„Povestea lui Harap-Alb”(Ion Creangă)

-Particularitațile de construcție a personajului Harap-Alb

SABRINA
Introducere

-o idee generală despre opera lui Creangă(de exemplu:Ion Creangă face parte din epoca marilor
clasici ai literaturii române alături de Mihai Eminescu,Ioan Slavici si I.L.Caragiale.Acesta însă s-a
individualizat prin modul în care sunt construite personajele atat la nivel individual,cât și la nivel
general.)

Reperul 1:statutul social/statutul psihologic/statutul moral.

-statutul social:prezintă rolul unui personaj în societate, respectiv mezinul Craiului,nepot al

Imparatului Verde.

 statutul lui Harap-Alb se modifică,fiind pus si sub semnul regalității=>caracterul de

bildungsroman al operei(de la stadiul de profan/neofit,la cel de inițiat/slugă,la cel de Om
Total/erou solar/Renovator Mundi).

-statutul psihologic:redă gândurile,trăirile,emoțiile personajului, dar urmărește si săvârșirea

personalitații duale a personajului profund umanizat(construit din lumini si umbre).

 la început este vazut ca un tânăr naiv,manifestând slabiciuni(egoismul,incapacitatea de a

vedea dincolo de aparențe).
 la sfarșit dobândește calitățile necesare(adevarata sa esența),alături de personajele
ajutătoare => statutul de Împarat Alb,neînfricat.

-statutul moral: evidențiaza valorile morale ale personajului => curajul,bunătatea (trasatura
primordială),loialitatea etc.

Reperul 2:evidențierea unei trasaturi a personajului prin douăsecvențe/episoade

comentate.

O trasatură dominantă a protagonistului,Harap-Alb,care se creioneaza din acțiunile acestuia este

curajul.

-o primă scenă reprezentativă este proba inițiatică impusă de Spân:aducerea salatii din „Gradina
ursului”.

>dorința Spaânului de a scapa de protagonistul operei si însarcinarea acestuia în legatura cu

aducerea salații din „gradina ursului”.

>lipsa încrederii în forțele proprii și amintirea interdicției tatălui.

>prezența personajelor adjuvante:calul,Sf.Duminică(ipostază a sacrului camuflată sub haina
obișnuitului/banalului).

>adormirea ursului,gardian al Edenului,simbol al clasei razboinicilor(„leaga o sarcină mare,mare,cât

pe ce să n-o poată ridica în spinare”)

>stăpânirea lui Harap-Alb peste regnul vegetal.

ANTONIA
-o a doua scenă reprezentativă este proba vânării cerbului fermecat.

>piatra din fruntea cerbului:un al treilea ochi,simbol al vederii spirituale(amintește de ochiul lui Shiva
din mitologia indiană sau de zeul Odin),motiv aparut și la Eminescu(„iară ochiu inchis afară/înauntru
se desteaptă)

>cerbul-legat de semnul primordial al focului,privirea acestuia amintește de Medusa din mitologia

greacă.

>prezența personajului adjuvant:Sf.Duminică.

>groapa-propriul mormânt în care Harap-Alb este botezat în sangele cerbului sacrificat.

>protagonistul se stapânește peste regnul animal și mineral=> inițiatîn taina morții.

Reperul 3:evidențierea a două elemente de compoziție,de structură si de limbaj

reprezentative pentru construcția personajului(de ex titlul,acțiunea,conflictul etc)

-caracterizare:

directă: -realizată de către narator:”Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se
potrivește spânului și se bagă în fântână,fără să-l trăsnească prin minte ce se poate
întâmpla” => naivitatea.
-de catre tatăl său: „mergi tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat” => esenta
protagonistului.
-de către Sf.Duminică: „parcă nu te-aş fi văzut aşa slab de înger,dar după cât
văd,eşti mai fricos decât o femeie”.

indirectă:-bunătatea(Harap-Alb ocolesşte furnicile,mergând prin apă).

-loialitatea(îndeplineşte sarcinile Spânului).

-sensibilitatea(„Fiul craiului cel mic,făcându-se atunci roş cum îi gotca,iese

afară din gradină si începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele
cuvintele ale tatălui său”).

-semnificația titlului: -> personaj eponim

->”Harapul”-sluga de culoare neagră,fața cunoscută a personajului;”Albul”-eroul care „răspandeste
lumina”,esența protagonistului => oximoron cromatic

->Vasile Lovinescu:asocierea negrului cu albul=>unirea celor două principii Yin si Yang sau a forțelor
contemplative(negrul) cucele active(albul).

Concluzie:Ion Creangă creează un personaj atipic,un personaj umanizat,care nu se aseamanăcu Făt-

Frumos,coborându-l astfel pe Harap-Alb în rândul oamenilor obisnuiți pentru ca apoi,după trecerea
probelor,să-l ridice la rangul de Om Total,de împarat.Întrucât,conform opiniei lui Andrei
Oișteanu:”Drumul luiHarap-Alb nueste undrum geografic,fizic ci un drum spiritual,de purificare si
perfecționare”.