Definiţie integratoare a învăţării permanente ia în considerare

diversitatea contextelor de spațiu și timp:

- învăţarea formală, non-formală și informală (lifewide learning),
- învăţarea desfăşurată pe parcursul întregii vieţi (lifelong learning)
- învățarea de durată, temeinică (life-deep learning).

Prima utilizare a termenului andragogie îi aparţine lui

• Alexander Kapp, autor german care publică, în 1833, Ideile
educaţionale ale lui Platon.

• Descriind învăţarea drept procesul fundamental pentru

vârsta adultă, Kapp susținea că:

Autoreflecţia şi educarea caracterului constituie

valorile fundamentale ale educaţiei

Știința și practica educației adulților

Contribuțiile lui Malcolm Knowles (1977)

1. Autoactualizarea

❖ Evoluția de la învățare dirijată către

învățare auto-dirijată;

2. Valorificarea experienţelor
❖ Sursă sau obstacol în învățare

3. Disponibilitatea către învățare

❖ Adulții sunt orientați către sarcini concrete și

roluri sociale cu aplicabilitate imediată

4. Orientarea către învățare

❖ Spre deosebire de perioada copilăriei, în care învățarea

anticipează provocările socialului (orientare spre viitor), la
vârsta adultă învățarea are finalități cu aplicabilitate
imediată, în contexte concrete (centrare pe prezent).

5. Motivația învățării, preponderent

intrinsecă la vârsta adultă.

Comunități de învățare
Constituite la nivelul
grupurilor care
împărtășesc aceleași
scopuri și atitudini în
învățare și ai căror
membri, prin interacțiune
și colaborare, investesc
efort pentru atingerea
finalităților
(Hugo, 2002).

Atributele comunităților
❖ Apartenența la comunitate
❖ Capacitatea de a influența și de a fi
influențat
❖ Schimbul de bune practici educaționale
❖ Conexiunea emoțională a participanților
constituie principalele atribute ale
comunităților de învățare (Samoila, 2018;
Mc Millan & Chavis, 1986; Dodge &
Kendall, 2010).ț

Modele explicative ale învățării la

nivelul comunității

❑ Învățarea prin infuzare/ imersiune

❑ Învățarea prin circulare
❑ Învățarea prin simulare
❑ Învățarea prin socializare
❑ Învățarea prin contextualizare

Angajabilitatea sau inserția profesională vizează capacitatea unei persoane de a

obține și a păstra un loc de muncă ce corespunde aspirațiilor individuale, prin
înțelegerea și valorificarea deplină a resurselor personale și sociale.

• concept controversat, vag și dificil de articulat.

• se disting trei categorii de accepțiuni care acoperă sensurile multiple și variate

conferite termenului (Cheng, Adekola, Albia & Cai, 2021).

Programe de învățare la locul de muncă

1. Ucenicia. Angajarea pentru o perioadă de probă (apprenticeship)

• curriculum ce integrează experiențele academice cu cele profesionale

• Se desfășoară pe o perioadă variabilă: 2 luni-2 ani
• Cursantul acumulează competențele specifice acelei profesii

2. Mentoratul

- Implică suportul pe care un voluntar din mediul ocupațional i-l oferă

unui cursant, într-o relație individualizată, ajutându-l pe acesta să
conștientizeze oportunitățile privind cariera, precum și aspectele etice
legate de aceasta.

3. Stagiile de practică (internship)

- Petrecerea unui anumit timp într-o organizație ce oferă experiență legată

de domeniul de interes al persoanei, după ce aceasta a finalizat
componenta academică.

- Rolul practicii este mai mult observațional și nu vizează formarea

deprinderilor specifice postului.

- Cel mai adesea sunt coordonate de instituții responsabile de educația

Formală

4. Vizarea/ Spionarea unui post (job shadowing)

- Tip de învățare prin observare

- Specific activităților de consiliere și explorare a opțiunilor pentru o

carieră și a identificării compatibilității ocupației respective cu
propriile obiective.

- Constă în a reprezenta pentru câteva zile umbra unui angajat la locul

său de muncă, în scopul familiarizării cu provocările acestuia.

5. Simulările în instituții educaționale

- Jocuri de rol, studii de caz, reflecție critică

- Crearea unor experiențe similare realității pentru a oferi contexte de

învățare într-un mediu cu risc controlat, sub atenta supraveghere a
profesorilor.
6. Experiențele antreprenoriale (enterpreneurship)

- Formă de învățare prin care adultul are posibilitatea de a dobândi o

înțelegere profundă a principiilor economice și de a aplica aspecte
teoretice în organizarea și conducerea unei afaceri.

- Proiecte individuale de antreprenoriat

Accepțiunea 1

• În prima categorie se încadrează autorii care susțin că angajabilitatea depinde

exclusiv de competențele indivizilor, accumulate în etapele educaționale
anterioare, resursele experiențiale și de caracteristicile personale (Adelha et. al,
2020; Yorke și Knight, 2006; Holmes, 2001; Andrews & Higson, 2008).

Accepțiunea 2

• Autorii din această categorie critică teoretizările care absolutizează competențele

și resursele individuale, deoarece ignoră faptul că angajabilitatea este
dependentă de caractersiticile unui anumit sector profesional și de dinamica de
pe piața muncii (Sin, Tavares & Amaral, 2019).

Accepțiunea 3

• Al treilea grup sintetizează aspectele fundamentale din categoriile anterioare,

subliniind atât dimensiunile absolute, cât și cele relative necesare în procesul
angajabilității.