Școala profesională nr.

METODE DE ACTIVIZARE
FOLOSITE ÎN LECŢIILE DE
GEOGRAFIE

Prof. înv. Baltag Viorica

 Învăţarea centrată pe elev a marcat
o adevărată revoluţie în învăţământul din şcoala
românească. Astfel că, în locul unei şcoli care
punea în centrul preocupărilor sale conţinutul
învăţământului şi învăţătorul, nesocotind
cerinţele elevului, astăzi este promovată şcoala
în care elevul este considerat pionul principal,
şcoala care ţine seama de interesele şi
trebuinţele lui specifice, permiţând acestuia
împlinirea sa.
 Învăţărea activă înseamnă, conform dicţionarului,
procesul de învăţare calibrat pe interesele /nivelul de înţelegere
/nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. În cadrul
învăţării active, se pun bazele unor comportamente,de altfel
observabile:
comportamente ce denotă participarea (elevul e activ,
răspunde la întrebări, ia parte la activităţi);
gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii,
propune noi interpretări);
învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o
strategie de învăţare într-o anumită ipostază de
învăţare);
construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv,elevul
îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere).
 Promovarea metodelor moderne de
instruire, a metodelor interactive, a devenit o
reală necesitate. Este important ca elevul să
ajungă să se identifice cu sarcina de învăţare.
Accentul nu mai cade pe cantitatea informaţiilor
pe care un elev poate s-o asimileze, ci pe
valoarea informaţiei pentru acel elev. Elevii
discern între ceea ce are valoare şi utilitatea
practică şi ceea ce e lipsit de aceste proprietăţi.
Ei trebuie să gândească critic, creativ,
constructiv.
 Cei patru piloni ai educaţiei în secolul XXI
sunt: „a învăţa să cunoşti”, „a învăţa să faci”, „a
învăţa să fii” şi „a învăţa să convieţuieşti”.
Altfel spus, învăţătorul trebuie să-i înveţe pe
elevi să înveţe, să-i abiliteze cu diferite tehnici de
învăţare eficientă, pregătindu-i în acelaşi timp
pentru autoînvăţare şi educaţie permanentă.
În esenţă, învăţarea trebuie să devină un
proiect personal al elevului, asistat de învăţător,
care este mai degrabă un organizator, un animator,
un manager al unor situaţii de instruire, care să
faciliteze îmbunătăţirea actului educaţional.
 Învăţătorul trebuie să asigure un demers
didactic adecvat învăţăturii active şi interactive
folosind metode, procedee şi tehnici de învăţare
eficiente, cu scopul dezvoltării gândirii critice a
elevilor. Fără a exclude strategiile
învăţământului tradiţional, învăţătorul trebuie să
folosească şi strategii didactice moderne, care
vor menţine interesul elevilor, vor avea
atmosfera propice de învăţare şi vor ridica actul
educaţional la nivelul necesar momentului în
care trăim, începutul mileniului trei.
 Elevii nu trebuie să fie obiecte ale formării,
ci subiecţi activi ce contribuie la propria
formare.

Iată câteva metode interactive de grup,

tratate exact pe lecţiile, ce şi le însuşesc zi de zi
elevii, din manualele alternative ce le folosim în
şcoală:
 Explozia stelară
Începe din centrul conceptului şi se
împrăştie în afară, cu întrebări, asemenea
exploziei stelare.
Pe steaua mare se scrie ideea
centrală, iar pe cinci steluţe se scrie o întrebare
de tipul: ce?, cine?, unde?, de ce?, când?
Se apreciază întrebările copiilor,
efortul acestora de a elabora întrebări corecte,
precum şi modul de cooperare, modul de
interacţiune. E o metodă ce stimulează
creativitatea.

1. De ce populaţia
Bucureştiului este mare?
2. De ce este poluare mare?
3. De ce este cel mai important
oraş al ţării?
4. De ce aici se află cele mai
importante instituţii ale
statului?
5. De ce sunt multe parcuri?
1. Ce ştiţi despre întemeierea
Bucureştiului?
2. Ce râuri străbat Bucureştiul?
3. Ce instituţii ale statului se
află în Bucureşti?
4. Ce nume are prima biserică
întemeiată?
5. Ce mijloace de transport în
comun găsim în Bucureşti?
1.Cine este întemeietorul
Bucureştiului?
2. Cine ne spune despre
apariţia oraşului?
3. Cine conduce Bucureştiul?
3. Cine îl votează?
4. Cine se ocupă de curăţenie? 1. Unde se află Bucureştiul?
2. Unde se află cel mai
important nod de căi ferate?
3. Unde aterizează avioanele?
4. Unde merg bucureştenii să
se recreeze?
5. Unde se adună
parlamentarii?
BUCUREŞTI
1. Când a devenit Bucureştiul
capitala ţării ?
2. Când era numit “Micul Paris”?
3. Când s-a înfiinţat Universitatea ?
4. Când sunt împodobite cu lumini
bulevardele?
5. Când a suferit oraşul distrugeri?
 Floarea de lotus
Presupune deducerea de conexiuni
între idei, concepte, pornind de la o temă
centrală. Aceasta determină cele 8 idei
secundare care se construiesc în jurul celei
principale, asemenea petalelor florii de lotus.
Cele 8 idei secundare sunt trecute în
jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să
devină la rândul lor teme principal, pentru alte 8
flori de lotus.
 CARPAŢII CARPAŢII CARPAŢII
ORIENTALI MERIDIONALI OCCIDENTALI
A B
C

MARILE DEALURILE
LUNCILE ŞI
DELTA DUNĂRII UNITĂŢI
D
H GEOGRAFICE
ALE ŢĂRII

SUBCARPAŢII
CÂMPIILE PODIŞURILE

G E
F
A: CARPAŢII ORIENTALI B: CARPAŢII MERIDIONALI
1. Aşezare 1. Aşezare
2. Înălţime 2. Înălţime
3. Grupa nordică 3. Grupa Munţilor Bucegi
4. Grupa centrală 4. Grupa Munţilor Făgăraşului
5. Grupa sudică 5. Grupa Munţilor Parângului
6. Trecători
7. Bogăţii 6. Grupa Munţilor Retezat-
8. Zone turistice Godeanu
7. Trecători
8. Zone turistice
C: CARPAŢII OCCIDENTALI
1. Aşezare
2. Înălţime
3. Grupa Munţilor Banatului
4. Grupa Munţilor Poiana Ruscă
5. Grupa Munţilor Apuseni
6. Bogăţii
7. Peşteri
8. Zone turistice

H: LUNCILE ŞI DELTA D: DEALURILE

DUNĂRII 1. Aşezare
1. Înfăţişare 2. Înălţime
2. Grupare MARILE UNITĂŢI 3. Dealurile subcarpatice
3. Aşezare GEOGRAFICE ALE ŢĂRII 4. Depresiunile subcarpatice
4. Înălţime 5. Dealurile de Vest
5. Formare 6. Cum s-au format
6. Delta Dunării 7. Bogăţii
7. Lunca Dunării 8. Zone turistice
8. Bogăţii
G: CÂMPIILE F: PODIŞURILE E: SUBCARPAŢII
1. Înfăţişare 1. Înfăţişare. Grupe 1. Aşezare
2. Grupare 2. Podişul Transilvaniei 2. Înălţime
3. Aşezare 3. Podişul Moldovei 3. Subcarpaţii Moldovei
4. Înălţime 4. Podişul Getic 4. Subcarpaţii de Curbură
5. Formare 5. Podişul Dobrogei 5. Subcarpaţii Getici
6. Câmpia Română 6. Masivul Dobrogei de Nord 6. Cum s-au format
7. Câmpia de Vest 7. Podişul Dobrogei de Sud 7. Bogăţii
8. Bogăţii 8. Zone turistice 8. Zone turistice
 
 Cubul
Este o tehnică prin care un subiect este studiat
din mai multe perspective. Cubul se poate obţine
acoperind cu hârtie colorată o cutie cu latura de 15 – 20
cm. Pe fiecare faţă a cubului sunt scrise diferite
instrucţiuni pe care elevii trebuie să le urmeze: descrie,
compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
Cubul poate fi folosit în două variante:
se vor rezolva toate instrucţiunile de pe feţele
cubului;
se aruncă cubul şi se rezolvă instrucţiunea de pe faţa
care s-a oprit în faţa elevului.
 DESCRIE COMPARĂ ASOCIAZĂ ANALIZEAZĂ APLICĂ ARGUMENTEAZĂ

1 2 3 4 5 6

1 2 3 4 5 6

 Argumen
Asociază Analizează Aplică tează
La ce te Ce s-ar Realizaţi un De ce pe
Compară îndeamnă îmtâmpla desen care planeta Marte
Descrie planeta să te cu planeta să prezinte temperatura
Sistemul Pământ cu
Solar. planeta
gândeşti Pământ mărimea este foarte
Marte. când vezi dacă ar fi planetelor ridicată si pe
planetele mai Sistemului Pluto este
pe orbită? aproape de Solar. foarte
Soare? scăzută.
 Diagrama Wenn
Este formată din două cercuri
care se suprapun parţial. În intersecţia celor
două cercuri se grupează asemănările, iar în
spaţiile rămase libere din cercuri se notează
deosebirile dintre două aspecte, idei sau
concepte.
 CÂMPIA ROMÂNĂ CÂMPIA DE VEST

- Este situată în Suprafeţe netede şi

partea de sud a întinse de teren cu
ţării, de-a lungul - Este situată
înălţimi între câţiva
Dunării, în vestul
numindu-se şi
metri şi 200-300 m României şi
Forme joase de este cea mai
Câmpia Dunării.
- Partea estică a relief potrivite pentru importantă
Câmpiei Române agricultură. zonă agricolă
se numeşte Sunt străbătute de a ţării datorită
Câmpia râuri. rodniciei
Bărăganului – În subsol se găsesc pământului.
cea mai netedă şi
mai întinsă din
petrol şi gaze
întreaga ţară. naturale.

deosebiri asemănări deosebiri

 Ciorchinele
Ciorchinele este o metoda de brainstorming neliniară care stimulează
găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape:
1. Se scrie un cuvânt / tema (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a
foii de hârtie;
2. Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în
legătură cu tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi
cuvântul iniţial.
3. Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par
a fi conectate;
4. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita
de timp acordată;
Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în
perechi. În acest fel se îmbogăţesc si se sintetizează cunoştinţele. Rezultatele
grupurilor se comunică învăţătorului care le notează la tablă într-un ciorchine
fără a le comenta sau judeca. În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi
reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau
de profesor.
 Subcarpaţi Getic Moldovei
i Dobroge Transilvaniei
Dealurile
i
de Vest
dealuri
podişuri Câmpia de
sud Vest

munţi VARIETATEA Câmpia

Meridional PĂMÂNTULUI Română
i ROMÂNESC
M-ţii câmpii
Carpaţi

Orientali Occidental lacuri deltă

i lunci
est vest Delta
de munte Dunării

de de deal
câmpie Sf. Ana Lunca
Bucur Dunării
a
Lacul Slăni
Amar Ursu
Sărat c
a
 DIAMANTUL
  STRUCTURĂ
1. Titlul
2.  Descriere
3.  Sentiment
4.  Acţiune
5.  Reexprimarea esenţei
 INSTRUCŢIUNI
1. Primul rând - un singur cuvânt care numeşte
subiectul.
2. Al doilea rând - 3 cuvinte (adjective) care descriu
subiectul.
3. Al treilea rând - 4 cuvinte ( o propoziţie) care
exprimă sentimente faţă de subiect.
4. Al patrulea rând - 3 cuvinte care denumesc acţiuni
ale subiectului (verbe şi alte părţi).
5. Ultimul rând - un cuvânt - esenţa subiectului.
 ROMÂNIA

CARPATICĂ PONTICĂ
DUNĂREANĂ

ROMÂNIA ESTE O ŢARĂ FRUMOASĂ.

SE
SE MODERNIZEAZĂ
DEZVOLTĂ SE ALIAZĂ

ŢARĂ
EUROPEANĂ
 MOZAICUL
Mozaicul presupune învatarea prin cooperare la nivelul
unui grup si predarea achizitiilor dobândite de catre fiecare
membru al grupului unui alt grup.
Ca toate celelalte metode de învatare prin cooperare si
aceasta presupune urmatoarele avantaje:
■ stimularea încrederii în sine a elevilor
■ dezvoltarea abilitatilor de comunicare argumentativa
si de relationare în cadrul grupului
■ dezvoltarea gândirii logice, critice si independente
■ dezvoltarea raspunderii individuale si de grup
■ optimizarea învatarii prin predarea achizitiilor altcuiva
 Bucureşti - capitala României
Prima etapă
Elevii sunt împărţiţi în patru echipe. Fiecare echipă va avea în
componenţa sa câte un copil ce se va numi în mod generic: geograful,
istoricul, ghidul şi ecologistul.
Aceştia vor primi fişe cu informaţii despre aşezarea, istoria, obiective
importante din Bucureşti, iar ecologiştii vor fi solicitaţi să identifice câteva
soluţii pentru reducerea poluării. Fiecare va prezenta informaţiile deţinute în
cadrul echipei iniţiale.
A doua etapă
După ce au parcurs faza de lucru în echipa iniţială, elevii constituie
grupe de experţi folosindu-se de denumirile generice. Elevii vor prezenta
informaţiile deţinute în cadrul echipelor nou constituite.
A treia etapă
Echipele aleg un lider ce va fi delegat pentru a prezenta materialul
informativ.
Primii prezintă geografii, apoi istoricii şi ecologiştii.
După prezentarea realizată de reprezentanţii celor trei echipe, se
evidenţiază că acum călătoria imaginară prin Bucureşti poate să înceapă şi
sunt invitaţi ghizii în faţă. Se prezintă imaginile cu clădirile ce au rol
administrativ, muzee, parcuri, alte clădiri importante din Bucureşti.
Învăţătorul va fi ghidul principal şi indică ordinea prezentării
acestora. Va solicita elevilor să precizeze câte un mijloc de transport cu care se
vor deplasa în anumite locaţii indicate din Bucureşti.
Geografii
 
1. „La 60 km distanţă de bătrâna Dunăre şi la 100 km de culmile Carpaţilor, în
plină câmpie şi încadrat de o salbă de lacuri, se află de peste cinci veacuri
vechea cetate de scaun Bucureşti, astăzi marele oraş modern, clocotitor de viaţă
centrul culturii şi ştiinţei româneşti, capitala României.”
 
din România, ghid turistic – EDITURA MERIDIANE
 
2. Bucureşti, capitala ţării noastre, are o populaţie de peste două milioane de
locuitori. Ca suprafaţă se situează între primele o sută de oraşe din lume.
 
3. Capitala se află situată în centru Câmpiei Române, într-o zonă netedă. Este
străbătută de râurile Dâmboviţa şi Colentina. Acesta din urmă formează o salbă
de lacuri în nordul oraşului.
 
4. Capitala ţării este împărţită în şase sectoare, şi mai multe cartiere. Dintre
acestea sunt: Băneasa, Voluntari, Colentina, Titan, Rahova, Ferentari. Căutaţi-
le pe harta din manual, fig.2!
 
Istoricii
 
1. Prima atestare documentară a oraşului datează din timpul domniei lui
VLAD ŢEPEŞ, în anul 1459. A fost menţionat ca cetate, apoi ca oraş medieval,
important centru comercial.
 
2.Din 1862, după Unirea principatelor Române, la 24 Ianuarie 1859 şi
constituirea statului naţional român, Bucureşti devine capitala. Se dezvoltă
meşteşugurile, se înalţă locuinţe, Curtea Domnească şi biserici. Se înfiinţează
prima tipografie şi primele şcoli.
 
3. În secolul al XIX – lea apar fabrici şi uzine şi se pune în funcţiune o cale
ferată, Bucureşti devenind principalul centru feroviar al ţării.
 
4. Secolul al XX – lea transformă oraşul în cel mai important centru cultural,
economic şi politic al ţării. Se înalţă cartiere moderne, se amenajează locuri de
agrement, se construiesc mijloace de transport moderne, se înfiinţează multe
şcoli şi spitale.
Ecologiştii
PROPUNEŢI CÂTEVA SOLUŢII PENTRU DIMINUAREA POLUĂRII
DIN BUCUREŞTI.
Ghizii
Vor avea imagini cu:
1. Clădiri importante din Bucureşti:
SEDIUL PREŞEDENŢIEI SEDIUL GUVERNULUI SEDIUL PARLAMENTULUI
 - PALATUL COTROCENI - PALATUL VICTORIEI - CASA POPORULUI
 
 
  

PRIMĂRIA GENERALĂ A CAPITALEI

 1.PARCURI ŞI LACURI
IMA GINI DIN PARC UL CIŞMIGIU PARCUL
CIŞMIGIU
BUSTUL LUI GEORGE COŞBUC

LACUL CIŞMIGIU

 
 
IMAGINI PARCUL HERĂST
IMAGINI PARCUL HERĂSTRĂU LACUL
HERĂSTRĂU
3. IMAGINI MUZEE
 
MUZEUL SATULUI

MUZEE DE ARTĂ

PALATUL ŞUŢU MUZEUL NAŢIONAL DE ARTĂ MUZEUL DE ARTĂ POPULARĂ

 

GRĂDINA BOTANICĂ PALATUL MOGOŞOAIA BISERICA LUI BUCUR

 4.CE MAI PUTEM VEDEA?
ARCUL DE TRIUMF UNIVERSITATEA PIAŢA REVOLUŢIEI

GRĂDINA ZOOLOGICĂ Orăselul copiilor

PIATA NATIUNILOR UNITE METROUL

Pe sub pământ să
călătoreşti
Doar în Bucureşti
reuşeşti.
E un tren, un tren erou
Şi se numeşte............
DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE
PRIN LECŢIILE DE ÎNVĂŢARE
EXPLICITĂ APLICATE ÎN CADRUL
ORELOR DE GEOGRAFIE
 Ce este gândirea critică?
 
Gândirea critică este un proces care are loc
atunci când cel care învaţă îşi pune întrebări ca:
„Ce semnificaţie au aceste informaţii pentru
mine?”
„Cum pot folosi aceste cunoştinţe?”
„Cum se leagă aceste cunoştinţe de ceea ce
ştiam mai dinainte?”
„Îmi foloseşte această informaţie la ceva?
Care ar fi consecinţele aplicării în practică a
acestor idei pentru mine şi ceilalţi?
 Gândirea este un proces asemănător cititului, scrisului,
vorbitului şi ascultatului. Este un proces activ coordonat,
complex, care presupune că te gândeşti în mod autentic la ceva.
A învăţa să gândeşti critic în şcoală se face cel mai bine când
abordezi în acest fel cunoştinţe noi, ca şi cum această abordare ar
fi o parte a programei sau un rezultat previzibil al acesteia.

Formarea gândirii critice nu este o sarcină simplă şi nici

una care se realizează într-o anumită lecţie şi apoi se uită. Nu
există o listă de paşi care trebuie urmaţi pentru a ajunge la
gândirea critică. Există însă un set de condiţii care trebuie
îndeplinite de fiecare lecţie şi care sunt esenţiale pentru
promovarea gândirii critice:
1.Trebuie găsit timp şi create condiţii pentru
experienţele de gândire critică.
2. Trebuie acceptată diversitatea de idei şi păreri.
3.Trebuie promovată implicarea activă a copiilor în
procesul de învăţare.
4. Copiii nu trebuie să aibă sentimentul că riscă să fie
ridicularizaţi.
5.Trebuie exprimată încrederea în capacitatea fiecărui
copil de a gândi critic.
6.Orice progres al lor, cât de mic, trebuie apreciat şi
încurajat.
 Posibilităţi de organizare a lecţiei de geografie, care să
satisfacă cerinţele reformei şi să răspundă necesităţilor reale ale
elevilor, mai multe variante de structurare a lecţiei:
*modelul tradiţional, axat pe verificarea cunoştinţelor
anterioare ale elevilor, pe predarea efectuată de învăţător, pe
fixarea şi evaluarea noilor cunoştinţe;
*modelul învăţării directe şi explicite, axat pe dobândirea
cunoştinţelor procedurale şi a strategiilor;
*modelul „Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie” , model
prin care informaţiile noi sunt integrate în sistemul cunoştinţelor
anterioare prin gândire critică;
*modelul „Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat” în care
conţinutul în care va fi învăţat este relaţionat de cunoştinţele
anterioare şi de nevoile de învăţare ale elevilor;
*modelul „învăţării prin explorare şi descoperire”.
 Modelul învăţarii directe şi explicite la lecţia:
Mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui –
Anotimpurile anului
Acest model poate fi utilizat în lecţiile de geografie pentru
învăţare procedurilor şi strategiilor. Etapele lecţie configurate prin
acest model sunt centrate pe următoarele întrebări:
1. 2. 3. 4. 5.
Descrierea Motivaţia Explicarea Învăţarea Aplicarea
învăţării etapelor strategiei strategiei
strategiei strategiei strategiei

Ce De ce Cum se va Învăţarea Când

strategie este realiza strategiei poate fi
va fi necesară? învăţarea? aplicată
învăţată? strategia?
 Această structurare este aplicabilă în situaţiile de
învăţare şi în lecţiile centrate asupra învăţării de
strategii şi proceduri precum rezumarea, extragerea
ideilor principale, deducerea sensului cuvintelor dintr-
un context, elaborarea unor schiţe, efectuarea
măsurătorilor pe hartă, analizarea peisajelor.
Aplicarea modelului presupune parcurgerea a trei
etape.
 1. Prezentarea şi explicarea importanţei strategiei/procedurii.
Prezentarea procedurii este făcută pornind de la o nevoie reală a
elevilor sau într-un context desprins din realitate.
Exemplu:
*Activitate pe grup:
-Cele patru grupuri au denumiri sugestive: primăvara, vara, toamna şi
iarna.
-Pe masa fiecărui grup se află câte un panou corepunzător anotimpului
pe care îl reprezintă.
-Selectaţi pentru fiecare anotimp lunile aferente, numărul de zile şi
modificările survenite în natură.
-Voi afişa panourile în faţa clasei şi vom face un tur al galeriei.
*Activitate frontală:
-Voi scrie răspunsurile la tablă:
- pentru a realiza o schiţă logică care să cuprindă toate anotimpurile;
- pentru a vedea diferenţele dintre anotimpuri;
 2. Demonstrarea şi învăţarea strategiei/procedurii.
Procedura este demonstrată şi descrisă într-o situaţie concretă, descompusă
în subetape şi proceduri. După ce elevii asistă la demonstrarea procedurii,
formulează întrebări asupra aspectelor neclare, apoi aplică procedura ghidaţi şi
monitorizaţi de către învăţător.
Exemplu:
Pe baza planşei de mişcare a Pământului în jurul Soarelui învăţătoarea explică
formarea anotimpurilor:
a. Între 21 martie şi 22 iunie –primăvară;
b. Între 22 iunie şi 23 septembrie – vară;
c. Între 23 septembrie şi 22 decembrie – toamnă;
d. Între 22 decembrie şi 21 martie – iarnă;
După demonstrarea procedurii de către învăţătoare, elevii o aplică singuri,
într-o situaţie nouă.
Exemplu:
*Activitate individuală:
- Enumeră unităţile de timp de la cea mai mică la cea mai mare.
- De ce nu e mereu vară sau iarnă?
- De ce ziua este mai lungă şi noaptea mai scurtă pe timpul verii?
3.Evidenţierea contextelor în care strategia/procedura sau
rezultatele ei pot fi utilizate.
A treia etapă constă într-o discuţie cu elevii despre posibilităţile
de valorizare a noilor cunoştinţe procedurale
Activitate în perechi:
Experiment: „Ziua şi noaptea”
Materiale necesare: -un glob pământesc;
- lanternă;
Se trag jaluzelele, clasa devenind astfel întunecoasă. Cu ajutorul
lanternei se luminează o parte a globului geografic. Se roteşte
globul, păstrând lanterna în aceeaşi poziţie.
-         Ce observi?
-         Notaţi concluziile în caiet.
 Modelul „Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie”
 Europa- caracterizare generală
Configurat ca un cadru de gândire şi învăţare propice
dezvoltării gândirii critice şi integrării creative a informaţiilor şi
conceptelor, modelul realizat de J.L. Meredith şi K.S. Steele în
1995 asamblează în suita cognitivă:
*activităţi de evocare analitică şi de sistematizare a
experienţelor şi cunoştinţelor anterioare pe care elevii le au despre
subiectul care va fi abordat în lecţie;
*activităţi de confruntare cu noile informaţii cu scopul
înţelegerii şi construirii sensului acestora;
*activităţi de reflecţie critică asupra cunoştinţelor dobândite cu
scopul integrării lor în schemele din baza proprie de cunoştinţe.
 
Această structură de predare – învăţare se fundamentează pe
următoarele întrebări:
1. Evocarea 2. Realizarea 3. Reflecţia asupra
cunoştinţelor sensului noilor cunoştinţelor noi
informaţii şi (învăţarea –
experienţe propriu-zisă)
Care este Ce înţeleg din aceste 1. Ce am aflat?
subiectul? informaţii? 2.Ce mi se pare mai
(identificaţi-l) important?
Ce ştiu deja despre (extragerea informaţii
el? lor importante care
(scrieţi pe tablă) nu au fost menţionate
Ce aştept, vreau în etapa de evocare)
3. Ce semnificaţie au
şi/sau trebuie să
pentru mine noile
aflu despre el?
cunoştinţe?
(scrieţi pe tablă)
4. De ce cred asta?
De ce trebuie să (reacţie la
aflu aceste lucruri? răspunsurile elevilor)
(motivaţia) 5. Cum integrez noile
cunoştinţe în sistemul
vechilor cunoştinţe.
Acest cadru de gândire şi învăţare fundamentat pe
premise psihologice este un proces de predare
transparentă deoarece elevii văd şi învaţă atât conţinutul,
cât şi procesul de învăţare a conţinutului. Când elevii
aplică acest cadru în situaţii de învăţare independente sau
în grupuri mici, ei se implică în mod activ în învăţare,
contextualizează cunoştinţele, adăugând în mod critic
informaţii noi la ceea ce ştiau deja şi reflectează la felul în
care ceea ce au învăţat le modifică înţelegerea
Evocare
 
a. Conexiuni cu cunoştinţele anterioare ale elevilor
*Gândiţi/Lucraţi în perechi/Comunicaţi
Scrieţi fiecare timp de trei minute toate ideile pe care le aveţi
despre Europa, apoi comunicaţi-le colegului de bancă şi adăugaţi
pe lista voastră informaţiile noi.
b. Organizarea cunoştinţelor anterioare ale elevilor prin
ciorchine
*Activitate frontală:
Voi asculta câte o idee de la fiecare pereche, pe rând, şi o voi
scrie pe tablă. Scrieţi în mijlocul unei foi Europa, încercuiţi
denumirea continentului şi apoi lucraţi în caiete în forma în care
voi lucra eu la tablă.
Realizarea sensului
 
c. Comunicarea titlului lecţiei noi şi motivarea pentru
învăţare.
d. Lecturarea individuală a textului. Am observat că aveţi o
mulţime de informaţii despre Europa, dar am descoperit şi multe
aspecte neclare sau întrebări. Pentru a afla mai multe lucruri
interesante şi pentru a ne lămuri aspectele neclare, astăzi vom
călători pe întreg continentul, atât pe hartă cât şi împreună cu
autorul textului din manual. Citiţi textul, apoi vom completa
împreună ciorchinele.
Reflecţie
e. Explorarea sensului şi organizarea cunoştinţelor noi în ciorchine
*Pentru completarea ciorchinelui adresez întrebări elevilor:
- Ce aţi mai aflat despre poziţia geografică a continentului nostru?
- Care sunt caracteristicile reliefului Europei?
- Ce tip de climă are Europa?
- Ce vegetaţie este caracteristică Europei?
- Ce informaţii aţi aflat despre europeni?
- Ce aţi aflat despre economia Europei?
- Daţi exemple de state europene.
f. Sintetizarea cunoştinţelor
Eseu argumentativ. Descrie continentul european folosind următorii termeni:
Oceanul Atlantic, Asia, relief variat, climă temperată, fluvii, păduri de
foioase, ţări, resurse, dezvoltare economică.
Extindere
g. Reorganizarea informaţiilor într-un ciorchine cu cinci sateliţi
Aveţi pe masă o fişă cu un ciorchine cu cinci sateliţi. Vom completa acest
ciorchine pe baza informaţiilor acumulate.
 Relief
-
-
-
-

Poziţie
geografică
- Populaţie
-
-

Europa

State
Economie
europene
-
-
-
-
-
-
Bibliografie:
1.Dumitru, I. Al (2000). Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea
eficientă, Editura de Vest, Timişoara
2.Dulamă, Maria Eliza(2002). Modele, strategii şi tehnici didactice
activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca
3.Pacearcă, Ştefan şi Popescu, Manuela (2006) Geografie, Manual
pentru clasa a IV- a, Editura Aramis
4.Steele J.L., Meredith, K. S., Temple, C.(1998)“Lectura şi scrierea
pentru dezvoltarea
5.gândirii critice “, vol. I şi II, editat de Centrul Educaţia 2000+ în
cadrul proiectului “Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii
critice”
6.Pacearcă, Ştefan şi Popescu, Manuela (2006) Geografie, Manual
pentru clasa a IV- a, Editura Aramis
7.www.didactic.ro