ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE
Principale obiective ale educaţiei prin activităţi extracurriculare sunt reprezentate de identificarea şi
cultivarea raportului dintre aptitudini, talente, promovarea unui stil de viaţă sănătos şi civilizat, precum şi
stimularea atitudinilor creative. Activităţile extracurriculare se referă la activităţile desfăşurate sub
îndrumarea profesorului, dar care nu sunt prevăzute în documentele scolare.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi
elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date,
învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi
responsabilităţi, copiii se autodisciplinează.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
În cadrul educaţiei extracurriculare se regăsesc patru funcţii principale: funcţia formativă, funcţia
vocaţională, funcţia de petrecere a timpului liber şi funcţia social-integrativă. Acestea asigură dezvoltarea
valorilor morale şi estetice, dezvoltă relaţiile interpersonal şi de grup, oferă modalităţi alternative de
petrecere a timpului liber făcând posibilă, într-un final descoperirea aptitudinilor şi dezvoltarea
competenţelor elevilor.
Participarea la activităţi extracurriculare este prevăzută şi în Regulamentul de organizare si
funcţionare a învăţământului preuniversitar, în vigoare. În acest document se prevede că: “elevii au dreptul
să participe la activităţile extraşcolare organizate de unitatea de învăţământ, precum şi la cele care se
desfăşoară în palatele şi cluburile elevilor, în bazele sportive şi de agrement, în tabere şi în unităţile conexe
ale inspectoratelor şcolare, în cluburile şi în asociaţiile sportive, cu respectarea prevederilor regulamentelor
de funcţionare ale acestora. Dirigintele sau după caz, profesorul clasei de elevi se ocupă de organizarea şi
desfăşurarea activităţilor extracurriculare în şcoală sau în afara ei. Pentru realizarea acestor activităţi, în
special a celor care au loc în afara unităţii de învăţământ este nevoie de aprobarea directorului şi a
inspectoratului şcolar al judetului în raza căruia se află şcoala respectivă.” În cadrul activităţilor
extracurriculare se descoperă şi stimulează talentele şi aptitudinile elevilor, se dezvoltă deprinderile şi
creativitatea acestora. Elevii explorează, redescoperă, reconstruieşte şi ajunge la generalizarea şi asimilarea
adevărurilor prin eforturi proprii. Îşi asumară responsabilităţi care îl vor ajuta mai târziu să ia decizii de unul
singur. Deşi este necesară şi importantă activitatea de tip curricular, este clar că educaţia extracurriculară este
hotărâtoare în formarea personalităţii tinerilor.
Tipuri de activităţi extracurriculare la geografie
Geografia, prezintă un rol deosebit în formarea şi educarea elevilor. În cadrul activităţilor extracurriculare,
iar activităţile practice cuprind un valoros potenţial de formare şi educare a elevilor. Cadrul didactic trebuie
să asigurare un climat benefic desfăşurării unor astfel de activităţi şi să îi evidenţieze pe cei care s-au implicat
activ în realizarea obiectivelor urmărite.
În literatura de sprecialitate se remarcă două tipuri de activităţi extracurriculare, fiecare cu
componentele sale, astfel:
 Activităţi extracurriculare desfăşurate în cadrul şcolii:
Cercul de geografie
Consultaţiile şi meditaţiile
Simpozioanele şi sesiunile de comunicări ştiinţifice.
Pregătirea pentru examene, olimpiade şi concursuri de geografie.
 Activităţi extracurriculare desfăşurate în afara şcolii:
Drumeţia
Vizita geografică
Excursia geografică
Expediţia geografică
Dintre toate aceste tipuri de activităţi extrecurriculare am decis să le evidenţiem în cadrul acestei lucrări doar
pe cele desfăşurate în afara şcolii. Aceste tipuri de activităţi dau rezultate bune doar dacă sunt bine organizate
de către cadrul/cadrele didactice. Ele asigură aprofundarea cunoştinţelor, precum şi formarea de priceperi şi
deprinderi. Toate aceste tipuri de deplasări asigură o dezvoltare fizică armonioasă a elevilor, duce la
formarea spiritului de prietenie şi colaborare în activitatea de grup şi stimulează curajul şi iniţiativa.
Drumeţia
Pentru efectuarea unei drumeţii, cadrul didactic trebuie să stabilească obiectivul acesteia şi traseul
precum şi obţinerea acordului directorului unităţii de învăţământ. Elevii participanţi vor primi informaţii
privind data şi ora de plecare, precum şi echipamentul necesar.
Principalele etape ale organizării unei drumeţii sunt::
Stabilirea traseului;
Obiectivele urmărite;
Documentarea asupra traseului este necesară pentru a da explicaţii ştiinţifice asupra elementelor propuse.
Desfăşurarea activităţii în drumeţie: aceasta se va organiza în week-end, asigurându-se astfel timpul
necesar dar şi pentru a se îmbina în mod plăcut activitatea de lucru cu cea de agrement, de recreere, într-un
cuvânt, de a se realiza o ambianţă necesară pentru elevi şi profesori.
e) Evaluarea drumeţiei se va face în lecţiile de la clasă în care se vor derula elementele abordate în
teren. Acestea se pot evalua şi la încheierea imediată a acesteia prin chestionare orală reconstituindu-se
traseul cu elementele observate de catre elevi.
 Vizita geografică
Este o acţiune de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate, o instituţie, un monument istoric, o
rezervaţie naturală, etc. Vizita se poate organiza fie în localitatea unde se afla situată unitatea de învăţamânt,
fie la unul din obiectivele înscrise pe un traseu stabilit anterior. Etapele vizitei sunt în cea mai mare parte
identice cu etapele drumeţiei, astfel:
–stabilirea obiectivului de vizitat;
–documentarea asupra locului vizitei;
–stabilirea scopului şi obiectivelor urmărite;
–anunţarea vizitei în prealabil de către profesor (telefonic sau prin alte mijloace de comunicare)
obiectivului propus pentru vizitare pentru a se comunica data, ora sosirii cu grupul de elevi, scopul urmărit;
–colaborarea cu un reprezentant din administraţia unităţii (obiectivului) vizitat pentru desemnarea
unei persoane care să îndeplinească rolul de ghid;
–desfăşurarea vizitei propuse;
–evaluarea rezultatelor vizitei;
Excursia geografică
Are caracter atractiv şi mobilizator care ajută la dezvoltarea fizică şi psihică a elevilor. Este cunoscut
că valoarea instructiv-educativă a excursiilor contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie al elevilor, a
interesului pentru geografie şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. Efectuarea excursiei
geografice impune cadrului didactic o mare răspundere atât privitor la conţinut, la scopul urmărit, la alegerea
perioadei corespunzătoare, a modului de desfăşurare şi finalizare. Ea trebuie bine pregătită după un plan care
cuprinde trei etape distincte:
 Etapa de organizare;

 Etapa de desfăşurare;

 Etapa de evaluare.

Etapa de organizare constă în pregătirea teoretică a excursiei prin care se prevede:

tematica şi obiectivele pedagogice urmărite;
Alegerea itinerariului;
Precizarea scopul activităţilor;
Stabilirea punctelor de aplicaţie practică unde se vor face diferite activităţi de profil (orientări cu
ajutorul busolei şi hărţii, etc);
Realizarea fazei de documentare bibliografică;
Analizarea costurilor excursiei luând în considerare toate aspectele (transport, cazare, masă).
Pregătirea elevilor pentru excursie.
Etapa de desfaşurare a excursiei presupune următoarele activităţi:
 Profesorul şi elevii se întâlnesc la locaţia stabilită anterior la o dată şi ora fixată şi se face prezenţa;
Verificarea echipamentului şi ustensilelor necesare;
Urmează deplasarea pe traseul stabilit;
În locurile de staţionare (cazare) se pot realiza jocuri distractive;
Etapa de evaluare a excursiei constituie ultima etapă a excursiei şi se realizează în şcoală sub mai
multe forme:
Reconstituirea traseului parcurs pe zile şi obiective;
Realizarea unui poster cu ilustraţii şi fotografii;
Realizarea un CD/DVD cu fotografiile şi filmările realizate de elevi;
Organizarea de concursuri între elevi care să valorifice informaţiile din excursie;
Excursiile tematice organizate de şcoală au multiple valenţe de informare şi educare a elevilor. Dacă sunt
bine pregătite excursiile devin atractive la orice vârstă, pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă reclamă efort suplimentar. Mediul
de acţiune este diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, ca urmare contribuie la dezvoltarea spiritului de
observaţie, îmbunătăţirea memoriei vizuale şi auditive, formează gândirea operatorie a copilului, cu calităţile
ei de echilibrare, organizare şi obiectivare.
Rolul excursiilor în educaţia elevilor este extreme de coplex:
 Elevii învaţă să fie receptivi în faţa frumuseţilor naturii şi a lumii în schimbare.

 Elevii pot stabili singuri obiectivele de vizitat, itinerariile şi scopul excursiei.

 Devin capabili să rezolve probleme ce apar la un moment dat.

 Stârnesc interesul pentru studierea hărţilor, a literaturii istorice, a descrierilor geografice.

 Apreciază valorile trecutului şi istoriei.

 Joacă un rol esenţial, în recreerea, refacerea forţei de muncă, elimină stresul pe care-l acumulează omul.

 Excursia contribuie la îmbogăţirea cunoaşterii şi generează sentimente de preţuire faţă de generaţiile care
ne-au precedat şi dragoste de ţara.

 Excursia presupune contacte între oameni, atitudini şi trăiri specifice.

 Contribuie la îmbogăţirea experienţei umane.

 Îşi îmbogăţesc şi consolidează cunoştinţele de geografie

 Este un fenomen contemporan care răspunde la nevoia de evadare din mediul citadin şi reface legătura
omului cu natura.
 În cadrul excursiilor, acţionând individual sau în cadrul grupului, elevilor li se dezvoltă spiritul
practic, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme după posibilităţile sale. Participarea efectivă şi totală în
activitate angajează atât elevii timizi cât şi pe cei slabi, îi temperează pe cei impulsivi, Profesorul, are
totodată prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să le influenteze dezvoltarea,
să pregătească elevii pentru viaţă.
Expediţia geografică
Expediţia geografică este un tip de excursie desfăşurată pe mai multe zile şi în cadrul căreia sunt cercetate
fenomene, procese şi obiective naturale şi antropice (o unitate de relief montan, de deal , de podiş, de câmpie,
o aşezare rurală sau urbană, etc). Expediţia geografică presupune o activitate de informare pe traseul ce se
parcurge până la obiectivul ales şi o activitate de cercetare cu durata de mai multe zile şi care se desfăşoară la
sau în cadrul obiectivului ales.
Activităţile extracurriculare adjutant în formarea personalităţii elevilor
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor
extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica în
astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv. Ca profesor, eşti responsabil în
asigurarea unei bune pregătiri, o bună creştere şi educaţie a elevilor. Educaţia prin activităţile extracurriculare
urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Elevii trebuie să fie
îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi,
capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica
constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ. Elevii sunt atraşi de
activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi
stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor
poluării, educaţia pentru păstrarea valorilor, etc.