Facultatea de Economie, Administrație și Afaceri

Program de studii: Finanțe și Bănci

Proiect la disciplina
Dreptul afacerilor
PARTICIPANȚII LA PROCEDURA
INSOLVENȚEI

Profesor: Ichim Cristinel

Student:Ioniță Elena

Grupa II

An universitar 2023-2024
 PLANUL LUCRĂRII
1. Introducere
2. Participanții la procedura insolvenței
2.1. Instanțele judecătorești
2.2. Judecătorul-sindic
2.3. Administratorul judiciar
2.4. Lichidatorul judiciar
2.5. Debitorul
2.6. Creditorul
3. Deschiderea procedurii de insolvență
4. Închiderea procedurii de insolvență
5. Concluzie
6. Bibliografie
 1.INTRODUCERE
Procedura insolvenței este un domeniu de mare relevanță în lumea juridică și economică,
având un impact semnificativ asupra diferitelor părți implicate într-un proces de reorganizare sau
lichidare a datoriilor. Proiectul prezent se concentrează asupra complexității și interacțiunilor
dintre participanții implicați în acest proces și analizează rolurile, responsabilitățile și influențele
acestora în cadrul procedurii insolvenței.
Scopul procedurii indolvenței este acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență,
prin plata creanțelor creditorilor. Acest scop relevă faptul că procedura insolvenței urmărește
asigurarea unei protecții a intereselor creditorilor.1
Participanții la procedura insolvenței reprezintă o varietate de entități, fiecare având un
rol distinct și de interes în rezolvarea eficientă a problemelor financiare. De la debitorii care se
confruntă cu dificultăți financiare, la creditori, administratori judiciari, avocați specializați și alte
părți interesate, fiecare aduce perspective și obiective specifice în acest proces.
Acest proiect propune o analiză detaliată a modului în care fiecare participant este
implicat în procedura insolvenței. Se aduc în discuție modurile în care interesele lor pot fi
divergente sau convergente, impactul deciziilor lor asupra desfășurării procesului și modul în
care colaborarea sau conflictul dintre aceștia pot influența rezultatul final al procedurii
insolvenței.
Totodată, este esențial să înțelegem dinamica relațiilor dintre aceste părți implicate pentru
a identifica cele mai bune practici și pentru a asigura o gestionare eficientă și echitabilă a
situațiilor de insolvență.

1
,,Tratat de drept comercial”, Stanciu D. Cārpenaru, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2019,
p.708.
 2.Participanții la procedura insolenței
Procedura insolvenței se aplică de anumite organe anume abilitate de lege. Acestea sunt:
instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar,
conform art. 40. alin. (1) din legea nr. 85/2014.
Organele menționate sunt obligate să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și
operațiunilor prevăzute de lege, precum ș realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor
celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.
La realizarea procedurii insolvenței un rol important îl au adunarea generală a
creditorilor, comitetul creditorilor și administratorul special.2

2.1. Instanțele judecătorești

Legea nr. 85/2014 consacră concepția tradițională potrivit căreia în aplicarea procedurilor
colective rolul principal revine instanțelor judecătorești.
Intervenția instanțelor judecătorești este necesară pentru ocrotirea intereselor generale,
dar și indispensabilă pentru soluționarea unor aspecte legitioase pe care le implică realizarea
procedurii insolvenței.
Din punct de vedere al competenţei materiale, instanţele judecătoreşti îndreptățite să

aplice procedura insolvenţei sunt tribunalul şi curtea de apel. Termenul de “instanțe

judecătorești” este nejustificat generic, pentru că “toate procedurile prevăzute în această lege”
sunt de competență exclusivă a tribunalului, curții de apel nefiindu-i rezervat doar un rol de
control judiciar pe care îl are oricum, conform dreptului comun.

a.Tribunalul.
Tribunalul se referă la o instanță de judecată sau o curte de justiție, unde se desfășoară
procese legale și se iau decizii în conformitate cu legea. Tribunalele sunt organisme judiciare
care au autoritatea de a judeca și de a emite hotărâri în diferite cazuri, inclusiv cele penale, civile
și administrative.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2014, toate procedurile prevăzute în capitolul consacrat
regulilor generale ale procedurii insolvenței, cu excepția apelului, sunt de competența

2
,,Tratat de drept comercial”, Stanciu D. Cārpenaru, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2019,
p.709.
tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul își
are sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.
Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență , acesteia ii
aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege. Deci, tribunalul
sau, dacă este cazul, tribunalul specializat, este instanța care aplică procedura insolvenței, iar
dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție de insolvență, aceasta va derula procedura
insolvenței.
Competența materială.
Potrivit legii, competența de activare a procedurii insolvenței (ratione materiae), aparține
tribunalului sau, dacă este cazul, tribunalului specializat, respectiv secției de insolvență a
acestuia. Competența tribunalului privind aplicarea procedurii insolenței privește și societățile
comerciale cu capital de stat. Conform art. 51 din Legea nr. 15/1990, litigiile în care sunt
implicate societățile cu capital majoritar de stat sunt de competența ,,instanțelor de drept comun’’
Competența teritorială.
Potrivit legii, competența teritorială privind aplicarea procedurii insolvenței (ratione
personae vel loci) aparține tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului. Pentru
a evita orice confuzie, legea precizează că sediul debitorului avut în vedere este cel cu care
debitorul figurează în registrul comerțului sau, după caz, în registrul societăților agricole sau în
registrul asociațiilor și fundațiilor. Odată ce a fost investit cu o cerere de deschidere a procedurii
insolvenței în condițiile legii, tribunalul rămâne competent să soluționeze cauza, indiferent de
schimbările ulterioare de sediu al debitorului. În cazul unui debitor care este o filială a unei
societăți, competența privind aplicarea procedurii insolvenței aparține tribunalului în a cărei rază
teritorială se află sediul filiarei. Soluția se întemeiază pe faptul că, potrivit art. 42 din Legea nr.
31/1990, filiara este o societate cu personalitate juridică.
Exercitarea procedurilor reglementate de Legea nr. 85/2014
Conform Legii nr. 85/2014 toate procedurile insolvenței, cu excepția apelului, sunt de
competența tribunalului, iar în cadrul acestuia a fost creată o secție specială de insolvență,
competența aparține acestei secții.
Pentru aplicarea cu o mai mare operativitate și în scopul asigurării unei continuități în
realizarea procedurilor pe care le implică procedura insolvenței, legea prevede că procedurile în
cauză sunt exercitate de judecătorul-sindic. Acesta este un judecător al tribunalului, specializat în
aplicarea procedurii insolvenței și exercită atribuțiile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 85/2014.
Reguli procedurale.
Legea nr. 85/2014 instituie reguli procedurale menite să asigure o mai mare celeritate a
desfășurării procedurii insolvenței. De regulă citarea părților precum și comunicarea actelor de
procedură, a convocărilor și notificărilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanțelor sunt prezumați că au în
conștință termenele prevăzute de art. 62 și art. 107-109, după caz, și nu vor mai fi citați.
Pentru cazul în care un debitor este o societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe o

piață reglementată judecătorul-sindic este obligat să comunice deschiderea procedurii insolvenței

Autorității de Supraveghere Financiare.

b. Curtea de Apel.
Curtea de Apel se referă la, o instanță judiciară de nivel suferior care funcționează ca o
instanță de apel într-un sistem juridic. Curtea de Apel va fi instanța de apel pentru hotărârile
pronunțate de judecătorul-sindic..
Competența.
Din Legea nr. 85/2014, potrivit art. 43, curtea de apel este competentă să soluționeze
apelul împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. Competența curții de apel privește toate
hotărârile luate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii insolvenței, iar nu numai cele care se
referă la principalele atribuții ale sale prevăzute de art. 45 din lege. Hotărârile curții de apel sunt
definitive.
Dreptul la exercitare apelului.
Dreptul la exercitare apelului împotriva hotărârilor judecătorului-sindic îl au numai
participanții la procedură în cazurile și condițiile prevăzute de lege. De un atare drept nu
beneficiază un creditor care nu s-a înscris la masa credală.
Reguli procedurale.
Legea nr. 85/2014 reglementează și anumite reguli procedurale. Termenul de apel este de
7 zile și curge de la comunicarea hotărârii realizată de BIP, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, citarea părților și comunicarea deciziilor
pronunțate se fac potrivit dispozițiilor, iar apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de
procedură civilă.

Suspendarea executării hotărârilor atacate cu apel.

Prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, apelul nu suspendă
executarea hotărârilor judecătorului-sindic. Excepțional, instanța de apel va putea suspenda
hptărârile judecătorului-sindic, prevăzute in art. 43 alin. (3) din lege:
1. sentința de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului;
2. sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
3. sentința prin care se intră în faliment;
4. sentința de soluționarea a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din
lichidare și din încasarea de creanțe;
5. sentința de de soluționare a contestațiilor împotriva măsurilor administratorului
judiciar/lichidatorul judiciar;
6. încheierea prin care s-a conformat practicianul în insolvență;
7. încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvență;
8. sentința prin care s-au soluționat acțiunile în anulare prevăzute de art. 117-122 din lege;

2.2. Judecătorul-sindic.
Calitatea de judecător-sindic. În aplicarea procedurii insolvenței, rolul primordial
îl are judecătorul-sindic
Președintele tribunalului desemnează pe judecătorii tribunalului care vor avea calitatea de
judecător-sindic și, deci, vor exercita atribuțiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii
insolvenței. Judecătorul-sindic, îndeplinește o funcșie publică, de interes general, el organizează
și introduce întreaga procedură a insolvențe, de la deschidere și pân

2.3. Administratorul judiciar

 2.4. Lichidatorul judiciar

2.5. Debitorul

2.6. Creditorul
Alți participanți la procedura insolvenței sunt:
a.Adunarea creditorilor
b.Comitetul creditorilor
c.Administratorul special