Subiect de tip III-eseu structurat

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relația dintre două personaje,
reflectată într-un roman studiat, aparținând lui George Călinescu. În elaborarea eseului vei avea în vedere
următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al celor două personaje;
- evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe
relevante;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru evoluția
relației dintre personaje (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final,
tehnici narative, instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj
etc.).

În 1932, George Călinescu susţinea ideea unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea
teoria lui Camil Petrescu despre sincronizarea obligatorie a literaturii cu filozofia şi psihologia epocii,
argumentând că „literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu sufletul uman.” Romanele sale depăşesc,
de aceea, realismul clasic, asimilând experienţele romanului modern, un exemplu edificator în acest sens
fiind „Enigma Otiliei”.
Construit prin însumarea unor studii caracteriologice, fixând tipuri psihologice bine introduse
într-un cadru social, romanul ilustrează viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului al XX-lea.
Una dintre cele mai importante relații, atent analizate în romanul „Enigma Otiliei", în jurul
căruia se construieşte acţiunea, este cea dintre moș Costache și Otilia. Statutul social al lui moș
Costache evidenţiază un personaj cu o avere impresionantă, care include mai multe case, pe care le-a
închiriat, mai multe restaurante, de pe urma cărora obține venituri substanțiale. Averea a moștenit-o în
urma decesului soției, care avea o fiică din prima căsătorie, căreia el a devenit tutore. Este tutore și
pentru Felix, nepotul venit de la Iași, la București, după moartea ambilor părinți. Otilia este, așadar, fiica
soției decedate a lui Costache. Ea nu este înfiată, nu poartă numele lui Costache Giurgiuveanu și astfel,
nu are niciun drept legal în casa tutorelui ei și nu-i poate moșteni acestuia averea.
Statutul psihologic al personajului Costache subliniază un caracter slab, deoarece acesta se lasă
mereu influenţat de opiniile celor din jur. De exemplu, lui Costache îi este teamă de părerea surorii sale,
de vorba aspră şi de sarcasmul ei cu privire la Otilia, de aceea nu îndrăznește să întocmească testament
și nici să o înfieze. Otilia, în schimb, are un caracter puternic, întrucât ea este cea care ia hotărârile
importante, atât cele care îl privesc pe moș Costache, dar și pe cele care îl privesc pe Felix.
Statutul moral îl arată pe Costache Giurgiuveanu ca pe un om suspicios, dominat de teama de a
nu fi jefuit. ÎI este frică de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, potenţial atentator la averea sa.
Astfel, faţă de Felix, este iniţial reticent, ceea ce îl face să îi spună acestuia, sosit pentru prima oară în
casă: „nu, nu stă nimeni aici”. De asemenea, este zgârcit, lucru evident în operă prin atitudinea
personajului, acesta ţinând permanent la sine cheile de la toate sertarele și dulapurile din casă, precum și
sub cămașă, un mare teanc de bani. Otilia este inteligentă, cochetă, generoasă, feminină, delicată, are un
temperament vulcanic, este extrovertită și înțelege, cu luciditate, multe dintre aspectele care privesc
familia lui moș Costache și pe a surorii acestuia.
O scenă semnificativă pentru evoluția relației dintre cele două personaje este cea de la jocul de
cărți, din primul capitol al romanului. Felix observă, încă din prima seară a sosirii în casa unchiului său,
grija și atenția pe care Otilia i le acordă lui moș Costache, precum și dragostea pe care acesta i-o purta
fetei: “Moș Costache o sorbea umilit din ochi și râdea din toată fața lui spână când fata îl prindea în
brațele ei lungi.” O altă scenă semnificativă pentru evoluția relației dintre cele două personaje este cea
în care moș Costache are o discuție cu Otilia, după ce aceasta citește o scrisoare anonimă, abia primită.
În cuprinsul epistolei, moș Costache era amenințat și obligat să renunțe la intențiile de a o adopta pe
Otilia. Fata, plină de delicatețe, înțelegând zbuciumul din sufletul bătrânului care, din zgârcenie, nu o
adopta și nici nu îi făcea testament, îl liniștește pe acesta și îl îndeamnă să renunțe la adopție, iar el
acceptă cu bucurie: “Ce-ți trebuie ție alt nume? Nu ești tu Otilica mea scumpă, nu-ți las eu ție tot ce
am?”
Acţiunea romanului este construită în jurul relației tată adoptiv – fiică, adică moș Costache -
Otilia. Romanul se deschide cu venirea la Bucureşti a tânărului Felix Sima, un orfan care terminase
liceul la Iaşi şi voia să devină medic. El soseşte în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu. Acesta o
creşte pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă, cu intenţia de a o înfia. Giurgiuveanu are o soră, Aglae
Tulea, care o considera pe Otilia un pericol pentru moștenire. Lupta pentru moştenirea bătrânului este
dată de Aglae şi de ginerele ei, Stănică Raţiu. Fiecare doreşte să pună mâna pe banii lui Costache.
Tocmai de aceea ei vin foarte des în casa lui şi vor să fie siguri că bătrânul nu o înfiază pe Otilia și nici
nu face vreun testament. Cei doi bănuiesc că moş Costache ţine ascunsă în casă o mare sumă de bani.
Bătrânul, în urma unui efort mare, are un atac cerebral şi atunci Aglae îşi aduce toată familia în casa
acestuia, aşteptându-i moartea. Totuşi Costache îşi revine, dar mai târziu, banii sunt furaţi de arivistul
Stănică Raţiu, chiar de sub salteaua bolnavului paralizat, ceea ce produce decesul bătrânului.
Conflictul romanului pune în evidență personajele Costache și Otilia, deoarece se bazează pe
relaţiile tensionate dintre două familii înrudite, care sugerează universul social prin tipurile umane
realizate. O familie este cea a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, care o are în grijă pe Otilia
Mărculescu, adolescenta orfană, fiica soției decedate a acestuia. A doua familie, care aspiră la
moştenirea averii bătrânului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcătuit din soţul
Simion Tulea, cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi. În această familie pătrunde Stănică Raţiu,
pentru a obţine zestrea, ca soț al Olimpiei. Istoria unei moșteniri include două conflicte succesorale:
primul este iscat în jurul averii lui moș Costache, prin adversitatea manifestată de Aglae împotriva
orfanei Otilia, al doilea destramă familia Tulea, prin interesul lui Stănică pentru averea bătrânului.
Intenţia autorului, în acest roman, a fost de a înfăţişa societatea bucureşteană de la începutul
secolului al XX-lea. El prezintă o adevărată frescă a unei lumi, pusă în evidență prin două principale
planuri epice, unul care urmăreşte problema moştenirii lui Costache Giurgiuveanu, iar celălalt destinul
nepotului său, tânărul Felix Sima, în procesul devenirii sale.
La întrebarea care se punea în epocă – dacă romanul trebuia să fie balzacian, stendhalian,
tolstoian sau proustian – George Călinescu răspunde prompt: “Trebuie să fim cât mai originali, şi ceea
ce conferă originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental.”