Analiza Evolutiei Comparative

PLANUL LUCRĂRII
CAP. I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
I.1. Scop şi ipoteză
I.2. Modelul fizic al posturilor
I.3. Conţinutul tehnico-tactic al posturilor
CAP.II ORGANIZAREA CERCETĂRII
II.1. Prezentarea condiţiilor de organizare a
cercetării şi a subiecţilor
II.2. Sistemul metodelor şi mijloacelor utilizate în
vederea ameliorării pregătirii
II.3. Prezentarea modelului de evaluare
II.4. Metode şi mijloace de recoltare, prelucrare şi
interpretare a datelor
CAP. III PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA
DATELOR
1
III.1 Evaluarea trăgătorului
III.1.1. Analiza evoluţiei individuale
III.1.2. Analiza evoluţiei comparative
III.2. Evaluarea liniei a II-a şi a închizătorului
III.3. Analiza comparativă
CAP.IV CONCLUZII
REFERAT DE AUTOR
Lucrarea cu titlul „Optimizarea pregătirii fizice şi
tehnico-tactice la nivelul liniei a II-a, închizătorului şi
trăgătorului” a avut ca scop optimizarea pregătirii fizice în
condiţiile unei pregătiri tehnico tactice moderne.
2
Ipoteza care a stat la baza cercetării a fost formulată
astfel „dacă se va utiliza un program de pregătire
specializată, aferentă posturilor, în conformitate cu
strategia modernă de pregătire, atunci se va înregistra o
ameliorare a performanţelor acestora ”.
Cercetarea s-a desfăşurat la Liceul cu program sportiv
Suceava în perioada 15.09.2011 – 15.07.2013 la care au
participat subiecţi de la nivelul juniorilor I şi II. Metodele şi
mijloacele utilizate au fost selecţionate şi elaborate în urma
studierii literaturii de profil, împreună cu catedra de
specialitate. Evaluarea s-a realizat cu ajutorul unei baterii
de teste şi probe de control, iar datele au fost prelucrate şi
analizate specific.
Concluziile rezultate confirmă ipoteza care a stat la
baza cercetării.
Livadariu Dumitru
3
CAP. I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ
I.1. Scop şi ipoteză
Există obiceiul ca la orice tentativă de a prezenta
evoluţia unui sport să se scoată la iveală primele începuturi.
Rugbyul nu are nevoie de o astfel de preistorie inventată,
când jocul de rugby este prin excelenţă şi spre cinstea lui un
joc absolut modern, rod al gândirii inteligente ajunsă la
stadiul social.
Rugbyul, joc sportiv caracterizat printr-un contact
permanent al jucătorilor atât în jocul de apărare dar şi în
jocul de atac, a impus un anume tip de jucător, diferenţiat
după postul pe care îl ocupă în cadrul echipei. Această
diferenţiere din toate punctele de vedere (tehnic, tactic,
psihic, tip somatic) este cu atât mai evidentă şi mai necesară
cu cât înaintăm pe scara valorică a performanţei sportive.
Specialitatea strictă a fost impusă de jocul modern ca o
necesitate obiectivă pentru atingerea performanţelor
superioare.
4
Ţinem să precizăm însă că această specializare nu
exclude ci dimpotrivă impune cunoaşterea tehnicii şi tacticii
fundamentale a jocului de rugby de către fiecare jucător în
parte, iar măiestria sportivă poate fi atinsă numai printr-o
profundă specializare.
Această specializare ce face din jucătorul de rugby un
jucător polivalent, e posibilă numai urmărind „ principiile
jocului modern de rugby ” : tehnicitate desăvârşită, valoare
fizică superioară şi coordonare tactică deplină.
Pornind de la aceste consideraţii, lucrarea de faţă şi-a
dorit să optimizeze şi să evalueze „ calităţile trăgătorului,
liniei a II-a şi închizătorului, în condiţiile unei pregătiri
tehnico-tactice moderne”.
Dezvoltarea societăţii în care trăim, atât economic cât
şi social a impus în toate domeniile un anume tip de viaţă
bazat pe performanţe superioare. Această dezvoltare s-a
transmis şi în lumea sportului şi de foarte puţin tip a început
să penetreze şi în lumea rugbyului care „ a trăit” din
amatorism până nu de mult.
5
Odată cu profesionalismul cresc şi cerinţele şi totodată
vor creşte şi performanţele sportive, performanţe ce se pot
obţine numai în urma unor cercetări riguros efectuate.
În ţara noastră aceste cercetări se pot efectua mai greu
datorită situaţiei economico-sociale în care ne aflăm însă
nişte începuturi au fost făcute, iar lucrarea de faţă îşi
doreşte să continue aceste începuturi prin scoaterea la iveală
a importanţei în jocul de rugby a posturilor vizate şi modul
în care putem perfecţiona pregătirea acestora.
Ipoteza care a stat la baza cercetării a fost formulată
astfel : dacă se va utiliza un program de pregătire
specializată aferentă posturilor urmărite atunci se va
înregistra o ameliorare a performanţelor sportive.
Am plecat de la ideea că noul surprinde şi place în
toate domeniile şi totodată va „prinde” şi în pregătirea
rugbyştilor. Circuitele la care m-am gândit şi aplicat în
cercetarea noastră au atras pe cei implicaţi şi totodată au
plăcut pentru că antrenamentele nu au mai avut un caracter
monoton implicând total subiecţii.
6
I.2. Modelul fizic al posturilor
În unanimitate, cei ce doar au văzut jocul de rugby l-au
caracterizat a fi un sport al celor tari şi puternici, atât ca
forţă şi calităţi specifice bărbăteşti, dar mai ales ca structură
morală.
Plecând de la un citat al unui antrenor francez
„Recrutaţi şi selecţionaţi nu numai jucători puternici şi
înalţi ci şi nobili, agili, îndemânatici” am putea pătrunde în
cerinţele modelului fizic al jucătorilor de care ne ocupăm.
Selecţionarea şi instruirea jucătorilor pentru posturile
din echipă se fac în funcţie de cerinţele postului respectiv,
adică ţinând seama de tipul somatic, de calităţile motrice şi
psihice, precum şi de conţinutul tehnico-tactic.
Astfel pentru linia a II-a şi închizător avem
următoarele calităţi motrice : jucători înalţi şi robuşti, cu
segmente lungi, înzestraţi cu mare forţă de împingere şi
detentă verticală solicitate în împingerea în grămada
ordonată, aglomerări şi lupta pentru balon din margine la
7
începeri şi reînceperi. Trebuie să posede rezistenţă în regim
de forţă statică şi dinamică şi deplasări pe distanţe medii.
În continuare vom prezenta :
Date antropometrice :
 înălţimea : 1,94 – 1,98 cm;
 greutatea : 104 – 108 kg;
 compoziţie corporală : 85 – 88% masă activă /
12 – 15% ţesut adipos;
 raportul înălţime / greutate : 0,90 – 0,92;
 proporţia segmentelor : raport bust / membru
inferior 1;
 anvergura : 204 – 208 cm.
Calităţi motrice de bază :
 forţa flexori – peste 70%; scapulară – peste
60%; lombară – peste 240%;
 viteza de deplasare pe distanţe scurte şi medii;
8
 rezistenţa aerobă : peste 55 ml consum O2 / kg
corp.
Constituţional trăgătorul este un jucător mai scund,
robust şi bine proporţionat cu mare coordonare
neuromusculară necesară culegerii şi transmiterii rapide şi
precise a balonului; viteză de reacţie şi execuţie
excepţionale; mare îndemânare şi coordonare a deplasării în
teren, cu execuţia precisă a elementelor tehnico-tactice care
intră în conţinutul acestui post. Trebuie să posede o mare
forţă şi rezistenţă compensate cu foarte multă supleţe şi
luciditate în comportament, rezistenţă la contactele repetate
cu solul şi adversarii, care în dese situaţii sunt jucătorii din
compartimentul înaintării.
Vom prezenta şi aici următoarele date privind acest
post :
Date antropometrice :
 înălţimea : 1,72 – 1,80 cm;
 greutatea : 72 – 80 kg;
9
 compoziţie corporală : 89 masă activă, 11 ţesut
adipos;
 raportul înălţime / greutate : 1;
 anvergura : 182 / 190 cm;
 proporţia segmentelor : raportul bust / membru
inferior : 1.
Calităţi motrice de bază :
 forţa flexori – peste 70%; scapulară – peste
55%; lombară – peste 210%;
 viteza de reacţie, execuţie şi deplasare pe
distanţe scurte, medii şi lungi;
 rezistenţa aerobă : consum O2 / kg corp – peste
65 ml kg corp.
După cum se poate observa, modelul biomotric al
jucătorului de rugby de mare performanţă se caracterizează
printr-o mare varietate, determinată de specificul sarcinilor
de joc ale fiecărui post în parte.
10
Înălţimea jucătorilor variază în limite largi între 170
cm (mijlocaşul la grămadă) şi 198 cm şi peste (linia a II-a).
Jucătorii de rugby impresionează printr-o robusteţe
deosebită ca rezultat al unei hipertrofii general a masei
active; pentru înaintaşi, greutatea optimă depăşeşte cu 10 –
15 kg numărul de centimetri peste raportul înălţimea – 100
şi este egală, sau cu 1 – 2 kg sub acest raport, pentru liniile
dinapoi.
Proporţia mai mare de ţesut adipos la înaintaşi se
explică prin necesitatea unui exces de greutate şi a unei
rezistenţe sporite solicitate în luptele de contact.
Deci, pentru a putea stabili modelul biomotric al
jucătorului de rugby, este necesar să se ia în calcul
compartimentele şi posturile specializate din echipă,
modelul efortului şi specificul sarcinilor de joc coroborate
cu cei trei factori care condiţionează performanţa sportivă :
tipul somatic, capacitatea motrică şi capacitatea psihică.
Prin interpretarea şi integrarea complexă a tuturor acestor
factori, trebuie să se asigure o selecţie riguroasă, ştiinţific
11
fundamentată, care să permită aşezarea corectă şi echilibrată
a jucătorilor pe posturilor din cadrul echipei şi valorificarea
la nivel maxim a potenţialului de care dispun. Este un fapt
demn de remarcat că rugbyul oferă posturi pentru toate
tipurile de jucători, lucru pe care multe sporturi nu-l pot
face.
12
ALERGARE ÎN TEMPOU 2/4
ALERGARE ÎN TEMPOU 3/4
ALERGARE T 4/4
LUPTĂ
ÎMPINGERE
ŞOC
ALERGARE T. 2/4
ALERGARE T. 3/4
ALERGARE T 4/4
LUPTĂ
ÎMPINGERE
SĂRITURI
ŞOC
Diagrama diferitelor sărituri
13
I.3 Conţinutul tehnico-tactic al posturilor
Tehnica în rugby, ca şi în orice alt joc sportiv
reprezintă partea principală pe care se sprijină jocul
respectiv.
Ridicarea nivelului de joc este o consecinţă directă a
creşterii valorii tehnicii în asociere indisolubilă cu ceilalţi
factori ai antrenamentului sportiv.
Pregătirea tehnică presupune o deosebită pregătirea a
jucătorilor în scopul obţinerii unor cât mai bune execuţii.
Pregătirea tactică, bazându-se pe celelalte aspecte ale
pregătirii, orientează şi ordonează jocul echipei în funcţie de
condiţiile concrete de joc.
Repunerea balonului în joc la margine este un momente
specific rugbyului şi totodată un moment deosebit de
important din punct de vedere tactic şi tehnic.
Trecând acum la tehnica propriu-zisă de aruncare şi
prindere distingem :
14
 poziţia prinzătorilor : picioarele uşor depărtate,
genunchii uşor îndoiţi, trunchiul aplecate puţin în faţă (tot
corpul e pregătit pentru a executa săritura), braţele îndoite
cu palmele la înălţimea bărbiei, cu privirea urmărind pe cele
ce efectuează aruncarea;
 poziţia aruncătorului (indiferent de procedeu) : faţa
este spre mijlocul culoarului format de cele două şiruri de
înaintaşi, înainte de repunere mingea va fi arătată jucătorilor
proprii, repunerea se face cu forţă pe o traiectorie
ascendentă, mişcarea de repunere va fi scurtă, realizată prin
extensia şi flexia trunchiului.
Ca tehnică de execuţie reţinem următoarele procedee :
 aruncarea de jos din faţă cu două mâini;
 aruncarea zvârlită cu o mână pe deasupra umărului,
cu balonul ţinut de unul din capete;
 aruncarea zvârlită cu o mână de deasupra umărului,
balonul fiind ţinut de mijloc, pe lat şi trimis cu înşurubare
în jurul axei sale lungi;
15
 aruncarea cu o mână în cârlig, balonul fiind ţinut de
unul din capete pe lung, prin rotarea amplă a braţului.
Pentru asigurarea prinderii balonului ce urmează a fi
repus în joc la margine, elementul de bază îl constituie, pe
lângă repunerea regulamentară, colaborarea aruncător –
prinzător. Tehnica unei perfecte colaborări între aceşti doi
factori se evidenţiază printr-o serie de momente cheie a
căror rezolvare implică precizie şi execuţie desăvârşită.
Un astfel de moment cheie este acela în care
aruncătorul trimite precis balonul celui mai bun partener în
raport cu adversarul, direct în marginea respectivă, aceasta
înlesnindu-i în primul rând intrarea în posesia balonului. Cel
mai adesea, perechile de prinzători specializaţi se marchează
reciproc, iar lupta se dă uneori nu atât sus, în săritură, ci
mai mult între prinzătorii secunzi, mai întâi pentru
câştigarea „primului plan” la balon utilizându-se pentru
aceasta masa greutăţii corporale, detenta, poziţia braţului de
interceptare – prindere a balonului, pornirea în săritură de
16
aşa manieră ca momentul de maximă înălţare să coincidă cu
sosirea balonului ACOLO.
Prin urmare la aruncarea din margine nu trebuie să se
repună balonul în joc de fiecare dată în acelaşi fel şi pe
acelaşi om pentru a nu le da prilej adversarilor să-şi creeze
un reflex de reacţie care să le sporească şansele de a câştiga
baloane pe aruncarea adversă. Se pot face aruncări variate
trimiţând mingi plutite tot aşa cum trebuie trimise mingi
iuţi, cu traiectorie razantă şi care constituie elementul
surpriză, de cele mai multe ori determinant în câştigarea
balonului.
Aşezarea jucătorilor la margine variază în funcţie de
diverşi factori, determinant fiind se pare, modul de
colaborare între cel ce aruncă şi cel prinde balonul, pentru
ca apoi să devină important felul cum este balonul ţinut,
asigurat şi jucat.
Ca aşezare a jucătorilor în margine în funcţie de
numărul lor, constatăm diverse formule, după dispunerea
17
săritorilor în aliniamentul respectiv : 2 – 4 – 6; 3 – 5 – 7; 2
– 4 – 6 – 7.
Dat fiind coeficientul de dificultate ce rezultă din
lungimea aruncării pe locul ultim, pentru o margine sigură în
ce priveşte câştigarea balonului, dar cu intenţii ofensive mai
puţin pretenţioase, se utilizează aruncări pe mijlocul sau faţa
marginii, adică pe locurilor 2 – 4 sau 3 – 5.
În jocul marginii, din multitudinea de aspecte ce se
ivesc, socotim ca importanţă următoarele :
 să existe o reală colaborare şi înţelegere între
jucătorul care repune balonul şi coechipierii din teren, în
sensul de a arunca balonul în cel mai convenabil mod pentru
prinzătorul căruia i se trimite;
 să se arunce balonul acolo unde partenerul este mai
bun decât adversarul direct care îi marchează om la om, în
aliniamentul marginii constituite;
 să se precizeze întotdeauna locul aruncării balonului
în margine;
18
 să se acţioneze extrem de repede în funcţie de
câştigătorul balonului, să se treacă imediat în atac sau
apărare în funcţie de cine a câştigat balonul;
 iar unul dintre cele mai importante aspecte
considerăm a fi (după noile reglementări de regulament)
susţinerea pe care o va avea prinzătorul în timpul săriturii.
Această susţinere executată de jucătorii aflaţi în faţa şi în
spatele prinzătorului are un rol deosebit în jocul actual
deoarece o bună tehnică de susţinere poate asigura prinderea
sigură a balonului şi deci un procent ridicat în ceea ce
priveşte eficacitatea în margini.
Sintetizând putem spune că de-a lungul timpului
practica jocului de rugby a impus mai multe modificări în
ceea ce priveşte tehnica şi tactica, dar esenţial rămâne faptul
că în orice perioadă de timp ne-am situa cu discuţia,
însuşirea desăvârşită a tehnicii şi valorificarea cu precizie a
principalelor elemente tactice au dus la o îmbunătăţire
evidentă a jocului de rugby şi în consecinţă şi la o concepţie
modernă de joc.
19
20
CAP. II ORGANIZAREA CERCETĂRII
II.1 Prezentarea condiţiilor de organizare şi a
subiecţilor
Se ştie foarte bine că activitatea rugbystică din ţara
noastră trece în momentul de faţă printr-o perioadă dificilă
la toate eşaloanele : seniori, tineret şi juniori. Problemele se
datorează şi unor cauze obiective, cum ar fi recesiunea
economică, cât şi unor cauze subiective care se regăsesc în
metodologia de pregătire ce nu mai corespunde cerinţelor
actuale. Ţinând cont de aceste aspecte sociale am dorit ca
totuşi cercetarea să nu sufere şi să se desfăşoare în cele mai
bune condiţii.
Datele au fost culese la Liceul cu program sportiv
Suceava si CSS Gura Humorului, cluburi cu un palmares
deosebit la nivelul juniorilor şi unde condiţiile materiale şi
mai ales umane au fost deosebite. Observaţiile au fost făcute
pe subiecţi din echipa de juniori I şi II a clubului, condusă
21
de antrenorul Livadariu Dumitru. Măsurătorile şi probele de
control s-au desfăşurat pe stadionul „Unirea” şi în sala
clubului, perioada cuprinsă în cercetarea noastră 06.02.2012
– 10.05.2013 fiind eşalonată pe parcursul unui macrociclu,
cuprinzând turul campionatului.
În afară de mezociclul I (3.01.2013 – 4.02.2013) care a
cuprins şi o perioadă de pregătire centralizată la Agafton
Botoşani, periodizarea antrenamentelor ce vizau această
lucrare de cercetare, au fost cuprinse în mezociclul II al
perioadei pregătitoare (6.02.2013 – 01.03.2013), mezociclul
III al perioadei competiţionale (25.03.2013 – 10.05.2013)
precum şi perioada competiţională, fără a intra şi în perioada
de tranziţie.
Lecţiile efectuate în timpul experimentului s-au
desfăşurat de trei ori pe săptămână, cu un singur
antrenament pe zi, aplicarea mijloacelor concepute în cadrul
lecţiilor cuprinzând o perioadă de 30 – 40 minute.
Deşi lucrarea a vizat un experiment, plecând de la
numărul redus de subiecţi aplicarea variabilelor
22
independente s-a făcut fără prezenţa unui grup de control iar
prelucrarea statistică (semnificaţia statistică) nu s-a realizat
încercându-se numai calcularea coeficientului de corelaţie
dintre 2 variabile şi compararea cu ajutorul graficelor a
subiecţilor.
Pentru datele preliminare necesare începerii cercetării
s-au folosit metodele observaţiei şi a interviului, în urma
cărora s-au „conceput” fişe personale pentru toţi cei şase
subiecţi chestionaţi care sunt prezentate în continuare.
23
FIŞA PERSONALĂ NR. 1
NUME : Tudor
PRENUME : Florin
LOCUL ŞI DATA NAŞTERII : Suceava – 27.09.1994
DATE ANTROPOMETRICE : 1,78 m înălţime; 96 kg
greutate
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : Liceul cu program
sportiv Suceava
OBSERVAŢIE
Următorul subiect observat a început rugbyul de
performanţă la LPS Suceava în urmă cu 5 ani, afirmându-se
în cadrul echipei sale ca un jucător de gabarit, cu o forţă
deosebită având însă anumite carenţe pe plan fizic.
A ocupat în cadrul echipei posturile liniei I, axându-şi
însă activitatea de 2 ani încoace pe postul de taloneur.
24
Este component al lotului national U19 si campion
national cu CSS Gura Humorului şi visul său este să joace
într-una din echipele naţionale, fie de juniori fie de seniori.
Are ca „idol” pe J. Lomu dorind să ajungă şi el la
performanţele pe care le are acest personaj unic din lumea
rugbyului.
25
NUME : Dragoi
PRENUME : Catalin
greutate
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : Liceul cu program
sportiv Suceava
OBSERVAŢIE
Subiectul pe care îl vom prezenta în continuare a
început practicarea rugbyului în urmă cu 4 ani la clubul
sportiv şcolar Gura Humorului.
Fiind unul dintre cei mai „puternici” pe care i-am
chestionat, a reuşit să se impună ca un lider de echipă. Bine
dotat fizic, cu o viteză de deplasare şi execuţie foarte bună,
26
cu o rezistenţă la fel de bine dezvoltată s-a impus pe postul
de trăgător foarte repede chiar dacă are o experienţă relativ
redusă pe acest post (1 an).
A fost cooptat în lotul de juniori I iar de atunci visul
său este să ajungă la echipa reprezentativă dorind să copieze
cât mai mult stilul lui Ch. Califano.
27
NUME : Dinita
PRENUME : Octavin
greutate
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : Liceul cu Program
Sportiv Suceava
OBSERVAŢIE
Sportivul chestionat a început de asemenea practicarea
acestui sport la LPS Suceava, acest lucru petrecându-se în
urmă cu 4 ani.
Avantajat foarte mult de fizicul său fiind un sportiv
suplu, cu grupe musculare bine definite, având o viteză de
reacţie foarte bună şi o îndemânare la fel de bună a reuşit să
28
se afirme ca un jucător polivalent (mai ales pentru jocul pe
grămadă). Având un asemenea tip somatic a reuşit să joace :
linia a III-a (nr. 8), flancher şi de 2 ani a impresionat şi pe
postul de linia a II-a.
În antrenament este un tip dificil, uşor mofturos şi care
având talent crede că pregătirea fizică şi tehnico-tactică se
însuşeşte singură.
Modelul de jucător pe care şi l-a ales şi pe care doreşte
să-l întruchipeze la meciurile selecţionatei de juniori I la
care a fost convocat, este J. Dalton.
29
NUME : Stefanita
PRENUME : Constantin
greutate
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : Liceul de Arta
„Ciprian Porumbescu” Suceava
OBSERVAŢIE
Următorul subiect pe care l-am observat, practică
rugbyul de 4 ani şi a început să desluşească tainele acestui
sport la LPS Suceava.
Înainte nu a practicat alt sport, acest lucru
neîmpiedicându-l să se impună în rândul echipei sale ca un
jucător foarte puternic şi polivalent. Cu toate că fizicul îl
30
avantajează pentru postul de înaintaş, a reuşit să joace pe
grămadă şi flancher şi linia a III nr. 8 dar a convins pe
postul de linia a II.
A reuşit să joace la diferite trialuri a echipelor de
juniori, ceea ce nu-l împiedică să dorească să joace la o
echipă de talie şi să-l întruchipeze prin jocul său pe J. Jones.
31
NUME : Toporan
PRENUME : Ionut
greutate
Sportiv Suceava
OBSERVAŢIE
Cel chestionat a început să desluşească tainele acestui
sport la LPS Suceava în urmă cu 4 ani ocupându-şi foarte
repede un loc în echipă, deoarece moştenindu-l pe tatăl său
care a practicat acelaşi sport rugby de performanţă la CSM
Suceava, are un fizic bine proporţionat, înălţimea fiind
32
compensată cu o masă musculară bine dezvoltată şi
proporţionată.
Cu toate că nu a fost selecţionat în nici un lot
reprezentativ are o capacitate de dăruire care i-ar putea
folosi în carieră.
Doreşte să ajungă la o echipă cu renume din
campionatul intern, iar idolul său este J. Stransky.
33
NUME : Valeanu
PRENUME : Marian
greutate
Sportiv Suceava
OBSERVAŢIE
Subiectul observat practică rugby de 4 ani începând
iniţierea la LPS Suceava.
Înainte de a începe performanţa în rugby a practicat un
an de zile canotaj, acest lucru dezvoltându-i masa musculară
şi creşterea în înălţime.
34
Posedând un fizic impunător, o forţă de împingere
remarcabilă şi o viteză de deplasare destul de bună,
subiectul a practicat în cadrul echipei sale şi alte posturi :
linia a III (nr. 8), flancher şi linia a II-a, pe acest post având
o experienţă de 2 ani.
În antrenament, subiectul dă dovadă de combativitate şi
voinţă, mai având de lucru la nivelul tehnico-tactic.
Îşi doreşte ca în activitatea rugbystică să joace într-un
lot reprezentativ, iar cel pe care ar dori să-l întruchipeze
este J. Lomu.
35
II.2 Sistemul metodelor şi mijloacelor utilizate în
vederea ameliorării pregătirii
În cadrul cercetărilor efectuate, stabilirea sistemelor de
metode folosite pentru optimizarea pregătirii au ocupat un
loc important în planul cercetătorului. Din cauza faptului că
rugbyul este un sport aparte am ales pentru lecţiile de
antrenament următoarele metode :
 metoda analogiei reprezintă un sistem de operaţii
structurate pe criterii logice cu scopul reunirii într-un tablou
explicativ a unor sisteme cantitativ şi calitativ diferite.
Regulile generale de aplicare a analogiei indiferent de
natura sistemelor (concurs, lecţie de antrenament etc.) şi
calitatea acestora sunt determinat de operaţiile implicate de
sistemul de comandă şi control.
 metoda modelării : modelarea presupune în primul
rând elaborarea unui model (are diferite înţelesuri : model
matematic şi model cibernetic).
36
Modelul cibernetic totdeauna poate fi construit în
anumite condiţii, chiar dacă pe moment nu dispunem de toate
mijloacele efective ale construcţiei.
Modelarea se aplică ori de câte ori avem ca obiect de
studiu un sistem complex (original) şi care nu poate fi
abordat prin metode clasice. Astfel se elaborează modele
care posedă trăsături esenţiale ale originalului.
Considerentele privind aplicarea acestei metode trebuie
să cuprindă şi faptul că modelarea poate fi analogică, deci
trebuie înţelese ambele în corelaţie sau mai precis exprimat,
în simbioză. Ambele metode se întregesc şi se verifică
practic. Realizarea obiectivelor antrenamentului sportiv
presupune utilizarea unui număr de exerciţii de diferite
tipuri aplicate în anumite condiţii igienice şi de mediu
precum şi folosirea unor dispozitive, instalaţii şi
echipamente utilizate în cadrul unor metode sau combinaţii
de metode.
Din multitudinea de mijloace ale antrenamentului
sportiv ne-am oprit în cercetarea noastră asupra exerciţiilor
37
cu caracter specific. Exerciţiile cu caracter specific sunt, de
regulă, aplicate sub forma procedeelor tehnice înlănţuite
pentru pregătirea tehnică sau sub forma structurilor de
pregătire tactică, ori combinate tehnic-tactic.
În următoarele rânduri vom prezenta mijloacele folosite
practic în această cercetare.
Îndemânare
I1 Aruncătorul, execută contra timp (30 sec.)
1-3x repunerea balonului în dreptunghiul amplasat
pe aparat, pauză un minut.
I2 Prinzătorul va încerca să prindă cât mai sigur
1-3x şi cât mai corect (tehnic) balonul agăţat la
diferite înălţimi, pauză un minut.
I3 Prinzătorul va sări succesiv de 10 ori
1-3x încercând să atingă balonul cu ambele mâini.
Proba e contra timp însă se va pune şi accent
pe tehnică, pauză un minut şi 30 secunde.
38
După cum s-a observat în cadrul acestor mijloace s-a
folosi un aparat, de concepţie proprie care serveşte la
perfecţionarea pregătirii cuplului aruncător de margine –
prinzător chiar şi atunci când condiţiile atmosferice nu ne
permit să ieşim pe teren, aparatul fiind uşor de manevrat şi
foarte eficient într-o sală.
Viteză
V1 Alergare 4x50 m T 4/4
2-4x Pauză 30 secunde; între serii 2 minute.
V2 Alergare 50 m cu schimbare de direcţie din 10
2-4x în 10 mT 4/4 + 100 m mers recuperator.
V3 Culegerea unui balon, alergare 25 m cu percuţie
2-4x la finele alergării T 4/4, pauză un minut
V4 Alergare pe 25 m cu plecare din culcat facial cu
2-4x braţele întinse T 4/4, pauză un minut.
V5 Alergare spre vale pe 25 m cu plecare din
2-4x şezând T 4/4, pauză un minut.
V6 Alergare pe 22 m cu start din picioare, sau
39
3-5x culcat dorsal T 4/4, pauză un minut.
V7 Culegerea unui balon, alergare printre jaloane,
cu percuţie la finele alergării pe 50 m, pauză un
minut şi 30 secunde.
Forţa
F1  Tracţiuni din atârnat
2-4x  Din stând depărtat cu haltera de 30 kg pe
umeri îndoirea şi întinderea membrelor
inferioare
 Culcat dorsal, ridicarea picioarelor şi a
membrelor superioare simultan
 Culcat facial pe lada de gimnastică, la capătul
ei extensia trunchiului
 Culcat dorsal pe banca de gimnastică, îndoirea
şi întinderea braţelor cu haltera de 15 – 20 kg
 Stând depărtat cu haltera de 15 – 20 kg
deasupra capului, îndoirea şi întinderea braţelor

-
timp de lucru 15 sec.
40
-
pauză între ateliere 30 sec.
-
pauză între circuite 3 min.
F2 Sărituri din ghemuit în ghemuit 22 m cu haltera
2-4x de 15 – 20 kg, pauză activă 1 minut.
F3  Stând depărtat cu haltera de 15 kg prinsă în
1-3x suspensie, flexia şi extensia braţelor
 Atârnat la scară fixă, ridicarea picioarelor
 Culcat facial, extensii simultane ale
trunchiului şi membrelor inferioare
 Stând depărtat cu haltera de 15 – 20 kg pe
umeri, îndoirea şi întinderea membrelor
inferioare cu săritură
 Aruncarea şi prinderea unei mingi medicinale
de 2 kg
 Stând depărtat cu haltera de 15 – 20 kg pe
umeri răsuciri lateral

-
timp de lucru 15 sec.
- pauză între ateliere 30 sec.
- pauză între circuite 3 min.
41
F4 Stând depărtat cu haltera de 15 – 20 kg pe
2-4x umeri, aplecarea trunchiului la 90o; 10 repetări,
pauză 30 sec.
F5 Urcări şi coborâri pe o bancă, cu o greutate de
1-4x 10 – 15 kg, 15 urcări pe piciorul stâng şi 15 cu
dreptul, pauză un minut
F6 Stând depărtat, trunchiul aplecat la 90o, braţele
1-3x întinse înainte, ridicarea unei haltere de 20 kg
prin îndoirea şi întinderea braţelor 15 – 20
repetări, pauză 30 sec.
F7 Sprijin la paralele, îndoirea şi întinderea
1-3x braţelor, 15 – 20 repetări, pauză 30 sec.
F8 La jug în poziţie de împingere, şocuri succesive
1-3x 5 – 10 sec., pauză un minut
F9 Stând depărtat, haltera de 15 – 20 kg pe umeri,
1-3x braţele îndoite la nivelul umerilor apucă bara,
întinderea şi îndoirea braţelor de 10 ori, pauză
30 sec.
42
Rezistenţă
R1 Alergare în T 4/4 20 sec. + lupta 1 la 1 10 sec. +
1-3x 3x alergare T ¾ 40 m + împingeri 1 la 15 sec.,
pauza între serii 3 minute
R2 Alergare 40 m T ¾ + alergare 20 m T 4/4 +
1-3x alergare 30 m T 2/4 + 100 m mers recuperator +
alergare 20 m T 4/4 cu placaj, pauză 3 minute
R3 Alergare 70 m T ¾ + împingeri 1 la 1 10 secunde
2-4x + 10 m mers + 20 m alergări T 2/4 + 20 m
alergare t 4/4 + lupta 1 la 1 20 sec. + mers 20 m
+ alergare 70 m T ¾ + alergare 20 m T 4/4,
pauză 3 minute
R4 Alergare 20 m T 2/4 + alergare 40 m T 4/4 + 10
secunde. Luptă 1 la 1 + alergare 20 m T 2/4 + 5
sec. împingeri 1 la 1 + alergare 60 m T ¾ + 5
sec. împingeri 1 la 1 + alergare 20 m T 4/4,
pauză 3 minute
LEGENDĂ
43
alergare fără balon
alergare cu balon
.............. pasă
culegerea balonului
aşezarea balonului
balon

jalon
 partener
S staţie
P percuţie
X placaj
aglomerare
44
margine
45
.
46
47
.
48
49
II.3 Prezentarea modelului de evaluare
Stabilirea probelor de control a necesitat o perioada
lunga de cautari in asa fel incat sistemul de norme sa poate
cuprinde cat mai bine intregul arsenal fizic si tehnic de care
avem nevoie in cercetare.
Probele care au fost incluse in sistemul de norme sunt
urmatoarele :
TESTUL SARGENT – pentru masurarea fortei
explozive a membrelor inferioare.
Materiale necesare :
-1 perete sau o suprafata verticala gradata in cm.
Descrierea probei :
-subiectul stand, cu o mana ridicata in sus, se masoara
inaltimea verticala, apoi executa o saritura verticala in
acelasi mod cu mana intinsa, masurandu-se valoarea pana la
care a sarit.
50
RIDICAREA TRUNCHIULUI DIN CULCAT DORSAL
– pentru masurarea fortei musculaturii abdominale.
-1 cronometru
-suprafata plana (teren sau sala)
-un ajutor pentru sustinere
Descrierea probei
-subiectul culcata dorsal, bratele indoite cu palmele la
ceafa, ridicarea truchiului si indoire pana cand pieptul
atinge genunchii. Proba se face in 40 de secunde.
TRACTIUNI LA BARA – pentru masurarea fortei
musculaturii flexoare a bratelor.
-bara fixa
Descrierea probei :
51
-din atarnat, subiectul indoaie si intinde bratele pana
cand barbia depaseste bara, trunchiul intins si sa nu aiba
balans.
SUSTINEREA LA BARA
-bara fixa
-cronometru
Descrierea probei :
-dupa ce a executat tractiunile, subiectul mentine
pozitia de sustinere (bratele indoite, barbia depaseste bara)
cat timp poate.
ALERGARE DE VITEZA PE 50M – pentru
dezvoltarea indicilor vitezei de deplasare.
-1 cronometru
-ruleta
-teren masurat pe distanta de 50m
52
Descrierea probei :
-start din picioare, la semnal vizual alergare de viteza
pe 50 m, cronometrul se porneste la miscare.
ALERGARE DE VITEZA IN REGIM DE
REZISTENTA 3X50M – pentru dezvoltarea capacitatii
aerobe.
-1 cronometru
-ruleta
-teren trasat pe distanta de 50m
Descrierea probei :
-start din picioare, la semnal vizual alergare pe distanta
de 50m, cand atinge linia cu unul din picioare, se intoarce si
alearga inca de 2 ori distanta masurata (total 150m).
ALERGARE DE VITEZA IN REGIM DE
INDEMANARE 10X5M
53
-1 cronometru
-ruleta
-teren trasat
Descrierea probei :
-pe terenul trasat de 5m, subiectul executa 10 repetari
cu start din picioare si alearga pana cand atinge cu unul din
picioare liniile trasate.
ARUNCARE LA PUNCT FIX – pentru masurarea
preciziei in aruncare
-baloane rugby
-butul de rugby
Descrierea probei :
-subiectii asezati pe directia de aruncare, au voie la 10
incercari, mingea trebuind sa loveasca incheietura barelor.
Se arunca de cate 10 ori din cele 3 zone.
54
ARUNCAREA PE ZONE – pentru masurarea
coordonarii dintre prinzator si aruncator.
-baloane rugby
-jucatorii cuplati cate doi
-teren rugby
Descrierea probei :
-pe perechi, aruncare din margien pe cele 3 zone din 5
incercari, se noteaza aruncarea care a fost prinsa sigur de
prinzator la inaltime optima.
LUNGIMEA PASEI – pentru masurarea fortei
explozive a membrelor superioare.
-ruleta
-baloane de rugby
-teren trasat de 30m
55
Descrierea probei :
-subiectul are voie la o singura incercare si va arunca
cu o mana de deasupra umarului.
ARUNCARI SUCCESIVE – pentru dezvoltarea
indicilor vitezei de executie si repetitie.
-1 cronometru
-2 baloane de rugby
Descrierea probei :
-prinzatorul va executa sarituri succesive si va devia
sau voleibala balonul cand acesta a atins punctul maxim spre
un coechipier aflat in lateral. Acesta va transmite balonul
celui ce ii va arunca succesiv (de 10 ori). Coechipierii se
afla la 1-1.5m distanta intre ei.
PROBA TEHNICO – TACTICA
-cronometru
56
-teren rugby
-5 baloane de rugby
-4 adversari
Descrierea probei :
-subiectii pleaca impreuna, executand fiecare ceea ce
are propus in traseu. Vor fi notate penalizarile pentru cuplu,
nu pentru fiecare subiect in parte. Cronometru se va opri in
momentul in care ambii subiecti au ajuns la final si dupa ce
au parcurs toate cele 14 statii conform schemei ce urmeaza.
Traseul tehnico-tactic a fost determinat si interpretat in
urma unor masuratori preliminarii. Masuratorile au stabilit o
limita de 90”. Aceasta limita corepsunde unui punctaj maxim
de 20 de puncte.
Vom prezenta in continuare modul de atribuire a
punctelor si felul in care au fost acordate penalizarile.
Astfel avem :
Pentru 90”............................... 20 puncte
92” .............................. 18 puncte
57
94” .............................. 16 puncte
96” .............................. 14 puncte
98” .............................. 12 puncte
100” ............................. 10 puncte
102” ............................. 8 puncte
104” ............................. 6 puncte
106” ............................. 4 puncte
108” ............................. 2 puncte
110” ............................. 0 puncte
Penalizarile au fost atribuite astfel :
-culegere + percutie =1”
-pasa =1”
-pasa =1”
-margine =2”
-2 pase la interior =2”
-aglomerare =1”
-impingeri 1 la 1 =0.5”
58
-placaj =1”
-margine =2”
-percutie + asezarea balonului =1”
-lupta 1 la 1 =0.5”
-2 pase la exterior =2”
-margine =2”
-eseu + plonjon =1”
Total penalizari =20”
59
II.4 Metode si mijloace de recoltare, prelucrare si
interpretare a datelor
Ca in orice cercetare , un loc important in cadrul ei il
constituie metodele de observare si interpretare a datelor.
Aceste metode sunt, dac putem spune asa, baza cercetarii,
pentru ca ele ne redau esenta din ceea ce am studiat. Din
multitudinea de metode existente ne-am oprit in acest caz
numai la cateva.
Observatia este una din aceste metode care la prima
vedere pare foarte simpla dar in realitate este foarte
complexa si solicita cercetatorul.
Observatia ca metoda de cercetare consta in urmarirea
intentionata si inregistrarea exacta si sistematica a
diferitelor manifestari a fenomenului studiat ca si a
contextului situational existent.
Sarcina observatiei este culegerea de date concrete a
caror analiya stiintifica sa permita generalizarea.
60
Locul important in observarea domeniului nostru il are
si ii detine comportamentul motric al sportivilor, el elevilor,
in cadrul diferitelor activitati. Vom observa subiectii in
diferite situatii : de antrenament, de concursuri, in pauze.
Unul din continuturile observatiei il constituie
simptomatologia stabila, adica trasaturile bioconstitutionale
ale individului (inaltimea, greutatea, circumferinta craniana)
ca si trasaturile fiziologice cum ar fi : aspectul capului,
fetei, etc.
In aceasta cercetare s-a folosit observatia propriu-zisa
(orientata catre observarea comportamentului altor
persoane), sistemica (presupune un plan care ii fixeaza
campul de observat), directa (bazata pe prezenta
observatorului si constientizarea acesteia de catre subiectii
observati).
O alta metoda de recoltare a datelor este metoda
interviului. Aceasta metoda presupune raportul verbal intre
participantii aflati „fata in fata”.
61
Interviul presupune: -ora si locul intalnirii cu
participantii, intalnirea urmata de interviu. Dialogul si
interviul se presupun reciproc, totusi interviul este mai mult
decat un dialog pentru ca el capata informatii pe care nu le
cunoaste dinainte.
Interviul poate fi conceput ca metoda integrata altor
metode sau considera metoda de sine statatoare cu legile si
caracteristicile ei proprii.
Ca metoda de prelucrare si interpretare a datelor am
ales metoda statistica. Statistica este o ramura a matematicii
devenita stiinta separata si metoda. S-a dezvoltate prin
necesitatea din a explica natura probabilistica a fenomenelor
specifice stiitelor sociale umane.
Ca metoda de prelucrare si interpretare a datelor culese
prin observatie sau experiment, statistica s-a impus in
cercetarea contemporana, iar cunoasterea ei este
indispensabila oricarui om de stiinta.
O ultima metoda de prelucrare a datelor folosita de noi
este reprezentarea grafica. Graficul este „o imagine spatiala
62
cu caracter conventional care prin diferite mijloace plastice
scoate in evidenta ceea ce este caracteristic si esential in
evolutia fenomenelor, in schimbarile structurale, in ceea ce
priveste proportiile si relatiile cu alte fenomene de aceeasi
natura sau calitativ diferite”, in lucrarea de fata prelucrarea
grafica s-a realizat prin diagramele cu coloane.
63
64
65
66
CAP. III PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA
DATELOR
III.1 Evaluarea trăgătorului
Acest subcapitol s-a desprins din faptul că fiecare
subiect este o individualitate, adică prezintă unele
caracteristici fizice, psihice, fiziologice şi motrice ce-i
diferenţiază de ceilalţi şi totodată îi modifică şi
performanţele din pregătirea sportivă.
Cei trei aruncători pe care i-am studiat au avut
următoarele evoluţii :
Dragoi C. : în problemele în care cronometrul i-a fost
„adversar” nu a reuşit salturi spectaculoase, datorită în
primul rând „gabaritului” destul de mare pe care îl are.
Astfel în probele de 50 m şi 3x50 m, la testările iniţiale a
reuşit un timp egal cu cel din testările finale, iar rezultatele
67
negative din testările intermediare sunt minore şi se
datorează poate neconcordanţei pornirii cronometrului la
plecarea din start.
La probele de forţă s-a prezentat destul de bine
înregistrând creşteri de la testare la testare atât la tracţiuni
şi susţineri cât şi la abdomen (24 – test iniţial, 26 – test
intermediar, 32 – test final).
La proba de detentă a membrelor superioare are
rezultate deosebite, progresul fiind însemnat (29 – test
final).
În verificarea pregătirii tehnico-tactice, a excelat la
„aruncarea la punct fix” unde la testarea finală calitatea
aruncărilor a fost superioară.
Dinita O. : fiind posesorul unei voinţe „de fier” a reuşit
în aproximativ în toate probele să-şi depăşească condiţia.
În probele de viteză a avut „salturi” la fiecare testare,
impunându-se mai uşor la 3x50 m (25,70 – test final). Dacă
la viteză a avut „salturi” era de aşteptat ca şi în ceea ce
68
priveşte forţa să aibă performanţe (abdomen : 41 – test
final).
La Testul Sargent a avut o evoluţie rectilinie în toate
cele trei testări fiind clar că mijloacele folosite pentru
dezvoltarea forţei + vitezei nu i-au plăcut.
În probele tehnico-tactice, a dovedit o abilitate în
aruncare pentru zonele 1 şi 2 având mai mult de lucru pentru
zona 3.
Toporan I. : este unul din subiecţii cei mai
„periculoşi”. De ce spunem astfel ? Pentru că are şi calităţi
fizice şi psihice deosebite însă poate o situaţie de
extraantrenament îi determină unele rezultate negative.
În probele de viteză are şi rezultate deosebite (la 50 m :
6,76 – test final) dar şi rezultate destul de slabe la 10x5 m şi
3x50 m. Aceste ultime două probe datorează rezultatele
slabe obţinute lipsei concentrării sale în momentul
desfăşurării lor.
69
La probele de forţă şi-a depăşit clar coechipierii
(aruncătorii) având rezultate bune de la testare la testare.
În sfârşit, la verificările tehnico-tactice este „lider”,
lucru ce nu împiedică pe mai departe o observare a muncii
lui în ceea ce priveşte calitatea aruncării.
Mai departe vom prezenta graficul pentru fiecare probă
în parte în care sunt incluse cele trei testări (iniţială,
intermediară şi finală) pentru cei trei aruncători din
margine.
Proba de alergare 10x5 m
19.8
19.68
19.68
19.66 19.67
19.67
19.652
19.6
19.4
19.38 19.36
secunde 19.4 Test initial
Test interm
Test final
19.2
19
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
70
30
29.21
29.2
29.2
28
27
27
27
secunde 26 Test initial
25.75
25.75
25.7 Test interm
Test final
24
22
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
71
Proba de abdomen în 40 s
50
40
41
38
34
35
36
30
33
32
numar
Test initial
26
24
20 Test interm
Test final
10
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
Proba de tracţiuni
10
9
8
7
6
6
numar
Test initial
5
4 Test interm
Test final
3
2
2
2
1
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
72
Proba de susţinere
14
14
12
12
12
10
8
numar
Tes
6 Tes
6
Tes
4
5
4
4
3
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
Testul Sargent
50
50
50
50
50
48
46
40
40
40
42
30
cm Test initial
20 Test interm
Test final
10
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
73
0111 Lungimea pasei
30
29
26
25
25
26
25
25
25
23
20
m Test initial
Test interm
10 Test final
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
Aruncare la punct fix zona 1
9
9
8
8
8
8
7
6
5
număr Test initial

Test interm
3 Test final
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
74
7
7
6
6
5
număr 5
5
Test initial
Test interm
4
4
3 Test final
3
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
6
6
5
5
4
număr 3 Test initial

3
3
3
3
Test interm
2
Test final
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
75
Proba tehnico-tactică
21
19
18
17
17
16
15
15
16
15
15
13
12
puncte Test initial
9 Test interm
Test final
6
3
0
T.F. D.C. D.O.
subiecţii
Analizând comparativ pe cei trei trăgători, se observă
că fiecare are, dacă putem spune aşa, o probă – două mai
„tari” celelalte fiind la un nivel satisfăcător. Se distinge din
cei trei „supremaţia” lui Tudor Florin în probele de 50 m,
tracţiune, susţineri şi tehnico-tactic şi traseul mai modest al
lui Dragoi Catalin în aproximativ toate probele. Dinita
Octavian se află undeva la mijloc, el ocupând locul prim la
76
10x5 m, 3x50 m şi coborând sub ceilalţi doi la „lungimea
pasei”.
Pe ansamblu însă, se observă o creştere a rezultatelor la
toate probele (în cele trei testări), pentru fiecare subiect în
parte.
77
DO
DO
DC
DC
TF
TF
DO DO
DC DC
TF TF
lg. pasei lg. pasei
Testare intermediară
Testare iniţială
T. Sargent
78
T. Sargent
susţinere susţinere
tracţiuni tracţiuni
abdomen abdomen
3x50 3x50
10x5m 10x5m
Testare finală
TF
DO
DC
DC
DO
TF
3x50
tracţiuni
10x5m
abdomen
susţinere
T. Sargent
lg. pasei
III
.2. Evaluarea liniei a II-a şi închizătorului
Plecând de la aceleaşi considerente pe care le-am avut
în calcul şi în subcapitolul anterior credem că se impune şi
asupra prinzătorilor o analiză individuală a rezultatelor pe
care le-au obţinut la cele 10 probe.
Stefanita C.: a avut în decursul desfăşurării testărilor o
evoluţie ascendentă pe ansamblu dar destul de sinuoasă.
Spunem sinuoasă pentru că în probele de viteză, a
reuşit „să fure” la fiecare testare 1 – 2 zecimi de secundă pe
79
când în „Testul Sargent” şi „lungimea pasei” rezultatele au
fost sub aşteptări (Testul Sargent : 27 – test final).
În probele de tracţiuni şi susţineri nu a putut să-şi arate
„clasa” deoarece venea după o perioadă de convalescenţă,
fiind operat la umărul stâng.
La verificările tehnico-tactice este însă lider, iar munca
depusă pe plan tehnic s-a văzut enorm.
Valeanu M.: a fost subiectul care a înregistrat creşteri
la toate probele, însă nefiind un sportiv serios (lipsea des de
la antrenamente) aceste salturi au fost minore.
La viteză creşterea cea mai însemnată a avut-o la 10x5
m (de la 19,77 – test iniţial la 19,71 – test final). Celelalte
două probe de viteză au consemnat creşteri minore (3x50 m :
25,96 – test iniţial la 25,95 – test final).
În ceea ce priveşte forţa rezultatele sale au fost la fel
de modeste, poate un plus pentru „Testul Sargent” (58 – test
final).
80
La probele tehnico-tactice s-a remarcat printr-o
eficacitate mai bună datorită siguranţei în prinderea
balonului.
Dinita O. : rezultatele acestui subiect au fost
satisfăcătoare, având în vedere că îşi începuse
antrenamentele după o perioadă de repaus de o lună datorată
unei entorse la unul din genunchi.
La viteză are rezultate mai modeste (2,30 la 3x50 m;
6,88 la 50 m) însă la probele de forţă a reuşit să se detaşeze
clar (tracţiuni : 12 – test final; susţineri : 15 – test final).
Tot lider este şi la „Testul Sargent” (58 – test final),
clar a cedat „supremaţia” la probele de „lungimea pasei” şi
abdomen (35 – test final).
La verificările tehnico-tactice s-a folosit de detentă şi a
reuşit să scoată rezultate îmbucurătoare.
Vom prezenta in continuare situatia celor trei subiecti
sub forma grafica :
Legenda : S.N. – Stefanita Nicolae
81
T.I. – Toporan Ionut
V.M. – Valean Marian
Proba de alergare 50 m
6.9
6.88
6.88
6.84
6.8
secunde Test iniţial
6.74
6.73
6.74
6.73
Test interm
6.73
6.7
6.71
Test final
6.6
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
82
26.1
25.96
25.95
25.96
25.8
25.5
secunde
25.29
25.3
25.25
Test iniţial Test interm
25.3
25.2 25.22
25.23
Test final
24.9
24.6
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
19.8
19.77
19.74
19.71
19.69
19.69
19.68
19.5
19.2
secunde

18.9
18.89
18.89
18.88
Test final
18.6
18.3
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
83
Proba de tracţiuni
15
12
12
10
9
număr
8
6 Test iniţial Test interm
7
6
6
3 Test final
4
4
2
0
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
Proba de abdomen în 40 s
40
40
37
38
36
34
35
număr
33
33

31
32
31
30
Test final
28
25
S.N. T.I. V.M.
subiecţii
84
Testul Sargent
60
58
58
57
55
55
55
55
55
cm
53
53
50
Test final
45
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
Proba de susţinere
15
16
14
12
12
12
9
10
număr
9
9
8
6 Test iniţial Test interm
3 Test final
0
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
85
Aruncări succesive
20
16.94
17.09
16.96
17
16
17
15
14.93
14.9
15
secunde
10
5 Test final
0
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
Lungimea pasei
30
25
25
25
25
24
24
22
m
22
20
20
20
15
Test final
10
G.R. T.A. M.D.
subiecţii
86
Proba tehnico - tactică
20
19
15
17
17
16
15
16
15
15
13
puncte 10 Test iniţial
Test interm
5 Test final
0
G.R T.A. M.D.
subiecţii
Reanalizând analiza comparativă deosebim extrem de
uşor faptul că cei trei subiecţi sunt foarte apropiaţi ca
valoare, adică rezultatele la toate probele sunt echilibrate.
Nu putem vorbi de un „lider” pentru că fiecare are probe atât
fizice atât şi tehnice în care ocupă prima poziţie. Schimbul
de poziţii pe parcursul celor trei testări s-a făcut în puţine
probe (trei), însă pe ansamblu cei trei subiecţi au avut
evoluţii ascendente. Ar mai fi de remarcat faptul că Stefanita
87
C.şi Toporan I. au ocupat primele poziţii în patru probe iar
Valeanu M. a prins locul prim numai în două probe.
88
I I I . 3 . A n a l i z a c o m p a rTestare
a t i v ă iniţială
Înainte de a trece la evaluarea propriu-zisă a

60
r e z u l t a t50
elor trebuie să amintim faptul că aceste cupluri au
40
SN
f o s t f o r30m a t e l a i n d i c a ţ i i l e d o m n u l u i p r o f e s o r L i v a dTIa r i u D .
20 VM
VM
TI
a v â n d î10
n vedere însă şi aptitudinile fizice şSN
i tehnico-tactice
0
50 m
10x5 m
3x50 m
abdomen
tracţiuni
susţineri
T. Sargent
lg. pasei
arunc. succ
ale subiecţilor.
Cele două probe prin care am dorit să scoatem în
e v i d e n ţ ă r e l a ţ i a a r u n cTestare
ă t o r d intermediară
in margine – prinzător, au fost
credem edificatoare în ceea ce priveşte calităţile tactico-

60
t a c t i c e 50
a celor testaţi.
40
P e30
n t r u „ a r u n c a r e a p e z o n e ” r e z u l t a t e l e a r a t ă eSN
chilibru
TI
20 VM
î n c e e a10 c e p r i v e ş t e c e l e t r e i p e r e c h i . L a t TI
e s t a r e a VM
iniţială
SN
0
rezultate deosebite au obţinut D.O.+S.N., dar şi D.C.+ V.M.,
50 m
10x5 m
3x50 m
abdomen
tracţiuni
susţineri
T. Sargent
lg. pasei
arunc. succ
cu un plus pentru prima pereche care a reuşită să „prindă”
t r e i b a l o a n e p e z o n a 3 . PTestare
e r e c h efinală
a T.F. + T.I. se remarcă prin
faptul că pe zona 1 a reuşit punctajul maxim.

60
50
40
SN
30
TI
20 VM
VM
10 TI
SN
0
50 m
10x5 m
3x50 m
abdomen
tracţiuni
susţineri
T. Sargent
lg. pasei
arunc. succ
89
La testarea intermediară rolurile s-au inversat, perechea
T.F. +T.I. au obţinut rezultate foarte bune (Z1 = 4, Z2 = 3,
Z3 = 3) în timp ce celelalte două perechi au un uşor regres.
La testarea finală, toate cele trei perechi au reuşit
rezultate superioare, ceea ce arată faptul că subiecţii au
reuşit să se mobilizeze şi să atingă limitele maxime.
Pentru proba tehnico-tactică care credem noi că a fost
„sarea şi piperul” acestor norme, lucrurile sunt foarte clare.
Toate perechile au reuşit salturi foarte mari de la testare la
testare, locul prim ocupându-l perechea D.O. + S.N., urmată
de D.C. +V.M. şi T.F. + T.I. Totuşi credem că pe viitor,
subiecţii ar putea avea rezultate superioare şi dacă am
modifica perechile pentru că la nivelul lor nu se poate încă
vorbi de un stereotip şi că fiecare ar putea depăşi rezultatele
celuilalt.
Proba tehnico - tactică
20
19
15
17
17
16
15
16
15
90
15
13
puncte 10 Test iniţial

Test interm
0
G.R T.A. M.D.
În urma rezultatelor obţinute la cele două probe
tehnico-tactice („aruncarea pe zone” + „proba tehnico-
tactică”) s-a încercat calcularea coeficientului de corelare
prin metode rangurilor a lui Speerman.
Calculul a cuprind fiecare zonă pentru toate cele trei
testări de unde au reieşit următoarele corelaţii :
6 ∑ ( x− y )2
R=1−
n ( n2−1 )
unde : R = coeficientul de corelaţie
X-Y = diferenţa de rang
n = număr de subiecţi
91
Pentru testarea iniţială
Zona 1
6⋅52 312
R=1− =1− =0,48
6⋅35 210
- mediu
Zona 2
R = 0,88 - foarte bun
Zona 3
R = 0,2 - foarte slab
Pentru testarea intermediară
Zona 1
R = 0,2 – foarte slab
Zona 2
R = 0,48 - mediu
Zona 3
R = 0,2 - foarte slab
Pentru testarea finală
92
Zona 1
R = 0,88 – foarte bună
Zona 2
R = 0,54 - mediu
Zona 3
R = 0,2 - mediu
Comentând aceste corelaţii, reiese faptul că la testarea
finală subiecţii au reuşit rezultate superioare, lucru care ne
bucură dar ne şi obligă totodată.
93
CAP. IV CONCLUZII
Concluziile principale care se pot trage ar putea fi
următoarele :
1. Pe baza metodelor şi mijloacelor folosite în
antrenament s-a ajuns la rezultate favorabile atât în probele
fizice cât mai ales în cele tehnico-tactice.
2. Circuitele tehnico-tactice concepute au plăcut
jucătorilor iar testările finale arată o creştere remarcabilă la
probele propuse pentru verificarea tactică şi tehnică.
3. Pregătirea în cuplu a arătat şi aici o evoluţie
ascendentă atât cantitativă cât şi calitativă.
Propunerea care reiese limpede din rândurile lucrării
este aceea că în viitor în cadrul antrenamentului un loc
important îl pot avea aceste circuite prezentate de noi, care
cuprind acţiuni de joc surprinse în cadrul modelului de joc
pentru aceste posturi.
94
95

Analiza Evolutiei Comparative

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Evolutiei Comparative

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLANUL LUCRĂRII

CAP. I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1. Scop şi ipoteză

I.2. Modelul fizic al posturilor

I.3. Conţinutul tehnico-tactic al posturilor

CAP.II ORGANIZAREA CERCETĂRII

II.1. Prezentarea condiţiilor de organizare a

II.2. Sistemul metodelor şi mijloacelor utilizate în

vederea ameliorării pregătirii

II.3. Prezentarea modelului de evaluare

II.4. Metode şi mijloace de recoltare, prelucrare şi

CAP. III PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA

III.1.1. Analiza evoluţiei individuale

III.1.2. Analiza evoluţiei comparative

III.2. Evaluarea liniei a II-a şi a închizătorului

III.2.1. Analiza evoluţiei individuale

III.2.2. Analiza evoluţiei comparative

III.3. Analiza comparativă

Lucrarea cu titlul „Optimizarea pregătirii fizice şi

tehnico-tactice la nivelul liniei a II-a, închizătorului şi

trăgătorului” a avut ca scop optimizarea pregătirii fizice în

condiţiile unei pregătiri tehnico tactice moderne.

astfel „dacă se va utiliza un program de pregătire

specializată, aferentă posturilor, în conformitate cu

strategia modernă de pregătire, atunci se va înregistra o

ameliorare a performanţelor acestora ”.

Cercetarea s-a desfăşurat la Liceul cu program sportiv

Suceava în perioada 15.09.2011 – 15.07.2013 la care au

participat subiecţi de la nivelul juniorilor I şi II. Metodele şi

mijloacele utilizate au fost selecţionate şi elaborate în urma

studierii literaturii de profil, împreună cu catedra de

specialitate. Evaluarea s-a realizat cu ajutorul unei baterii

de teste şi probe de control, iar datele au fost prelucrate şi

Concluziile rezultate confirmă ipoteza care a stat la

I.1. Scop şi ipoteză

Există obiceiul ca la orice tentativă de a prezenta

evoluţia unui sport să se scoată la iveală primele începuturi.

Rugbyul nu are nevoie de o astfel de preistorie inventată,

când jocul de rugby este prin excelenţă şi spre cinstea lui un

joc absolut modern, rod al gândirii inteligente ajunsă la

Rugbyul, joc sportiv caracterizat printr-un contact

permanent al jucătorilor atât în jocul de apărare dar şi în

jocul de atac, a impus un anume tip de jucător, diferenţiat

după postul pe care îl ocupă în cadrul echipei. Această

diferenţiere din toate punctele de vedere (tehnic, tactic,

psihic, tip somatic) este cu atât mai evidentă şi mai necesară

cu cât înaintăm pe scara valorică a performanţei sportive.

Specialitatea strictă a fost impusă de jocul modern ca o

necesitate obiectivă pentru atingerea performanţelor

exclude ci dimpotrivă impune cunoaşterea tehnicii şi tacticii

fundamentale a jocului de rugby de către fiecare jucător în

parte, iar măiestria sportivă poate fi atinsă numai printr-o

Această specializare ce face din jucătorul de rugby un

jucător polivalent, e posibilă numai urmărind „ principiile

jocului modern de rugby ” : tehnicitate desăvârşită, valoare

fizică superioară şi coordonare tactică deplină.

Pornind de la aceste consideraţii, lucrarea de faţă şi-a

dorit să optimizeze şi să evalueze „ calităţile trăgătorului,

liniei a II-a şi închizătorului, în condiţiile unei pregătiri

Dezvoltarea societăţii în care trăim, atât economic cât

şi social a impus în toate domeniile un anume tip de viaţă

bazat pe performanţe superioare. Această dezvoltare s-a

transmis şi în lumea sportului şi de foarte puţin tip a început

să penetreze şi în lumea rugbyului care „ a trăit” din