iar ceilalți trebuie să repete în cor numele și gestul ei. Serghei bate o dată din
palme și, din nou – toți repetă în cor numele și gestul lui, ș.a.m.d. Toți copiii
trebuie să facă acest exercițiu. Pentru a complica jocul, instructorul poate numi la
întâmplare numele lor, iar copiii să facă gestul care corespunde numelui respectiv.
Cântare cu gesturi
Introducerea temei
Cine dintre voi știe ce înseamnă FBI? FBI reprezintă o agenție federală de
securitate internă. Pe parcursul acestei săptămâni și noi vom face anumite
cercetări, investigații, iar sarcina noastră se numește „Investigații Biblice
Fenomenale”.
(Ideea constă în faptul de a utiliza cât mai mulți termeni din domeniul
investigațiilor și al activităților judiciare pentru a crea un interes mai mare
pentru investigațiile voastre.)
Astăzi vom investiga cazul „Lovitura cu un obiect contondent”.
Ce am reușit să aflăm? Avem probe. Știți ce este o probă? Proba este un obiect
sau o circumstanță care incriminează (învinuiește) ceva.
Noi dispunem de câteva probe.

1
Proba №1 — Trauma a fost provocată de o lovitură puternică.
Și Proba №2:
Naratorul: Pentru protejarea celor nevinovați, numele și locurile săvârșirii acțiunii
sunt fictive. (participanții la scenetă să fie îmbrăcați corespunzător)
Soldatul: Dragă, n-o să-ți vină să crezi ce zi am avut. Nici nu știu cum de-am rămas
în viață!
Soția: Eu ți-am spus să nu mergi acolo, dar tu n-ai ascultat.
Soldatul: Da, desigur, ai avut dreptate, dragă. Dar tu nu ai fost acolo și nici nu-ți
imaginezi ce s-a întâmplat acolo.
Soția: Dar unde este sabia tatălui meu?
Soldatul: [în șoaptă] Am lăsat-o în tabăra Efes-Damim.
Soția: Păi, dacă-i așa, soldatule, cu stângul înainte – marș la drumul Shearim și
adu-mi-o.
Soldatul: Nu pot. Mă vor omorî.
Soția: Hmm, dacă nu te duci, nici aici nu ai prea multe șanse.
Soldatul: Știu că te superi, dar oricum nu mă duc după sabia tatălui tău.
Soția: [Oftează] De ce nu îl iei cu tine pe Voinic sau, și mai bine, pe fratele său mai
mare dacă tot ți-e frică.
Soldatul: Nu pot. Pe el deja l-au omorât. Suntem învinși.
Soția: [scapă vasul din mână, vasul se răstoarnă și făina se împrăștie pe jos] Dragul
meu, ce s-a întâmplat totuși?
Soldatul: Doar ți-am spus, o istorie groaznică. Am năvălit în tabăra Efes, știi unde e
– lângă Soco. Aveam șanse să câștigăm toată luna și fratele mai mare al lui Voinic
îi provoca în fiecare zi la duel și a râs foarte mult de ei. Era atât de amuzant, încât
ne-am relaxat și chiar nu ne mai puneam armura, pur și simplu priveam cum își
bătea joc de ei. Am lăsat sabia tatălui tău în cort pentru ca să nu o pierd.
Soția: În cort? Apropo de cort – l-ai adus?
Soldatul: Nu.
Soția: Hmm, atunci cu ce vom merge în călătorii anul acesta?
Soldatul: Draga mea, nimeni nu mai are nici sabie, nici cort, eu am noroc că sunt
rapid. Zi mulțumesc că am ajuns acasă, nu toți au reușit.
Soția: Ei bine, important că ești acasă. Mi-a fost dor de tine. Ne vom descurca noi
cumva cu celelalte.
Soldatul: Și mie mi-a fost dor.
Mai există o probă. La locul săvârșirii acțiunii au fost găsite cinci pietre netede
(arătați-le copiilor).
Arheologie

2
Aceasta este fotografia ruinelor vechiului Gat, acolo unde s-a întâmplat totul.
(arătați copiilor fotografia cu ruinele rămase). Orașul antic Gat, descoperit în Tel-
Țafit la poalele munților Iudeei, fusese cândva un oraș impunător al filistenilor în
sec. X î.e.n. (Legendarul oraș Gat a fost distrus mai târziu în 830 î.e.n de către
Azail, împăratul Aram-Damascului. Linkul:
https://kulturologia.ru/blogs/010316/28638/. Indiciu – acesta era orașul natal al
filisteanului Goliat).

Proba №5 (pe scenă să fie urmele lui Goliat și ale soldaților – iar acest loc să fie
împrejmuit cu lentă).
Secret : Urmele mari îi aparțin lui Goliat, iar urmele mici – celorlalți soldați.
Deci, dragi ofițeri ai FBI-lui, ați aflat despre ce istorie biblică este vorba? Este cazul
lui David și Goliat și l-am rezolvat datorită vouă!
Istoria biblică
David și Goliat
1 Samuel 17:1-53
Stând pe câmpul de luptă între israeliți și filisteni, David știa că poate fi învingător
în această luptă. Dumnezeu era de partea lui, de aceea el nu putea fi înfrânt, deși
simțea că celorlalți soldați le era frică când priveau la gigantul înalt de trei metri
care se pregătea să atace. Goliat avea o înălțime uriașă și se încumeta să-i
batjocorească pe israeliți. Nimeni nu voia să lupte cu acest filistean războinic.
David era prea tânăr pentru a fi soldat, era doar un păstor, dar se deosebea prin
curajul său. La vârsta lui reușise să omoare un leu și un urs cu mâinile goale.
Acum, Dumnezeu era de partea lui în această luptă. El știa că, luptând în numele
lui Dumnezeu, nu va putea fi înfrânt.

3
David a găsit cinci pietre netede, a luat-o pe una dintre ele și a pus-o în praștie
(puteți demonstra pe monitor ce este o praștie). Trupul neândemânatic al lui
Goliat înainta spre el. David rotea praștia căutând un moment potrivit. El a
aruncat piatra care a nimerit exact între ochii lui Goliat. Goliat a căzut mort la
pământ. Văzând cum a căzut eroul lor, armata filisteană a dat bir cu fugiții.
Această istorie ne ajută să înțelegem că Dumnezeu are diferite căi pentru a aduce
la îndeplinire planul Său.
Gândul central din această istorie – chiar dacă sunt mic, pot face lucruri mari.
Versetul de memorizat:
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de
pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29:11
Luați 3 coli de hârtie A3. Scrieți pe prima coală – „Căci Eu ştiu gândurile pe care le
am cu privire la voi”. Pe a doua coală – „gânduri de pace, şi nu de nenorocire,”. Pe
a treia coală – „ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Ieremia 29:11
Împărțiți copiii în trei echipe. Fiecare echipă va primi câte o coală de hârtie pe
care este scris o parte din verset. Oferiți-le copiilor timp ca să învețe partea
respectivă pe de rost. La sfârșit, fiecare echipă va trebui să rostească în cor partea
de verset pe care au învățat-o. Apoi fixați pe tablă toate cele trei coli, iar copiii să
spună împreună versetul de la început până la sfârșit.
Întrebați dacă sunt doritori care să spună tot versetul pe de rost. Acei copii care
vor spune tot versetul, vor fi premiați.
ADN-ul lui Dumnezeu
Ce am aflat despre Dumnezeu din această istorie? Dumnezeu își aduce la
îndeplinire planurile Sale prin intermediul oamenilor.
Joc
Propuneți copiilor să arate cât de mare era Goliat (să se ridice în vârful degetelor
de la picioare și să ridice mâinile în sus) și cât de mic era David în comparație cu el
(să se aplece sau să se ghemuiască)! Instructorul explică regulile jocului:
Când voi spune numele „David”, trebuie să vă aplecați; când voi spune numele
„Goliat”, să vă ridicați.
Instructorul spune un nume al unui copil și un nume al unuia dintre acești doi eroi
biblici. De exemplu: „Serghei Goliat”, sau „Ion David”!. Pentru a face jocul mai
dificil, numele trebuie să fie pronunțate repede și candidații se numesc la
4
întâmplare, nu pe rând (observați că cei mai mici reacționează de obicei mai
prompt). Cel care greșește, iese din joc. Câștigă cei mai atenți și sunt premiați.
Discuții în baza întrebărilor:
1. Dacă ați ști ce urmări vor avea faptele voastre, ce ați schimba din ceea ce
obișnuiți să faceți?
Merită să cumpărăm bilete de loterie? De ce?
E bine să ne străduim să ne îmbrăcăm întotdeauna la modă? De ce?
E bine să petrecem mult timp pe telefon? Care pot fi consecințele?
Dumnezeu dorește ca noi să procedăm cu înțelepciune și să nu uităm de
consecințele deciziilor noastre. Astăzi am înțeles că Dumnezeu ne poate folosi în
lucrarea Sa chiar dacă încă nu suntem maturi.
David avea experiență cu Dumnezeu și de aceea s-a încrezut în El în timpul
bătăliei cu Goliat.
„Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din
mâna acestui filistean.” 1 Samuel 17:37
Cine știe cum a ajuns David pe câmpul de luptă? Citiți în 1 Samuel 17:17-20. David
a primit ocazia să-l omoare pe uriaș pentru că le slujea fraților săi.
Joc în aer liber
Lucrul manual: „Insigna detectivului” (într-un document separat – Cazul №1)
Servirea gustărilor
Temă pentru acasă
Faceți un lucru pe parcursul acestei săptămâni pe care nu îl faceți de obicei. Spre
exemplu, ceva ce fac părinții voștri: spălați vesela în fiecare zi. Observați cum vă
ajută Dumnezeu să înfăptuiți lucruri mărețe.

- «Cazul 2» -

Salutarea
Jocul continuă cunoașterea „Cercul istoric”
Descrierea jocului:
Așezați scaune în două cercuri – un cerc să fie format în interiorul celuilalt cerc.
Scaunele (conform numărului copiilor) din cercul din interior să fie cu fața spre
scaunele din cercul exterior – față în față. Copiii să se așeze pe scaunele din
ambele cercuri. Spuneți-le că urmează să le dați o temă pentru discuție și copiii
5
care cor fi față în față vor dicuta la tema respectivă. Peste câteva minute, copiii
din cercul din interior să se mute cu un loc spre stânga. Astfel, vor putea forma
pereche cu altcineva.
Sugestii de teme:
1. Cele mai interesante vacanțe din viața mea.
2. O faptă bună pe care am făcut-o.
3. O persoană pentru care mă rog mereu (și de ce).
4. Activitățile mele preferate.
5. Mâncarea mea preferată.
6. Cum reacționez atunci când sunt criticat.
7. Ce succese am obținut în viață ș.a.

Cântare cu gesturi
Astăzi, vom continua investigațiile noastre. Urmează să cercetăm „Cazul despre
trupul pierdut”.
Naratorul: Pentru protejarea celor nevinovați, numele și locurile săvârșirii acțiunii
sunt fictive.
Detectivul: Fotografiați aceste urme de picioare.
Expertul: Bine. Deja am observat două tipuri de urme ce aparțin unor bărbați. Se
vede că acești bărbați fugeau.
Detectivul: Mai avem și urme de bocanci – probabil sunt ale străjerilor... să vedem
ce au făcut ei.
Expertul: Dar acestea – sunt foarte mici. Posibil să fie urmele a 2-3 femei de
statură medie.
Detectivul: [analizează și mai observă alte urme] Dar ce e cu aceste urme mari
care vin dinspre [analizează]… expert?
Expertul: Da? [lasând fotoaparatul]
Detectivul: De câte ori ți-am zis să nu lași urme la locul infracțiunii?
Expertul: [înghițind noduri] Mda…, m-ai avertizat că aș putea fi concediat pentru
astfel de încălcări.
Detectivul: Pe acolo ai mers?
Expertul: Nu.
Detectivul: Gândește-te bine dacă ai mers pe acolo, dacă doar te-ai uitat sau chiar
dacă te-ai gândit la praful din acel loc?
Expertul: Nu, cu siguranță nu!

6
Detectivul: dacă tu nu ai fost acolo și nici eu nu am fost, atunci de unde au apărut
aceste urme mari [indicând la urmele mari] și de ce sunt doar într-un singur loc și-
atât?
Expertul: Se pare că femeile au adus ceva aici.
Detectivul: Mda... dar nu era ceva foarte mare, poate doar niște sticle și cârpe.
Expertul: Da, cu atât mai mult că femeile nu puteau duce ceva greu, mai ales dacă
fugeau.
Detectivul: Nu înțeleg. Sunt câteva urme ale unor picioare goale care ies din
peșteră, dar nu sunt și cele care duc spre peșteră. Deci, avem urmele bărbaților
care fugeau, câteva urme de bocanci și aceste urme mari apărute de nicăieri și
care duc spre acel munte mare.
Expertul: Probabil noapte avusese loc un cutremur. Chiar dacă grădina arată
foarte îngrijită.
Detectivul: Ce ai spus acum?
Expertul: Că grădina arată îngrijită?
Detectivul: Nu, înainte de asta…
Aduceți obiecte în calitate de probe. (o sticlă de unguent, pânză, bani, o pălărie a
unui grădinar și fotografii care confirmă că acțiunea într-adevăr a avut loc.)
Proba 1 – arătați-o pe monitor. Linkul - https://ruvera.ru/krest „Monograma IX cu
coroană” a fost descoperită în catacombe împreună cu multe alte simboluri
secrete (în jur de 350). (Indiciu: ea simbolizează biruința lui Isus asupra morții și
era purtată de soldații romani).
Mai dispunem de niște probe – mirul Mariei Magdalena, banii străjerilor,
grădinarul și pălăria lui – Maria a crezut că este grădinar.
Cine știe deja ce istorie vom investiga astăzi? (cei care răspund corect, vor fi
premiați).
Haideți să începem rezolvarea cazului.
Istoria biblică
«Învierea lui Hristos»
Noul Testament: Matei 28; Ioan 20:6-9
Spre uimirea ucenicilor, tot ce a fost prevestit de Isus se împlinise! L-au vândut pe
Isus, L-au chinuit, apoi L-au răstignit. Peste trei zile, preoții cei mai de seamă se
întâlniseră cu străjerii dis-de-simineață și fusese înștiințați de cele întâmplate.
Un înger al Domnului s-a coborât și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a
șezut pe ea. Înfățișarea lui era asemenea fulgerului și îmbrăcămintea lui era albă
ca zăpada. Străjerii au mai povestit că s-au înspăimântat foarte tare și că,
tremurând de frică, au căzut ca morți. Și preoții cei mai de seamă făcuseră un
7
plan: ei i-au mituit pe străjeri cu o sumă mare de bani și le-au poruncit să mintă și
să spună că „ucenicii Lui au venit noaptea [...] și L-au furat”. Preoții le garantaseră
siguranța în schimbul tăcerii lor.
Când Maria Magdalena și Maria s-au dus la mormânt, Îngerul le-a zis: „Nu vă
temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat,
după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul şi duceţi-vă repede de
spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră
în Galileea; acolo Îl veţi vedea.”
Femeile au plecat repede de la mormânt. Pe drum, L-au întâlnit pe Isus care le-a
zis: „Pace vouă! Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în
Galileea; acolo Mă vor vedea.”
Petru și Ioan voiau să vadă totul cu ochii lor și s-au grăbit spre mormânt. Intrând,
au văzut doar fâșiile de pânză jos. Când au văzut aceste probe, au crezut ce li se
spusese – că Isus într-adevăr a înviat din morți!
Dacă Dumnezeu promite ceva, neapărat va împlini promisiunea Sa. Dumnezeu
este credincios cuvintelor Sale, chiar dacă avem impresia că lucrurile nu merg așa
cum ar trebui.
Discuții în baza întrebărilor:
1. Ucenicii s-au ascuns pentru că nu au perceput corect moartea lui Hristos.
Credeți că toți înțeleg corect Cuvântul lui Dumnezeu? Cum vă puteți da seama
dacă înțelegeți Biblia corect sau nu?
2. Străjerii au fost sub presiune și nu au povestit că Isus înviase. Ce vă împiedică
pe voi să spuneți oamenilor despre Dumnezeu?
Credeți că prietenii voștri ar putea să pună presiune pe voi ca să nu spuneți
adevărul sau să nu vă comportați bine? Discutați despre presiunile interioare care
ne fac egoiști, iubitori de sine. Este ușor să alegi să faci ceva inutil care poate fi
benefic în cantități moderate și dăunător în exces. Nu uitați de presiunea din
partea familiei. Rudele vă vor ruga să nu vorbiți despre Isus. E posibil de găsit un
echilibru în fiecare dintre aceste situații, cei dragi vouă s-ar putea să pretindă să-i
respectați și să cedați la anumite principii, dar, totodată, și Dumnezeu așteaptă
din partea noastră să-I fim loiali Lui.
3. Dumnezeu a ales femeile ca să transmită vestea ucenicilor. Ce s-ar fi întâmplat
dacă ucenicii nu le-ar fi ascultat? Cum să fim siguri că nu neglijăm mesajul lui
Dumnezeu pe care ni-l trasmite prin intermediul oamenilor?
Memorează versetul:
„Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos,
Domnul nostru.” 1 Corinteni 1:9

8
Rostiți cu toții în cor acest verset de câteva ori. Apoi îndepliniți această însărcinare
– scrieți versetul pe pahare de unică folosință. Materiale necesare:
Pe primul pahar de unică folosință – „Credincios este Dumnezeu
Pe al 2-lea pahar de unică folosință – care v-a chemat
Pe al 3-lea pahar de unică folosință – la părtășia
Pe al 4-lea pahar de unică folosință - cu Fiul Său
Pe al 5-lea pahar de unică folosință – Isus Hristos,
Pe al 6-lea pahar de unică folosință – Domnul nostru.”
Pe al 7-lea pahar de unică folosință – 1 Corinteni 1:9
Numărul seturilor de pahare trebuie să fie același cu numărul echipelor. Împărțiți
copiii în echipe și dați fiecărei echipe câte un set de pahare cu versetul scris. Va
câștiga echipa care va aranja versetul în ordinea corespunzătoare (și va fi
premiată).
ADN-ul lui Dumnezeu
Ce am aflat despre Dumnezeu din această istorie? Dumnezeu vrea ca noi să
cunoaștem și să înțelegem scopul venirii lui Isus pe pământ.
Joc
Copiii să se gândească la trei lucruri care: a) pot fi ascunse și găsite, b) pot fi
ascunse, dar nu pot fi găsite, c) pot fi ascunse, dar descoperite de sine stătător (să
iasă singure la iveală).
Ascundeți ceva în clasă și propuneți-le copiilor să găsească lucrul respectiv (cel
care-l găsește va fi premiat).
„Jocul – Fotbal cu baloane”
Împărțiți copiii în două echipe, așezați-i pe scaune sau chiar pe jos în două rânduri
cu distanța de 1 metru între membrii echipei.
Marcați porțile echipei.
Conducătorul începe jocul aruncând balonul în mijlocul lor. Jucătorii trebuie să
stea pe loc. Scopul jocului – să bată goluri adversarilor. La fel ca la fotbal, dacă
balonul iese din teren, conducătorul îl aduce înapoi în teren. Echipa care va marca
mai multe goluri va câștiga (echipa câștigătoare va fi premiată).
Concluziile jocului:
Uneori, Dumnezeu ne vorbește ceva chiar prin adversarii noștri. Să nu ratăm
ocazia de a auzi mesajul!
Joc în aer liber
Lucrul manual: „Agendă pentru notițe” (într-un document separat – Cazul №2)
Temă pentru acasă
Povestiți o întâmplare când ați crezut că aveți necazuri, dar totul s-a terminat cu
bine. Astfel, ați primit o lecție importantă de la Dumnezeu.

9
 -- «Cazul 3» --

Salutarea
Jocul „Ești deosebit”
Materiale necesare: Hârtie și creion pentru fiecare copil, câte o inimioară tăiată
din hârtie colorată (de dorit să fie de diferite culori)
Descrierea jocului:
Dați-le copiilor inimioarele din hârtie și spuneți-le să-și scrie numele lor pe ele.
Strângeți inimioarele de la ei, amestecați-le și împărțiți-le din nou copiilor la
întâmplare. Spuneți-le copiilor că Dumnezeu ne-a creat deosebiți și că fiecare
dintre noi are multe calități bune. Copiii trebuie să scrie pe cealaltă parte a
inimioarei calitățile bune pe care le are persoana a cărui nume era scris pe
inimioara care i-a nimerit. Oferiți-le 15 minute să se gândească și să scrie pe scurt
caracteristicile potrivite. Apoi, fiecare copil se va ridica pe rând și va citi doar
calitățile pe care le-a scris, iar ceilalți copii trebuie să ghicească despre cine este
vorba. Înainte de a citi calitățile, trebuie să spună: „Această persoană creată de
Dumnezeu este deosebită pentru că....” De exemplu: pictează frumos, este
modestă, liniștită, tăcută, cu gusturi bune ș.a. Când vor fi citite și ghicite toate
calitățile, puteți să fixați inimioarele pe perete pentru a le aduce aminte copiilor
că Dumnezeu i-a creat deosebiți.
Cântare cu gesturi
„Cazul persoanei aruncate peste bord”
Astăzi vom investiga cazul unui om care a fost aruncat peste bord.
Avem o probă – convorbirea telefonică dintre Căpitanul corabiei și Garda de
Coastă.
Naratorul: Pentru protejarea celor nevinovați, numele și locurile săvârșirii acțiunii
sunt fictive.
Căpitanul: Trebuie să raportez ceva.
Garda de Coastă: Bine, există formulare standard pentru comunicarea situațiilor
excepționale. Ce formular vă trebuie?
Căpitanul: Omul de peste bord.
Garda de Coastă: Așa... Cum ați reușit să-l salvați?
Căpitanul: Păi, nu am reușit, domnule.
Garda de Coastă: Ce vreme era? Ați fost și dumneavoastră prins de această
furtună?
Căpitanul: Da, domnule. Abia de am scăpat teferi.
10
Garda de Coastă: Și ați pierdut și încărcătura? Dacă ați pierdut și încărcătura, și
personalul, trebuie să îndepliniți un anumit formular.
Căpitanul: Acest om era un pasager.
Garda de Coastă: Clar... atunci mai trebuie să îndepliniți un formular suplimentar
pentru a putea anunța familia decedatului. Avea lucruri personale?
Căpitanul: Mmm, dar nu sunt sigur, domnule, că a murit.
Garda de Coastă: L-ați pierdut în largul mării în timpul unei furtuni năprasnice, așa
e?
Căpitanul: S-a întâmplat chiar când furtuna era în toi.
Garda de Coastă: Dar ați încercați să vă întoarceți după el?
Căpitanul: Da, dar el putem zice că... a dispărut până să reușim noi să îl ajutăm.
Proba 2: Dovada
Aduceți obiecte în calitate de probe: cârlig pentru pescuit

Proba 3 Arheologia
Capitala Asiriei, Ninive, a fost cândva un oraș imens cu o populație de mai bine de
150 000 de locuitori, cu palate grandioase și cetăți mari de întărire.
În această fotografie https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9D%D0%B8%D0%BD
%D0%B5%D0%B2%D0%B8%D1%8F#/media/
%D0%A4%D0%B0%D0%B9%D0%BB:Nineveh_Adad_gate_exterior_entrance_far2.
JPG sunt ilustrați pereții cetății antice – Ninive – unii au rezistat până în zilele
noastre, iar alții au fost restaurați.
(Indiciu: Dumnezeu l-a trimis pe Iona chiar în Ninive)
Proba №5 Istoria biblică
Secret: După ce corăbierii „au tras la sorți”, norul întunecat dispăruse și furtuna se
potolise.
Cine și-a dat seama despre ce istorie e vorba? (se oferă premiu pentru răspunsul
corect)
Cazul este rezolvat!
Istoria biblică. Despre Iona
11
Vechiul Testament: Iona 1
În orașul Ninive se petreceau lucruri groaznice, locuitorii trăiau în păcat –
Dumnezeu a văzut acest lucru și l-a trimis acolo pe Iona să predice. Dumnezeu
voia ca ei să înceteze să păcătuiască. Dar Iona a decis să nu asculte și să fugă. A
urcat într-o corabie care se îndrepta spre Tars. Când corabia a ajuns în largul
mării, s-a stârnit o furtună mare. Dar Iona s-a culcat liniștit să doarmă. Căpitanul l-
a găsit pe Iona și l-a întrebat: cum poți dormi în așa furtună? Corăbierii știau că,
cel mai probabil, corabia va naufragia și voiau să știe de ce le-a trimis Dumnezeu o
astfel de pedeapsă. Au tras la sorți pentru a afla din vina cui se întâmplau toate.
Sorțul a căzut pe Iona. Iona a recunoscut păcatul său și le-a propus să-l arunce în
mare. Corăbierii nu voiau să omoare un om nevinovat, de aceea încercau din
toate puterile să ajungă la mal. Dar furtuna era mai puternică. În cele din urmă, au
înțeles că unica lor șansă de a supraviețui era de a-l arunca pe Iona în mare.
De îndată ce Iona a căzut în mare, furtuna s-a potolit... corabia era salvată! Dar la
Iona a venit un pește imens și l-a înghițit. 3 zile și 3 nopți Iona a stat în pântecele
acelui pește și unicul lucru pe care îl putea face era să se roage. Îi cerea iertare
Domnului pentru păcatul său și se căia. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și i-a
poruncit peștelui să-l verse pe Iona pe pământ.
Discuții în baza întrebărilor:
1. Haideți să ascultăm atent ce scrie Biblia în Luca 11:30. Ce asemănări vedeți
între istoria lui Iona și cea a lui Isus?
Voi propune o listă cu lucruri posibile asemănătoare, iar voi să ridicați pixul atunci
când acele lucruri vor coincide.
• 3 zile în mormânt/în pântecele peștelui
• Au predicat Cuvântul lui Dumnezeu
• Drum lung/Călătorie lungă
• Au adormit în corabie în timpul furtunii
• Au potolit furtuna
• Au predicat pentru pocăință
• Adevărații lor ucigași au încercat să se spele pe mâini și să omoare pe cineva
nevinovat
• Au fost alungați din ochii lui Dumnezeu
• Smochinul – copacul din afara orașului
2. Care e diferența între a nu asculta și a nu împlini instrucțiunile?
Pe de o parte, aceste istorii se aseamănă, întrucât rezultatele sunt la fel. În orice
caz, ei nu au făcut ce li se ceruse. Vedem în Biblie că lui Dumnezeu îi pasă de
sentimentele și motivele acțiunilor noastre. Dar, uneori, noi ne îndreptățim
declarând că nu putem fi responsabili de acțiunile noastre.
12
Propuneți copiilor să discute mai aprofundat pe această temă.
3. Care sunt acele fapte într-atât de rele, încât să nu poată fi iertate?
Discutați cu copiii despre diferite fapte rele. De exemplu, a lua viața cuiva în mod
deliberat (infractorilor) sau atunci când persoana care păcătuiește nici nu încearcă
să devină mai bună.
Iona nu voia ca Dumnezeu să îi ierte pe locuitorii Ninivei, dar El este milostiv și ne
iartă pe toți, pentru că totuși i-a iertat pe locuitorii Ninivei când s-au pocăit.
ADN-ul lui Dumnezeu
Ce am aflat despre Dumnezeu din această istorie? Dumnezeu vrea ca noi să
ascultăm întotdeauna de El.
Gândul central:
Atunci când înțeleg că am păcătuit, trebuie să mă pocăiesc și să nu mai
păcătuiesc.
Memorează versetul:
„Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă
păcatele”. Faptele Apostolilor 3:19
Scrieți câte un cuvânt din verset pe foi A4. Fixați foile pe tablă și spuneți împreună
versetul de câteva ori. Când veți vedea că l-au învățat, propuneți-le copiilor un
joc. Trebuie să fie 13 persoane, la fel ca numărul cuvintelor din verset – dacă sunt
mai puțini copii, dați unui copil mai multe cuvinte.
Dați fiecărui copil câte un cuvânt din verset. Când începe să se audă o melodie,
copiii aleargă haotic prin sală. Când se oprește melodia, ei trebuie să se aranjeze
în ordinea versetului, apoi să-l rostească (dacă s-au isprăvit cu însărcinarea de sine
stătător, vor fi premiați). Apoi invitați ceilalți copii care încă nu au participat.
Străduiți-vă să participe cât mai mulți copii la acest joc.
E timpul pentru distracții!
Jocul: Codița peștelui
Dați fiecărui copil câte un ciorap vechi (sau ață, funie, hârtie sau pânză) care
poate fi pus în buzunarul de la spate sau la brâu astfel încât să atârne o bucată de
ciorap.

13
Scopul jocului – să-i prindă pe alți jucători de „codiță” și totodată să nu o piardă
pe a lor proprie. Orice jucător care și-a pierdut codița iese din joc și stă nemișcat,
dar, dacă poate lua codița cuiva care trece pe lângă el, poate continua jocul.
Joc în aer liber
Lucrul manual Nr. 1. «Decorarea sticlelor cu apă» (într-un document aparte
„Cazul 3”)
Lucrul manual Nr. 2 «Insulă din bezea»
Tăiați o bezea și înfigeți în ea un copac (din scobitori), puneți-o într-un vas cu apă
care va reprezenta oceanul.
Acoperiți bezeaua cu un pahar transparent. Puteți desena pe el peștișori și alte
animale marine care pot fi văzute de locuitorul imaginar al insulei.
Servirea gustărilor
Temă pentru acasă
Străduiți-vă să fiți cât mai atenți pe parcursul acestei săptămâni cu privire la
acțiunile greșite pe care le faceți sau la vorbele greșite pe care le spuneți și la
lucrurile ascunse pe care nu ați dori să le descopere cineva. Pocăiți-vă. Rugați-L pe
Dumnezeu să vă dea putere să conștientizați urmările înainte de a face ceva.
--- « Cazul 4» ---
Salutarea
Cine a îndeplinit tema pentru acasă? (ascultați răspunsurile copiilor, apreciați-i și
oferiți-le premii)
Jocul „Cade pătura”
Împărțiți copiii în două echipe și spuneți-le să se așeze jos unul în fața altuia (din
echipe diferite). Țineți ridicată o pătură între cei doi astfel încât să nu se vadă unul
pe celălalt. Să se apropie de pătură câte un copil din fiecare echipă. Când pătura
este lăsată brusc jos, cei care stau față în față trebuie cât mai repede să-și spună
numele unul altuia. Copilul care a uitat numele adversarului, trece în echipa
acestuia. Câștigă echipa care adună cât mai mulți jucători în echipă și primește
premii.
Cântare cu gesturi
Investigațiile noastre continuă și astăzi vom analiza „Cazul unui ajutor
necunoscut”

14
Avem o probă – discuția dintre un polițist și un trecător.
Naratorul: Pentru protejarea celor nevinovați, numele și locurile săvârșirii acțiunii
sunt fictive.
Polițistul 1: Cer scuze, domnule – eu și colegul meu am vrea să vă adresăm câteva
întrebări.
Trecătorul: Desigur, domnule ofițer, vă ascult.
Polițistul 1: Am fost înștiințați cu privire la un jaf și o bătaie de noaptea trecută.
Trecătorul: O, Doamne, tocmai din această cauză mă strădui să nu umblu
niciodată pe aceste drumuri noaptea de unul singur. Voi sunteți prea puțini și
infractorii bântuie pe drumuri.
Polițistul 1: [Uitându-se la coleg] Eu nu am spus nimic despre infractori, dar tu?
Polițistul 2: Nici eu nu am zis.
Polițistul 1: De unde știți că e vorba de infractori? Puteți să ne spuneți unde ați
fost dumneavoastră noaptea trecută?
Trecătorul: Hmm, am fost în vizită la familia mea în orașul de alături și noaptea
trecută mă întorceam acasă pe aici pentru că astăzi trebuia să fiu la serviciu.
Polițistul 1: А, deci ați fost pe drumuri noaptea trecută?
Trecătorul: Da
Polițistul 1: Ați observat cumva pe marginea drumului un bărbat cam de 1, 80 m,
murdar și bătut foarte tare?
Trecătorul: Nu… Posibil și să fi văzut ceva, dar nu am observat detaliile.
Polițistul 2: [Scoate agenda și scrie ceva]
Polițistul 1: Dumneavoastră nu l-ați văzut sau v-ați făcut că nu-l vedeți?
Trecătorul: Ascultați, trebuia să fiu disponibil pentru chemări de urgență de la
serviciu, nu puteam să mă implic în acel caz. Și dacă eram chemat chiar atunci? Nu
puteam ști din timp când voi fi chemat.
Polițistul 2: Ha-ha-ha. Nu a ajutat pentru că probabil l-ar fi chemat la serviciu...
interesant... dar ce serviciu aveți?
Trecătorul: Păi, nu mai contează.
Polițistul 1: Nu mai avem întrebări. Dacă vom mai avea nevoie, putem să vă
telefonăm?
Trecătorul: Da, oricând. Voi fi bucuros să vă ajut.
Polițistul 2: [Privește la trecător cu îndoială]
Avem probe și trebuie să le folosim la investigarea cazului și să identificăm
infracțiunea. Aduceți în clasă obiecte în calitate de probe: emplastru, tifon ș.a. , și
arătați-le copiilor.
Avem suficiente probe pentru a afla ce s-a întâmplat.
Prima probă – am găsit emplastrul și tifonul

15
A doua probă – cunoaștem locul unde a fost bătută victima. (Se poate de arătat
fotografia la monitor.)

A treia probă – este locul săvârșirii infracțiunii. Și iată ce vedem aici: (De
improvizat un colț unde să se fi săvârșit infracțiunea). Enumerați: o geantă goală și
niște monede aruncate, 2 perechi de urme ce aparțin preotului și fariseului pe
partea cealaltă a drumului, locul desenat unde a fost trupul victimei care a fost
luată de aici.)
(Indiciu: - Anume de aici l-a luat Samariteanul milos pe omul bătut pentru a i se
acorda ajutor.)
Având atâtea probe, putem începe rezolvarea cazului.

Istoria biblică despre Samariteanul Milos

Noul Testament: Luca 10:25-37 (Se poate de înscenat acestă istorie)
Un învățător al Legii s-a apropiat de Isus ca să-L ispitească spunându-I:
„Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Și Isus i-a răspuns cu
cuvinte mărețe: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe
tine însuţi.” Învățătorul, dorind să se îndreptățească, a întrebat: „Şi cine este
aproapele meu?” Isus, în loc să-i dea o listă cu numele oamenilor față de care
trebuia să-și manifeste bunătatea, i-a istorisit despre cum trebuie să procedeze cu
aproapele.
Pe drumul de la Ierusalim spre Ierihon, tâlharii au bătut zdravăn un om și i-au luat
hainele. El zăcea dezbrăcat în praf și sângera, nu putea nici să se miște. Pe alături
a trecut un preot. El nu s-a oprit să-l ajute, ci a trecut pe partea cealaltă a
drumului. Peste un timp, a mai trecut și un Levit (un om dintr-o familie bine
educată, temătoare de Dumnezeu). Văzându-l pe acel om, a trecut și el pe partea
cealaltă a drumului.
Apoi, tot pe acolo a trecut o a treia persoană – un străin care avea o altă religie și
care nu era privit cu ochi buni în biserică (Samariteanul). El a văzut omul și i s-a
făcut milă.
Samariteanul s-a oprit, i-a spălat și legat rănile, l-a dus la un han și a îngrijit de el.

16
„Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce
căzuse între tâlhari?”
Învățătorul a răspuns: „Cel ce şi-a făcut milă cu el”.
Și Isus i-a zis: „Du-te de fă şi tu la fel”.
Concluzia:
Trebuie să fiu bun față de toți așa cum a fost și Samariteanul Milos.

Discuții în baza întrebărilor:

1. Cum puteți deveni „aproape” pentru copilul nou-venit în clasă? Pentru săraci?
Pentru frățiorul sau surioara mai mică enervantă?
Lăsați copiii să povestească cum îi pot ei ajuta pe alții chiar dacă nu-și doresc asta
sau ce au de pierdut când îl ajută pe colegul nou. Discutați despre cât de greu e
să-l ajuți cu plăcere pe fratele sau pe sora mai mică.
2. Aduceți un exemplu când oamenii găsesc scuze pentru a nu ajuta. Și cum s-ar fi
comportat dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu și pe aproapele lor?
3. Descrieți o situație când cineva a încercat să respecte cu strictețe o regulă, dar
a fost nevoit să încalce o altă regulă mult mai fundamentală.
Puteți discuta despre regulile școlii, despre legile pe care ne impune poliția să le
respectăm și care sunt absurde.
De exemplu: ești certat când alergi pe coridoarele școlii, dar ai alergat ca să nu
întârzii la lecții. Sau ești certat pentru că vorbești în timpul lecției, dar ai vrut doar
să ceri o radieră de la colegul tău. Sau ești certat că ai rupt puloverul când ai sărit
gardul, dar ai făcut-o pentru a salva o pisicuță care se blocase… și ai fost pedepsit
acasă pentru puloverul rupt.

ADN-ul lui Dumnezeu

Ce am aflat despre Dumnezeu din această istorie? Dumnezeu vrea ca noi să îi
ajutăm pe alții.
Memorează versetul:
„Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi
vameşii?”. Мatei 5:46
Scrieți versetul într-un document aparte. Printați-l și tăiați aparte cuvintele din
verset. Faceți atâtea seturi, câte echipe aveți. Puneți fiecare set într-un plic.
Împărțiți copiii pe echipe. La o distanță de 5 metri de echipă, puneți un scaun pe
care să stea câte un plic cu versetul respectiv. Primul copil din echipă trebuie să
alerge să scoată toate cuvintele din plic și să caute primul cuvânt din verset, apoi
să îl pună la o margine și să se întoarcă la echipă. Următorul copil va trebui să
găsească al doilea cuvânt și să-l pună lângă primul. Și tot așa fiecare copil din

17
echipă va alerga să ordoneze versetul. Va câștiga echipa care va aranja prima
versetul corect și va fi premiată.
Cântare
Joc. Ajută-ți aproapele
Materiale necesare:
1. Jucării mari și moi sub formă de animale (sau jucării mari cu eroi sau păpuși
suficiente pentru toți copiii și câteva de rezervă pentru noii vizitatori).
2. Hârtie igienică
3. Emplastru
4. 2 mese
5. Bandă adezivă colorată
6. Bandă adezivă transparentă

Descrierea jocului:

1. Rupeți bucăți de hârtie igienică suficient de lungi ca să ajungă pentru

înfășurarea capului și trunchiului păpușii sau jucăriei. Pregătiți câte o bucată de
hârtie pentru fiecare jucător și câteva bucăți să fie de rezervă.
2. Utilizați banda adezivă colorată pentru a marca pe podea două terenuri mari în
formă de triunghi – între ele să fie suficient loc. În fiecare triunghi alegeți un colț
din care să fie startul. Puneți masa în alt colț – acolo va fi hanul. Și al treilea colț va
marca sfârșitul drumului.
Puneți pe masă hârtia igienică, banda adezivă transparentă și emplastrul.

Regulile jocului:
3. Dați fiecărui copil câte o jucărie moale și spuneți-i că este „aproapele” său.
Împărțiți copiii în două echipe egale și fiecare echipă să meargă la teritoriul său
triunghiular.
Aliniați fiecare echipă la start. Explicați-le că masa din colț reprezintă hanul
echipei lor, iar colțul gol – o parte de drum.
Fiecare echipă trebuie să-și aranjeze „aproapele” de-a lungul drumului și cât mai
aproape de colțul gol, apoi să se întoarcă la colțul de start.
La semnalul dumneavoastră, primul jucător va alerga pe drum, îl va căuta pe
„aproapele” său și, după ce l-a găsit, va fugi la hanul echipei sale. Acolo îi va
înfășura capul sau trupul cu hârtie igienică prinzând capătul hârtiei cu bandă
adezivă transparentă ca să nu se desfășoare. Apoi va trebui să îi pună un
emplastru undeva pe corpul aproapelui.

18
După ce va îndeplini aceste două însărcinări, jucătorul își va lua aproapele și va
alerga la linia de start a echipei sale atingându-l pe următorul jucător care
urmează să plece. Câștigă echipa care reușește prima să găsească toate jucăriile
cărora le acordă ajutor! (Este premiată)

Concluzii:
• Cum v-ați simțit când l-ați ajutat pe „aproapele” vostru? (permiteți-le doritorilor
să vorbească)
În ce mod se aseamănă aceasta cu ceea ce a făcut samariteanul milos din istoria
biblică? (Samariteanul a legat rănile celui rănit și l-a dus într-un han pentru a-i
acorda ajutor)
De ce credeți că lui Dumnezeu îi place când noi îi ajutăm pe alții? (Pentru că El îi
iubește pe toți și vrea ca și noi să îi iubim, ș.a.)
Rugați-vă împreună cu copiii:
Dumnezeule scump, știm că Tu îi ajuți pe toți cei care au nevoie de ajutor, pentru
că îi iubești. Ajută-ne să fim asemenea Ție și asemenea Samariteanului Milos și să-
i ajutăm pe cei în nevoie. Ne-am rugat în Numele lui Isus, Amin!
Joc în aer liber
Lucrul manual: „Samariteanul Milos” (tabloul poate fi pur și simplu colorat sau
realizat tridimensional cu ajutorul următoarelor materiale: fire de ață maro, verde
și neagru, pânză simplă și fetru, nisip, carioci sau creioane colorate).
Servirea gustărilor
Temă pentru acasă
Alegeți pe cineva care nu este prietenul vostru și faceți ceva bun pentru el/ea.
Puteți să-l invitați să vă jucați împreună după lecțiile de la școală sau să se așeze
alături la masă când mâncați.

---«Cazul 5» ---

Salutarea
Jocul „Caleidoscopul numelor”
Instructorul spune pe rând câte o literă din alfabet. Copiii a căror nume începe cu
acea literă trebuie să se ridice și să-și spună numele.
Cântare cu gesturi

Astăzi urmează să investigăm „Cazul unui spânzurat”. Dispunem de câteva

probe. Prima probă e convorbirea vecinei celui spânzurat cu ofițerul de poliție.
19
Naratorul: Pentru protejarea celor nevinovați, numele și locurile săvârșirii acțiunii
sunt fictive.
Polițistul: Cer scuze, doamnă...
Femeia: Da, domnule ofițer
Polițistul: Pot să vă adresez câteva întrebări?
Femeia: Desigur, un așa ofițer simpatic ca dumneavoastră îmi poate adresa orice
întrebare.
Polițistul: Hm, aș vrea să știu dacă ați văzut ce s-a întâmplat în noaptea de
dinaintea anunțării celei de-a doua porunci?
Femeia: Vă referiți la casa lui Zereș și a bietului ei soț?
Polițistul: Da, da, chiar la ei.
Femeia: Da, a fost destul de straniu, pentru că toată săptămâna se tot construia
ceva la ei în curte.
Polițistul: Continuați, vă rog. [Scoate agenda și începe să noteze]
Femeia: Mda, știu că pare a fi o sinucidere, dar totuși mi se pare ciudat. Ceva nu e
în regulă aici.
Polițistul: Deci, dumneavoastră considerați că nu a fost o sinucidere?
Femeia: Păi, pur și simplu îmi pare inacceptabilă această faptă. Este plină de
răutate. Cred că nu mă privește, dar sunt sigură că a pregătit această soartă
pentru altcineva. Și iată că ziua am aflat că el mergea prin oraș strigând cu glas
tare că acest „altcineva” era cel mai minunat om, apoi – BUM – vecinul mei atârna
pe această spânzurătoare!
Proba 2: Dovezile

Arheologia
Este fotografia mormântului împăratului Artaxerxe (Ahașveroș), cunoscut și cu
numele Xerxe (486-465 î.e.n.). Mormântul său se află în Iran, într-un loc istoric
numit Naqsh-e Rostam, alături de alte morminte ale marilor împărați persani
(Fotografia lui AmirHossein Zolghadri).
(Indiciu: Xerxe sau Ahașveroș este împăratul din cartea Estera)

20
Proba №3 – Porunca pecetluită cu pecetea împăratului. Faceți dintr-o foaie A4 o
foie veche (vedeți metodele pe internet) și scrieți pe ea următorul verset:
Porunca împăratului. În ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna
Adar, să fie nimiciți și omorâți toţi iudeii, tinerii şi bătrânii, pruncii şi femeile, și să
li se prade averile.
– Estera 3:12 și 8:8.
Având aceste dovezi, ar putea cineva dintre voi să rezolve deja cazul?
Istoria biblică despre Estera
Vechiul Testament: Estera 2-7
Nepoata lui Mardoheu, frumoasa Estera, a fost adusă înaintea împăratului
Ahașveroș care-și căuta soție. Înainte de întâlnirea cu împăratul, Estera s-a uns cu
untdelemn de mirt și miresme timp de 12 luni. Era atât de frumoasă, încât
împăratul s-a îndrăgostit imediat de ea și a luat-o de soție.
Împăratul Ahașveroș l-a ridicat în cinste pe Haman și l-a pus mai presus de
celelalte căpetenii, dar acesta îi ura pe iudei. Îi plăcea să stea la poarta
împăratului pentru ca toți să i se închine. Toți își plecau genunchii înaintea lui, în
afară de Mardoheu care se închina doar lui Dumnezeu. Haman s-a mâniat pe
Mardoheu și a decis să distrugă tot poporul iudeu. El îi spuse împăratului că în
împărăție există oameni care nu respectă poruncile lui.
Atunci împăratul Ahașveroș i-a permis lui Haman să facă ce voia el cu acești
oameni. Și Haman a emis un ordin în care se cerea omorârea tuturor evreilor.
Apoi a construit în curtea sa o spânzurătoare înaltă ca să-l spânzure pe Mardoheu.
Estera a aflat despre planurile lui Haman și a înțeles că trebuia să întreprindă
ceva. Ea a chemat împăratul și pe Haman la un ospăț și împăratul a spus că va face
orice va cere ea, chiar de ar fi să dea jumătate din împărăția lui. Estera a spus că
tot de ce are ea nevoie e salvarea poporului ei, pentru că Haman a emis un ordin
ca ei să fie nimiciți.
Împăratul s-a mâniat foarte mult pe Haman, a ieșit din cameră și a mers în
grădină. Când s-a întors, i s-a părut că Haman a vrut să o atace pe împărăteasă.
Ieșindu-și din fire, împăratul a poruncit ca Haman să fie atârnat pe
spânzurătoarea pe care el însuși o pregătise pentru Mardoheu.
Concluzie:
Uneori, s-ar putea întâmpla ca Dumnezeu să ne ceară să fim curajoși și să
renunțăm la lucrurile importante pentru noi pentru binele Său.
Discuții în baza întrebărilor:
1. Cum Îi puteți sluji lui Dumnezeu prin caracteristicile cu care v-a înzestrat El?
Lăsați copiii să povestească despre caracteristicile lor exterioare, precum: nasul,
bărbia, gura, ș.a. pe care și le-ar fi dorit altfel. Nu le permiteți să râdă de aspectul
fizic al cuiva. Peste un anumit timp, treceți de la discuție la creativitate, la puterea
21
interioară sau la problemele familiale. Toate acestea constituie planul lui
Dumnezeu. Trebuie să acceptăm ceea ce ne-a dat Dumnezeu, chiar dacă nu ne
place. Poate că Dumnezeu te-a înzestrat cu așa culoare a pielii sau cu așa nas
tocmai pentru a aduce la îndeplinire planul Său.
2. Care a fost cea mai dificilă însărcinare pe care trebuia să o îndepliniți?
Permiteți-le tuturor celor care doresc să-și împărtășească reușitele personale în
ciuda fricii pe care o avusese. Așa sau altfel, oricum urma să asculți, să faci ceea ce
ți s-a spus. De exemplu: să mergi la magazin pe un drum întunecos, să mergi la
școală trecând pe lângă casa unui infractor sau să refaci o temă pentru acasă care
era greșită.
3. Cum se îngrijesc de voi unchii, mătușile sau alte rude ale voastre? Permiteți-le
copiilor să povestească despre bunei, mătușe, unchi, verișori, verișoare...
Răspunsurile pot fi diferite, dar acceptați-le pe toate, cu toate detaliile de genul
„mă hrănește”...ș.a.
ADN-ul lui Dumnezeu
Ce am aflat despre Dumnezeu din această istorie? Atunci când Dumnezeu vrea să
salveze poporul Său, recurge adesea la metode nepromițătoare.
Memorează versetul:
„Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te
înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce
vei face.”
Iosua 1:9
Scrieți versetul pe tablă. Spuneți versetul de câteva ori împreună cu toții. Apoi
ștergeți câte un cuvânt de pe tablă sau câte o expresie și continuați să-l rostiți în
cor spunând și cuvântul care a fost șters, până când veți șterge tot versetul și îl
veți ști pe de rost. Copiii care vor spune pe de rost versetul vor fi premiați.

Joc
Confecționați din carton moale o coroană și scrieți pe ea:
Pe prima coroană – „Nu ţi-am dat Eu oare
Pe a 2-a coroană -- porunca aceasta:
Pe a 3-a coroană – ‘Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’?
Pe a 4-a coroană – Nu te înspăimânta
Pe a 5-a coroană – şi nu te îngrozi,
Pe a 6-a coroană - căci Domnul Dumnezeul tău
Pe a 7-a coroană – este cu tine
Pe a 8-a coroană – în tot ce vei face.”
Pe a 9-a coroană – Iosua 1:9

22
Puneți coroanele în ordine aleatorie pe masă. Invitați 9 copii și spuneți-le că timp
de un minut va trebui să-și aleagă o coroană și să se așeze toți nouă în ordinea
corectă. (cei care se isprăvesc cu însărcinarea vor fi premiați).

Joc în aer liber

Haman, Mardoheu și Estera
Acest joc este asemenea jocului „Piatră, foarfecă, hârtie”. Estera îl învinge pe
Haman, Haman îl atacă pe Mardoheu, iar Mardoheu o amenință pe Estera.
Împărțiți copiii în două echipe și așezați-i la o distanță de 1,5 metri. Apoi
permiteți-le echipelor să-și aleagă singure rolul: Haman, Mardoheu sau Estera
plus o variantă de rezervă (un al doilea nume).
Echipa se retrage pentru a decide rolurile, apoi revine la loc. La semnalul
intructorului, fiecare echipă își strigă alegerea. Dacă o echipă strigă „Estera!”, iar
altă ehipă „Haman!”, atunci echipa „Estera” se fugărește după echipa „Haman”
(aceștia nu pot fi prinși dacă se află în zona lor de siguranță care e marcată în
prealabil – cu crenguțe pe jos, cu conuri...). Toți cei care au fost prinși sunt luați în
echipa care i-a prins. Dacă ambele echipe strigă același nume, vor folosi varianta
de rezervă.
Lucrul manual: Coroană
https://azbukivedia.ru/blog/master-klassy/kak-sdelat-koronu-iz-bumagi/
Servirea gustărilor
Temă pentru acasă
Posibil că Dumnezeu v-a ales pe voi pentru a-i salva pe alții, de aceea vă aflați
anume „aici și acum”. Spuneți-i vecinilor că sunteți creștin și invitați-l la biserică
săptămâna viitoare.

23