MOARA CU NOROC

DE IOAN SLAVICI
“Moara cu noroc”, de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică, realistă apărută în anul 1881 în
volumul de debut intitulat ”Novele din popor” în care este prezentată viziunea autorului asupra satului.

Este o nuvelă, o specie epică în proză cu o construcție riguroasă, un fir narativ central, câteva
personaje, autorul punând în evidență evoluția personajului principal pe care-l individualizează.

Prin tema pe care o are, atitudinea critică față de une aspecte a societății cum ar fi dorință de
înnavuțire, nuvela are un puternic caracter realist, prin veridicitatea faptelor și prezentarea unor
personaje tipice epocii pe care o descrie. Tema nuvelei este legată de efectele nefaste ale banului asupra
omului în contextul societății ardelenești de la sfârșitul secolul al XIX.-lea.

Titlul nuvelei este mai degrabă ironic pentru că locul ales, cârciuma, numită Moara cu noroc
înseamnă de fapt Moara, Moara care aduce ghinioni și nenorocire pentru că banii se făceau ușor pe căi
necinstite.

Din punct de vedere al perspectivii narative, relatarea faptelor se face la persoana a III-a.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este omniscient și omniprezent. Acțiunea nuvelei se
desfășoară între două repere temporale cu valoarele religioase, de la Sfântu Gheorghe până la Paște, și
indicii temporale având un rol important în cronologia evenimentelor.

Nuvela este structurată în 17 capitole iar acțiunea se desfășoară în zona geografică a ardealului,
la hanul Moara cu noroc aflat între dealuri “o răscruce prin care treceau turme de porci spre târg, loc
important pentru afaceri și comerți”.

Acțiunea nuvelei cuprinde toate momentele subiectului. În expozițiune este prezentată

cârciuma Moara cu noroc și descrierea drumului care duce la cârciuma, descrierea realizată prin tehnica
detaliului. Tot în expozițiune sunt prezentate cuvintele soacrei lui Ghiță, care spune că “Omul să fie
mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”.

Intriga începe odată cu apariția la Moara cu noroc a lui Lică Sămădăul, un om cu stare care era
simbol al răului. Venind la Moara cu noroc, Lică se prezintă cu agresivitate într-o manieră nepotrivită. El
informă despre tot ce se întâmplă în jur “cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice și ce face”.
Ghiță își dă seama de pericolul mare care-l pândește dacă i se supune lui Lică, dar își dă seama și de
riscul mare dacă-l refuză. El hotărește să participă la afacerile necinstite ale lui Lică.

Desfășurarea acțiunii este momentul în care dezumanizarea lui Ghiță datorită setei de înnavuțire
se accentuază tot mai mult. –rezumat…

Punctul culminant este momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a dezumanizării. -…

Deznodământul nuvelei este tragic. Oamenii lui Lică dau foc cârciumii de la Moara cu noroc.-…

În concluzie...