Tema 2.

INSTRUMENTELE FINANCIARE –
SUBSTANŢA TRANZACŢIILOR BURSIERE

2.4. Instrumente financiare derivate și sintetice

Plan
01 Instrumente financiare derivate:
esență și conținut.

02 Contractele forward și futures:

esență și particularități

03 Contractele options: tipuri și

caracteristici.

04 Contractele SWAP: tipuri și

elemente definitorii
Referinţe bibliografice
 Introducere în studiul produselor financiare derivate,
Bucureşti, Editura Economică, 2000, p. 15-40.
 Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare,
Bucureşti, Editura Economică, 2000, p. 147-177.
 Opţiuni, Futures şi alte Produse Derivate, John C. Hull,
Prentice Hall International, 3rd Edition, 1997, p. 37-45.
 Stancu, I., Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului.
Bucureşti, Editura Economică, 2004, p. 319-324.
Termeni cheie
Piața financiară Instrument financiar derivat
Contracte la termen Forward
Futures Opțiune
Swap Activ suport
Optiunile PUT Optiunile CALL
Swap pe rata dobânzii Swap pe acţiuni
Instrumente financiare derivate: esență și
conținut.
 Un instrument financiar reprezinta orice contract ce
genereaza simultan un activ financiar pentru o
entitate şi o datorie financiară sau un instrument
de capitaluri proprii pentru o altă entitate.
 instrumentele financiare pot fi privite ca fluxuri de
numerar cu anumite riscuri, în functie de
predictibilitatea acestor fluxuri.
Conţinut
Instrumente
financiare

primare derivate

Contracte
De proprietate De credit la termen Opţiuni
de schimb
 Instrumentele pieţii financiare

Investiţie directă Investiţie indirectă

Participări la:
Piaţă monetară Piaţă de capital Instrumente derivate
•fonduri mutuale
•Închise
•deschise
Ci venit fix:
•fonduri de pensii
Obligaţiuni de stat
Titluri de stat •companii de
Obligaţiuni corporative Contracte la termen
Certificate de depozit asigurări
cambii •Forward
•futures
Cu venit variabil: Opţiuni
acţiuni Contracte de schimb
Figura 1.1. Evoluţia derivatelor în
istorie

Originea Aplicarea derivatelor în Pieţele derivatelor în timpul Renaşterii

derivatelor în Evul Mediu – apare o – formalizarea derivatelor financiare în
Antichitate – relaţie de credit între titluri de valoare, care pot fi
contracte la creditor şi debitor tranzacţionabile
termen

Instrumentele financiare derivate

Derivatele în Europa Ascensiunea
în Franţa şi Marea Britanie a
secolului al XIX-lea – derivatelor în
secolului al XVIII-lea –
derivatele sunt exprimate secolele XX-XXI –
tranzacţionarea cu instrumente
prin obligaţiuni apariţia derivatelor
derivate cu valori mobiliare
guvernamentale asupra unor active
exotice
Un pic de istorie
 Primele pieţe derivate organizate au apărut în Europa, în
secolul al XVII-lea, însă prima bursă de mărfuri a fost
infiinţată cu mult înainte, la Anvers, Belgia, în anul 1531, în
cadrul ei încheindu-se tranzacţii cu mărfuri coloniale.
 În Amsterdam, la începutul secolului al XVII-lea, mărfurile
se puteau tranzacţiona într-un sistem apropiat de cel
practicat astăzi pe pieţele derivate. Cumpărătorul şi
vânzătorul conveneau asupra unui preţ, a unei cantităţi şi
a unui termen de livrare pentru marfa tranzacţionată.
Instrumente financiare derivate
 ISDA - Un instrument financiar derivat este un contract
de transfer al unui risc, a cărui valoare depinde de
valoarea unui activ de bază.
 IFRS - Un instrument derivat este un instrument financiar
care îndeplineşte simultan următoarele condiţii:
 Valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază;
 Nu necesită o investiţie netă iniţială sau presupune o investiţie
iniţială mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns
similar la modificările pieţei;
 Este decontat la o dată ulterioară.
Deosebire dintre instrumentele derivate si alte
instrumente financiare

 în cazul derivatelor, cumparatorul plăteşte doar o parte

din valoarea activului de baza, însa poate beneficia integral
de variaţia preţului acestui activ.
 În cazul instrumentelor financiare primare cumparatorul
plăteşte toată valoarea activului, iar beneficiul investiţiei îl
poate materializa doar prin vânzarea lui.
Conținut
• IFD au apărut din relaţiile şi categoriile financiare
tradiţionale – credite, împrumuturi, valori mobiliare ş.a.
utilizarea lor, cât şi a altor instrumente financiare, este
îndreptată spre determinarea (stabilirea), modificarea sau
încetarea anumitor relaţii financiare.
• Cu toate acestea, IFD sunt orientate spre introducerea
unei noi axe temporale în domeniul relaţiilor ce există
între subiecţii economici ai economiei de piaţă.
Contractele cu IFD, iniţiază fluxuri financiare şi de bunuri
la un oarecare moment în viitor, diferit de ziua încheierii
contractului. Astfel, noţiunea „derivat” indică la prezenţa
în timp a dependenţei funcţionale a preţului acestui
instrument financiar de preţul activului suport.
Definire
 termenul derivate, în accepţiunea sa modernă, în opinia
mai multor economişti, a apărut în anul 1970, ca răspuns
la modificările intervenite în urma schimbării arhitecturii
financiare.
 Definire națională
• În regulamentul cu privire la tratamentul riscului de piaţă
potrivit abordării standardizate se menţionează că instrument
financiar reprezintă oricare dintre următoarele:
a) orice contract care generează simultan un activ financiar (pentru una
dintre părţi) şi o datorie financiară sau un instrument de capital
(pentru cealaltă dintre părţi);
b) un instrument menţionat în art.4 din Legea nr. 171 din 11.07.2012
privind piaţa de capital;
c) un instrument financiar derivat;
d) un instrument financiar primar;
e) un instrument de numerar.
• Instrumentele menționate la lit. a), b) şi c) sunt instrumente financiare
numai dacă valoarea lor derivă din prețul unui instrument financiar-
suport sau al altui element-suport, dintr-un indicator sau un indice.
Valorile mobiliare derivate soluţionează
unul sau mai multe din următoarele
aspecte:
 posibilitatea de exersare a unor drepturi de tranzacţii cu
activul de bază, derulate între participanţi;
 circulaţia şi distribuţia unui flux de numerar între
participanţi;
 preluarea reciprocă a riscului de posesie, preţ şi plată
după regulile marcării la piaţă.
 Active suport
• Cursuri de schimb (Valute)
• Acțiuni
• Indici bursieri
• Mărfuri
• Instrumente cu venit fix (obligațiuni)
• Rate de dobândă
• Alte instrumente derivate
• Combinații de prețuri de active financiare
• Risc de credit
• Date macroeconomice
• Starea vremii
 Contract la termen forward / futures

- angajament standardizat de a cumpăra sau a vinde, un

instrument financiar, instrument monetar ori marfă la un
preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei, cu
lichidarea contractului la o dată viitoare.
 Active suport:
 Marfa (petrol,cereale, aur)
 Valuta (piaţa FOREX )
 Rata de dobândă (FRA)

Specific – este instrument simetric, cu obligativitate de

executare,

17
 Opţiune
options
 contract între un vânzător şi un cumpărător care dau
acestuia din urmă dreptul dar nu şi obligaţia de
cumpăra sau vinde un instrument financiar, instrument
monetar ori marfă la o anumită dată viitoare, drept
obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei prime.
 Active suport:
 Active financiare (acţiuni, obligaţiuni, indici bursieri)
 Valuta
 Rata de dobândă (opţiuni pe obligaţiuni)
Specific:
 Instrument asimetric
 Permite decizia de a executa sau abandona tranzacţia
Contractele de swap
 sunt instrumente prin care se pot schimba conditiile de
plata a unor obligatii financiare.
 Active:
 dobanda
 valută
 risc de credit .
Specific:
 Instrument simetric
 Nu permite abandonarea tranzacţiei
 Participanţii pe pieţele IFD
 OPERATORII DE ACOPERIRE – HEDGING (ACOPERIREA RISCULUI)
Urmăresc să protejeze o poziţie actuală sau de viitor, în care riscul este
identificabil, în scopul de a evita pierderile de valoare, şi se grupează în:
Instituţii financiare care administrează portofolii importante de acţiuni, obligaţiuni,
titluri ipotecare
Instituţii bancare şi de credit
Departamente financiare ale firmelor
 SPECULATORII - SPECULAŢIE
Îşi asumă riscuri neacoperite în speranţa de a realiza profituri pe baza
anticipărilor lor asupra evoluţiei viitoare a preţurilor.

 ARBITRAJORII - ARBITRAJ
Încearcă să obţină beneficii fără o investiţie iniţială, “jucând” pe diferenţele de
curs care par nejustificate sau temporare. Cumpără de pe piaţa unde activul
este considerat “subevaluat” şi vând pe piaţa unde este considerat
“supraevaluat”.
 Pieţele IFD
 Pieţe organizate – ETD (Exchange Traded Derivatives)
Au o structură ce include case de compensaţie (compensare) care
asigură contrapartida în tranzacţii
Securitatea operaţiunilor este ridicată ca urmare a utilizării unui sistem
de marje (cu marcare zilnică la piaţă)
Tranzacţiile se pot încheia doar între membrii acestor pieţe

 Pieţe OTC - OTCD (Over-the-Counter Derivatives)

Au o structură simplă care presupune negocieri directe între operatori
Nu există organisme de contrapartidă, iar riscurile sunt mai mari
Contractele nu sunt standardizate
Tranzacţionarea are un caracter privat şi exclusivist
Pentru a putea fi calificat drept valoare mobiliară derivată,
un produs trebuie să îndeplinească anumite condiţii
economice, juridice şi organizatorice:

• baza sau sursa contractului să existe de sine stătătoare, în activitatea

Existenţa economico-financiară, obiectul de contract trebuie să aibă o existenţă
proprie, independentă, să corespundă unor necesităţi ale participanţilor
obiectivă a bazei la activitatea economico-financiară, să nu fie inovat în scopul
promovării derivatei, întrucât poate declanşa o acţiune piramidală sau
fără conţinut economic;

Lichiditatea şi • dacă baza sau sursa derivatei este un activ material, monetar sau al pieţei de
capital, să se tranzacţioneze pe o piaţă liberă, unde preţul pieţei să se formeze
libera în mod natural, ca urmare a cererii şi ofertei şi nu dirijat de vreo autoritate
sau de existenţa vreunui monopol. Diversitatea interesului asupra preţului
negociabilitate a presupune existenţa unor interese opuse ale operatorilor pieţei privind
mărimea şi evoluţia preţului bazei, respectiv a volumului acesteia;
bazei

Menţinerea • standardizarea şi tipizarea să se poată realiza fără să

altereze conţinutul clauzelor contractelor, al bazei şi al
esenţei noului produs derivat şi al raportării rezultatelor către
contractului public, către investitorul anonim.
 Contractele forward și futures:
esență și particularități
Contract forward
• este un acord dintre vânzător şi cumpărător de a livra
/ plăti la o anumită dată viitoare, o marfă, valută, la un
preţ stabilit în momentul contractat
Contract futures
• angajament standardizat de a cumpăra sau a vinde, un
instrument financiar, instrument monetar ori marfă la
un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei, cu
lichidarea contractului la o dată viitoare
▫ Contractul forward - individualizat
deci ▫ Contractul futures – un forward standardizat

23
 Definire

Un contract Forward este o tranzacţie în care cumpărătorul şi vânzătorul convin

asupra livrării unui activ, de o calitate şi într-o cantitate specificate la o dată
viitoare precizată.
Preţul poate fi convenit fie în avans, fie la data livrării. Aceste contracte forward
se tranzacţionează pe piaţa OTC. Contractele Forward nu sunt tranzacţionate la
bursă şi prezintă condiţii standardizate, transparente.
Un contract Forward implică un risc de credit pentru ambele părţi, similar celui de
pe piaţa la vederea (spot).
 Principalul avantaj al contractelor Forward este acela că fixează preţurile
pentru o dată în viitor.
 Principalul dezavantaj al contractelor Forward este acela că, dacă preţurile
spot evoluează într-un sens sau altul la data scadenţei, atunci pentru părţi nu
există nici o cale de a ieşi din contract. Ambele părţi sunt afectate de potenţialele
câştiguri sau pierderi, care le sunt opozabile.
Istoricul contractelor futures
Istoria moderna a CBOT IOM (CME)
IMM introduce
pietei futures incepe introduce
(Chicago primul
in 1848 in SUA, primul
Mercantile contract
odata cu
Originile Exchange) contract
infiintarea la futures pe
tranzacțiilor futures Chicago a unei piete introduce - rata
futures pe
le urmăresc primul dobânzii – indici
futures (sau la
îndeaproape pe contract contracte bursieri –
termen)
cele ale futures pe futures pe contracte
administrata de
contractelor valute certificatele
Chicago Board of futures pe
forward Trade (CBOT). GNMA S&P 500

secolele 1884 1972 1975 1982

XVI –
XVII
Dimensiunea pieței futures
• Principalele 3 contracte futures financiare sunt
tranzacționate în cadrul CME Group.
• Piețele organizate din S.U.A. acoperă cea mai mare
parte a tranzacțiilor futures.
• Principalul activ suport, atât sub aspectul valorilor
noționale (sumelor implicate în contractele în curs),
cât şi al numărului contractelor tranzacționate este
rata dobânzii, urmată de indicii bursieri şi cursul de
schimb.
 Specificaţiile contractului futures
 Elementele (clauzele) standardizate ale contractul futures,
numite şi specificaţii, sunt următoarele:

1. simbol
2. activ suport
3. unitate de tranzacţionare (mărimea obiectului
contractului sau multiplicatorul)
4. cotaţie – identică, de regulă unitate de măsură, cu cotaţia
activului suport pe piaţa spot
5. pasul de tranzacţionare (pas de cotare – tick) – fluctuaţia
minimă a preţului pe piaţa futures, adică cea mai mică
sumă cu care un contract îşi poate modifica valoarea
Specificaţiile contractului futures (2)
6. limita zilnică de variaţie a preţului – valoarea zilnică
maximă, cu care preţul futures poate creşte sau scădea în
cadrul unei şedinţe de tranzacţionare
7. lunile de scadenţă (livrare) – de regulă, Martie, Iunie,
Septembrie şi Decembrie
8. ultima zi de tranzacţionare – de regulă, ultima zi
lucrătoare din lunile de scadenţă sau una din zilele celei
de-a treia (uneori chiar a doua) săptămâni din luna în care
expiră contractul
9. data scadenţei – de regulă, prima zi lucrătoare după ultima
zi de tranzacţionare
10.programul de tranzacţionare – interval orar diferenţiat, de
regulă, în funcţie de modalitatea de tranzacţionare
 Tipuri de contracte futures

 Futures pe rata dobânzii

 Futures pe indici bursieri

 Futures pe valute

 Futures pe acţiuni

 Futures pe mărfuri

Futures exotice
 Contractul futures: particularităţi
Contractul futures asupra unui
activ formează genul contractului
futures.
Toate contractele futures cu un
timp de execuţie în aceaşi lună
formează specia de contract
Preţul contractului futures se stabileşte
prin cotaţia la BV în urma raportării la
activul suport. El variază zilnic în funcţie
de mişcarea pieţii. Valoarea contractului
este produsul dintre preţul unitar şi
unitatea de tranzacţie a contractului.
1 Contractul futures este
standardizat după activul asupra
căruia este încheiat şi după
2 afacerea încheiată.
3 Contractele futures au termeni
determinaţi de execuţie, adică o
lună prestabilită de livrare care
4 se cotează la BV.
5 Contractul futures este perfect
standardizat şi poate fi privit ca
un titlu de valoare emis asupra
6
unui activ.
Contractul futures este
marcat zilnic pe piaţă.
 Diferente forward - futures
Contractul forward
Nu sunt tranzacţionate la bursă, ci în OTC Sunt tranzacţionate la bursă
Sunt private şi sunt negociate între părţi
fără nici o garanţie de bursă
Nu implică plăţi de marjă
Sunt utilizate pentru protecţie contra
fluctuaţiilor de preţ şi pentru livrare fizică
Depind de condiţiile contractuale
negociate
Nu sunt transparente deoarece nu există
condiţii de raportare – ele sunt afaceri
private
Lichidarea contractului forward se
efectuează prin livrarea activului suport şi
achitarea contravalorii acestuia
Contractul futures
Utilizează o casă de compensare care oferă
protecţie pentru ambele părţi
Plata unei marje
Sunt utilizate pentru acoperire (hedging) contra
fluctuaţiilor de preţ şi pentru speculaţii
Sunt standardizate şi publicate
Sunt transparente – contractele futures sunt
raportate la bursă
Lichidarea contractului futures se efectuează fie
prin livrarea activului suport şi achitarea
contravalorii acestuia sau printr-o operaţiune
de sens invers, respectiv prin intermediul casei
de crearing prin compensare
 Futures este standartizat după:
• Activul suport - o marfă, curs de schimb, perechi valutare,
rate ale dobânzi, rentabilităţi, preţul unei acţiuni, indici
sintetici, indicatori financiari, sau variabile climatice, emisii de
substanţe ori un alt produs care face obiectul contractului şi
care este tranzacţionat pe o piaţă spot sau pentru care
există un preţ de referinţă.
• Cotaţia - se exprimă în acelaşi mod cu cea a activului
suport pe piaţa spot.
• Pasul – (tick) -reprezintă fluctuaţia minimă a preţului pe
piaţa futures.
• Data scadenţei - este ziua în care expiră contractele
futures rămase deschise
• Mărimea contractului - cantitatea de instrumente
financiare/marfă suport al contractului este standardizată
pentru fiecare contract.
Piaţa futures – piaţă complexă

 cu reguli specifice, clare, de obicei Bursă de valori, dar

poate fi şi segment reglementat al OTC
 Infrastructura complexă, care conţine:
 Casa de clearig
 Depozit (pentru pieţe de marfă) sau depozitar
 Agenţi de bursă, brokeri speciali
 Necesitatea intrării pe piaţă printr-o marjă a
contractului
 Reguli de stabilire a preţului – marcare la piaţă
Apariţia contractelor forward
 Au apărut în contextul imprevizibilităţii şi volatilităţii preţurilor
mărfurilor, din cauza acţiunii unor factori diverşi.
 Originile tranzacţiilor forward se găsesc în Mesopotamia sau
Grecia Antică (vezi WEBER, Ernst – A Short History of
Derivative Securities Markets (June 2008)).
 Alte momente relevante:
 Sec. XVI-XVII - crearea burselor de mărfuri (Anvers,
Amsterdam, Londra, Japonia, China)
 Sec. XIX – Chicago Board of Trade – primul contract
modern “urmează să se producă” (martie 1851)
Structura pieţelor forward globale
 Piaţa forward globală este o piaţă OTC.
 Participanţii pe pieţele forward sunt:

 Utilizatorii finali – corporaţii multinaţionale, agenţii

guvernamentale sau organizaţii non-profit care doresc o
acoperire a riscului cu care se confruntă (hedging).

 Dealerii – bănci comerciale şi/sau bănci de investiţii

(holding) care îndeplinesc funcţia de market makeri.

 Dealerii sunt specializaţi în anumite pieţe şi contracte forward

şi câştigă din spreadul bid / ask (care serveşte la compensarea
costurilor administrative şi la acoperirea riscului de default).
 Exemple de dealeri forward: Deutsche Bank, Citigroup, JP
Morgan, BNP Paribas, HSBC
 Definiţie
 Contractul forward (la termen) reprezintă un acord
contractual ferm între un cumpărător şi un vânzător asupra
livrării unui activ financiar sau real la o dată viitoare
precizată, dar la un preţ convenit în prezent.

 Reprezintă opusul unui contract spot.

 Preţul convenit în prezent se numeşte preţ forward.

 Părţile în contract adoptă:

 o poziţie LONG – asumarea cumpărării activului suport la o dată
viitoare certă şi la un preţ specificat
 o poziţie SHORT – asumarea vânzării activului suport la o dată
viitoare certă şi la un preţ specificat
 Caracteristici FORWARD
 Este un produs OTC.
 Nu prezintă condiţii standardizate.
 Este angajant şi netranzacţionabil.
 Implică un risc de credit pentru ambele părţi.
 Părţile contractuale pot solicita o garanţie iniţială (colateral).
 Contractul forward nu are valoare, nefiind implicată o plată
iniţială a uneia dintre părţi către cealaltă parte.

 Avantaj – fixarea preţurilor

 Dezavantaj – evoluţia preţului în direcţia nedorită antrenează
o pierdere care nu poate fi evitată
Prețul contractelor FORWARD
 Prețul contractului Forward nu reprezintă prețul de
tranzacționare a contractului, deoarece părțile nu plătesc, de
regulă, vreun preț pentru a intra în tranzacție la demararea
contractului
 Prin preț - în cazul contractelor Forward – se înțelege prețul
activului suport în condițiile statutate de contractul Forward
 Acest preț poate fi exprimat sub formă de unități monetare
(EUR, USD etc), rate de dobândă sau rate de curs de schimb.
 Prețul Forward reprezintă prețul la care valoarea poziției long
și short sunt zero la inițierea contractului
 Principiul ”no-arbitrage” – nu există posibilitatea obținerii unui
profit fără asumarea unui risc prin utilizarea unui contract
Forward
Tipuri de contracte FORWARD

 Forward pe acţiuni

 Forward pe obligaţiuni

 Forward pe rata dobânzii

 Forward pe valute

 Forward pe mărfuri
Principala diferenţă
 Un contract forward este un acord OTC singular între un
cumpărător şi un vânzător, în timp ce un contact futures
reprezintă o succesiune de contracte repetat
tranzacţionate la bursă
 Contractele options: tipuri și
caracteristici.
 OPŢIUNE (lat. optio ) – faptul sau dreptul de a alege din două
sau mai multe lucruri, posibilităţi etc., pe acela sau pe aceea
care îţi convine / alegere
 CONTRACTUL CU OPŢIUNI / OPŢIUNEA reprezintă un acord
contractual între un cumpărător şi un vânzător care dă
dreptul
 – dar nu şi obligaţia – cumpărătorului contractului să cumpere
sau să vândă o cantitate determinată dintr-un activ suport, la
un preţ stabilit anterior, la sau până la o dată viitoare
predeterminată, în schimbul unei sume de bani plătite la
momentul redactării clauzelor contractului.
 Utilizare – ORIUNDE (pieţe financiare, finanţe corporative,
obligaţiuni convertibile, overdraH, Hollywood, căsnicie etc.)
Istoria modernă a opţiunilor
 1971 – “Nixon Shock”

 1973 – Crearea CBOE (Chicago Board Options Exchange)

 1973 – Formularea modelului Black-Scholes
(skowlz/ sau / šowlz/) - moment de referinţă în
istoria finanţelor)

 1982 – CBOE introduce primul contract cu opţiuni pe indici

 bursieri
1989 – – CBOE
CBOE-100Index (pe indicele S&P 100)
începe tranzacţionarea opţiunilor pe rata
dobânzii
 1993 – Calcularea CBOE Volatility Index (VIX)
Structura pieţei opţiunilor
 Opţiunile se tranzacţionează pe OTC şi pe pieţele organizate.
 Piaţa OTC a opţiunilor este parte a unei reţele globale de
instituţii financiare în care dealerii iniţiază tranzacţii cu
utilizatorii finali sau cu alţi dealeri.
 Dealerii sunt reprezentaţi de bănci comerciale şi bănci de
investiţii (holding) cu activitate la nivel internaţional (Deutsche
Bank, JP Morgan, Citigroup, HSBC, BNP Paribas) care îndeplinesc
funcţia de market makeri şi obţin un câştig din spreadul bid/
ask.
 Utilizatorii finali sunt de regulă corporaţii multinaţionale şi
instituţii guvernamentale sau neguvernamentale – opţiunile
OTC se tranzacţionează en gros.
 Caracteristicile definitorii ale contractelor opţionale se referă la mărimea
opţiunii, durata ei de viaţă, preţul de exercitare, preţul de piaţă al opţiunii.

Durata de viaţă a opţiunii este perioada de timp în

care opţiunea poate fi exercitată. Data finală este
Mărimea opţiunii este unitatea de tranzacţie a data expirării opţiunii, dată fixată prin regulamentul
contractului, standardizată, stabilită de bursa bursei în interiorul lunii de expirare, în general cu

01
respectivă, deci un anumit volum sau o
anumită valoare a activului de bază al opţiunii.
Pentru a uşura tranzacţiile în condiţiile în care
0 circa o săptămână înainte de sfârşitul lunii. Ciclul
lunilor de expirare este de asemenea specific,
orizontul de timp fiind de aproximativ 9 luni. Spre
pieţele opţiunilor coexistă cu pieţele futures,
bursele au optat pentru unităţi de tranzacţie
similare la cele două tipuri de contracte.
3 deosebire de opţiunile de tip american, cele de tip
european (nenegociabile) pot fi exercitate numai
într-o scurtă perioadă înainte de data expirării.

Preţul de exercitare este preţul la care se Cumpărătorul, deţinător al opţiunii sau a poziţiei

02 poate cumpăra (CALL) sau vinde (PUT)

activul de bază al opţiunii de către
cumpărătorul opţiunii şi este determinat în
0 long, este un investitor care plăteşte o primă
pentru a obţine dreptul dar nu şi obligaţia de a
efectua o tranzacţie de vânzare sau cumpărare a
momentul cumpărării contractului.
4 unui obiect de contract, la un preţ prestabilit numit
preţ de exersare, şi într-o perioadă determinată
 Caracteristicile definitorii ale contractelor opţionale
Vânzătorul, numit garant sau
short, este un investitor care în
schimbul încasării primei plătite
de cumpărător, se obligă să-şi
îndeplinească obligaţiile de
livrare sau acceptare a livrării,
ce-i revin în cazul în care
cumpărătorul se decide să-şi
exercite dreptul de efectuare a
tranzacţiei din contract
Cala de Clearing sau de
compensaţie a contractelor de
opţiuni este un departament ce
aparţine bursei care ţine evidenţa
contractelor încheiate şi
garantează că părţile contractante
îşi vor îndeplini obligaţiile
asumate
Societatea de intermediere,
banca de investiţii sau un agent
specializat care în numele
clienţilor săi, tranzacţionează
contractele de opţiuni pe piaţa
organizată, asigură existenţa şi
virarea primei de către
cumpărători.
Obiectul contractului de opţiuni
îl constituie acţiunile comune
înregistrate la BV sau pe o altă
piaţă organizată, indici ai unor
grupuri de acţiuni, obligaţiuni de
stat, cursuri valutare şi dobânzi,
precum şi contracte futures care
sunt tranzacţionate pe piaţa de
capital.
Caracteristicile definitorii ale contractelor opţionale

Preţul opţiunii
În schimbul dreptului pe care şi-l rezervă prin opţiune
cumpărătorul acesteia plăteşte vânzătorului o primă
care reprezintă preţul opţiunii şi care se achită în
momentul încheierii contractului.
• Dacă la opţiunile nenegociabile prima este fixă, la
opţiunile negociabile prima este variabilă şi se
stabileşte la bursă funcţie de cererea şi oferta de
opţiuni.
• Preţul opţiunii are două componente: valoarea
intrinsecă şi valoarea timp.
 Valoarea intrinsecă (Vi)
• se calculează ca diferenţă
între preţul de exercitare
(PE) al opţiunii şi cotaţia
futures (C) a activului de
bază, astfel:
• la opţiunile CALL: Vi = C –
PE
• la opţiunile PUT: Vi = PE – C
Opţiunile sunt sau pot ajunge
ulterior cumpărării în oricare
din situaţiile:
- Vi > 0 opţiune “în bani” (in the
money – ITM)
- Vi = 0 opţiune “la bani” (at the
money – ATM)
- Vi < 0 opţiune “fără bani” (out
of money – OTM)
Valoarea timp (Vt)
• a opţiunii este o valoare suplimentară,
peste cea instrinsecă, pe care opţiunea o
poate dobândi pe piaţă ca rezultat al cererii
şi ofertei specifice. Ea este egală cu
diferenţa pozitivă dintre preţul opţiunii şi
valoarea sa intrinsecă.
Vt = p - Vi
Dacă preţul de exercitare al unei opţiuni CALL este
de 50 $/acţiunea, cursul bursier al acţiunii este de
52 $, iar preţul opţiunii este 5 $/acţiunea, atunci:
• Vi = C – PE = 52 – 50 = 2 $/acţiune
• Vt = p – Vi = 5 – 2 = 3 $/acţiune
Valoarea timp arată cât este dispus un
investitor, respectiv cumpărătorul opţiunii, să
plătească peste valoarea intrinsecă în speranţa
că pe durata de viaţă opţiunea va cunoaşte fie
o creştere de preţ, fie o creştere a valorii
intrinseci.
Valoarea timp este cu atât mai mare cu cât scadenţa
opţiunii este mai îndepărtată şi descreşte în timp
până la data scadenţei când valoarea timp devine
Avantajele opţiunilor

 Flexibilitate – indiferent de evoluţia preţurilor

opţiunile pot să vă ajute să realizaţi obiectivele de
tranzacţionare
 Multifuncţionale – chiar dacă nu ţi-ai format o opinie
despre evoluţia pieţei, poţi profita de volatilitate şi
trecerea timpului
 Pot fi obţinute câştiguri nelimitate prin asumarea de
pierderi limitate
 Standardizarea şi existenţa casei de compensare
elimină riscul de neplată al contrapărţii

48
Tipuri de opţiuni
 Call reprezintă opţiunea de cumpărare, adică,
aceasta dă dreptul deţinătorului de a cumpăra un
activ suport.
 Put este opţiunea de vânzare ce dă dreptul opţional
de vânzare a unui activ suport.
Tipuri de opţiuni
Sensul
CALL PUT
operaţiunii
Momentul AMERICAN EUROPEAN BERMUDA
exercitării (stil)
Grad de Plain Vanilla Exotice
complexitate
Locul LISTATE OTC (DEALER)
tranzacţionării

Activ suport, Indici bursieri Acţiuni WARRANT

emitent şi
adresabilitate Contracte
Rata dobânzii ESO
futures
În functie de activul de baza, optiunile se
împart în mai multe categorii:
• optiuni pe actiuni (engl. stock options),
• optiuni pe instrumente de datorie (debt options),
• optiuni pe valute (currency options),
• optiuni pe indici (index options)
• optiuni pe contracte futures (futures options).
• În ultima categorie sunt cuprinse optiunile pe contracte
futures cu marfa, valute, rata dobânzii etc.
Tipuri de opţiuni după piaţă
 Optiunea de tip european poate fi exercitata doar la o
anumita data, specificata in contract,
 optiunea de tip american se poate exercita oricand
pana in momentul in care expira contractul.
opţiunile de tip american sunt mai scumpe decât cele de tip
european
Diferenţe între opţiuni şi contracte la
termen
Contracte la termen Opţiuni
Nici o plată în avans (premium); Plata în avans (premium);
Contractul are o valoare zero la Contractul are o valoare de la
început. început.

În timpul vieţii contractului, oricare Cumpărătorul este întotdeauna

dintre părţi poate fi creditor /
debitor (şi se poate modifica);
Forward poate circula între active
şi pasive pentru ambele
contrapartide.
creditor, iar vânzătorul este
întotdeauna debitorul;
De-a lungul contractului, activul
aparţine doar unui singur partener
şi răspunderea celuilalt partener.

Obligaţia de a efectua tranzacţia la Exercitarea la latitudinea

scadenţă. cumpărătorului.
Tranzacţionarea opţiunilor

 Opţiunile listate se tranzacţionează după o procedură

asemănătoare celei utilizate în cazul contractelor futures sau
tranzacţiilor în marjă cu acţiuni:
 deschiderea unui cont de marjă la o societate de brokeraj
 iniţierea tranzacţiilor folosind ordine (limită)
 utilizarea sistemului de marje (de către partea short)

 Modalităţi de tranzacţionare:
 Strigare deschisă (engl. Open Outcry)
 Sistem electronic
Conţinutul şi elementele definitorii ale
swapurilor.
 Contracte prin care părţile convin asupra preschimbării
condiţiilor unui flux financiar
 Contractul SWAP reprezintă un acord contractual ferm
între două părţi asupra schimbului unei serii de fluxuri
de numerar la diferite momente din viitor, până la
scadenţa acordului.
 Fluxul financiar poate fi:
 Credit
 Obligaţiune
 Încasare de venituri viitoare
 Activul suport este:
 Rata dobânzii
 valuta
Istoricul contractelor swap
 Originile tranzacţiilor swap sunt relativ recente (sec. al XX-lea).
 Momente relevante din istoria contractelor swap:
 1981 – acordul dintre Banca Mondială şi IBM privind
intrarea într-un schimb reciproc de valute (CHF-USD)
reprezintă primul contract swap (pe valute) din istorie.
 1982 – primul swap pe rata dobânzii este acordul prin care
Student Loan Marketing Association (Sallie Mae) schimba
plăţile de dobândă fixă aferente unei emisiuni de obligaţiuni
pe termen mediu cu plăţi de dobândă variabilă indexate în
raport cu randamentul T-bills la 3 luni.
 1985 – crearea International Swap and Derivatives
Association (ISDA) ca asociaţie a participanţilor pe piaţa OTC
cu contribuţie semnificativă în privinţa standardizării
condiţiilor şi termenilor contractuali ai swap-urilor.
 Dimensiunea pieţelor swap
 Piaţa contractelor swap este cea mai importantă dintre pieţele
OTC ale IFD sub aspectul valorii noţionale – 70% din totalul
aferent întregii pieţe OTC a IFD).

 Principalul activ suport după criteriul valorii noţionale este rata

dobânzii.

 Dealerii şi alte instituţii financiare reprezintă principalele

contrapărţi, iar utilizatorii finali au o importanţă mai redusă.
 Structura pieţei swap
 Piaţa contractelor swap este o piaţă OTC, parte a unei reţele globale de
instituţii financiare în care dealerii, reprezentaţi de bănci comerciale şi
bănci de investiţii (holding), îndeplinesc funcţia de market makeri şi
obţin un câştig (spreadul bid/ask) din tranzacţiile iniţiate cu utilizatorii
finali sau cu alţi dealeri.
 Utilizatorii finali sunt de regulă companii care se confruntă cu o
problemă de management al riscului de fluctuaţie a ratei dobânzii,
cursului de schimb, preţului acţiunilor sau mărfurilor:
 Corporaţii multinaţionale implicate în proiecte de investiţii majore
şi afectate de ratele dobânzilor pe termen lung
 Firmele implicate în exportul şi importul de bunuri şi servicii care
sunt afectate de fluctuaţiile cursului de schimb
 Liniile aeriene expuse variaţiilor în preţul combustibilului
 Managerii fondurilor de plasament afectaţi de creşterile şi
scăderile indicilor bursieri.
Participanţii la tranzacţia SWAP
 O tranzacţie swap presupune cumpărarea şi vânzarea
simultană a unui activ de referinţă similar sau a unei obligaţii
de valoare echivalentă, astfel încât să rezulte condiţii mai
favorabile pentru cele două părţi decât ar rezulta altfel.
 Părţile în contract poartă denumirea de:
 plătitor de rată fixă – asumarea plăţii unei sume fixe,
cunoscute anticipat (mai rar, cumpărător - parte LONG)
 plătitor de rată variabilă – asumarea efectuării plăţilor
flotante pornind de la un alt activ cu valoare variabilă (mai
rar, vânzător - parte SHORT)
Elementele contractului swap
1. Datele de decontare - datele la care se efectuează plăţile
convenite în contractul swap

2. Data terminării – data la care se realizează ultima plată

(echivalentul datei expirării pentru celelalte IFD)
3. Durata (engl. tenor) – perioada de la data iniţierii swap-ului şi
până la terminarea sa

4. Perioadele de decontare – intervalele între două date

consecutive în care se efectuează plăţi

5. Plăţile (fixe / flotante) – sumele transferate la data decontării

între cele două părţi, de regulă pe bază netă (decontare pe
bază netă)
Activul - suport
Swap-ul de dobândă are doar două forme:
 dobândă fixă / dobândă variabilă (cupon swap)
 dobândă variabilă / dobândă variabilă (când diferă bazele de calcul ale
dobânzilor) (basis swap).
Swap-ul valutar
 schimbul a două împrumuturi denominate în monede diferite
 schimbul unui împrumut cu dobândă fixă cu un altul tot cu
dobândă fixă pe piaţe valutare diferite
mecanismul swap-ului presupune schimbate doar a
dobânzile ce trebuie plătite în contul celor două
împrumuturi,firmele implicate în acest contract rămânând în
continuare debitoare faţă de creditorii iniţiali.
Tipuri de contracte swap.

 Swap pe rata dobânzii

 Swap pe valute

 Swap pe acţiuni

 Swap pe riscul de credit

Utilizarea contractelor swap.
 Contractul de swap se realizează de regulă printr-o bancă
de swap specializată care poate acţiona în calitate de
broker
 banca găseşte un partener pentru contractul de swap din
baza sa de date sau de dealer sau intră direct ca parte
într-un contract de swap la solicitarea unei companii sau a
unei bănci
 Scopul utilizării swap
 A proteja – expunerea pentru ratele de dobândă, tranzacţii valutare,
preţurile mărfurilor etc.;
 A specula prin cumpărarea sau vânzarea de contracte swap în scopul de a
obţine profit;
 Reducerea costurilor de finanţare: swapurile pot sau sunt în măsură să
ofere accesul pe pieţele pe care, în mod normal, jucătorii nu pot
pătrunde;
 Flexibilitate: natura OTC a swapurilor presupune că aceste contracte prezintă un
număr aproape nelimitat de posibilităţi de a fi perfectate într-o manieră care să
convină ambelor părţi;
 Tranzacţie unică: un singur aranjament swap OTC poate acoperi
intervale de plată de-a lungul unei scadenţe, care să răspundă cerinţelor
părţilor implicate în mod obişnuit, până la 10 ani;
 Asigurare: swapurile sunt folosite pentru schimburi reciproce de riscuri,
acţionând ca o formă de asigurare pentru riscul de piaţă