Liviu Rebreanu [caracterizare de

personaj]

️️️️️| 🤮 + 🚗 + ️😭 🧲 | 😈 = 🤸 💍 + ️ ⛏️
🎭 | 🤨 + ️☯️️ 💩
|🌟

Introducere
- [temă și viziune ️]

Prezentarea statutului social, moral, psihologic etc. al personajului ales

- Din titlu => Ion este personajul principal al operei
- (Din punct de vedere) Social:
- Este fiul Zenobiei + Alexandru Pop al Glanetașului
- Personaj realist prin excelență, tipic în situații tipice
- Reprezintă simbolul țăranului sărac, dornic de a avea cât mai mult pământ
- (Conștient că) Posesiunea acestuia - legitimează dreptul de a fi respectat
în comunitatea rurală (căruia îi aparține)
- (De aceea) Optează pentru o căsătorie favorabilă cu Ana (a lui Vasile
Baciu) => schimbare radicală în statutul social (devine țăran înstărit,
proprietarul tuturor pământurilor lui Baciu)
- Este exponentul țărănimii:
- Tipologie sugerată prin onomastică (Ion = nume cu un caracter
comun => ”i se poate întâmpla oricui ce este prezentat”)
- Este dominat de patima îmbogățirii
- Se individualizează nu prin modul în care obține pământurile (la fel
procedaseră și tatăl său, și Vasile Baciu - căsătorie cu o fată bogată) ci
prin atitudinea ingrată 🤮 (față de Ana):
- O seduce și o manipulează, lăsând-o însărcinată
- (Apoi) O brutalizează și îi distruge viața (împingând-o la sinucidere)
- Statutul moral:
- Ion se face vinovat de încălcarea legilor nescrise conform cărora destinul
nu poate fi schimbat - individul nu-și poate depăși condiția 🚗
- Este imoral prin întregul său comportament (o batjocorește pe Ana,
împingând-o la spânzurătoare)
- Poate fi absolvit parțial de vina morală:
- Titu e cel care (fără să vrea) dă glas ideii care îl frământa pe Ion
(fără să îndrăznească să o pună în practică)
- Dimensiunea psihologică:
- Relevă slăbiciunea caracteriala că atât mai mult
- Comportamentul său - dictat de obsesia de a avea pământ
- Ion (ca majoritatea personajelor lui Rebreanu) are un comportament care
aduce cu cel al personajelor din tragedia greacă 😭:

1
Liviu Rebreanu [caracterizare de
personaj]

- Eroii (scriitorului transilvănean), precum cei din tragediile lui Eschil,

Sofocle, Euripide:
- Conturează conflictul dintre pornirile contradictorii
- Lupta are loc între pasiune și rațiune
- Ion se zbate între „glasul pământului” și „glasul iubirii”:
- Sufletul său înscrie o sinusoidă între cele 2 extremități
- (Deși) Tânjește să dea ascultare fiecăruia dintre aceste glasuri
- (În ciuda eforturilor sale) Ion nu va reuși să le unească într-un
singur tot
- La Rebreanu nu există unitatea contrariilor:
- Extremele nu se ating niciodată 🧲
- De aici ^ se declanșează drama psihologică a actantului
- (Cu toate că nu pot coexista) Cele două glasuri nu încetează să răsune
succesiv
- Zbuciumul de a nu putea împăca cele două imperative ale sufletului =>
obsesia + dezumanizarea personajului Ion

Relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două secvențe/

episoade narative semnificative
- Principala trăsătură a actantului = viclenia 😈
-
- Scena horei duminicale 🤸 = una dintre cele mai importante secvențe narative ale
romanului
- [temă și viziune 💍]
-
- Scena finală ⛏️
- [temă și viziune 🎭]

Ilustrarea a două elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat,

semnificative pentru construcția personajului (mijloacele de caracterizare &
conflictul)
- Modalitățile de caracterizare a protagonistului sunt cele consacrate de textul epic
(directe și indirecte)
- Ion este construit prin tehnica modernă a pluriperspectivismului:
- Personalitatea sa - se reflectă în mod diferit în conștiința celorlalte
personaje ale textului
- Vasile Baciu - îl numește „fleandură, hoț și tâlhar”
- Preotul Belciug - îl consideră „un bătăuș și un om de nimic”

2
Liviu Rebreanu [caracterizare de
personaj]

- (Dar) Când pământurile sale rămân în posesia bisericii => „un bun creștin”
- Doamna Herdelea - îl consideră „un flăcău cumsecade și harnic”:
- (Dar) Când se face răspunzător de tensiunile dintre intelectuali => (nu
ezită să-l numească) „fără pereche în blăstămății”
- Titu - îl admiră pentru ambiția sa:
- (Dar) Îi dezaprobă cinismul 🤨 (= ideea că ”fiecare e pentru el”)
- Relația cu celelalte personaje (în special cu Ana) = adevărat mijloc indirect de
caracterizare:
- Comportamentul protagonistului față de cea pe care o va lua de soție se
modifică:
- (La început) Este binevoitor
- (Mai apoi) Trece la gesturi de brutalitate
- (În final) O tratează cu indiferență (se sinucide? ¯\_(ツ)_/¯)
- Ion o face responsabilă pentru nefericirea lui
- O compătimește cu superioritate - „tare e slăbuță și urâtă, sărmana. Iată
pentru cine rabd eu ocări și sudălmi.”
-
- Conflictele romanului = complexe (atât de natură exterioară, cât și interioară)
- [temă și viziune ☯️💩]

Încheiere
- [temă și viziune 🌟]