Licenta 6

Universitatea de Medicină și Farmacie
“Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca
Facultatea de Medicină Dentară
LUCRARE DE LICENȚĂ
Refacerea funcțiilor aparatului dento-maxilar prin proteze parțiale fixe metalo-

ceramice
Îndrumător științific:
Asist. Univ. Dr. Ana Ispas
Absolvent:
Timea Horvath
2013
1
CUPRINS
Introducere.......................................................................................................................................4
PARTEA GENERALĂ...................................................................................................................5
I. EDENTAȚIA PARȚIALĂ...........................................................................................................6
I.1. Edentația parțială. Definiție......................................................................................................6
I.2. Clasificarea edentațiilor parțiale................................................................................................6
I.3. Etiologia edentației parțiale.......................................................................................................8
I.4. Complicațiile edentației parțiale................................................................................................9
II. PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT ÎN EDENTAȚIA PARȚIALĂ.........................12
II.1. Principiul bioprofilactic.........................................................................................................12
II.2. Principiul biofuncțional..........................................................................................................12
II.3. Principiul biomecanic............................................................................................................13
III. INDICAȚIILE, CONTRA INDICAȚIILE, AVANTAJELE ȘI

DEZAVANTAJELE PROTEZELOR PARȚIALE FIXE METALO- CERAMICE...................16
III.1. Indicațiile coroanelor metalo-ceramice................................................................................16
III.2. Contraindicațiile coroanelor metalo-ceramice......................................................................16
III.3. Avantajele coroanelor metalo- ceramice..............................................................................17
III.4. Dezavantajele coroanelor metalo-ceramice..........................................................................17
IV. TIPURI DE MASE CERAMICE DENTARE.......................................................................18
V. ETAPELE CLINICE DE REALIZARE A PROTEZELOR PARȚIALE FIXE

METALO-CERAMICE.................................................................................................................20
PARTEA SPECIALĂ....................................................................................................................28
VI. Ipoteza de lucru.......................................................................................................................29
VII. Material și metoda de lucru....................................................................................................31
VIII. Prezentarea cazurilor clinice.................................................................................................37
CAZUL nr. 1..................................................................................................................................37

2
CAZUL nr. 2..................................................................................................................................55
Cazul nr. 3......................................................................................................................................73
Concluzii........................................................................................................................................91
Bibliografie....................................................................................................................................92
Introducere
3
Oamenii au început să fie tot mai preocupați de aspectul lor fizic, mai ales de estetica
dinților, a zâmbetului lor. Zâmbetul având impact major asupra psihicului, cât și în crearea de
noi relații interumane, sau în integrarea individului la locul de muncă.
Prin creșterea exigențelor estetice ale pacienților din ultimele decenii, nu se mai poate
vorbi despre o reabilitare funcțională, fără a realiza o refacere a funcției fizionomice, cât mai
aproape de perfecțiune.
Explozia de materiale dentare a diversificat tehnologiile de realizare a construcțiilor

protetice, prin cunoașterea particularităților fiecărei metode, cu avantajele, dezavantajele și
limitele acestora, permite alegerea unei soluții terapeutice adecvate și rezolvarea celor mai
dificile cazuri clinice în condiții optime.
Prezenta lucrare este elaborată cu scopul de a ilustra posibilitățile de reabilitare a

funcțiilor pierdute ale aparatului dento-maxilar prin utilizarea protezelor parțiale fixe metalo-
ceramice. Am ales acest mod de tratament prin protezare fixă, deoarece majoritatea pacienților
au edentații multiple și/sau extinse în diferite zone ale arcadelor dentare, iar acesta poate fi una
din soluțiile de tratament pentru ei. Materialul folosit va fi metalul acoperit cu ceramică, metalul
conferind rigiditate și rezistență crescută lucrării, iar ceramica cu ajutorul multitudinii de culori și
nuanțe creează rezultatele estetice dorite de pacienți.
În următoarele capitole vor fi prezentate elemente generale legate de protezele parțiale

fixe matalo-ceramice, precum și etapele de tratament parcurse în favoarea realizării lor, cu
exemplificări prezentate după trei cazuri clinice realizate la Catedra de Protetică dentară, în
timpul anilor de studiu.
4
PARTEA GENERALĂ
I. EDENTAȚIA PARȚIALĂ
5
I.1. Edentația parțială este o stare patologică care rezultă prin pierderea uneia până la
15 unități dento-parodontale de pe arcadele dentare, în urma căreia rezultă unul sau mai multe
spații edentate cunoscute și sub numele de breșe. [1]
Edentația parțială poate fi:
-redusă: lipsesc 1-2 dinți de pe arcadă
- întinsă: lipsesc 3-4 dinți de pe arcadă
- extinsă: lipsesc mai mult de 4 dinți de pe arcadă
- subtotală: existența a 1-4 dinți pe arcadă
I.2. Clasificarea edentațiilor parțiale

Clasificarea lui Kennedy:
Clasa I – cuprinde arcadele edentate termino-terminal, deci breșele edentate sunt

mărginite, bilateral, doar mezial de dinți;
Clasa II – cuprinde arcadele cu edentație termino-terminală unilaterală, deci edentația

este limitată doar mezial de dinți,dar pe o singură hemiarcadă;
Clasa III – cuprinde arcadele cu edentații laterale intercalate uni- sau bilateral,limitate
atât mezial,cât și distal de dinți;
Clasa IV – cuprinde un spațiu edentat extins de o parte şi de alta a liniei mediene, situat
anterior faţă de dinţii restanţi. [1]
Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV
6
Clasificarea după Costa:
În România Eugen Costa a întocmit o clasificare a edentațiilor parțiale pe care le-a

împărțit în șase clase în funcție de topografia breșelor.
Costa a propus o terminologie mai simplă pentru denumirea edentaţiilor parţiale:
 Edentaţie frontală când lipsesc incisivii sau caninii.

 Edentaţie laterală când lipsesc dinţii din regiunea premolară şi molară unde breşa este
delimitată la ambele extremităţi de dinţi restanţi şi poate fi uni sau bilaterală.
 Edentaţie terminală când lipsesc dinţii din regiunea premolară şi molară unde breşa este
delimitată numai anterior, poate fi edentaţie uni sau bilaterală
 Edentaţie mixtă când pe arcada există două sau trei forme de breşe: frontală, laterală şi
terminală.
După clasificarea lui Costa există maximum şapte posibilităţi de edentaţie: patru la
grupul dentar lateral, două edentaţii pe fiecare parte a arcadei şi trei posibilităţi la grupul
dentar frontal. Cele patru forme de edentaţie din regiunea laterală a arcadei se pot prezenta
sub forma a: două breşe terminale sau patru breşe laterale. Cele trei forme de edentaţie din
regiunea frontală a arcadei pot fi: două breşe in dreptul caninilor şi alta in dreptul incisivi lor
centrali sau un canin şi un incisiv central pe de-o parte şi un incisiv lateral pe partea opusă.
Când breşa interesează consecutiv atât regiunea laterală cât şi cea frontală se numeşte
edentaţie extinsă, iar când lipsesc foarte mulţi dinţi, ramânând numai unul sau doi pe arcadă,
edentatia se numeşte subtotală.
Punerea diagnosticului de edentaţie începe întotdeauna la maxilarul superior din partea
dreaptă şi se termină la mandibulă pe partea stângă. Precizarea în scris a breşelor de pe aceeaşi
hemiarcadă se face despărţind denumirea lor prin virgulă, iar precizarea poziţiei breşelor din
dreapta de cele din stânga arcadei se face printr-o linie orizontală (-) sau litera M, iniţiala
cuvântului median. [16]
Clasificarea după Applegate-Kennedy:
Applegate- Kennedy grupează edentaţiile în şase clase, după valoarea dinţilor stâlpi şi
după tipul protezelor proiectate [16]. El a păstrat clasificarea lui Kennedy la care a împărţit
clasa a III -a în alte două subclase, corespunzătoare protezei parţiale diferenţiate şi a introdus
7
opt reguli de aplicare a clasificării:
 Includerea stării de edentaţie într-o clasă sau alta urmează de regulă şi nu precede
o extracţie ulterioară.
 Când molarul al treilea lipseşte şi nu trebuie înlocuit, spaţiul edentat nu este luat în
considerare.
 Spaţiul edentat cel mai posterior, indiferent de întinderea lui, determină clasa.
 Spaţiile edentate, altele decât cele care determină clasa sunt considerate modificări sau
subclase şi se consemnează prin numărul lor.
 Întinderea spaţiilor edentate aparţinând modificărilor sau subclaselor nu se ia în

considerare şi se consideră numai numărul lor.
 Spaţiul edentat prin lipsa molarilor 2 şi 3 nu este luat în considerare dacă dinţii nu vor fi
înlocuiţi şi dacă la nivelul arcadelor antagoniste lipsesc aceiaşi dinţi şi nu se
preconizează înlocuirea lor.
 Clasa IV nu are modificări sau subclase. [5]
I.3. Etiologia edentației parțiale

Cauza edentațiilor parțiale poate fi determinat de factori etiologici direcți și/sau de
factori favorizanți individuali.
a.Factorii etiologici direcți pot fi :
 complicația cariei dentare ca proces patologic inflamator,care netratat sau tratat

necorespunzător duce la pierderea dintelui de pe arcadă;
 parodontopatiile marginale cronice profunde cu afectarea gravă a suportului
parodontal;
 tumorile benigne și maligne, care prin tratament chirurgical duc la extracția
dinților afectați cât și a dinților din vecinătatea formațiunilor tumorale;
 infecții și necroze ale oaselor maxilare;
 chisturi maxilare, osteomielite;
 traumatismele acute (accidentale) și cronice (traume ocluzale,proteze
incorecte,iatrogenii);
 hipodontia;
 extracții de necesitate: în scop ortodontic, protetic, boala de focar, existența
dinților supranumerari, iradiere;
8
 inserția prea joasă a frenului labial.
b.Factorii favorizanți individuali pot fi:
 igiena deficitară;
 vârsta înaintată;
 facotri somatici. [1,6]
I.4. Complicațiile edentației parțiale
Complicaţiile edentaţiei parţiale sunt generale şi locale.
1. Complicaţiile generale
Se caracterizează prin reducerea eficienţei masticatorii şi datorită unei insuficiente
triturări şi insalivări a alimentelor pot să apară gastrite, ulcere, enterocolite şi
colecistopatii mai ales la pacienţii predispuşi sau suferinzi de afecţiuni inflamatorii
digestive. [5,8]
2. Complicaţiile locale
Sunt numeroase şi complexe şi influenţează în mod direct sau indirect toate elementele şi
funcţiile aparatului dento-maxilar.
a) Tulburări fizionomice şi fonetice

În edentaţiile parţiale au loc tulburări ale funcţiilor fizionomice, fonetice, masticatorii care
sunt determinate de localizarea şi întinderea spaţiilor edentate. Datorită complicaţiilor
edentaţiei parţiale în timp pot să survină leziuni dentare şi parodontale, perturbări ale
complexului neuromuscular şi articular. [8]
Pierderea unor dinţi frontali are drept consecinţă modificarea nefavorabilă a fizionomiei
şi duce la tulburări fonetice având ca urmare pronunţia alterată a labiodentalelor (F, V) şi a
linguodentalelor (D, T, S, Z).
b) Migrările patologice ale dinţilor

Se produc în vecinătate sau la distanţă de spaţiul edentat. În cadrul primelor, în plan orizontal
9
apar înclinări (versiuni), translaţii (gresiuni) sau rotaţii în axul dintelui. În plan vertical
antagoniştii pot egresa sau extruza. Modificările patologice ale dinţilor la distanţă de spaţiul
edentat sunt reprezentate în principal de fenomenul Thielemann. Atât migrările dentare
orizontale cât şi cele verticale determină apariţia contactelor premature şi a interferenţelor care
afectează ocluzia arcadelor dentare în intercuspidare maximă.
c) Disfuncţia ocluzo-parodontală
Datorită micşorării numărului de unităţi masticatorii, dinţii rămaşi vor fi supuşi unor
solicitări suplimentare funcţionale şi parafuncţionale ce vor duce la apariţia disfuncţiilor ocluzale
traumatice. În consecinţă în urma pierderii suportului parodontal şi a reducerii numărului dinţilor
prezenţi apar disfuncţiile traumatice astfel încât statusul parodontal este implicat în prognosticul
terapiei edentaţiei parţiale influenţând hotărâtor atât măsurile preprotetice cât şi alegerea
modalităţii de protezare.
d) Modificarea dimensiunii verticale de ocluzie

Se produce frecvent în cazul edentaţiilor parţiale ca urmare a pierderii stopurilor ocluzale
de la nivelul dinţilor laterali cu repercursiuni asupra dinţilor frontali.
e) Reducerea eficienţei masticatorii

Apare frecvent în cazul edentaţiilor parţiale întinse iar in cazul celor reduse
nereprezentând un factor patologic important.
f) Devierea mandibulei
Este provocată de interferenţele ocluzale şi se observă în plan transversal sau sagital
ducând la modificarea ciclului masticator individual.
g) Abrazia patologică
Se produce în urma concentrării acţiunii forţelor ocluzale asupra unor sau mai multor
segmente ale arcadelor dentare. Masticaţia unilaterală este urmată deseori de abraziuni inegale
mai accentuate la nivelul hemiarcadei respective. În cazul perturbări lor ocluzale (datorită
migrărilor, distrucţiilor suprafeţelor dentare prin procese carioase, lucrări protetice incorect
realizate şi concepute) se favorizează introducerea bruxismului, caracterizat prin scrâşnirea
dinţilor sau încleştarea arcadelor, parafuncţie care este considerată drept cauza principală a
10
abraziei dentare patologice, factor agravant al disfuncţiilor ocluzale.
O formă clinică de abrazie patologică o constituie uzura dinţilor laterali care menţin singuri
D.V.O. sau când aceşti dinţi nu au contacte ocluzale antagoniste. O altă formă clinică de abrazie
patologică este cea care interesează zona frontală a arcadelor, astfel încât uzura inegală a dinţilor
frontali pe lângă un aspect estetic neplăcut creează probleme complexe de tratament protetic,
deoarece se prezintă frecvent o falsă reducere a D.V.O.
h) Disfuncţia A. T.M.
Manifestările funcţionale dureroase articulare sunt frecvente în stările de edentaţii parţiale.
Lucrările protetice necorespunzătoare produc dureri din cauza compresiei zonelor dento-
parodontale şi modifică cinematica mandibulo-maxilară, obligând muşchii să menţină mandibula
în raport cu maxilarul într-o poziţie nefuncţională, forţată. Tratamentele protetice trebuie să
restaureze arcadele dentare atât prin realizarea unei ocluzii stabile, funcţionale şi confortabile cât
şi prin corectarea şi prevenirea apariţiei disfuncţiilor temporo-mandibulare.
i) Atrofia osului alveolar

Este prezentă în zona spaţiilor edentate şi depinde de etiologie, zona arcadelor, maxilar,
vârsta şi reactivitatea individuală. Acest proces de atrofie interesează toate elementele crestei
alveolare la nivelul spaţiilor edentate reduse fiind mai lent decât la nivelul celor întinse. Atrofia
consecutivă extracţiei dinţilor parodontotici duce la o creastă îngustă "în lamă de cuţit" în timp
ce creasta rezultată după . extracţia dinţilor afectaţi de complicaţiile cariei dentare este rotunjită
rezistentă la presiuni. [5,16,8,13]
Pentru a se evita atrofia de inactivitate se recomandă protezarea precoce şi
biostimulatoare pentru ţesutul osos.
II. PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT ÎN EDENTAȚIA

PARȚIALĂ
II.1. Principiul bioprofilactic

Principiul biologic și profilactic constă în conservarea structurilor dure dentare și
protejarea vitalității pulpare a dinților preparați.
11
Economia de țesuturi dure dentare, tratamente minin invazive prin executarea preparațiilor cu
precizie este foarte importantă. Realizarea preparațiilor dentare sub răcire continuă, utilizarea
unor freze noi cu eficiență maximă și profilaxia pulpitelor postoperatorii cu ajutorul lucrărilor
provizorii.
Profilaxia îmbolnăvirii parodonțiului superficial și profund se va realiza prin plasarea limitelor

dento-protetice cu mare precizie, folosirea materialelor protetice netoxice care sa evite apariția
unor reacții alergice la nivelul părților moi ale cavității orale. De asemenea refacerea morfologiei
ocluzale, a punctelor de contact interdentar , cât și adaptarea și finisarea marginilor protetice se
vor realiza cu atenție, ca acestea sa respecte principiul biologic și profilactic.
Pentru a reda autocurățirea protezei parțiale fixe, un rol foarte important îl are designul PPF,
forma intermediarilor și modelarea conectorilor, toate vor trebui modelate astfel încât igienizarea
să se poată realiza din toate direcțiile și pe toate suprafețele lucrării protetice. [1,6]
II.2. Principiul biofuncțional

Se referă la perturbarea tuturor funcțiilor aparatului dento-maxilar prin existența unei
breșe edentate. Aceste funcții sunt: funcția masticatorie, fonetică, estetică și de autoîntreținere.
Soluția terapeutică pentru disfuncțiile menționate este protezarea parțială fixă a regiunilor
edentate. Prin modelajul corect al morfologiei ocluzale ( înălțimea cuspizilor și profunzimea
șanțurilor) se va remedia problema funcției masticatorii, modelajul dimensiunilor vestibulo-orale
cât și a lungimii cervico-coronare a lucrării protetice va remedia funcția fonetica. Funcția estetică
se va corecta prin folosirea materialelor fizionomice (mai ales in zonele frontale), iar punctele de
contact realizate corect cu dinții vecini,cât si finisarea,lustruirea și modelajul conectorilor
împreună cu intermediarii au rolul de a restabili funcția de autoântreținere al aparatului dento-
maxilar.
II.3. Principiul biomecanic

Principiul biomecanic constă în realizarea rezistenței, stabilității și a echilibrului
protezelor parțiale fixe.
II.3.1. Rezistența protezelor parțiale fixe
Rezistența PPF depinde de trei factori:
12
 Rezistența dento-parodontală a dinților stâlpi
 Rezistența elementelor de agregare
 Rezistența corpului de punte.
II.3.1.1. Rezistența dento-parodontală a dinților stâlpi
Alegerea suportului dento-parodontal se alege în funcție de forma clinică a edentației și

valoarea funcțională a dinților.
Forma clinică a edentației: în funcție de întinderea și topografia acesteia se alege

numarul de dinți stâlpi, de la doi în cazul edentațiilor reduse până la trei-patru, în cazul
edentațiilor cu un număr mai mare de dinți lipsă.
Valoarea funcțională a dinților se apreciază în funcție de morfologia radiculară, raportul

coroană- rădăcină, reactivitatea parodonțiului, mobilitatea dentară, direcția de implantare a
dinților și ocluzia dentară.
Duchange este cel care a stabilit anumite valori numite, coeficienți de rezistență, prin care
se apreciază valoarea funcțională dento-parodontală a dinților. [5,8]
Maxilar: I.C=2, I.L=1, C=5, Pm1=4, Pm2=4, M1=6, M2=6, M3=3-5
Mandibular: I.C=1, I.L=1, C=3, Pm1=4, Pm2=4, M1=6, M2=6, M3=4-6.
II.3.1.2. Rezistența elementelor de agregare
Elementele de agregare la suprafața coronara trebuie sa îndeplinească următoarele

criterii: sa prezinte retentivitate, rezistență și paralelism între dinții preparați.
Retentivitatea este cel mai important criteriu, acesta depinzând de suprafața de fricțiune
dintre preparația dentară și pereții interni a coroanei de înveliș, precum și de forma preparației.
Se poate menționa un dezavantaj al coroanelor metalo-ceramice față de coroanele de

înveliș metalice, deoarece în primul caz se va îndepărta mai mult țesut dur dentar pentru crearea
spațiului necesar componentei fizionomic,ceramice, în schimb la prepararea dinților pentru
coroane de înveliș metalice, economia de țesut dur dentar este mult mai mare, din această cauză,
retentivitate acestor coroane metalice este superioară celor metalo-ceramice.
13
Rezistența elementelor de agregare depind de forțele ce acționează pe lucrare în timpul
masticației și mai depinde de topografia și întinderea edentațiilor. Rezistența este proporțională
cu aliajul folosit pentru realizarea suportului metalic.
Paralelismul dinților preparați nu trebuie sa depășească 3-5 grade, astfel o convergență

mai accentuată a pereților dinților stâlpi duce la scăderea retenției lucrării pe bont. [5,8,13,14]
II.3.1.3. Rezistența corpului de punte
Rezistența corpului de punte se va realiza în momentul în care obiectivele

morfofuncționale, profilactice și biomecanice vor fi îndeplinite.
Morfofuncțional se va remedia situația breșei edentate printr-o proteză parțială fixă, care
va reface morfologia și integritatea arcadelor dentare.
Profilactic se va avea în vedere protejarea parodonțiului marginal, cimentarea corectă a

lucrării protetice, menținerea spațiului necesar între corpul de punte și creastă edentată în vederea
igienizării și autocurățirii.
Biomecanic se va asigura rezistența corpului de punte, pentru ca forțele masticatorii să nu

modifice morfologia, direcția și stabilitatea acestuia. [5,8]
II.3.2. Stabilitatea protezelor parțiale fixe
Stabilitatea unei proteze parțiale fixe este determinată de poligonul ei de susținere.
Poligonul de susținere reprezintă suprafața încadrată prin unirea cu linii drepte a dinților
stâlpi de punte.
Stabilitatea PPF se supune legilor mecanicii solidelor, dar totodată ea depinde și de

factorii biologici: statusul parodontal al dinților stâlpi, tipul masticator, morfologia radiculară și
numărul de rădăcini a dinților stâlpi.
Reprezentarea spațială tridimensională a rădăcinilor dinților stâlpi vor avea trei funcții: de
preluare a forțelor solicitante, de transmiterea și anihilarea acestora.
Posibilitșțile de sprijin sunt variate, în raport cu numărul dinților stâlpi și repartizarea lor
pe arcadă. Prin urmare sunt posibile trei tipuri de sprijin:
14
 Sprijinul punctiform: puntea cu un singur dinte stâlp, având un element în extensie.
Acest tip de lucrare este asociat cu Cantilever bridge, fiind cel mai instabil din toate
lucrările protetice existente. Stabilitatea lucrării depinde de lungimea extensiei și de
punctul de contact cu antagoniștii. Forțele masticatorii vor fi plasate cât mai aproape
de dintele stâlp.
 Sprijinul linear: aceste lucrări sunt mai stabile decât cele cu sprijin punctiform, dar
sunt mai instabile decât cele cu sprijin în suprafață. Există o anumită felxibilitate în
situațiile în care materialul este subțire.
 Sprijinul în suprafață sau poligonal: PPF cu trei sau mai mulți dinți stâlpi, care nu se
află într-o linie dreaptă, au un poligon de susținere. O astfel de lucrare se află în
echilibru, are stabilitate și transmite forțele solicitante în axul lung al dinților stâlpi.
[5,8,13,14]
II.3.3. Echilibrul protezelor parțiale fixe
PPF este în echilibru atunci când săgeata arcului de cerc este egală sau mai mică decât
distanța dintre dinții stâlpi extremi.
În anumite situații corpul de punte se poate plasa în afara liniei de sprijin, fiind vorba
despre lucrările în extensie și cele în arc de cerc.
Lucrările cu extensie, constituie un element al corpului de punte lipit sau legat prin
turnare de unul din stâlpii extremi ai punții. Extensia se afla în afara zonei suprafeței de
sustentație, prin urmare nu se află în echilibru.
Lucrările în arc de cerc sunt protezele parțiale fixe din zona frontală. Datorită curburii din
această zonă, corpul de punte se proiectează în afara poligonului de susținere, apar forțe de
basculare și flexiune, astfel echilibrul lucrării este compromis. [14,16]
III. INDICAȚIILE, CONTRAINDICAȚIILE, AVANTAJELE

ȘI DEZAVANTAJELE PROTEZELOR PARȚIALE FIXE
METALO- CERAMICE
15
Indicațiile și contraindicațiile protezelor parțiale fixe sunt dependente de întinderea și de
topografia spațiului edentat,de morfologia și aspectul crestelor, de valoarea dento-parodontală a
dinților stâlpi, cât și de indicațiile și contraindicațiile coroanelor metalo-ceramice.
III.1. Indicațiile coroanelor metalo-ceramice:

- pentru restaurarea morfologiei coronare a dinților frontali (modificați în volum, formă și
culoare) și a premolarilor, dar ele pot fi folosite adesea și în zonele laterale ale arcadelor
- ca element de agregare în cadrul punților metalo-ceramice, în orice tip de edentație,

datorită rezistenței date de scheletul metalic [1,8]
- în ocluzii adânci acoperite și în reconstituirea dinților inferiori, la care este contraindicat

pragul circular, indispensabil coroanelor Jacket ceramice
- în imobilizarea dinților parodontotici
- în situațiile în care un minim de spațiu interocluzal există sau în cazul în care este
necesară o rezistență maximă la forțele ocluzale
- pentru a restaura morfologic un grup de dinți în vederea asigurării condițiilor ocluziei

funcționale. [12]
III.2. Contraindicațiile coroanelor metalo-ceramice
- la pacinți tineri, datorită volumului mare al camerei pulpare
- dinții cu dimensiuni cervico- incizale/ cervico- ocluzale foarte reduse, lucrarea nu va

avea retentivitatea necesară
- la pacienții cu risc crescut de infecții, în cazul realizării unor depulpări dentare înaintea
protezării
- în cazul în care nu se poate realiza un aspect estetic cervical corespunzător, din cauza
coleretei metalice. [12]
III.3. Avantajele coroanelor metalo- ceramice
- avantajul major îl constituie combinarea rezistenței a coroanelor metalice de înveliș cu

aspecul estetic al coroanelor jacket; [1]
16
- din punct de vedere fizionomic este idealul, datorită stabilității cromatice, a nuanței
coloristice, al translucidității și luciului permanent;
- tolerabilitatea biologică a maselor ceramice este mult superioară rășinilor acrilice,

masele ceramice fiind inerte chimic;
- spre deosebire de acrilat, ceramica nu necesită retenții mecanice, deoarece în timpul

arderii are loc o reacție chimică, prin combinarea cu oxidul metalic al aliajului
- stratul subțire de ceramică aplicat la nivel ocluzal dispune de o rezistență bună și nu se

abrazează. Orice suprafață ocluzală poate fi în întregime acoperită cu material ceramic, cu
condiția să existe un spațiu sufucient de mare față de antagoniști. [8]
III.4. Dezavantajele coroanelor metalo-ceramice
- agregarea mai slabă față de coroanele de înveliș metalice turnate, datorită retentivității
mai precare conferite de bonturile preparate mai accentuat;
-pretind sacrificii mari de țesuturi dure dentare, cu precădere la nivelul feței vestibulare,
care uneori implică depulpări prealabile. Dacă acestea nu se fac, pot apărea complicații pulpare
consecutice;
- placarea în totalitate a scheletului metalic cu masă ceramică poate împiedica uneori

perfecționarea rapoartelor ocluzale, după cimentare;
- preț de cost ridicat. [1]
IV. TIPURI DE MASE CERAMICE DENTARE
Materiale utilizate în tehnica metalo-ceramică
17
IV.1. Clasificarea aliajelor pentru restaurări metalo-ceramice:
1. Aliaje nobile: - pe bază de aur: - cu conținut crescut de aur

- Aur-Paladiu
- Aur-Paladiu-Argint
- pe bază de paladiu:- Paladiu-Argint
- Paladiu-Cupru
2. Aliaje nenobile: - Cobalt- Crom
- Fier- Crom
- Titan. [8]
IV.2. Legătura metalo-ceramică
Legătura metalo-ceramică se realizează prin combinarea a mai multor mecanisme.
Mecanismele fizice:
- masa ceramică să acopere cât mai intim suprafața metalică;
- raport direct proporțional între suprafața de contact și dimensiunea acoperirii. (nu avem
nevoie de macroretenții);
- concordanță între dilatarea termica a celor două materiale folosite ( contracția metalului
să fie ușor mai mare decât cea a ceramicii, pentru ca ceramica să fie sub o ușoară tensiune);
- forțele Van der Waals să existe (legătura fizică de adeziune).
Mecanisme chimice:
- „Prin formarea legăturii ionice dintre Al2O3 și SiO2 din faza sticloasă a feldspatului
atrași de apariția unui strat de oxizi la suprafața metalului. Stratul de oxizi de la suprafața
metalului poate fi :
- format de elementele componente ale aliajelor nenobile – Cr, Ni, Ti (conținute

în aliaj și în ceramică);
- format de elementele de adaos din aliajele nobile – In, Sn, Fe etc;
18
- prin adăugarea unor generatori speciali de oxizi care difuzează la suprafața
aliajului ăn cursul arderii pentru oxidare.
- Prin migrarea oxizilor de la suprafața aliajului spre stratul ceramic pentru formarea
legăturii ionice din stratul ceramic:
- un strat gros de oxizi este nociv pentru că diminuă forța legăturii metalo-
ceramice.” [2,15]
IV.3. Prezentarea maselor ceramice
Ceramica se prezintă în general în sistem bicomponent: pulbere și lichid.
Există trei tipuri de pulberi ce se aplică succesiv în tehnica stratificării ceramicii:
- masă opacă , reprezintă stratul de bază în lucrările integral ceramice, iar în cele metalo-
ceramice ea reprezintă și legătura cu componenta metalică;
- masă dentină, cu ajutorul căruia se reface morfologia dentară, se pot alege culori diferite după
caz;
- masă de glazuri sau email, (transparent ) reprezentând stratul extern.
Cele trei tipuri de pulberi se identifică după gradul de transluciditate.
Lichidul este compus din apă distilată amestecată cu glicerină și dextrină, sau cu lichide
speciale. [2,15]
IV. ETAPELE CLINICE DE REALIZARE A

PROTEZELOR PARȚIALE FIXE METALO-
CERAMICE
V.1. Etapele preparării dinților în vederea coroanelor metalo-ceramice

19
l. Examenul clinic - urmăreşte cunoaşterea stării generale a pacientului şi statusul odonto-
parodontal.
2. Prepararea structurii organice a bontului dentar
Prepararea bontului se face într-o anumită succesiune a şlefuirii suprafeţelor coronare:

şlefuirea suprafeţei ocluzale (margini incizale), feţei vestibulare, feţei proximale, feţei orale iar
rotunjirea muchiilor şi definitivarea pragului gingival constituie etapa finală a preparării
bontului.
Prepararea corectă a bontului pentru o coroană metalo-ceramică implică o reducere
seminificativă de ţesuturi dentare dure pentru a asigura spaţiu suficient ambelor materiale de
restaurare. Marginea vestibulară a unei restaurări frontale este de cele mai multe ori plasată
subgingival pentru a obţine un aspect estetic mai bun, deşi o margine supragingivală este
preferabilă din punct de vedere profilactic. Înainte de a începe şlefuirea reducţională a dinţilor
este indicat să se stabilească axa de inserţie a microprotezei astfel încât în sens vestibulo-oral
pentru dinţii frontali va fi paralelă cu jumătatea cervicală a feţei vestibulare iar în sens mezio-
distal axa de inserţie va fi paralelă cu ariile de contact ale dinţilor adiacenţi.
 Marginea incizală se reduce cu 2-3 mm, realizând înâi 1-3 șanțuri de ghidare.
Reducând 2-3 mm, se va putea obține o margine incizalâ translucidă, fără metal
incizal.
 Fața ocluzală la molari și premolari se șlefuiește după separarea dinților, pentru a nu
atinge crestele marginale ale fețelor ocluzale ale dinților adiacenți. Se șlefuiesc 2-2,5
mm, homotetic.
 Suprafața vestibulară se începe cu șanțuri de ghidare a profunzimii. Adâncimea

șanțurilor va fi de 1,2 mm spre colet și 1,5 mm spre incizal.
 Suprafeţele proximale - se reduc 1 mm spre colet, iar spre incizal, în funcție de indicele
mezio-distal, atât cât este necesar pentru ca fețele proximale șlefuite să fie convergente
2-6o spre ocluzal (incizal), în funcție de înălțimea coroanei.
 Şlefuirea feţei orale – se începe de obicei cu un șanț de ghidaj. Se șlefuiește
1,5 mm.
 Rotunjirea muchiilor se face moderat și se obține de obicei simultan cu
șlefuirea fețelor. [13]
Pragul gingival în zona vestibulară se poate conforma în diferite feluri:
20
 Prepararea coletală fără prag ( tangențială)
Se realizează cu freze diamantete efilate (tip flacără), cu granulație mică, mai

puțin nocive pentru versantul extern al șanțului gingival. Axul frezei va fi menținut
paralel cu axul dintelui pe toate fețele acestuia, pentru păstrarea zonei cilindrice din
jumătatea sau treimea gingivală a bontului coronar, necesară unei bune retenții. Vârful
frezei se introduce doar 0.3-0,5 mm în sulcus.
 Prepararea coletală cu prag

 Prepararea coletală cu prag orizontal = în unghi drept.
Are lățimea de 0,75-1 mm și se folosea cel mai frecvent pentru coroanele jacket
din ceramică dar și pentru coroanele fizionomice acrilice. Acest prag asigură cel mai bine
dispersia forțelor.
 Pragul în unghi ascuțit- descris teoretic, dar dificil de realizat și periculuos.
Se utilizează uneori la prepararea peretelui gingivl pentru inlayuri proximale.
 Pragul în unghi obtuz = în bizou = înclinat. Unghiul înclinării este de 135o.

 Pragul rotunjit în sfert de arc de cerc, este de obicei un prag lat (deep
chamfer) ușor de realizat.
 Pragul rotunjit “ în sfert de elipsă” este foarte asemănător cu cel anterior,
având însă unghiul terminal mai oblic.
 Pragul excavat, este un mini-chamfer. Este de fapt o preparație intemrediară
între prepararea tangențială, pragurile înclinate și cele rotunjite, înguste.
Pragul excavat are deci forma de arc de cerc larg deschis, deci unghiul
terminalfoarte oblic, motiv pentru care îmbină avantajele coroanelor fără
prag cu avantajele coroanelor cu prag.
 Praguri duble
 Pragul orizontal bizotat, se utiliza pentru coroanele ceramice clasice. Era
nevoie de un prag orizontal în unghi de 90o, pentru sprijinul coroanei pe
acest prag, dar se impunea și o bizotare fină a marginilor pragului, unde
prismele de smalț secționate prin preparare, erau expuse fracturării
21
ulterioare. Această bizotare se practică și în prepararea inlayurilor
proximale.
 Pragul rotunjit și bizotat , este frecvent utilizat ,dar numai pentru
coroanele metalo-ceramice. [13]
V.2. Amprentarea câmpului protetic
În amprentarea câmpului protetic se utilizează o multitudine de materiale şi tehnici de

amprentare, toate având ca obiectiv înregistrarea cu exactitate a tuturor detaliilor câmpului
protetic şi anume bonturile preparate, dinţii vecini, antagoniştii precum şi relaţiile de oc1uzie.
Ca şi materiale se folosesc: elastomeri de sinteză, polieteri, polisulfuri şi hidrocoloizi reversibili.
Pentru ca un material de amprentă elastic să fie ideal trebuie să corespundă anumitor cerinţe:
 bună stabilitate imediat după luarea amprentei şi în timp
 un comportament bun în mediul bucal pentru a permite o bună reproducere a detaliilor
 proprietăţi mecanice specifice care să-i permită retagerea de pe câmp fără a antrena
rupturi şi revenirea elastică cât mai completă la forma de dinaintea îndepărtării amprentei
 compatibilitatea cu materialele de realizare a modelelor
 un timp de lucru suficient de lung pentru a permite manevrarea uşoară de către medic şi
asistentă
 un timp de priză în cavitatea bucală cât mai scurt
 o posibilitate de dezinfectare în soluţii bactericide fără alterarea proprietăţilor
dimensionale şi de reproductibilitate
Metoda de amprentare a câmpului protetic pentru protezele parțiale fixe metalo--

ceramice
A. Amprenta segmentară - se realizează în doi timpi: amprentarea unitară şi de situaţie.

Amprentarea unitară - se realizează cu ajutorul elastomerilor sau acrilatelor.
22
Amprentarea de situaţie se poate realiza cu elastomeri sau hidrocoloizi inseraţi în portamprente
care cuprind câte o hemiarcadă sau arcadă în 3 timpi, 2 sau 1 singur timp. Amprenta de situaţie
în 3 timpi:
 Timpul 1 - se realizează cu ajutorul unor elastomeri de sinteză iar în portamprentă se
îmegistrează arcada cu preparaţia dentară incluzând amprenta unitară.
 Timpul 2 - se realizează cu elastomeri de sinteză sau hidrocoloizi ireversibili şi se
îmegistrează arcada antagonistă.
 Timpul 3 - se realizează cu ceară, elastomeri sau mase
termoplastice şi se înregistrează rapoartele de ocluzie.
În cazul amprentei de situaţie în 2 timpi, timpul 1 este acelaşi, în timpul 2 înregistrându-se o
dată antagoniştii şi rapoartele de ocluzie iar în cazul celei într-un timp arcada cu preparaţiile,
antagoniştii şi ocluzia se înregistrează în cursul unei singure manopere. [12,17]
B. Amprenta globală - înregistrează concomitent bonturile preparate, dinţii vecini,

parodonţiul marginal, dinţii antagonişti şi rapoartele de ocluzie. Se poate realiza în 3, 2 sau 1
singur timp. Se poate obţine prin două metode:
Amprenta globală cu ghidaj unitar:

 Timpul 1 - se amprentează structura organică cu inel şi material siliconat fluid,
apoi se amprentează întreaga arcadă inclusiv inelele cu siliconii de vâscozitate
mare. Siliconii aderă între ei, realizându-se o dezinserţie unică a celor două
amprente.
 Timpul 2 - amprentarea arcadei antagoniste.
 Timpul 3 - înregistrarea ocluziei.
Amprenta globală fără ghidaj unitar - se realizează cu hidrocoloizi reversibili de

consistenţe diferite: unul fluid depus pe preparaţii şi în şanţurile gingivale şi altul mai vâscos
depus în portamprentă. Metoda poate fi realizată prin mai multe tehnici:
 Amprenta de corectare (de spălare) - este o tehnică de amprentare în 2 timpi care
utilizează elastomeri de consistenţe diferite: unul cu vâscozitate mare (chit) şi unul cu
vâscozitate mică (fluid). Amprentarea se începe cu materialul chitos. După priză şi
23
dezinserţia amprentei se îndepărtează cu un bisturiu regiunile retentive din masa
amprentei. În a doua fază peste materialul de amprentă chitos se aplică materialul
fluid,amprenta reintroducându-se pe câmpul protetic. Etalarea şanţului gingival are loc
între cei 2 timpi. Materialul fluid susţinut de cel chitos pătrunde în şanţul gingival
înregistrând cu fidelitate zona cervicală a preparaţiei. O variantă a acestei tehnici aplică
materialul fluid cu o seringă specială pe dinţii de amprentat şi în şantul gingival după
care amprenta cu material chitos umplută şi cu o doză de material fluid este aplicată pe
câmp. Grupul de tehnici într-un singur timp foloseşte fie un singur material cu o unică
consistenţă, fie două materiale cu consistenţe diferite.
 Amprenta dublului amestec - utilizează doi elastomeri de consistenţe diferite:
materialul fluid se aplică cu o seringă în jurul dintelui de preparat iar materialul chitos
se aplică imediat peste cu ajutorul unei linguri. Într-o variantă a acestei tehnici
(sandwich) se depune materialul fluid peste cel chitos în lingură şi se aplică
concomitent pe câmp. [13,12,17,11,18]
C. Amprenta sectorială - este o amprentă opţională pentru realizarea proteze lor fixe
uni dentare sau de întindere mică în zona posterioară. [17]
V.3. Protecția provizorie a bonturilor preparate

După prepararea bonturilor apare inevitabil o plagă dentinară care fiind în contact cu
mediul septic bucal poate avea drept consecinţe fie declanşarea unui sindrom dureros de
diferite grade, fie posibilitatea apariţiei unei infecţii pulpare. Protecţia bonturilor preparate
se realizează prin metode chimice şi mecanice.
 Metodele chimice au scopul de a oblitera canaliculele dentinare prin precipitarea unor
substanţe pe suprafaţa bontului: impregnarea albă, neagră, aplicarea de lacuri şi
fluoruri. Ele nu realizează o protecţie suficientă decât în asociere cu metodele
mecanice.
 Metodele mecanice realizează o protecţie optimă, existând multiple posibilităţi: inele
metalice, plastice şi coroane provizorii, acestea din urmă fiind cele mai indicate.
CoroaneIe provizorii pot fi prefabricate din celuloid, policarbonat, acetat de celuloză,
cape de aluminiu sau confecţionate din răşini acrilice, diacrilice, epiminice. [5,17,19]
24
V.4. Proba scheletului metalic în cavitatea bucală
Pentru verificarea intraorală clinicianul va urmări următoarele aspecte:
 inserţia lucrării pe câmpul protetic
 stabilitatea şi retenţia
 adaptarea cervicală
 rapoartele ocluzale; când se aplică componenta fizionomică şi ocluzal trebuie să existe
spaţiu suficient (1 mm pentru grosimea ceramicii)
 refacerea corectă a suprafeţei de contact cu dinţii vecini la retentorii metalici
[1,20,21]
V.5. Alegerea culorii
În elaborarea restaurărilor protetice o redare exactă a culorii a dinților pierduți nu este

posibilă. Pentru a ajunge la soluții optime va trebui să respectăm următoarele criterii:
1. Suprafața dinților naturali trebuie să fie curățată în ziua determinării culorii și în ziua
probei, respectiv a fixării.
2. Determinarea culorii nu trebuie să se facă după un tratament dentar prelungit,
deoarece suprafețele dentare care nu sunt umezite de salivă sau apă se usucă. Astfel
opacitatea dinților crește.
3. Prin umezirea dinților naturali și a dintelui din cheia de culori se poate realiza o
egalizare a structurii de suprafață( a texturii)
4. Determinarea culorii trebuie să se facă la lumină naturală și comparativ și la lumina
artificială( incandescentă și fluorescentă). Dacă e posibil se preferă lumina zilei. Ideal
ar fi o zi luminoasă cu cerul ușor înnorat, între orele 10-11 și 14-15.
5. Deoarece culoarea mediului înconjurător influențează culoarea dinților, determinarea
trebuie să se facă într-un mediu înconjurător neutru din punct de vedere cromatic,
pacientul este rugat să nu se fardeze și să nu poarte îmbrăcăminte colorată.
6. Durata de privire trebuie să fie scurtă, maxim 5 secunde pentru a preveni schimbarea
percepției ochiului.
7. Dintele din cheia de culori trebuie ținut în aceași poziție cu dintele natural.
8. Atunci când determinarea culorii se face cu greutate, se utilizează mostre
confecționate.
9. Cavitatea bucală a pacientului să fie la înălțimea ochilor practicianului
25
10. Determinarea culorii se face la începutul ședinței pentru ca ochii medicului să fie
odihniți.
11. Între determinări ochii se relaxează prin privirea unui obiect albastru
12. Prin îngustarea fantei palpebrale cantitatea de lumină care ajunge la celulele cu conuri
scade și permite celulelor cu bastonașe să discrimineze strălucirea culorilor.
13. Mostrele se schimbă repede
14. Caninul, având cea mai mare saturație a nuanței dominante corespunzătoare dinților
naturali, va fi utilizat ca element de referință în alegerea culorii
15. Pentru ca restaurarea protetică să aibă un aspect cât mai natural, va trebui să ținem
cont de variația culorilor pe arcadă, după cum urmează: incisivii superiori au aceeași
saturație cu premolarii, incisivii inferiori au un grad mai mic de saturație decât
incisivii superiori, iar caninii cu două grade mai mult decât incisivii superiori.
16. Dacă apar greutăți în alegerea culorii, vom alege întotdeauna culoarea cu saturația
mai scăzută și strălucirea mai crescută. [1,10]
V.6. Examenul protezei parțiale fixe metalo-ceramice neglazurate
Lucrarea protetică este examinată exobucal și endobucal. (ceramica neglazurată)
a. Examenul exobucal, se apreciază:

- Culoarea, repartizarea nuanțelor pe fiecare zonă, respectarea indicațiilor
de pe fișă
- Execuția tehnică a masei ceramice, absența porilor, fisurilor
- Repartizarea masei ceramice, pe fiecare față a elementelor punții
- Forma și dimensiunile dinților care formează puntea în corelație cu dinții
modelului
- Înscrierea fețelor vestibulare în corelație cu dinții naturali
b. Examenul endobucal ( PPF inserată pe câmpul protetic):

- Din punct de vedere estetic: dacă restaurează corespunzător integritatea
arcadei dentare; culoarea, forma și dimensiunea în corelație cu dinții
naturali
26
- Din punct de vedere al ocluziei: - contactele ocluzale în poziția de
intercuspidare maximă evidențiate cu hârtie de articulație; efectuate
eventuale retușuri cu pietre diamantate adecvate.
- În pozițiile diagnostice ale mandibulei depistate se reduc punctele de
interferență.
În această etapă este total contraindicată să rămână pe câmpul protetic provizoriu,

fiindcă pătrund substanțe organice care, în timpul arderii pentru obținerea glazurii,
distrug structura.
În laborator se obține glazura masei ceramice, toate prezintă luciul caracteristic.

[1,12]
V.7. Cimentarea provizorie şi cea definitivă
 Cimentarea provizorie nu se indică la restaurările unitare fiind rezervată restaurărilor

protetice fixe şi aparatelor de imobilizare când sunt în curs de efectuare tratamente
odontale, când există probleme de paralelism sau dubii cu privire la starea de iritaţie a
organului pulpar la nivelul dinţilor stâlpi. Fixarea provizorie durează de obicei 1-2
săptămâni şi se face cu cimenturi temporare pe bază de oxid de zinc cu sau fără eugenol.
 Cimentarea definitivă. Se pot utiliza cimenturile tradiţionale (fosfat de zinc, silico-fosfat

si ZOE modificate), cimenturi - răşini (acrilice, adezive si diacrilice), cimenturile
polielectrolitice (policarboxilat de zinc sau ionomeri de sticlă) şi cimenturile hibride
(cimenturile ionomere modificate cu răşini şi copomerii). Cimenturile se introduc în
concavităţile retentorilor. Cu presiune moderată se aşază lucrarea protetică în poziţia
corectă şi prin presiune digitală în direcţie ocluzocervicală sau incizo-cervicală se
menţine proteza pe bonturi până la priza cimentului, după care cu sonda dentară se
îndepartează surplusul de ciment refluat cervical. Se verifică din nou adaptarea lucrării pe
dinţii de suport şi rapoartele de ocluzie statică şi dinamică.
În finalul şedinţei de cimentare definitivă se explică pacientului modul şi condiţiile de

menţinere a igienei bucale.
27
PARTEA SPECIALĂ
VI. Ipoteza de lucru
Am optat pentru restaurările metalo-ceramice datorită proprietăţilor importante pe care le

prezintă: estetice prin masele ceramice şi rezistenţă prin scheletul metalic.
28
Pentru un succes garantat este necesară posibilitatea realizării corecte, respectarea
riguroasă a tuturor etapelor de lucru amintite anterior şi colaborarea strânsă între medic- pacient
şi medic- tehnician.
Fiecare pacient este o indvidualitate şi necesită un tratament individual, iar stomatologul

are responsabilitatea de a-şi analiza cazul şi a adapta lucrarea protetică prin formă, culoare şi
dispunerea dinţilor corespunzător personalităţii pacientului. În protezarea restauratorie
dispunerea dinţilor, în special frontalii trebuie să ţină cont de conformaţia buzelor pentru a
aprecia vizibilitatea lor în surâs. Lungimea dinţilor se apreciază în funcţie de spaţiul negativ
obţinut în momentul conversaţiei sau când pacientul râde.
Pentru armonia arcadelor dentare trebuie să fim atenţi la convexităţile orale sau
vestibulare, iar un dinte care bombează şi iese din linia de contur a dinţilor creează efecte optice
neplăcute. Un dinte cu relief ocluzal dispus sub linia de ocluzie determină traseul gingival mai
evident. Marginile gingivale să se situeze pe cât posibil în acelaşi plan. Pentru un dinte cu
retracţie gingivală marcată este necesar să plasăm în zona coletală ceramică roz ce maschează o
parte din cementul radicular expus. Marginile incizale ale dinţilor artificiali nu trebuie "să
umple" spaţiul edentat ci trebuie astfel conformaţi încât să se integreze în fizionomia
pacientului. Lumina, mişcarea, conturul, forma suprafeţei şi textura, culoarea, toate contribuie la
percepţia vizuală.
Crearea de iluzii este un obiectiv important în estetică. În funcţie de lumină, culoare

şi formă dintele este perceput altfel. În restaurările protetice ceramice cu ajutorul pigmenţilor
pot fi crea te iluzii.
Modelarea dinţilor artificiali trebuie să ţină cont de vârstă şi sex. La vârstnici, dinţii
sunt mai abrazaţi, mai lipsiţi de relief, mai închişi la culoare, mai netezi cu retracţii gingivale.
La tineri sunt mai deschişi, mai texturaţi, iar marginea gingivală la nivelul joncţiunii, smalţ-
cement cu margini incizale mai exprimate, transparente.
Dinţii femini sunt mai mici, mai rotunjiţi cu margini incizale mai transparente şi
ambrazurile incizale mai pronunţate. Dinţii masculini sunt mai mari, cu margini mai pronunţate,
mai pătraţi.
Integrarea dinţilor şi armonizarea lor cu trăsăturile feţei şi personalitatea individului

reprezintă mai mult o artă decât ştiinţă. Responsabilitatea stomatologului pentru a păstra, crea
sau a asigura un zâmbet plăcut fară a afecta funcţiile are o deosebită importanţă pentru
pacient. Succesul terapeutic constă în asigurarea unei armonii între componentele regiunii
bucale, faciale şi ale cavităţii orale.
29
După coroborarea tuturor datelor necesare elaborării planului de tratament şi
deciderea pentru o protezare fixă se individualizează în funcţie de caz, urmărind etapele
standard ale planului de lucru.
VII. Material și metoda de lucru
În urma unui studiu efectuat pe pacienţi cu vârste cuprinse între 40-55 de ani care au
prezentat mai mult sau mai puţin situaţii clinice de edentaţie intercalată care au putut beneficia
de o protezare fixă am observat că interesul asupra aspectului estetic al restaurării primează faţă
30
de cel funcţional. Refacerea esteticii este o cerinţă obligatorie a tratamentelor stomatologice
care prin amploarea tehnicilor şi materialelor folosite poate să satisfacă dorinţele de frumos, de
natural al fizionomiei pacientului.
Metoda de lucru:
Examinarea pacientului, diagnostic, plan de tratament:
 Date personale
 Vârsta
 Profesia - ocupaţiile cu stres, emoţii ridicate - bruxism ce impune
refacerea fizionomiei şi fonaţiei
 Motivul prezentării - acuză modificările fizionomiei
 Istoricul afecţiunii
 AHC
 APF-APP
 Etiologia edentaţiilor - carioasă (dacă prezintă carioreceptivitate
se aplică coroane provizorii, limita preparaţiei subgingival)
- parodontopatică - se fac tratamente preprotetice
parodontale, se includ mai mulţi dinţi în preparaţie,
limita lucrării supragingivale (pentru a se evita pungile
parodontale );
- traumatisme - Rx obligatoriu, excluderea din
câmpul protetic a dinţilor ce nu pot fi trataţi, se reface
câmpul muco-protetic prin tratament chirurgical şi se
evaluează vitalitatea dinţilor restanţi;
- traumă oculzală - tratamentul va urmări
reechilibrarea ocluziei.
Examen clinic general:

 evaluarea psihică a pacientului (atenţie se acordă pacienţilor tineri, a căror fizionomie
are repercursiuni asupra personalităţii individului)
Examen loco-regional:
31
 Inspecţia din: - normă-frontală - forma feţei
- simetrie facială (etajele feţei)

- tegumente, şanţ, integritate
- mimică
- roşu buzelor
- raport buze cu marginea incizală şi colet

- normă-laterală: - profilul (drept, convex, concav)
 Palparea: - contururilor osoase

- punctele de emergenţă nervoasă
- punctele sinusale
- sistemul ganglionar.
Examenul ATM:
- amplitudinea deschiderii gurii
- excursia condililor
- existenţa de zgomote supra-adăugate, salturi
- devierea mandibulei în mişcări de lateralitate şi propulsie
Examenul endo-oral
- mucoase: - aspectul formaţiunilor patologice

- starea de igienă
- inserţia frenurilor, bridelor
- limba
- palat mucoasa jugală
- arcade dentare: - apelul dinţilor

- examinarea unor lucrări existente
Examenul static al ocluziei:

- incisivi
- canini dreapta şi stânga
32
- molar 1 dreapta şi stânga
Examenul dinamic al ocluziei:

- în propulsie - ghidaj anterior
- dezangrenarea dinţilor laterali de către ghidajul anterior
- interferenţe
- contacte premature
- în lateralitate - ghidaj anterolateral, canin sau de grup
- dezangrenarea dinţilor pe partea lucrătoare
- dezangrenarea dinţilor pe partea nelucrătoare
- interferenţe
- contacte premature
Examen grupe musculare şi funcţii:

-consecinţele disfuncţionale ale edentaţiei:
 fizionomia, fonaţia
 masticaţia
 prezenţa durerilor de natură ocluzală
Examen parodontal:
- calitatea igienei buco-dentare
- prezenţa, localizarea, predispoziţia pentru formarea plăcii, tartrului dentar şi pungilor
parodontale
- inserţia gingivală - retracţii
-inflamaţii
-traumatisme parodontale
-mobilitatea dinţilor
Examene complementare:
Rx: - coroană, rădăcină, cameră pulpară
Important pentru dintele stâlp:
volum, formă, extinderea camerei pulpare
33
carii- localizare, întindere
obturaţii - calitate
fisuri, fracturi, resturi radiculare
gradul de implantare osoasă a dintelui (rădăcină radiologică)
prezenţa şi calitatea obturaţiilor de canal
calitatea lucrărilor existente (închiderea marginală, puncte de contact)
Se examineaza osul:
demineralizarea
leziuni osoase: chist, dinţi incluşi
atrofie verticală sau orizontală
calitatea ţesutului osos
tumori, chisturi, granuloame
Diagnostic: oncologic, odontal, edental, parodontal, ocluzal, funcţional
Tratament: preprotetic, proprotetic, protetic definitiv.
Plan de tratament:
1. Pregătirea psihică a pacientului: prezentarea planului de tratament şi preţul

lucrării;
2. Asanarea cavitătii bucale:
 Detartraj, periaj
 Extracţii
 Eliminarea factorilor iritanţi: obturaţii, lucrări debordante, retentive ce
acumulează placă bacteriană
 Tratamentul pungilor parodontale, chirurgical şi medicamentos
 Echilibrarea ocluziei, nivelarea planului de ocluzie, refacerea relaţiilor
intermaxilare, DVO
 Îndepărtarea (ablaţia) lucrărilor necorespunzătoare
3. Pregătirea dinţilor:
 Şlefuirea feţelor, colet (cu sau fără prag)
 Crearea spaţiului protetic necesar corpului de punte
 Realizarea paralelismului axial al preparaţiilor
34
4. Amprentarea:
 Urmăreşte amprentarea perfectă a dinţilor stâlpi, în special la colet, pentru o
închidere marginală bună
 Antagoniştilor pentru ocluzie
 Lateralii pentru punctele de contact
Se realizează cu silicon de consistenţă diferită, iniţial cu unul mai chitos, de vâscozitate
mai crescută şi apoi cu unul mai fluid.
5. Turnarea modelului pe care, în laborator, se realizează scheletul metalic al lucrării. Acesta

se adaptează pe model şi în cavitatea bucală. Trebuie să corespundă din punct de vedere al
calităţii, inserţiei, închiderii marginale.
6. Realizarea componentei fizionomice, ţinând cont de culoare, caracteristicile morfologice ale

dinţilor vecini, artificiile de modelaj cu obţinerea unei estetici de excepţie.
7. Proba lucrărilor neglazurate pentru ultimele retuşuri, verificarea ocluziei şi a adaptării

marginale, după care lucrarea suferă o ultimă ardere după aplicarea glanţului (glazurarea este
foarte importantă pentru ca lucrarea să nu fie placofilă, să aibă luciu şi să tindă cât mai mult
spre natural).
8. Cimentarea provizorie a lucrării pentru adaptarea pacientului.
9. Cimentarea definitivă, se realizează atunci când pacientul este pe deplin mulţumit, atât din
punct de vedere estetic cât şi din punct de vedere al satisfacţiei masticatorii.
Recomandări pentru pacienți:
 Să evite incizia alimentelor dure

35
 Să evite obiceiuri vicioase de interpunere a obietelor dure între dinţi (creion,
pipă, cuie)
 Să efectueze periajul corect, folosirea irigatoarelor buco-dentare pentru corpul
de punte, masajului fibromucoasei gingivale
 Profilaxia cariei.
36
VIII. Prezentarea cazurilor clinice
CAZUL nr. 1
Pacientul H.C. în vârstă de 50 de ani, s-a prezentat în cabinetul nostru pentru a-și reface
lucrare metalo- compozită necorespunzătoare din punct de vedere fizionomic , de pe hemiarcada
dreapta.
Din anamneza pacientului nu au reieșit antecedente heredocolaterale sau personale

patologice cu importanță stomatologică.
Antecedentele personale stomatologice nesemnificative.
Figura nr. 1 Aspectul hemiarcadei 1 la prezentarea pacientului
37
Pacientul prezintă dezvoltare normosomă, sistem nervos echilibrat, fiind cooperant pe tot
parcursul tratamentului.
Examen clinic locoregional:
 Examenul exo-oral:
La inspecție am observat: - din normă frontală: facies rotund, simetric, tegumente normal
colorate, etajul inferior ușor micșorat, șanțurile periorale de aspect normal, roșul buzelor de
aspect normal.
- din normă laterală: profil drept, raportul buzelor normal.
La palpare am constatat integritatea contururilor osoase, punctele de emergență ale

nervului trigemen și puncte sinusale nedureroase, tonusul muscular normoton, ganglioni
nepalpabili.
Examinarea articulației temporo-mandibulare relevă deschiderea gurii în limite normale,

excursia mentonului normală. La palparea condililor preauriculari nu am constatat salt articular,
la ascultație nu am depistat cracmente sau crepitații.
Examenul exo-oral nu ne furnizează date cu semnificație patologică.
 Examenul endo-oral:
La inspecție: - mucoasa buzelor, fundurile de sac, procesele alveolare, limba, mucoasa

planșeului și a palatului au colorație normală,
- bride și frenuri cu inserții normale
- saliva limpede, aspect normal
- bolta palatină de adâncime medie
- mobilitatea și tonicitatea limbii se încadrează în limite normale
38
- papila canalului Stenon colorație normală
La palpare nu am constatat existența formațiunilor patologice.
 Examenul odontal:
X 1.7 1.6 X X 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 X 2.5 X 2.7 X
X X X X 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 X 3.5 X X 3.8
- PPF metalo- compozită, cu dinții stâlpi: 1.3- 1.6, incluși într-o lucrare protetică
necorespunzătoare din punct de vedere fizionomic, corespunzătoare din punct de vedere al
realizării tehnice.
- PPF metalo- compozită, cu dinții stâlpi: 2.5- 2.7, necorespunzătoare din punct de vedere
al realizării tehnice, dar corespunzătoare din punct de vedere estetic
-PPS metalo-ceramică cu dinții stâlpi: 3.3, 3.5, 3.8 și 4.3, 4.4 , și o parte mobilă cu două
șei laterale unite printr-un conector principal de tip bară linguală, corespunzătoare din punct de
vedere al realizării tehnice şi estetice cu o închidere marginală bună, relief ocluzal corespunzător
şi transluciditate sinonimă dinţilor naturali
1.2 – obturație disto-palatinală și mezio-palatinală din material compozit, corect realizată

din punct de vedere estetic și morfologic
2.2 – obturație disto-vestibulară din material compozit, corect realizată din punct de
vedere estetic și morfologic
2.3 – obturație mezio- palatinală din material compozi, corect realizată din punct de
vedere estetic și morfologic.
- abrazii dentare de graul I la nivelul grupului frontal mandibular
 Examenul parodontal
39
- nu am depistat placă bacteriană
- nu prezintă tartru
- nu am depistat retracții gingivale
 Examenul ocluziei
- Examenul static al ocluziei
M dr C dr I C stg M stg
S - raport neutral - raport neutral - circumscriere - raport neutral - raport

- treaptă sagitală 1-2 neutral
mm
T circumscrierea - circumscriere - linia interincisivă - circumscriere circumscrierea

arcadei inf. de cu contact superioară se cu contact arcadei inf. de
către arcada suprapune cu cea către arcada
sup. inferioară sup.
V - contact - acoperire 1/3 - acoperire 1/2 -acoperire 1/3 - contact

cuspid- fosă cuspid- fosă
Tabel nr. I.
S – sens sagtial; T – sens transversal; V – sens vertical;
M dr/stg – molar dreapta/ stânga; C dr/stg – canin dreapta/stânga; I - incisiv
- Examenul dinamic al ocluziei:
- închiderea gurii normală, fără devierea mentonului
- propulsia se realizează pe dinții: 1.1 cu 4.1 și 4.2
2.1 cu 3.1 și 3.2
- mișcarea de lateralitate spre stânga și dreapta este de tipul: ghidaj canin
- nu am depistat interferențe și nici contacte premature
40
 Examenul funcțiilor
- eficiența masticatorie este normală
- deglutiția se realizează normal
- fizionomia este alterată prin culoarea inestetică a lucrării fixe din hemiarcada 1
- mecanismul de autoîntreținere este menținut
- funcția fonetică nu este afectată.
 Examinări complementare
Am efectuat o radiografie ortopantomografică pentru evaluarea globală a stării dentare.
Diagnosticul:
41
1. Dg. oncologic: la examenul oncologic nu s-a depistat nici o leziune cu potențial malign.
2. Dg. odontal: obturații realizate corect
3. Dg. edental: edentație L – L, L maxilară după Costa
Clasa III subclasa 2 Kennedy maxilară, cu afectarea funcției estetice
T – L mandibulară după Costa
Edentație clasa II subclasa 1 mandibulară
4. Dg. parodontal: nu există retracții sau inflamații gingivale
5. Dg. ortodontic: mezio-versiunea dintelui 3.8.
6. Dg. funcțional: alterarea funcției estetice.
7. Dg. etiologic: discromie dentară la nivelul lui 1.3.
8. Dg. evolutiv: alterarea stării generale (psihicul) a pacientului.
Tratamentul:
Obiectivul principal al tratamentului constă în restabilirea funcției estetice, prin

îndepărtarea protezei parțiale fixe incorecte și înlocuirea acesteia cu o nouă proteză parțială fixă,
care să asigure cerințele estetice a pacientului.
 Tratamentul preprotetic:
Tratamentul parodontal: am realizat periajul profesional al ambelor arcade.
 Tratamentul proprotetic:
Tratamentul va consta în ablația protezei parțiale fixe metalo-compozite inestetice,

verificarea dinților stâlpi , urmată de realizarea unei lucrări noi metalo- ceramice.
 Tratamentul protetic definitiv:
După pregătirea câmpului protetic, după evaluarea întinderii breşei,

valoarea funcţională a dinţilor ce mărginesc breşa, particularităţile ocluziei,
raportul cu antagoniştii, igiena bucală şi carioreceptivitate am ales soluţia
protetică finală ca fiind o protezare fixă metal o-ceramică având ca dinţi
stâlpi 1.3 și 1.6. Raportul corpului de punte cu creasta alveolară este în
semișa.
42
Metoda de lucru:
1. Am realizat o amprentă arcadică a lucrării cu care s-a prezentat pacientul, din

material silicon de condensație, în vederea realizării unei lucrări provizorii
pentru protecția bonturilor.
2. Prepararea dinților stâlpi
Am început cu ablația protezei parțiale fixe (Figura nr.2), după care am preparat
dinții stâlpi cu freze diamantate de turbina cilindro-conice de granulație crescută. Am
continuat cu șlefuirea feței vestibulare, proximale și linguale, iar în final am șlefuit ușor
suprafața ocluzală, cu freze diamantate de turbina , tip olivă, de granulație crescută.
(Figura nr.3) Pentru finisarea bonturilor am folosit freze diamantate de granulație mică.
Figura nr. 2 Aspectul câmpului protetic după ablația lucrării vechi
43
Figura nr.3 Aspectul gingiei la o săptămănă după ablația lucrării vechi
3. Amprentarea
Am realizat dilatarea sulcusului gingival cu fir imbibat în soluție astrigentă, după care am
trecut la amprentarea propriu-zisă prin tehnica de spălare.
Am luat amprenta arcadei de lucru cu silicon chitos Zeta Flow în lingură standard de
plastic. După îndepărtarea amprentei de pe câmpul protetic, am prelucrat amprenta cu ajutorul
bisturiului, am îndepărtat langhetele interdentare și zonele retentice subecuatoriale interdentare.
Am îndepărtat firele de dilatare din sulcus și am aplicat silicon fluid în amprenta primară
pregătită. Am reinserat amprenta pe câmpul protetic, iar după priza acestuia, am îndepărtat
amprenta și am verificat corectitudinea ei. (Figura nr. 4)
44
Figura nr. 4 Amprenta arcadei de lucru
Am realizat amprenta arcadei antagoniste cu alginat în lingură standard. (Figura nr. 5 )
Figura nr. 5 Amprenta arcadei antagoniste
45
În final am luat amprenta ocluziei cu material siliconat separat pe hemiarcade (stânga și
dreapta). (Figura nr. 6)
Amprentele obținute au fost trimise în laboratorul de tehnică dentară în vederea turnării

modelelor, montarea lor în articulator și realizarea scheletului metalic.
Figura nr. 6 Amprenta ocluziei
46
4. Proba scheletului metalic
Verificarea pe model:
Am urmărit adaptarea marginală, stabilitatea lucrării, mărimea spațiului pentru

componenta fizionomică și designul (conturul pereților axiali, respectarea raportului cu creasta
edentată).
Figura nr. 7 Verificarea scheletului metalic pe model
47
Verificarea în cavitatea bucală:
Am urmărit inserția scheletului metalic pe câmpul protetic, adaptarea internă corectă ( cu

silicon fluid am verificat ca acest strat să fie subțire și uniform), închiderea marginală am
verificat-o cu sonda dentară, stabilitatea și retenția scheletului (să nu prezinte fenomenul de
basculare) în final am verificat raportul corpului de punte cu creasta edentată (să nu existe
presiune asupra gingiei, să nu existe zone de ischemie a mucoasei și se verifică spațiul necesar
pentru ceramică
Figura nr. 8 Verificarea scheletului metalic în cavitatea orală
5. Alegerea culorii
Am ales culoarea ceramicii A2/A3, împreună cu tehnicianul dentar și pacientul la lumină

naturală. Am ținut cont de culoarea dinților vecini, cât și de culoarea dinților antagoniști.
Culoarea a fost aleasă cu ajutorul cheii de culori Vita 3D.
48
6. Proba scheletului metalic cu ceramica neglazurată
- am verificat diametrul mezio-distal și cel vestibulo-oral în vederea încadrării lucrării pe

câmpul protetic
- am verificat rapoartele ocluzale statice, acestea fiind contacte multiple, simultane,

stabile și de aceeași intensitate pe toată arcada.
Figura nr. 9 Verificarea PPF neglazurate pe model
49
Verificarea în cavitatea orală:
- forma dinților este corect realizată, convexitățile fețelor vestibulare și orale sunt
conformate bioprofilactic, respectă profilul de emergență radiculară
- punctele de contact proximale interdentare sunt corecte
- adaptarea marginală a lucrării este corectă, se adaptează subgingival la nivelul

preparației coletale.
- nu sunt prezente contacte premature în intercuspidare maximă
- nu sunt prezente interferențe în mișcările de propulsie și lateralitate.
După ce am terminat proba protezei parțiale fixe neglazurate pe model și în cavitatea

orală, lucrarea a fost trimisă în laboratorul de tehnică dentară în vederea glazurării
Figura nr. 10 Verificarea PPF neglazurate în intercuspidare maximă
50
Figura nr. 11 Verificarea PPF în mișcarea de propulsie
Figura nr. 12 Verificarea PPF în mișcarea de lateralitate dreapta
51
Figura nr. 13 Mișcarea de lateralitate dreapta cu dezocluzia dinților contralaterali
Figura nr. 14 Mișcarea de lateralitate stânga
52
Figura nr. 15 Mișcarea de lateralitate stânga cu dezocluzia dinților contralaterali
7. Proba protezei parțiale fixe și cimentarea provizorie
După glazurarea ceramicii, am inserat proteza parțială fixă pe câmpul protetic și am

verificat punctele de contact interdentare, cât și rapoartele de ocluzie statică și dinamică.
Am cimentat provizoriu lucrarea cu material Repin, pentru o perioadă de 48 de ore.
53
8. Cimentarea de durată
Pacientul nu a adus nici un fel de acuze în timpul în care lucrarea a fost cimentată
provizoriu, astfel am decis cimentarea definitivă a lucrării cu ciment fosfat de zinc (Adhesor).
După cimentare am informat pacientul cu privire la igienizarea riguroasă a cavității orale

și în special a lucrării protetice.
Figura nr. 16 Situația finală
54
CAZUL nr. 2
Pacientul C.C. în vârstă de 40 de ani, s-a prezentat în cabinetul nostru pentru a-și reface
integritatea arcadei mandibulare. Edentația fiind cauzată de procesele carioase extinse care au
dus la pierderea dinților.

Antecedentele personale stomatologice au fost: extracția dintelui 3.6 , 4.6 și 4.7 în urmă
cu 5 ani.
Figura nr. 17. Aspectul hemiarcadei 3 la prezentarea pacientului
55
La inspecție am observat: - din normă frontală: facies oval, simetric, tegumente normal
colorate, etajul inferior al feței ușor micșorat, șanțurile periorale de aspect normal, roșul buzelor
de aspect normal.

nepalpabili.

excursia mentonului ușor deviată spre stânga. La palparea condililor preauriculari nu am
constatat salt articular, iar la ascultație nu am depistat cracmente sau crepitații.

planșeului și a palatului prezintă colorație normală,
56
X 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 X
4.8 X X 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 X 3.7 3.8
1.1 – obturație dinto-vestibulară din material compozit, incorect realizată din punct de
vedere al închiderii marginale cu apariția colorației marginale
1.2 – obturație mezio-vestibulară din material compozit, incorect realizată din punct de
vedere al închiderii marginale și al morfologiei.
2.2 – obturașie mezio-vestibulară din material compozit, corect realizată din punct de
vedere al închiderii marginale și al morfologiei.
3.7 - obturație distală și o obturație ocluzală din material compozit, incorect realizată din
punct de vedere al închiderii marginale cu apariția colorației marginale, morfologie incorect
realizată
4.8 – obturație ocluzala din material compozit, incorect realizată din punct de vedere al
închiderii marginale cu apariția colorației marginale, morfologie incorect realizată
- abrazii dentare de graul II la nivelul grupului frontal mandibular
- Proces carios la nivelul dinților 3.4, 4.4 vestibular, carie de colet
- proces carios profund cu gangrena pulpara la nivelul 3.8
57
- am depistat prezența plăcii bacteriene generalizate la coletul dinților
- existența retracțiilor gingivale la dinții: 1.6, 2.6, 3.1, 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5.
S - lipsă reper - raport neutral - circumscriere - antagonism - lipsă reper

- treaptă sagitală 1-2 singular (2.3 în
mm contact cu 3.3)
T - lipsă reper - circumscriere - devierea liniei - circumscriere - lipsă reper

cu contact interincisive cu 1 cu contact
mm spre stânga
V -lipsă reper - acoperire 1/3 - acoperire 1/3 -acoperire 1/3 - lipsă reper
Tabel nr. II.
- închiderea gurii în baionetă, cu devierea uțoară a mentonului spre stânga
2.1 cu 3.1 și 3.2
58
- mișcrea de lateralitate spre stânga și dreapta este ghidată de canin
- eficiența masticatorie este ușor scăzută
- fizionomia ușor afectată
- mecanismul de autoîntreținere este alterat
Diagnosticul:
10. Dg. odontal: carii multiple în diferite stadii de evoluție, netratate și tratate.
11. Dg. edental: edentație L - L mandibulară dupa Costa
Clasa III, Subclasa 1 Kennedy (mandibular)
12. Dg. parodontal: existența retracțiilor gingivale la dinții: 1.6, 2.6, 3.1, 3.2, 3.3, 3.4, 3.5,
4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5.
13. Dg. ortodontic: mezio-versiunea dintelui 4.8., rotația disto-linguală a dintelui 3.7.
14. Dg. funcțional: alterarea funcțiilor masticatorii și de autoîntreținere.
15. Dg. etiologic: datorită leziunilor carioase multiple, profunde.
16. Dg. evolutiv: nefavorabil în lipsa protezării.
Tratamentul:
59
Obiectivele tratamentului constau în restabilirea funcțiilor perturbate ( masticația,
autoîntreținerea) și a rapoartelor de ocluzie, prin protezarea spațiilor edentate.
Tratamentul chirurgical: am efectuat extracția dintelui 3.8 (fiind un dinte irecuperabil).
Tratamentul odontal: - am realizat tratamentul leziunilor carioase la dinții 3.4 și 4.4
- am refăcut obturațiile la dinții: 1.1, 1.2, 3.7, 4.8.
Am pregătit dinții 3.4, 3.5, 3.7 în vederea protezării.
Breșa edentată situată la nivelul hemiarcadei 3, prin lipsa molarului de 6 ani, am decis
să o protezez cu ajutorul unei proteze parțiale fixe metalo-ceramice, pentru a restabili
funcțiile pierdute. Am decis să includ și dintele 3.4 în prepararea dinților stâlpi din
motivul retracției gingivale accentuate la acest nivel și datorită prezenței procesului
carios la nivelul coletului dentar. Prin urmare, crește stabilitatea și valoarea parodontală a
dinților stâlpi incluși în protezare.
Metoda de lucru:
1. Am realizat o amprentă segmentară a viitorilor dinți stâlpi, din material silicon de

condensație, în vederea realizării unei lucrări provizorii pentru protecția bonturilor.
2. Prepararea dinților stâlpi
Am început prepararea dentară cu separarea dinților stâlpi de dinții vecini, cu freze

diamantate de turbina cilindro-conice de granulație crescută. Am continuat cu șlefuirea
feței vestibulare, proximale și linguale, iar în final am șlefuit suprafața ocluzală, prin
reducerea înălțimii acestuia, cu freze diamantate de turbina , tip olivă, de granulație
crescută. (Figura nr.18) Pentru finisarea bonturilor am folosit freze diamantate de
granulație mică.
60
Figura nr.18 Aspectul bonturilor dentare după șlefuire
3. Amprentarea
Am realizat dilatarea sulcusului gingival cu fir imbibat în soluție astrigentă, după
care am trecut la amprentarea propriu-zisă prin tehnica de spălare.
Am luat amprenta arcadei de lucru cu silicon chitos Zeta Flow în lingură standard
de plastic. După îndepărtarea amprentei de pe câmpul protetic, am prelucrat amprenta
cu ajutorul bisturiului, am îndepărtat langhetele interdentare și zonele retentice
subecuatoriale interdentare. (Figura nr. 19)
Am îndepărtat firele de dilatare din sulcus și am aplicat silicon fluid Zeta Flow în
amprenta primară pregătită. Am reinserat amprenta pe câmpul protetic, iar după priza
acestuia, am îndepărtat amprenta și am verificat corectitudinea ei.
61
Figura nr. 19 Amprenta arcadei de lucru
Am realizat amprenta arcadei antagoniste cu alginat în lingură standard. (Figura

nr. 20 )
În final am luat amprenta ocluziei cu material siliconat separat pe hemiarcade (stânga
și dreapta). (Figura nr. 21, Figura nr. 22)
Amprentele obținute au fost trimise în laboratorul de tehnică dentară în vederea
turnării modelelor, montarea lor în articulator și realizarea scheletului metalic.
62
Figura nr. 20 Amprenta arcadei antagoniste
Figura nr.21 Figura nr.22
63

edentată).
Figura nr. 23 Verificarea scheletului metalic pe model

64
pentru ceramică.
Figura nr. 24 Verificarea scheletului metalic în cavitatea bucală
65
Figura nr. 25 Verificarea scheletului metalic în IM
5. Alegerea culorii
Am ales culoarea ceramicii A2/ A3, împreună cu tehnicianul dentar și pacientul la

lumină naturală. Am ținut cont de culoarea dinților vecini, cât și de culoarea dinților
antagoniști. Culoarea a fost aleasă cu ajutorul cheii de culori Vita 3D.
66
- am verificat diametrul mezio-distal și cel vestibulo-oral în vederea încadrării

lucrării pe câmpul protetic
- am verificat rapoartele ocluzale statice, acestea fiind contacte multiple,

simultane, stabile și de aceeași intensitate pe toată arcada.
Figura nr. 26 Proteza parțială fixă cu ceramica neglazurată
67
- forma dinților este corect realizată, convexitățile fețelor vestibulare și

orale sunt conformate bioprofilactic, respectă profilul de emergență radiculară
- adaptarea marginală a lucrării este corectă, se adaptează subgingival la

nivelul preparației coletale.

orală, lucrarea a fost trimisă în laboratorul de tehnică dentară în vederea glazurării.
Figura nr. 27 Verificarea protezei parțiale fixe neglazurate în intercuspidare maximă
68
Figura nr. 28 Verificarea protezei parțiale fixe neglazurate în mișcarea de propulsie
Figura nr. 29 Verificarea protezei parțiale fixe neglazurate în mișcarea de lateralitate dreapta
69
Figura nr. 30 Verificarea protezei parțiale fixe neglazurate în mișcarea de lateralitate stânga
După glazurarea ceramicii, am inserat proteza parțială fixă pe câmpul protetic și

am verificat punctele de contact interdentare, cât și rapoartele de ocluzie statică și
dinamică.
Am cimentat provizoriu lucrarea cu material Repin, pentru o perioadă de 48 de
ore.
70
Figura nr. 31 Proteza parțială fixă metalo-ceramică finită
Pacientul nu a adus nici un fel de acuze în timpul în care lucrarea a fost
cimentată provizoriu, astfel am decis cimentarea definitivă a lucrării cu ciment
fosfat de zinc (Adhesor).
După cimentare am informat pacientul cu privire la igienizarea riguroasă a
cavității orale și în special a lucrării protetice.
71
Figura nr. 32 Aspectul final
72
Cazul nr. 3
Pacientul C.C. în vârstă de 40 de ani, s-a prezentat în cabinetul nostru pentru a-și reface
funcția masticatorie. Edentația fiind produsă datorată proceselor carioase extinse care au dus la
extracția dintelui.

Antecedentele personale stomatologice au fost: extracția dinților 3.6, 4.6 și 4.7 în urma cu
5 ani.
Figura nr. 33 Aspectul hemiarcadei 4 la prezentarea pacientului
73
La inspecție am observat: - din normă frontală: facies oval, simetric, tegumente normal
colorate, etajul inferior al feței ușor micșorat, șanțurile periorale de aspect normal, roșul buzelor
de aspect normal.

nepalpabili.

excursia mentonului ușor deviată spre stânga. La palparea condililor preauriculari nu am
constatat salt articular, nici la ascultație nu am depistat cracmente sau crepitații.

planșeului și a palatului au colorație normală,
74
X 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 X
4.8 X X 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 X 3.7 X
1.1 – obturație dinto-vestibulară din material compozit, incorect realizată din punct de
1.2 – obturație mezio-vestibulară din material compozit, incorect realizată din punct de
vedere al închiderii marginale și a morfologiei.
2.2 – obturașie mezio-vestibulară din material compozit, corect realizată din punct de
vedere al închiderii marginale și a morfologiei
3.7 - obturație distală și o obturație ocluzală din material compozit, incorect realizată din
punct de vedere al închiderii marginale cu apariția colorației marginale, morfologie incorect
realizată
4.8 – obturație ocluzala din material compozit
3.4, 3.5, 3.7 – dinți incluși într-o lucrare metalo- ceramică corespunzătoare din punct de
vedere al realizării tehnice și estetice cu o închidere marginală bună, relief ocluzal corespunzător
- abrazii dentare de graul II la nivelul grupului frontal mandibular
- Proces carios la nivelul dinților 4.4 vestibular, carie de colet
75
- am depistat prezența plăcii bacteriene generalizate la coletul dinților
- existența retracțiilor gingivale la dinții: 1.6, 2.6, 3.1, 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5.
S - lipsă reper - raport neutral - circumscriere - antagonism - raport

- treaptă sagitală 1-2 singular (2.3 în neutral
mm contact cu 3.3)
T - lipsă reper - circumscriere - devierea liniei - circumscriere -

cu contact interincisive cu 1 cu contact circumscrierea
mm spre stânga arcadei inf. de
către arcada
superioară
V -lipsă reper - acoperire 1/3 - acoperire 1/3 -acoperire 1/3 - contact
cuspid-fosă
Tabel nr. III.
- închiderea gurii în baionetă, cu devierea mentonului spre stânga
2.1 cu 3.1 și 3.2
76
- mișcrea de lateralitate spre stânga și dreapta este ghidată de canin
- eficiența masticatorie este ușor scăzută
- fizionomia ușor afectată
- mecanismul de autoîntreținere este alterat
Diagnosticul:
18. Dg. odontal: carii multiple în diferite stadii de evoluție, netratate și tratate.
19. Dg. edental: edentație L - ,L mandibulară dupa Costa
Clasa III subclasa 1 Kennedy (mandibular)
20. Dg. parodontal: existența retracțiilor gingivale la dinții: 1.6, 2.6, 3.1, 3.2, 3.3, 3.4, 3.5,
4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5.
21. Dg. ortodontic: mezio-versiunea dintelui 4.8.
22. Dg. funcțional: alterarea funcțiilor estetice, masticatorii și de autoîntreținere.
23. Dg. etiologic: datorită leziunilor carioase multiple, profunde.
24. Dg. evolutiv: nefavorabil în lipsa protezării.
Tratamentul:
77
Obiectivele tratamentului constau în restabilirea funcțiilor perturbate ( masticația,
autoîntreținerea, estetica ) și a rapoartelor de ocluzie, prin protezarea spațiilor edentate.
Tratamentul odontal: - am realizat tratamentul leziunii carioase de la 4.4.
- am refăcut obturațiile la nivelul dinților: 1.1, 1.2, 3.7.
Am pregătit dinții 4.4, 4.5, 4.8 în vederea protezării.
Breșa edentată situată la nivelul hemiarcadei 4 , prin lipsa dinților 4.6, 4.7., am decis
să o protezez cu ajutorul unei proteze parțiale fixe metalo-ceramice, pentru a restabili
funcțiile pierdute. Am decis să includ și dintele 4.4 în prepararea dinților stâlpi din
motivul retracției gingivale accentuate la acest nivel și datorită prezenței unui proces
carios la nivelul coletal. Prin urmare, crește stabilitatea și valoarea parodontală a dinților
stâlpi incluși în proteză.
Metoda de lucru:
78
1. Am realizat o amprentă segmentară a viitorilor dinți stâlpi, din material silicon de
condensație, în vederea realizării unei lucrări provizorii pentru protecția bonturilor.
2. Prepararea dinților stălpi
Am început prepararea dentară cu separarea dinților stâlpi de dinții vecini, cu freze

diamantate de turbina cilindro-conice de granulație crescută. Am continuat cu șlefuirea
feței vestibulare, proximale și linguale, iar în final am șlefuit suprafața ocluzală, prin
reducerea înălțimii acestuia, cu freze diamantate de turbina , tip olivă, de granulație
crescută. (Figura nr.17) Pentru finisarea bonturilor am folosit freze diamantate de
granulație mică.
Figura nr.34 Aspectul bonturilor preparate
3. Amprentarea
Am realizat dilatarea sulcusului gingival cu fir imbibat în soluție astrigentă, după
care am trecut la amprentarea propriu-zisă prin tehnica de spălare.
Am luat amprenta de lucru cu silicon chitos Zeta Flow în lingură standard de
plastic. După îndepărtarea amprentei de pe câmpul protetic, am prelucrat amprenta cu
ajutorul bisturiului, am îndepărtat langhetele interdentare și zonele retentice
subecuatoriale interdentare. (Figura nr. 35)
79
Am îndepărtat firele de dilatare din sulcus și am aplicat silicon fluid Zeta Flow în
amprenta primară pregătită. Am reinserat amprenta pe câmpul protetic, iar după priza
acestuia, am îndepărtat amprenta și am verificat corectitudinea ei.
Am realizat amprenta arcadei antagoniste cu alginat în lingură standard.
În final am luat amprenta ocluziei cu material siliconat separat pe hemiarcade (stânga
și dreapta). (Figura nr. 36 )
Amprentele obținute au fost trimise în laboratorul de tehnică dentară în vederea
turnării modelelor, montarea lor în articulator și realizarea scheletului metalic.
Figura nr.35 Amprenta arcadei de lucru
80
Figura nr.36 Amprenta arcadei antagoniste
Figura nr.37 Amprenta arcadei antagoniste, amprenta arcadei de lucru, amprenta ocluziei
81

edentată).
Figura nr.38 Proba scheletului metalic pe model
82
Figura nr.39 Aspectul scheletului metalic pe model

pentru ceramică.
83
Figura nr. 40 Proba scheletului metalic în cavitatea orală
5. Alegerea culorii
Am ales culoarea ceramicii A2/ A3, împreună cu tehnicianul dentar și pacientul la

lumină naturală. Am ținut cont de culoarea dinților vecini, cât și de culoarea dinților
antagoniști. Culoarea a fost aleasă cu ajutorul cheii de culori Vita 3D.
- am verificat diametrul mezio-distal și cel vestibulo-oral în vederea încadrării

lucrării pe câmpul protetic
- am verificat rapoartele ocluzale statice, acestea fiind contacte multiple,

simultane, stabile și de aceeași intensitate pe toată arcada.
84
Figura nr. 41 Proteza parțială fixă cu ceramica neglazurată
- forma dinților este corect realizată, convexitățile fețelor vestibulare și

orale sunt conformate bioprofilactic, respectă profilul de emergență radiculară
- adaptarea marginală a lucrării este corectă, se adaptează subgingival la

nivelul preparației coletale.

orală, lucrarea a fost trimisă în laboratorul de tehnică dentară în vederea glazurării.
85
Figura nr. 42 Verificarea PPF în mișcarea de lateralitate dreapta
Figura nr.43 Dezocluzia dinților contralaterali în mișcarea de lateralitate dreapta
86
Figura nr. 44 Verificarea PPF în mișcarea de lateralitate stânga
Figura nr. 45 Dezocluzia dinților contralaterali în mișcarea de lateralitate stânga

87
Figura nr.46 Mișcarea de propulsie
După glazurarea ceramicii, am inserat proteza parțială fixă pe câmpul protetic și

am verificat punctele de contact interdentare, cât și rapoartele de ocluzie statică și
dinamică.
Am cimentat provizoriu lucrarea cu material Repin, pentru o perioadă de 48 de
ore.
88
Figura nr. 47 Aspectul PPF glazurate pe model
Pacientul nu a adus nici un fel de acuze în timpul în care lucrarea a fost
cimentată provizoriu, astfel am decis cimentarea definitivă a lucrării cu ciment
fosfat de zinc (Adhesor).
După cimentare am informat pacientul cu privire la igienizarea riguroasă a
cavității orale și în special a lucrării protetice.
89
Figura nr. 48 Aspectul final
90
Concluzii
1. Preocuparea pacienţilor pentru aspectul estetic creşte vertiginos de la un an la altul,

exigenţele estetice fiind tot mai evidente.
2. Lucrările metalo-ceramice îmbină frumosul prin masele ceramice cu trăinicia acestora,
prin scheletul metalic.
3. Efectul estetic al lucrărilor metalo-ceramice este maxim deoarece ceramica este translucidă
la fel ca dinţii naturali şi nu-şi modifică culoarea în timp.
4. Reabilitarea unei edentaţii parţiale prin punţi metalo-ceramice asigură refacerea optimă a
esteticii, a masticaţiei cât şi a autoîntreţinerii prin controlul plăcii muco-bacteriene.
5. Artificiile de culoare, formă, dimensiune, modelaj, individualizări, crearea de iluzii
optice, fisuri, coloraţii sunt esenţiale în estetica lucrării şi apropierea de natural
6. Preparaţiile dinţilor prin punţi metalo-ceramice sunt mai laborioase şi în cazul dinţilor în
vestibulo-poziţii obligă uneori la devitalizarea nedorită a bonturilor.
7. Protecţia provizorie a bonturilor este obligatorie până la aplicarea punţii definitive pentru
evitarea apariţiei pulpitelor postoperatorii şi pentru asigurarea confortului funcţional al
pacientului.
8. Pentru obţinerea efectelor cromatice este obligatoriu să se respecte ordinea în care sunt
aplicate pastele pe scheletul metalic (opac, dentină, smalţ) şi a repartiţiei culorilor.
9. Pentru trăinicia lucrărilor legătura metalo-ceramică este vitală, de aceasta răspunzând
prelucrarea (sablarea) şi pregătirea (oxidarea) scheletului metalic înainte de aplicarea
pastelor opac, astfel încât legătura stabilită să fie de durată.
10. Stratul ceramic glazurat care se aplică pe metal asigură cel mai bun control al plăcii
bacteriene fiind ştiut că placofilia ceramicii glazurate este cea mai mică şi atunci
întreţinerea igienei este foarte bună, împiedicând inflamaţia ţesutului gingival cu care
puntea vine în contact.
11. Un rol important îl constituie plasarea limitei dento-protetice într-o zonă de maximă
siguranţă în raport adecvat cu şanţul gingival. Succesul pe termen lung al restaurărilor
protetice este o stare de sănătate a parodonţiului marginal.
91
Bibliografie
1. Bratu D., Nussbaum R. - Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, Editura Medicală
București, 2003
2. Nicola C., Borzea D., Seceleanu R., - Materiale utilizate în protetica dentară, Casa Cărții
de Știință, Cluj-Napoca, 2002
3. Forna N. - Protetică dentară vol. I, Editura Enciclopedică, 2011
4. Borzea D., Baciu S., Dudea D., - Proteza parțială fixă, Editura Medicală Universitară
“Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, 2002
5. Popa S. - Protetică dentară, vol I, II, Editura Medicală, Cluj-Napoca, 2001
6. Picoș A. – Suport de curs: Tratamentul edentațiilor parțiale prin proteze parțiale fixe,
vol I., Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, 2008
7. Bratu D., Leretter M, Românu M., Negruțiu M., Fabricky M. – Coroana mixtă, Editura
Helicon, Timișoara, 1998
8. Prelipceanu F., Doroga O. – Protetică dentară, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1985
9. Rândașu I., Stanciu L. – Restaurări protetice dentare fixe, Editura Meteor Press, 2006
10. Rândașu I. – Tehnologia protezelor dentare, Editura Medicală, București, 1983
11. Rosenstiel S. F., Land M. F., Fujimoto J. – Contemporary fixed prosthodontics, 3rd Ed. ,
Mosby Company, St. Louis, Missouri, 2001
12. Shillinburg H. T., Hobo S., Whitsett L. D. – Fundamentals of fixed prosthodontics, 3rd
Ed., Quintessence Publishing Co., Inc.,Chicago, Berlin, London, Tokyo, San Paolo,
Moscow, Prague, Warsaw, 1981
13. Lascu L. M., Mititeanu C. – Proteze fixe unidentare, Editura Medicală Universitară “Iuliu
Hațieganu”, Cluj-Napoca, 2006
14. Ene L., Inința S. – Tratamentul prin punte dentară a edentației parțiale reduse,
Facultatea de stomatologie, București, 1982
15. Borzea D. – Ceramica în stomatologie, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2000
16. Costa E., Ene L., Dumitrescu I. – Protetică dentară, Editura Medicală, București, 1975
17. Bratu D., Fabricky M. - Sisteme integral ceramice, Ed. Helicon. Timişoara, 1998
18. Hoba S., Shillingburg H. –Porcelain fused to metal framework design in dental
porcelain: tire state of the art, Los Angeles, California, H. Yamada Ed., USC School of
Dentistry, 1977
19. Kuwata M. – Theoryand Practice for Ceramo-Metal Restorations, 1980
92
20. Beckcr J. - CAC - Ein Weg zur computerunterstutzten Herstellung keramicher
Restaurationen, Deutsche Zahnarztliche Zeitung 51/9, 1996
21. J ones D. W. - Development of Dental Ceramics. A Historical Perspective _ Dent Clinic
North America, 1985
93

Licenta 6

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta 6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Medicină și Farmacie

“Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Facultatea de Medicină Dentară

Refacerea funcțiilor aparatului dento-maxilar prin proteze parțiale fixe metalo-

Asist. Univ. Dr. Ana Ispas

I.1. Edentația parțială. Definiție......................................................................................................6

I.2. Clasificarea edentațiilor parțiale................................................................................................6

I.3. Etiologia edentației parțiale.......................................................................................................8

I.4. Complicațiile edentației parțiale................................................................................................9

II. PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT ÎN EDENTAȚIA PARȚIALĂ.........................12

II.1. Principiul bioprofilactic.........................................................................................................12

II.2. Principiul biofuncțional..........................................................................................................12

II.3. Principiul biomecanic............................................................................................................13

III. INDICAȚIILE, CONTRA INDICAȚIILE, AVANTAJELE ȘI

III.1. Indicațiile coroanelor metalo-ceramice................................................................................16

III.2. Contraindicațiile coroanelor metalo-ceramice......................................................................16

III.3. Avantajele coroanelor metalo- ceramice..............................................................................17

III.4. Dezavantajele coroanelor metalo-ceramice..........................................................................17

IV. TIPURI DE MASE CERAMICE DENTARE.......................................................................18

V. ETAPELE CLINICE DE REALIZARE A PROTEZELOR PARȚIALE FIXE

VI. Ipoteza de lucru.......................................................................................................................29

VII. Material și metoda de lucru....................................................................................................31

VIII. Prezentarea cazurilor clinice.................................................................................................37

CAZUL nr. 1..................................................................................................................................37

Cazul nr. 3......................................................................................................................................73

Explozia de materiale dentare a diversificat tehnologiile de realizare a construcțiilor

Prezenta lucrare este elaborată cu scopul de a ilustra posibilitățile de reabilitare a

În următoarele capitole vor fi prezentate elemente generale legate de protezele parțiale

Edentația parțială poate fi:

-redusă: lipsesc 1-2 dinți de pe arcadă

- întinsă: lipsesc 3-4 dinți de pe arcadă

- extinsă: lipsesc mai mult de 4 dinți de pe arcadă

- subtotală: existența a 1-4 dinți pe arcadă

I.2. Clasificarea edentațiilor parțiale

Clasa I – cuprinde arcadele edentate termino-terminal, deci breșele edentate sunt

Clasa II – cuprinde arcadele cu edentație termino-terminală unilaterală, deci edentația

Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV

În România Eugen Costa a întocmit o clasificare a edentațiilor parțiale pe care le-a

Costa a propus o terminologie mai simplă pentru denumirea edentaţiilor parţiale:

 Edentaţie frontală când lipsesc incisivii sau caninii.

Clasificarea după Applegate-Kennedy:

 Întinderea spaţiilor edentate aparţinând modificărilor sau subclaselor nu se ia în

I.3. Etiologia edentației parțiale

a.Factorii etiologici direcți pot fi :

 complicația cariei dentare ca proces patologic inflamator,care netratat sau tratat

b.Factorii favorizanți individuali pot fi:

I.4. Complicațiile edentației parțiale

Complicaţiile edentaţiei parţiale sunt generale şi locale.

a) Tulburări fizionomice şi fonetice

b) Migrările patologice ale dinţilor

d) Modificarea dimensiunii verticale de ocluzie

e) Reducerea eficienţei masticatorii

i) Atrofia osului alveolar

II. PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT ÎN EDENTAȚIA

II.1. Principiul bioprofilactic

Profilaxia îmbolnăvirii parodonțiului superficial și profund se va realiza prin plasarea limitelor

II.2. Principiul biofuncțional

II.3. Principiul biomecanic

II.3.1. Rezistența protezelor parțiale fixe

Rezistența PPF depinde de trei factori:

II.3.1.1. Rezistența dento-parodontală a dinților stâlpi

Alegerea suportului dento-parodontal se alege în funcție de forma clinică a edentației și

Forma clinică a edentației: în funcție de întinderea și topografia acesteia se alege