ALCADIENELE

Definitie: Alcadienele, denumite si diene, sunt hidrocarburi aciclice, nesaturate (N.E.=2) in molecula carora se gasesc doua legaturi duble si in care raportul intre numarul atomilor de C si H este dat de formula CnH2n-2 ( n reprezinta numarul atomilor de C din molecula). Clasificare: Tinand cont de pozitia relativa a legaturilor duble in catena, dienele pot fi: a)Diene cumulate: prezinta cele doua legaturi duble la acelasi atom de C, care este atom de C sp;

-C=C=C| | |

Csp2 Csp Csp2

b)Diene conjugate: Cele doua legaturi duble sunt despartite intre ele printr-o legatura de tip sigma. Toti cei patru atomi de C sunt implicati in formarea de legaturi duble cu Csp2

/ C=CC=C / / Csp2
c)Diene disjuncte: prezinta o distributie intamplatoare a legaturilor duble in catena. Toti cei patru atomi de C sunt implicati in formarea legaturilor duble cu atomul de Csp2.

Nomenclatura dienelor
Denumirea se formeaza prin inlocuirea sufixului an de la alcan cu numar atomilor de C cu sufixul diena alcadiena. CH2 = C =CH2 CH2 = C =CH CH3 CH2 = CH CH =CH2 propadiena 1,2-butadiena 1,3-butadiena

Izomeria la diene
a)- izomeria de functiune-la N.E. =2 corespund urmatoarele clase de functiuni: -alchine; -cicloalchene; -diene -diciclice b)-izomeria de catena (n>5);

c)-izomeria de pozitie datorata pozitiei relative a dublei legaturi in catena (n>4); d)-izomeria spatiala prin izomeria geometrica si eventual izomeria optica; Izomeria geometrica apare la diene in conditiile existentei izomeriei geometrice la una sau la ambele legaturi duble.

Proprietati fizice: Alcadienele sunt compusi gazosi, lichizi, solizi, functie de numarul de atomi de C din molecula. Au punct de fierbere mai mic decat alcanii corespunzatori, insolubile in apa, solubile in solventi organici. Cauciucul natural
Cauciucul natural este un compus macromolecular natural cu formula (C 5H8)n ; n variaza in limite foarte mari atingand valori de 5000 de unitati. Supus incalzirii la 300C, in absenta aerului, formeaza izoprenul. Aceasta demonstreaza ca de fapt cauciucul natural este un polimer natural al izoprenului. Caracteristic tuturor produsilor de polimerizare cu monomeri dienici este pozitia legaturilor duble la unitatea structurala. In cauciucul natural prezenta legaturii duble determina aparitia celor doua izomerizari geometrice cis-trans. Cauciucul natural se extrage din seva arborelui de cauciuc (Hevea braziliensis) ce se gaseste in delta fluviului Amazon. Se obtine sub forma de dispersie coloidala numita latex, ce contine 40% produs util raspandit sub forma unor mici globule intr-un ser apos. Latexul colectat este supus coagularii fie prin evaporarea apei prin incalzire lenta, fie sub forma acidului formic sau acidului acetic. Latexul coagulat este supus presarii si apoi afanarii in scopul protejarii impotriva microorganismelor. Se obtine o masa de cauciuc brut numit crepul. Acesta are o culoare de la galben la maro inchis, prezinta proprietati elastice, solubil in hidrocarburi, benzina, benzen, toluen. Masa sa prezinta proprietati elastice cu totul deosebite, putandu-si mari lungimea de 4 pana la 7 ori. Aceasta proprietate se datoreaza faptului ca in masa cauciucului, macromoleculele se gasesc incolacite, neregulat, iar la aplicarea unei forte de intindere acestea se alungesc unele peste altele. Elasticitatea cauciucului brut depinde de temperatura, ea fiind optima in intervalul 0-30C (sub 0C el devine casant, iar peste 30C devine moale si lipicios). Prezenta dublei legaturi in structura lantului poliizoprenic determina o instabilitate a cauciucului natural fata de agentii oxidanti prezenti in atmosfera, cum ar fi O2 si O3. Apare fenomenul cunoscut sub denumirea de imbatranire a cauciucului. Pentru a preveni acest fenomen, cauciucul natural este supus vulcanizarii. Vulcanizarea este operatiunea de incalzire pentru scurt timp a cauciucului la 130-140C in amestec cu S aflat in procent de 0,5-1% din masa amestecului. In timpul procesului de incalzire are loc desfacerea unor legaturi din lantul poliizoprenic si formarea prin piriti de S, care leaga intre ele lanturile macromoleculare in directie transversala. Astfel, ele nu mai pot aluneca unele fata de altele atat de mult. Vulcanizarea este un proces care poate duce, in cazul maririi dozei sulfului la obtinerea unui produs macromolecular rigid, casant, cu proprietati electroizolante si termoizolante cunoscut sub denumirea de ebonita. In ebonita, procentul de S atinge valori de peste 30%. Cauciucul vulcanizat isi pastreaza o parte din proprietatile sale elastice marindu-si intervalul de temperatura in care acesta si le modifica. (70C 140C). Este insolubil in solventi organici, este stabil chimic si relativ rezistent la imbatranire.