Plumb

I
1.Incadrare in curent literar
-Simbolismul-curent literar apărut în Fr.-> sf sec 19,început sec 20- ca reacție
împotriva romantismului și a parnasianismului
-stări de spirit definitorii:spleenul(nemulțumire cu privire la prezent)/starea de
tristețe/neincrederea în viitor/dezamăgirea/monotonia
-toate aceste stări nu sunt exprimate ci sugerate->simboluri

-plan autohton-simbolismul->prima forma de sincronizare a lit. române cu cea

europeană-> Alexandru Macedonski(Literatorul)
-Bacovia este poetul reprezentativ pentru simbolismul românesc->E.Lovinescu
(Poezia lui Bacovia este expresia unei stări primare, elementare, atmosferă de
plumb, în care pluteşte obsesia morţii şi a neantului.)
-construiește o lirică a dezolării, o atmosferă în care ființa alienată nu-și mai
găsește locul.

-Poezia “Plumb” deschide volumul cu același titlu din 1916

-se incadreaza in simbolism prin: utilizarea simbolurilor, a sugestiei, a
sinesteziei/tonalitatea grava/preferința pentru stări confuze
-poezia poate fi considera o adevarata, dar necanonica arta poetica

2.Trăsături
a)Corespondențe-> Charles Baudelaire-„parfum, culoare,sunet se-ngână și-și
răspund’’
-primul catren- imaginea unei naturi încremenite sub forta apăsătoare a
plumbului:-sicriele sunt „de plumb”
-florile sunt „de plumb”
-natura întreagă poartă „funerar vestmânt”
-a doua strofa- realitatea interioară a ființei incapabile sa iubeasca:„Dormea
întors amorul meu de plumb”
-scârțâitul strident al coroanelor de plumb și imaginea auditivă a
vântului sugerează neliniștea existențială, agitația și haosul interior.

b)Muzica->Paul Verlaine-,,Muzica inainte de toate”

-repetitia simbolului central ,,plumb”/ conjuncției coordonatoare ,,și”-> confera
discursului o muzicalitate tristă, apăsătoare, monotonă(marș funebru)
-simbolurile-contureaza o atmosfera sumbră,marcată de obsesia
morții:-cimitirul-> imaginea societății lipsite de idealuri, incapabilă sa-l
inteleaga pe scriitor
-sicriele și cavoul-> spatii inchise, apăsătoare ce limitează ființa
-,,aripile de plumb”-> zborul frant, inevitabila prabusire(cadere)
II
3.Tema- moartea/iubirea
-poezia ,,Plumb”-fructifica o tematică în conformitate cu imaginarul
simbolist->moartea, iubirea și condiția artistului
-tema morții-> incipitul discursului: verbul la imperfect ,,dormeau” și epitetul
,,adanc”-> sugerează un somn profund, continuu(Ion Caraion ,,sfarsitul
continuu”)
-deoarece deschide volumul- poezia Plumb poate fi interpretată-> ca o arta
poetica implicită

a)Idee poetică 1- Strofa I(singuratatea/condiția eului)

-verbele “dormeau”/ ,,stam”/ ,,era vânt”/ ,,scârțâiau”-imperfect-> stare de
apatie(indiferență) asemănătoare unui somn profund din care eul nu poate
evada(,,dormeau”; ,,adanc”)
-lirismul subiectiv(stam singur)-> starea de solitudine și izolare(,,singur”)
-tonalitate sumbră(scârțâiau coroanele)->aliteratia și imaginea vantului
provoacă un disconfort psihic prin repetarea consoanelor dure ,,r” și ,,t”
-substantivele(campul semantic al morții)-imagini vizuale corespondente cu
cele auditive denumesc spatii inchise, izolate
-florile si coroanele isi pierd conotatia pozitiva devenind simboluri ale
mortii
-moartea nu mai este percepută(ca la romantici) ca un univers
compensatoriu(o forma de salvare a ființei)
-la Bacovia moartea și viața devin sinonime-> eul simțindu-se abandonat,
singura realitate pe care o percepe fiind cea a plumbului
b)Idee poetica 2- Strofa II(iubirea)
-iubirea devine- sentiment privit ca un refugiu, o cale de salvare a eului din
infernul existențial
-sentimentul iubirii nu mai este înălțător, încrederea în sentimente, optimismul
sunt fie iluzorii, fie inadecvate modului bacovian de a concepe imaginarul
poetic.
-strigătul disperat(“am început să-l strig”)-> către amor
-(vb la perfect compus) exprima o actiune incheiata->eul si-ar dori sa lase
în urma trecutul si sa înceapă o noua viata prin iubire
-strigătul rămâne ,,fara ecou”-> amorul i se refuză (“adormea întors
amorul meu de plumb”)- eul fiind incapabil de iubire
-metafora ( aripi de plumb)- amintesc de mitul lui Icar-> diferențele dintre
lirismul eminescian fata devenind un înger după moarte și cel bacovian unde
,,taie” aripile ingerului caruia ii este refuzat zborul

III
4.Titlul-PLUMB simbolul dominant
-plumbul este simbol central al textului devenind prin repetitie si laitmotiv
-titlul anticipeaza ideea discursului fiind în strânsă relație cu mesajul transmis
-poemul se deschide spre plurisemnificatie
-substantiv comun deficit de plural-> simbolul singuratatii absolute
-metal greu/gri/toxic-> apăsare sufletească, monotonie și moarte
-greu: apăsarea sufletească
-gri: induce spleenul ontologic
-toxic: moarte
5.Versificatia- 2 catrene= 2 planuri->planul exterior(cimitirul)
->planul interior(iubirea)
-cele 2 catrene sunt realizate prin paralelism sintactic și lexical

-versurile- masura de 10 silabe (accentueaza monotonia)

-ritm iambic (susține muzicalitatea sumbra)
-rima imbratisata (ideea claustrarii)
-eul ajunge sa functioneze automatic- discontinuitatea discursului(punctele de
suspensie), repetarea conjunctiei, repetițiile obsesive-> devine un suflet-cavou
rătăcit într-un univers al claustrarii