1 Angrenaje

1.
TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE

1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice

Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.1 a si b),
efectuata n scopul transmiterii momentului de torsiune, adica a miscarii si a puterii, se poate
realiza direct, prin cuplajul C (figura 1.1.a) sau indirect, printr-o transmisie mecanica TM
(figura1.1.b).

Figura 1.1.a Figura 1.1.b

Utilizarea cuplajului este posibila atunci cnd arborele masinii motoare si cel al
masinii de lucru pot fi asezati n prelungire (exceptnd cazul cuplajului cardanic la care
arborii pot face un anume unghi) si cnd nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare
ca marime sau/si ca sens de rotatie. De obicei se impune nsa modificarea cantitativa a
miscarii, pentru ca masinile motoare au turatii nalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au
turatii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare
au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au,
de regula, caracteristici variabile n timp, n functie de procesul tehnologic. Apare deci
necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a ndeplini rolul de transformator de turatie
si de moment de torsiune (cuplu). n figurile 1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile
unor masini de lucru (masina-unelta - curba a, turbocompresor curba b) respectiv a unei
masini motoare ideale (curba c).


Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt:
-
turatia la intrarea n TM, n
1
n
MM
;

- turatia la iesirea din TM, n
2
n
ML
;

MM

ML
C

MM

ML

TM
C
C
n
1

n
2

Mt

t

a

b

Mt

t

c

Organe de masini. Transmisii mecanice

10
- puterea la intrarea n TM, P
1
P
MM
;
- puterea la iesirea din TM, P
2
P
ML
:
- sensurile de miscare la intrarea n TM si la iesirea din TM;
- tipul miscarii (rotatie copleta, rotatie alternanta, translatie).
Parametri derivati:
- raportul de transmitere i
1-2
= n
1
/ n
2
sau, dupa caz, i
1-2
= v
1
/ v
2
;
- raportul de transmitere total, cnd se utilizeaza transmisii mecanice nseriate:

n k ; 1 n j
2 k ; 1 j
k j total
i i

- randamentul transmisiei mecanice = P
2
/ P
1
sau = P
ML
/ P
MM
;
- randamentul total, cnd se utilizeaza transmisii mecanice nseriate:

n i
1 i
i total
? ?

Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii:
a) dupa raportul de transmitere:
- reductoare de turatie (i
1-2
= ct.; i
1-2
> 1)
- multiplicatoare de turatie (i
1-2
= ct.; i
1-2
< 1)
- variatoare de turatie (i
1-2
ct.). Modificarea turatiei poate fi continua sau n trepte;
b) dupa modul de transmitere a momentului de torsiune:
- prin forma (roti dintate conjugate = angrenaje, lant, curea dintata)
- prin forta de frecare (curea lata, curea trapezoidala, roti de frictiune conjugate)
c) dupa felul contactului dintre elementele componente
- prin contact direct (angrenaje, roti de frictiune conjugate)
- prin contact indirect (curele, lanturi)
d) dupa numarul gradelor de mobilitate:
- mecanisme desmodroame M = 1
- mecanisme diferentiale M = 2.
Pe lnga transmisiile mecanice exista si transmisii electrice, hidraulice si pneumatice
care fac obiectul altor discipline. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile.

1.2 Generalitati privind angrenajele

Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate, fiecare rotitoare
n jurul propriei axe, cu pozitie relativa fixa sau mobila, una din roti antrennd-o n miscare pe
cealalta, prin intermediul dintilor aflati succesiv n contact. Transmiterea miscarii se face
direct si fortat, cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu.
Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- raport de transmitere riguros constant;
- gabarit redus;
- randament ridicat (70% - 99%, n functie de tipul angrenajului);
- durabilitate ridicata, uneori practic nelimitata;
- exploatare simpla.
Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale);
- angrenajele induc n sistem zgomote si vibratii;
Transmisii mecanice cu roti dintate

11
- imposibilitatea preluarii suprasarcinilor;
- imposibilitatea modificarii continue a turatiei (la cutiile de viteza turatia poate fi
modificata numai n trepte).
Performantele angrenajelor:
- puterea maxima transmisa este de 100.000 kW;
- raportul maxim de transmitere este 8 (la reductoare cu o singura pereche de roti
dintate cilindrice sau conice) si de ordinul zecilor sau sutelor, la reductoare
melcate;
- raportul minim de transmitere este 1/8 (la multiplicatoare de turatie cu o singura
pereche de roti dintate cilindrice sau conice);
- angrenajul ofera cea mai ridicata precizie cinematica dintre toate transmisiile
mecanice.
n figura 1.3.a este reprezentarea partiala a unui angrenaj cu roti dintate cilindrice cu
dinti drepti iar n figura 1.3.b un angrenaj de tip roata dintata cu dinti drepti / cremaliera.


1.3 Clasificarea angrenajelor

Considernd axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate,
n functie de pozitia acesteia fata de axa geometrica de rotatie se disting categoriile: angrenaj
cilindric exterior cu dinti drepti (figura 1.4.a), angrenaj cilindric interior cu dinti drepti
(figura 1.4.b) si angrenaj conic cu dinti drepti (figura 1.4.c).

Figura 1.4.a Figura 1.4.b Figura 1.4.c

(AIR)
O
1

O
2

M
t1

M
t2

n
2

n
1

F
n

O
M
t

n
F
v
CREMALIERA
(roata cu numar infinit de dinti)
1
?
r

2
?
r
(AIR)
(AIR)
1
?
r
2
?
r
2
?
r
1
?
r

12
n cazul angrenajelor cilindrice si conice, AIR contine toate punctele cu viteza relativa
nula; cele doua suprafete cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pura, fara
alunecare.
La angrenajele cu axe ncrucisate, AIR contine toate punctele care au viteza relativa
nula dupa normala la axa. n acest caz, ntre suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista
o miscare de rostogolire pura dect ntr-un singur punct (figura 1.5).
Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obtinndu-
se un angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura nclinata (figura1.6.a). Angrenajul II este
hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roti dintate conice
cu dantura curba (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul
cilindric ncrucisat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).

Figura 1.5

1.4 Procesul angrenarii
Procesul angrenarii este continuu, datorita faptului ca fiecare roata dintata are o
familie de flancuri, respectiv n plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea miscarii
exista o a doua familie de flancuri, respectiv n plan - curbe de profil, antiomoloage.
Contactul a doua flancuri (curbe de profil) se constituie ntr-o cupla cinematica superioara de
clasa a IV-a. Elementele geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate
n figura 1.7.a respectiv figura 1.7.b.
(AIR)
I
II
ROTI
ELICOIDALE
ROTI
HIPOIDE
2
?
r
1
?
r
I II

13
Dintele este delimitat de o curba omoloaga
1
C si de una antiomoloaga
1
? ; aceste
curbe constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spatial, curbele
1
C si
2
C devin suprafete
reciproc nfasurate. Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate.
Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este
egala cu arcul corespunzator golului dintre dinti. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea
suprafetei de divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate,
fara ca acesta sa fie obligatoriu n angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform
denumirii, se rostogoleste fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele doua cercuri
de rostogolire au o tangenta comuna. Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna
cu cercul de rostogolire.

1.5 Legea fundamentala a angrenarii

Presupunnd ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide, se pot stabili
conditiile pe care trebuie sa le ndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de
transmitere al angrenajului sa ramna constant. n figura 1.8 este prezentat contactul
flancurilor conjugate ntr- un punct oarecare Q n care profilurile conjugate C
1
si C
2
au
vitezele v
r
Q1
si v
r
Q2
. Este evident ca v
Q1 =
R
1

1
si v
Q2
= R
2

2
care au componente dupa
directia normala la ambele flancuri N N si dupa directia tangentiala comuna la ambele
flancuri T T.
Pentru continuitatea angrenarii, prin reducere la absurd, rezulta ca absolut necesara
conditia v
Q1
n
= v
Q2
n
, adica v
Q1
cos
1
= v
Q2
cos
2
. De aici rezulta R
1

1
cos
1
= R
2

2

cos
2
. Dar, R
1
cos
1
= O
1
K
1
si R
1
cos
2
= O
2
K
2
, adica
1
O
1
K
1
=
2
O
2
K
2
. Pentru ca
raportul
1
/
2
sa fie constant, apare necesar ca O
2
K
2
/ O
1
K
1
= ct. Din triunghiurile asemenea
O
1
K
1
C si O
2
K
2
C obtinem relatia O
1
K
1
/ O
2
K
2
= O
1
C / O
2
C. Deci, pentru ca
1
/
2
sa fie
constant, trebuie ca O
2
C / O
1
C = ct. Putem conchide ca, pentru ca raportul de transmitere i
1-2

sa fie constant, punctul C, numit polul angrenarii, nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia
centrelor O
1
O
2
. Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor
(CIR). Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele r
w1
si r
w2
si
proprietatea ca nu au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. n C, viteza de alunecare este
nula; n oricare alt punct |v
Q1
t
- v
Q2
t
| 0. Cu v
Q1
t
si v
Q2
t
au fost notate componentele
tangentiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentala
a angrenarii dupa cum urmeaza. Pentru a se transmite miscarea n mod continuu, cu raport de
transmitere constant, este necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe
r
w1,2
razele cercurilor de rostogolire
O
1
O
2

r
w1

r
w2

n
1

n
2

flanc
1

1

1
c
2
c
1
c
2
c
Piciorul dintelui
Capul
dintelui
Linia
flancului
Flancul dintelui
Profilul dintelui

14
nct normala comuna n oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor n
acelasi punct C adica n polul angrenarii.
Observatii si consecinte:
1. Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta
comuna si care satisfac relatia
1
r
w1
=
2
r
w2

De aici rezulta r
w2
/ r
w1
= constant, respectiv
r
w2
+ r
w1
= O
1
O
2
.
2. Doua roti angreneaza ntre ele cnd normala comuna la profilurile dintilor n
punctul de contact curent trece prin polul angrenarii.
3. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este nfasuratoarea
pozitiilor succesive ale curbei 1. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc
nfasuratoare. Pe aceasta proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie
dreapta) are pozitii relative succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror nfasuratoare
este profilul dintelui. n timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizeaza si miscarea
alternativa perpendiculara pe planul profilului, pentru a se realiza aschierea. n acest mod se
asigura interschimbabilitatea rotilor. Cu aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de
dinti.

Figura 1.8

4. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a
doua flancuri conjugate. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu
polul angrenarii este normala comuna a flancurilor n punctul de contact Q.
5. Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1.10). Angrenarea
ncepe n punctul A, cnd piciorul dintelui rotii conducatoare ia primul contact cu vrful
dintelui rotii conduse. Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza n
acelasi timp cu punctele corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti.
Segmentul AE se numeste segment de angrenare.
Q
K
2

2

R
2

O
2

2

r
2

T
N
N
N-N Normala comuna a flancurilor
T-T Tangenta comuna la flancuri
( )
1
C
( )
2
C
2 Q
v
1 Q
v
t
2 Q
v
t
1 Q
v
O
1

1

r
1

R
1

1

K
1

T
n
2 Q
n
1 Q
v v

15

Figura 1.9 Figura 1.10

Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista n angrenare cel putin o pereche de
dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este p
w
, adica pasul masurat ca arc pe cercul de
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C
1
CC
1

si p
w
sa fie supraunitar. Notat cu ,
acest raport se numeste grad de acoperire. Daca > 1 exista simultan n angrenare mai multe
perechi de dinti.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se afla n
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla n angrenare perechea
de dinti cu numarul n care a intrat n angrenare n punctul A si DE - pe care se afla n
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n + 1.
n E perechea de dinti n si-a ncheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla
deci n serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta nsemnnd ca doua perechi de dinti
se afla simultan n angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este
cunoscuta sub numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de
asemenea, bipara, la fel ca pe segmentul AB.

Figura 1.11

7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca:
- sa aiba acelasi pas;
- liniile de angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii;
- naltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare dect capul dintelui conjugat,
pentru ca sa existe un joc functional.

A B C D E
(n)
(n-1) (n+1)
angrenare
bipara
angrenare
unipara
angrenare
bipara
(2)
(1)
1
C
A
B
C
D
E
1
C
r
1

r
2

2


16
1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa

Cerintele pentru curbele de profil sunt:
- sa fie respectata legea fundamentala a angrenarii, inclusiv n cazul unor mici
variatii a distantei ntre axe datorate erorilor de executie sau de montaj;
- realizarea profilurilor dintilor sa se faca prin procedee tehnologice simple;
- marimea si directia fortei care actioneaza asupra dintelui sa nu se modifice;
- curbura flancurilor sa fie redusa, pentru ca tensiunile hertziene de contact sa fie ct
mai mici;
- vitezele de alunecare relativa a flancurilor sa fie reduse, pentru ca angrenajul sa
aiba randament ridicat.
Cerintele de mai sus sunt satisfacute total sau partial de curbele ciclice (cicloida,
epicicloida, hipocicloida si evolventa).
Geometria evolventei poate fi prezentata cu ajutorul notatiilor din figura 1.12.
Evolventa este descrisa de un punct al unei drepte care se rostogoleste fara alunecare peste un
cerc fix numit cerc de baza a carui raza este r
b
.
Dreapta trasata cu linie ntrerupta se numeste ruleta (cerc de raza infinita); aceasta se
rostogoleste fara alunecare pe cercul de baza.

Figura 1.12

n figura, ruleta este reprezentata n doua pozitii: tangenta la cercul de baza n punctul
X
o
si tangenta la cercul de baza n punctul T.
r
b
r
x
T

ruleta
O

X
X
0
x
N
N
T
T

17
n coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare
r
x
si prin unghiul de pozitie
x
. Relatia de definitie a razei vectoare este:

x
b
x
a cos
r
r
(1.1)

Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X
0
T) este egal cu segmentul XT. Rezulta:

( )
x b x x b
a tg r a ? r +
(1.2)
x x x
a a tg ?
(1.3)

Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utiliznd notatia inv, de la functia numita
involuta:

x x x
a a tg a inv
(1.4)

Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.
Ruleta este normala la evolventa n oricare punct al acesteia si este simultan tangenta
la cercul de baza.
Cu
x
se noteaza unghiul de presiune care este format de tangenta la profil TT si raza
vectoare r
x
(figura 1.12). n figura 1.13, N N este normala comuna la flancurile conjugate.


n cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine
unghi de angrenare, notat cu
w
.
Se remarca faptul ca unghiul dintre directia fortei pe dinte si directia vitezei
instantanee t t este variabil. Daca unghiul de presiune corespunzator se apropie de 90,
angrenajul se blocheaza. Se observa, de asemenea, ca raza de curbura a evolventei, adica TX,
este variabila:

x b x
a tg r TX ? (1.5)

Cu ct unghiul de presiune creste, cu att scade curbura evolventei si, deci, scad
tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai
departate de cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala
comuna (figura 1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.
N N
t
t
C
F
n

x

r
2

r
1

p
x

p
b

r
x

r
b


18
Din (1.1) se poate scrie:

x
b
x
a cos
p
p (1.6)

Caracteristicile angrenarii n evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din
figura 1.15 sunt urmatoarele:

Figura 1.15

a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice n contact n punctul X. Normala comuna a
evolventelor trebuie sa fie tangenta att la un cerc de baza ct si la celalalt; rezulta ca aceasta
coincide cu tangenta interioara comuna la cercurile de baza avnd deci o directie unica, iar
unghiul de angrenare este constant. Avantajul este acela ca solicitarea dintelui se face pe
aceeasi directie.
b) Oricare ar fi punctul de contact al celor doua flancuri n timpul angrenarii, el se
situeaza pe normala comuna, respectiv pe tangenta interioara comuna la cercurile de baza.
Rezulta ca locul geometric al punctelor succesive de contact dintre cele doua flancuri n
timpul angrenarii se confunda cu normala comuna N N. Ca urmare, linia de angrenare este o
dreapta; segmentul K
1
K
2
se numeste segment de angrenare.
c) Profilurile n evolventa satisfac legea fundamentala a angrenarii, deoarece normala
comuna n punctul de contact este unica si intersecteaza linia centrelor ntr-un punct fix.
e) Raportul de transmitere este constant, relatiile de calcul ale acestuia fiind:

. ct
r
r
r
r
?
?
i
1 b
2 b
1 w
2 w
2
1
2 1

(1.7)

Pe de alta parte,

2 w
2 b
1 w
1 b
w
r
r
r
r
a cos
(1.8)

Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului
gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba nsa
unghiul de angrenare.

t t
N
N
X

K
1

K
2

r
1

C
r
2

r
b2

r
b1

O
2

O
1


19
1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti

Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt
reprezentate n figura1.16. Se definesc marimile geometrice:
- pasul unghiular corespunzator unui dinte cu golul alaturat = 2 / z;
- z numarul de dinti;
- p
o
pasul masurat pe cercul de divizare;
- m modulul danturii.

Figura 1.16

Modulul m poate fi obtinut din relatiile p
o
z = d, respectiv m = p / si m = d /z.
Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 82. Modulul standardizat permite
reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate.
La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura nclinata, modulul
standardizat se regaseste ntr-un plan normal pe dinte.
La roti conice, modulul standardizat este modulul maxim.
La angrenaje melcate, modulul axial este cel care se standardizeaza.
Avnd aceasta marime se mai pot calcula:
- diametrul de divizare d = m z;
- diametrul de cap d
a
= d + 2 h
oa
;
- diametrul de picior d
f
= d - 2 h
of
;
- naltimea capului dintelui h
oa
= h
oa
*
m;
- naltimea piciorului dintelui h
of
= h
of
*
m;
- naltimea dintelui h
o
= h
oa
+ h
of
;
- naltimea de referinta a capului dintelui h
oa
*
= 1;
- naltimea piciorului dintelui h
of
*
= 1,25.
Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare.
Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit
cremaliera de referinta (STAS 821 82). Negativul acestui profil se numeste cremaliera
generatoare care se materializeaza prin taisul activ, drept, al sculelor de danturat. Ambele
cremaliere sunt reprezentate n figura 1.17.
d
f

d
a

d
s
h
oa

h
of

h
o

p
O
e
B


20
n figura 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante:

Figura 1.17

- unghiul profilului de referinta
o
= 20;
- pasul de referinta p
o
= m;
- naltimea capului de referinta h
oa
= h
oa
*
m;
- naltimea piciorului de referinta = h
of
*
m;
- jocul de referinta la cap c
o
= c
o
*
m;
- naltimea dintelui de referinta h
o
= h
oa
+ h
of
,
n care: h
oa
*
= 1; h
of
*
= 1,25; c
o
*
= 0,25. Se remarca faptul ca muchiile sculelor aschietoare
sunt drepte, ceea ce nseamna ca sunt cele mai ieftine cu putinta.

1.8 Deplasarea danturii

n procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate, linia de referinta a cremalierei
generatoare se pozitioneza ca tangenta la cercul de divizare. Pe acest cerc, grosimea dintelui
(ca arc) va fi egala cu arcul deschiderii golului dintre dinti, ca si la cremaliera generatoare.
Dantura astfel obtinuta se numeste dantura nedeplasata sau dantura zero.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este retrasa spre exterior
fata de pozitia anterioara, adica fata de cercul de divizare, se obtine dantura plus deplasata sau
dantura cu deplasare pozitiva de profil.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este pozitionata prin
apropierea de cercul de baza, sectionnd cercul de divizare, se obtine dantura minus deplasata
sau dantura cu deplasare negativa de profil.
Deplasarea se face deci cu marimea t x m, n care x este deplasarea specifica de
profil, caracteristica geometrica a fiecarei roti. Daca x
1
= x
2
, se obtine angrenajul zero; daca
x
1
= x
2
, este vorba de angrenajul zero deplasat; daca x
1
+ x
2
0, angrenajul este deplasat.
n figura 1.18 sunt prezentate, comparativ, elementele geometrice care definesc
dantura zero si danturile cu deplasare de profil.
Pentru dantura plus deplasata, pentru dantura zero si pentru dantura minus deplasata
formulele de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate, comparativ n Tabelul 1.1.
Se observa ca dintele plus are o grosime la baza mai mare dect la celelalte variante
constructive, avnd deci rezistenta maxima la ncovoiere. n acelasi timp, dintele plus este mai
ascutit la vrf ceea ce face mai vulnerabila ruperea acestuia.
Dint ele minus are cea mai slaba rezistenta la ncovoire, dar prezinta avantajul unei
elasticitati mai ridicate cu efecte favorabile pentru dinamica angrenajului.
r
o

p
o

c
o

o

h
o

h
o
a

h
o
f

p
o
/2 p
o
/2
cremaliera
de referinta
linia de referinta
cremaliera
generatoare

21

Figura 1.18

Curbura dintelui plus este mai mica, astfel nct tensiunile hertziene de contact sunt
mai reduse n comparatie cu celelalte variante constructive prezentate.
Fata de elementele prezentate n Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii
dintre doi dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus,
marimile mentionate sunt:

2
p
m s
0
(1.9)
,
_

0 0 0
a tg x 2
2
p
m s ; a tg m x 2 s s (1.10)
,
_
+ +
+ +
0 0 0
a tg x 2
2
p
m s ; a tg m x 2 s s (1.11)
2
p
m e
0
(1.12)
,
_
+ +

0 0 0
a tg x 2
2
p
m e ; a tg m x 2 e e (1.13)
,
_

+ +
0 0 0
a tg x 2
2
p
m e ; a tg m x 2 e e (1.14)

Tabelul 1.1
DANTURA PLUS DANTURA ZERO DANTURA MINUS
h
a
+
= m (h
oa
*
+ x) h
oa
= m h
oa
*
= m h
a
-
= m (h
oa
*
- x)
h
f
+
= m (h
of
*
- x) ho
f
= m h
oa
*
= 1,25 m h
f
-
= m (h
of
*
+ x)
h
+
= h
a
+
+ h
f
+
=2,25m h
o
= m (h
oa
*
+ h
of
*
) =2,25m h
-
= h
a
-
+ h
f
-
=2,25m
d = m z d = m z d = m z
d
w
+
= d cos
o
/ cos
w
d
w
= d d
w
-
= d cos
o
/ cos
w

d
a
+
= d + 2 h
a
+
d
a
= d + 2 h
oa
d
a
-
= d + 2 h
a
-

d
f
+
= d - 2 h
f
+
d
f
= d - 2 h
of
d
f
-
= d - 2 h
f
-

Asa cum s-a aratat, h
oa
*
= 1 si h
of
*
= 1,25.
+
0

+ x
m

- x
m

+
a
h
a
h
oa
h +
f
h
f
h
+
a
d
a
d
+
f
d
of
d
f
d
d
d
b

of
h
oa
d
Linia de referinta
a cremalierei generatoare

22
1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire

Pentru ca ntreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa
ncepa aschierea n interiorul segmentului de angrenare K
1
K
2
(figura 1.19 a).

Figura 1.19.a

Aceasta nseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu
dreapta de angrenare trebuie sa fie n interiorul segmentului CK
1
iar la limita chiar n K
1
.
Deci, segmentul O
1
K
1
va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se
poate prelucra fara subtaiere, adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui, asa cum
s-a ntmplat la dintele prezentat n figura1.19.b la care s-a produs subtaierea.
Din triunghiul CK
1
F rezulta:

2
a
sin z m
2
a
sin d a sin CK h
2
0
min 1
2
0
1 0 1 a 0

(1.15)
2
0
2
0
*
a 0 2
0
a 0
min 1
a sin
2
a sin
h
2 a sin
m
h
2 z (1.16)

Pentru unghiul de referinta
o
= 20 standardizat, se obtine numarul minim teoretic de
dinti al unei roti care se poate prelucra fara subtaiere si anume:

17 z
min 1
dinti (1.17)

Practic:

14 z
6
5
z
min 1
practic
min 1
dinti (1.18)

Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducnd la diminuarea
segmentului de angrenare si a gradului de acoperire. Dintele cu subtaiere are rezistenta redusa
la ncovoiere.
C
O
1

F
K
1

h
o
a

2
d
r
1
1

r
b1

o


23

Figura 1.19.b

Interferenta este fenomenul care apare n functionare atunci cnd intrarea n angrenare
are loc n afara segmentului teoretic optim K
1
K
2
. Acest lucru face imposibila functionarea
angrenajului sau conduce la functionare fortata, n timpul careia vrful dintelui rotii conduse 2
sapa la baza dintelui conducator 1.
Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din
angrenare d
A1
, respectiv d
E2
.

Figura 1.20
evolventa
non-
evolventa
Dinte subtaiat
O
1

O
2

K
1

A
1,2

E
1,2

C
K
2

a

2
d
2 A

d
2
d
2 A

2
d
1 b

2
d
2 b

2
d
2 E

w

d
E 1

24
Astfel, conform figurii 1.20 si relatiei (1.1) rezulta:

1 A
1 b
1 A
a cos
d
d (1.19)
2 E
2 b
2 E
a cos
d
d (1.20)

n care:

( )
1
2 a
1 A
z
e e
p 2 a tg

(1.21)
( )
2
2 a
2 E
z
e e
p 2 a tg

(1.22)

Referitor la gradul de acoperire total
care caracterizeaza angrenajul cilindric cu

dinti drepti, facem precizarea ca:

a 2 1 a
e e e e + (1.23)

n care:

( )
0
2
1 b
2
1 a
1
a cos m p 2
d d
e
2
1

(1.24)
( )
0
2
1
2
2 b
2
2 a
2
a cos m p 2
d d
e

(1.25)
0
0
a
a cos m p
a sin
a e

(1.26)

unde a este distanta dintre axele rotilor.
Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca
1,1 pentru angrenajele

precise apartinnd claselor 5, 6 si 7.
Pornind de rezultatele obtinute mai sus, suntem n masura sa nregistram diametrele
nceputului profilului evolventic; aceste marimi depind de procedeul tehnologic folosit la
executia danturii.
Pentru cazul utilizarii frezei melcate care, ca scula, are profilul cremalierei
generatoare, relatiile de calcul pentru diametrele nceputului profilului evolventic sunt:

( )
2
1
2
0 0 2 , 1
2 , 1
0 2 , 1 b 2 , 1 l
a sin a cos z
x 1
2 a tg 1 d d
'
1
1
]
1

+
(1.27)

Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile:

d
A1
d
l 1
(1.28)

25
d
E2
d
l 2
(1.29)

Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita n
figura 1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin
interferenta, uzarea dintelui conducator.
Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri:
- construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de
vrful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la
ncovoiere);
- modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu
profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul
o
marit (scule nestandardizate deci mai scumpe),
ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare;
- scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de
angrenare si scaderea gradului de acoperire);
- realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual
si ieftin) cu valoarea:

( )
17 z si z z ;
z
z z
x
min min
min
min
nec
<
(1.30)


Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z
1

foarte mic, numar ales astfel pentru cresterea raportului de transmitere, adica pentru obtinerea
unui ansamblu cu gabarit minim. La angrenarea fara interferenta, capul dintelui rotii conduse
trebuie sa nceapa angrenarea cu piciorul dintelui rotii conducatoare ntr-un punct situat pe
profilul evolventic al acestuia; n caz contrar, nu vor exista n angrenare curbe reciproc
nfasuratoare, se va produce uzarea piciorului dintelui conducator si eventual ruperea acestuia.
O
1

O
2

K
1

A
E
K
2

r
A1

r
l1

r
E2

r
12

curba dupa care se
produce uzarea daca
exista interferenta

26
1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al
angrenajelor cu dantura deplasata

Cu ajutorul notatiilor din figura1.22 poate determina arcul s
x
corespunzator grosimii
unui dinte la raza r
x
. Au fost facute notatiile: r
v
raza cercului de vrf; r
a
- raza cercului de cap;
r
w
- raza cercului de rostogolire; r raza cercului de divizare sir
b
- raza cercului de baza.

Figura 1.22

Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; n acelasi timp, arcul EF este
egal cu arcul s
x
/ 2; se poate deci scrie succesiv:

x x v x
x
a inv r a inv r
2
s
(1.31)
( )
0 v d
a inv a inv r 2 s (1.32)

Cunoscnd ca: r
x
= r
b
/ cos
x
, r = r
b
/ cos
o
si r
w
= r
b
/ cos
w
, rezulta:

w
0
w
a cos
a cos
r r (1.33)
x
0
x
a cos
a cos
r r (1.34)

Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de
divizare arcele plinului, respectiv golului dintre dinti cu valori inegale; astfel, arcul plinului
dintelui (grosimea) are expresia de calcul:

,
_
+ +
+ +
0 0
0
d
a tg x 2
2
p
m a tg m x 2
2
p
s s (1.35)
cerc de vrf
cerc de cap
oarecare
cerc de
rostogolire
cerc de
divizare
cerc de
baza
(coarda)
s
a

g
x

s
w

s
x

s
d

s
b

o

inv
v

inv
x

x

E
F
G
r
w

r
x

r
a

r
v

r
r
b


27
Avnd n vedere (1.32) si punnd conditia s
d
+
= s
d
, rezulta:

( )

,
_
+
0 0 v
a tg x 2
2
p
m a inv a inv r 2 (1.36)

Cum r = m z / 2, se obtine expresia:

0 0 v
a inv a tg x 2
2
p
z
1
a inv +
,
_
+ (1.37)

Cu aceasta determinare, expresia generala pentru s
x
devine:

'
+
1
]
1
+

x 0
0
x x
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
r 2 s (1.38)

n care, dupa ce se face se face substitutia 2 r
x
= 2 r cos
o
/ cos
x
= m z cos
o
/ cos
x
,
obtinem relatia generala pentru calculul arcului grosimii dintelui cu o deplasare oarecare de
profil. Relatiile prezentate pentru deplasare pozitiva de profil sunt aplicabile si n cazul
deplasarii negative de profil daca n loc de (+ x) se va nlocui (- x):

x
x 0
0
0 x
a cos
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
a cos z m s

'
+
1
]
1
+

(1.39)

Pentru particularizare, cu r
x
= r
a
si r
a
= r

cos
o
/ cos
a
, din (1.39) va rezulta s
a
.
Pentru controlul fabricatiei rotii este necesara cunoasterea marimii corzii g
x
:

( )
x
x v
b x x x
a cos
a inv a inv sin
r 2 d sin r 2 g

(1.40)

Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este
deplasata pentru fiecare roata n parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti
au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator
d
=
o
; aceasta
nseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru
angrenare se face astfel nct grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al
unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al
celeilalte roti, tangent la primul, adica s
w1
= e
w2
sau, s
w2
= e
w1
. Cum pasii pe cercurile de
rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare
w
este acelasi la ambele roti, se poate scrie
succesiv:

w
0
w
0
0 w 2 w 1 w
a cos
a cos
m p
a cos
a cos
p p p p
(1.41)


28

w
w 0
1
0 1
0 1 1 w
a cos
1
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
a cos z m s
'
+
1
]
1
+

(1.42)

w
w 0
2
0 2
0 2 2 w
a cos
1
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
a cos z m e
'
+
1
]
1

(1.43)

Egalnd s
w1
cu e
w2
, rezulta n final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil:

( )
( )
0
0 w
2 1 2 1
a tg
2
a inv a inv
z z x x
+ +
(1.44)

Daca suma (x
1
+ x
2
) este cunoscuta, se poate calcula unghiul de angrenare
w
.
Se poate calcula mai departe distanta dintre axele rotilor fara deplasare de profil
conjugate (a
o
), respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel:

( )
2
z z
m r r a
2 1
2 1 0
+
+ (1.45)
( )
w
0 2 1
2 w 1 w
a cos
a cos
2
z z
m r r a
+
+
(1.46)

Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23, astfel:

( ) ( )
1 f 2 a 2 f 1 a
r r a c sau r r a c (1.47)

Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile:

( )
2 1 0
w
0
0
x x m c 1
a cos
a cos
a c + +
,
_
(1.48)

Daca
w
=
o
si x
1
+ x
2
= 0, atunci c = c
o
; daca x
1
+ x
2
> 0, jocul la picior scade. Pe de
alta parte, daca c 0,1 m, angrenajul functioneaza fara riscul de a se bloca. n situatia n care
c < 0,1 m, angrenajul se poate bloca; situatia poate fi evitata doar prin scurtarea
corespunzatoare a capetelor dintilor. S-a mai facut deja observatia ca nu este totdeauna
recomandata scurtarea dintilor pentru ca acasta conduce la scaderea gradului de acoperire.

Figura 1.23

2
1
c


29
1.11 Alunecarea flancurilor

n figura 1.24 segmentul K
1
K
2
face parte din normala la flancurile dintilor aflati n
contact n punctul oarecare Q si n toate punctele succesive de angrenare aflate ntre A si E.

Figura 1.24

Vitezele absolute ale punctului Q sunt: v
Q1
= O
1
Q
1
si v
Q2
= O
2
Q
2
. Pentru ca
angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale, adica
v
Q1
n
= v
Q2
n
. Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (v
Q1
t
v
Q2
t
) astfel
nct apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt:

1 1 1 1
t
1 Q
? ? ? Q K v (1.49)
2 2 2 2
t
2 Q
? ? ? Q K v (1.50)

n punctele K
1
si K
2
, componentele vitezelor tangentiale au valori maxime, de o parte
si de alta a polului angrenarii. n polul angrenarii, punctul C, v
Q1
t
= v
Q2
t
, ceea ce nseamna ca
r
w2

O
1

O
2

+

1

asin
2

K
2

K
1

A C Q E
( )
max
t
2 Q
v
( )
max
t
1 Q
v
t
2 C
v
t
1 C
v
Q O v
Q O v
2 2 Q
1 1 Q

n n
2 Q 1 Q
v v
t
1 Q
v t
2 Q
v
1 Q
v
2 Q
v
r
a1

r
w1

r
f1

r
b1

r
a2

r
f2

r
b2

q

30
alunecarea relativa este nula. n toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenta
dintre componentele tangentiale ale vitezelor v
Q1
si v
Q2
conduce la viteza de alunecare v
a
:

2 2 1 1 a
t
2 Q
t
1 Q a
? ? ? ? v ; v v v (1.51)

Stiind ca
1
= K
1
C + CQ si
2
= K
2
C CQ si ca K
1
C
1
= K
2
C
2
,

rezula expresia
finala pentru calculul vitezei de alunecare:

v
a
= t q (
1
+
2
) (1.52)

n care q = CQ. Semnul t arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare
are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele
mai mari valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt ndreptate de la
cercul de rostogolire spre vrf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la
dintele rotii conducatoare si de la picior, respectiv de la vrf, de-o parte si de alta a punctului
C, la dintele rotii conduse; n polul angrenarii forta de frecare si schimba sensul pentru ambii
dinti aflati n angrenare.

1.12 Modificarea danturii

Modificarea danturii consta n schimbarea geometriei acesteia n scopul maririi unor
performante functionale fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei
generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare.
Modalitatile de a modifica dantura sunt:
- schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de
divizare prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau n exteriorul acestuia
(deplasare pozitiva);
- scurtarea capetelor dintilor;
- utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin
o
20, h
oa
*
1 si/sau
c
o
0,25. Daca
o
< 20, rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului; daca
o
> 20, creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. Cresterea lui
o

are ca efect si cresterea fortelor din angrenaj. Daca dintele este scurtat, creste rezistenta
acestuia la ncovoiere, dar scade gradul de acoperire.

Figura 1.25.a Figura1.25.b Figura 1.26

- prelucrarea danturii n lungul acestora, operatie numita flancare. Aceasta prelucrare
are ca scop atenuarea socurilor la intrarea n angrenare datorate abaterilor de pas si
deformatiilor dintilor sub sarcina. n figura 1.25.a si b sunt schematizate posibilele variante de
flancare a danturii, respectiv flancarea capului si flancarea piciorului. Curbele de flancare
sunt, de obicei, evolventice de la vrf pna la punctul de pe flanc corespunzator nceperii
a

h
a

h
f

f

dA


31
angrenarii singulare, punctul D. Adncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub
sarcina.
- bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop marirea capacitatii de ncarcare a danturii
prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina
ca urmare a erorilor de directie a dintelui, a celor de montaj sau a deformarii arborilor.

1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil

1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului z
min
, fara a se
produce fenomenul de subtaiere. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data
de relatia:

min
min
min
z
z z
x

(1.53)

unde z
min
= 17 dinti.
2. Realizarea distantei dintre axe impuse (standardizate), pentru care este necesara
executia rotilor care sa ndeplineasca conditia:

( )
( )
0
0 w
2 1 2 1
a tg 2
a inv a inv
z z x x
+ + (1.54)

n care
w
se deduce din relatia:

a
a cos a
a cos
0 0
w
(1.55)

Distanta dintre axe a
0
= m (z
1
+ z
2
) / 2 este o distanta de obicei nestandardizata, iar a
este o valoare indicata de STAS 6055 82.
3. Marirea capacitatii portante a flancurilor prin deplasari pozitive ale profilului,
utilizndu-se arce de evolventa mai ndepartate de cercul de baza (figura 1.27) deci cu raza de
curbura mai mare.
n acest fel, solicitarea de contact se reduce. Deplasarea de profil pozitiva este nsa
limitata de necesitatea unei anumite grosimi a vrfului dintelui:
a) s
a min
= 0,4 m, pentru dantura dreapta, respectiv s
a min
= 0,4 m
n
, pentru dantura
nclinata, daca dantura este realizata din oteluri durificate;
b) s
a min
= 0,25 m, pentru dantura dreapta, respectiv s
a min
= 0,25 m
n
, pentru dantura
nclinata, daca dantura este realizata din oteluri de mbunatatire.
Prin aceste masuri se evita ruperea vrfurilor dintilor. n unele cazuri, se poate accepta
o mai mare deplasare a profilului danturii, simultan cu scurtarea capetelor dintilor, pentru ca
sa poata fi respectate conditiile de mai sus. Scurtarea capetelor dintilor conduce la
obligativitatea verificarii gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitiva a
profilului; gradul de acoperire trebuie sa ndeplinesca conditia
min
= 1,11,3.
Nerespectarea acestei conditii are ca efect cresterea segmentului de angrenare unipara BD.
Este evident faptul ca, pe perioada angrenarii unipare, forta din angrenaj revine unei singure
perechi de dinti.
4. Prin deplasari pozitive de profil se mareste capacitatea portanta si prin faptul ca
acestea conduc la cresterea grosimii piciorului dintelui si, implicit, la cresterea rezistentei la
ncovoiere.

32
5. Diminuarea pericolului de gripare a angrenajului, reducerea uzarii flancurilor si
cresterea randamentului se obtin, de asemenea, prin deplasari pozitive de profil. Se poate
demonstra ca prin deplasarea pozitiva a profilului danturii vitezele relative de alunecare de la
capetele segmentului de angrenare scad. Deplasarile pozitive de profil au ca urmare si
scaderea jocului la picior c. Este necesar ca sa fie ndeplinita totusi conditia c 0,1 m.

Figura 1.27

6. Cresterea gradului de acoperire
se poate obtine prin deplasari negative de profil.

O astfel de realizare constructiva are nsa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului
dintelui si aparitia pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact,
datorita faptului ca din profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza
cu raze de curbura mai mici.
Trebuie facuta precizarea ca deplasarea profilului este o operatiune curenta, realizata
pe baza proiectarii, prin care se obtine dantura. Deplasarea danturii nu este o operatiune care
se face dupa danturare ci este chiar danturarea nsasi.
Limitele deplasarii de profil sunt date de:
- evitarea subtaierii la generare;
- evitarea ascutirii excesive a vrfului dintelui;
- evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa;
- evitarea aparitiei fenomenului de interferenta n timpul angrenarii;
- evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui.
Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt:
a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale
segmentului de angrenare x
1
+ x
2
= 00,6;
b) pentru danturi de mare portanta x
1
+ x
2
= 0,61,2;
c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x
1
+ x
2
= - 0,40.
d) n general, x
1
+ x
2
1 si x
1
> 0. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie, avnd
n vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara
dintelui rotii conduse ntru-ct are o frecventa de rotatie mai mare, n cazul
reductoarelor de turatie.
Repartizarea sumei (x
1
+ x
2
) pentru pinionul cu z
1
dinti (roata conducatoare) si pentru
roata condusa (cu z
2
dinti) se face dupa diferite criterii.
(s
a
)
min

r
b

>

33
n exemplul prezentat n figura 1.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa
criteriul capacitatii portante maxime.

Figura 1.28

1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura nclinata

Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1.29), prin
simplificare; rotile dintate sunt cilindrice si au dantura nclinata. nclinarea danturii
w

(figura1.30) este aceeasi pentru ambele roti conjugate; axele rotilor sunt paralele. Spre
deosebire de angrenajul cilindric cu dantura dreapta, rotile acestui angrenaj intra progresiv n
angrenare, ceea ce aduce dupa sine urmatoarele avantaje:
- n angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti, angrenajul prezentnd un
grad de acoperire mai mare;


- functionarea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca
urmare, angrenajele cu dantura nclinata sunt recomandate pentru turatii mari;
- rigiditatea perechii de dinti aflati simultan n angrenare are o mai mica variatie de-a
lungul segmentului de angrenare, angrenajul avnd o comportare dinamica mai favorabila;
d

w
1

d

w
2

w1
w2
w1
=
w1
=
w
0
1
2
-1
10
z
1

z
m

z
2

x
1

x
2

x
m

portanta creste
creste
z, z
e

x,
2
x x
2 1
+

2
z z
2 1
+


34
- lungimea fsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta, la aceeasi latime de
roata, ceea ce conduce la tensiuni de ncovoiere si la tensiuni hertziene de contact mai mici
(figura 1.31).

Figura 1.31

Prelucrarea danturii nclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si
dantura dreapta, prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat, fara costuri
suplimentare.
Dezavantajul danturii nclinate este acela ca, n comparatie cu dantura dreapta, forta
normala pe dinte are, pe lnga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care
duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. Ca urmare unghiul
w

este maxim 24; pentru un unghi
w
sub 8, avantajele danturii nclinate sunt neglijabile.
Elementele geometrice ale danturii nclinate sunt definite n planul normal pe dinte,
plan n care se regasesc elementele cremalierei de referinta. Profilul normal al cremalierei
generatoare face unghiul
0
(la dantura nedeplasata), unghi corespunzator cercului de
divizare, cu planul frontal t t al rotii. n planul normal pe directia dintelui se reproduc
elementele standard ale cremalierei, inclusiv modulul normal m
n
. n planul normal n n se
distinge pasul normal p
n
, iar n planul frontal pasul frontal p
t
(figura1.32.a si b).
Cu notatiile din figura1.32 se deduc relatiile:

0
n
t
cos
p
p
(1.56)
0
n
t
cos
m
m (1.57)
20 a a ; a tg cos
2
p
a tg
2
p
h h
0 n 0 0
t
n 0
n
t 0 n 0
n 0
(1.58)
0
n 0
t 0
cos
a tg
a tg
(1.59)

w1
l=B/cos
w
B

p
n
/2
n
n
f f
t t
o

p
n

p
t
B/tg
o

B

on
= 20

h
on


35
Se mai fac precizarile:

0 x pentru 1 h ; m h h
*
a 0 n
*
a 0 a 0
(1.60)
0 x pentru 25 , 1 h ; m h h
*
f 0 n
*
f 0 f 0
(1.61)
f 0 a 0 0
h h h + (1.62)

Prin sectionarea unei roti dintate reale cu un plan n n, perpendicular pe directia
dintilor, se obtine o elipsa cu dantura dreapta n care se regasesc elementele geometrice ale
cremalierei de referinta (figura 1.33). Modulul danturii rotii eliptice este m
n
. Raza de curbura
a elipsei este . Considernd o roata dintata cilindrica cu dinti drepti, echivalenta de raza , se
poate afla numarul de dinti z
ech
corespunzator acesteia, astfel:

0
2
t
0
2
2
cos 2
z
m ? ;
cos 2
d
a
b
?

(1.63)
0
3
ech
n
cos 2
z
m ?

(1.64)
0
3
ech
cos
z
z
(1.65)

Rezulta ca numarul minim de dinti la care nu se produce subtaierea este
z
min
= 17 cos
3
0
. Aceasta proprietate conduce la un alt avantaj important al rotilor dintate cu
dantura nclinata, comparativ cu dantura dreapta.
Roata dintata echivalenta rotii cu dantura nclinata permite, prin elementele sale,
definite mai sus, ca ntreg calculul de rezistenta sa se faca cu aceleasi relatii ca pentru dantura
dreapta; la roata echivalenta vor fi adoptate pentru calculul de rezistenta modulul normal,
elementele cremalierei de referinta, numarul de dinti z
ech
si deplasarea specifica de profil x
n
.

Figura 1.33

Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si
functionalitatea cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura nclinata cu deplasare de
profil nula, pozitiva sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil.
Pentru deplasare negativa de profil semnul (+) din fata termenilor care l contin pe x se va
o

n
n
d
/
2

a
2
d
b
cos
1
2
d
0

elipsa
cerc

36
nlocui cu semnul (-) sau dupa caz, semnul (-) din fata termenilor care l contin pe x se va
nlocui cu semnul (+). Pentru dantura nclinata nedeplasata x = 0. Pentru dantura dreapta
0
= 0. Ca urmare, formulele care urmeaza sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje
cilindrice.
Date de intrare pentru calculul angrenajului: z
1
si z
2
; m
n

(standardizat, dupa ce a
fost predimensionat din calculul la obosela prin ncovoiere la piciorul dintelui);
0
; a
w

(valoare impusa prin standardizare, dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala
superficiala de contact); h
0a
*
=1; c
0
*
= 0,25;
0 n
= 20.
Marimi calculate:
Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil:

( )
0
2 1
n
cos 2
z z
m a
+

(1.66)

Unghiul de presiune de referinta n plan frontal:

0
n
t
cos
a tg
arctg a
(1.67)

Unghiul real de angrenare n plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe
(a
w
), necesitnd deplasarea danturii:

w
t
t w
a
a cos a
arccos a

(1.68)

Numerele de dinti ale rotilor echivalente:

0
3
2 , 1
2 , 1 n
cos
z
z
(1.69)

Suma coeficientilor deplasarilor de profil n plan normal:

( )
n
2 1
t t w 2 n 1 n
a tg 2
z z
a inv a inv x x
+
+ (1.70)

Coeficientii minimi ai deplasarilor de profil n plan normal, pentru evitarea
subtaierii:

( ) ( )
17
z 17
x si
17
z 17
x
2 n
min 2 n
1 n
min 1 n
(1.71)

cu verificarile:

x
n 1
x
n 1 min
, respectiv x
n 2 min
x
n 2.
(1.72)

Diametrele cercurilor de divizare:

d
1,2
= m
n
z
1
,
2
(1.73)

37
Diametrele cercurilor de baza:

d
b 1,2
= d
1,2
cos
t
(1.74)

Diametrele cercurilor de rostogolire:

t w
t
2 , 1 2 , 1 w
a cos
a cos
d d
(1.75)

Diametrele cercurilor de picior:

( )
1
]
1
+
2 , 1 n
*
0
*
a 0
0
2 , 1
n 2 , 1 f
x c h 2
cos
z
m d (1.76)

Diametrele cercurilor de cap:

( )
1
]
1
+ +
2 , 1 n
*
a 0
0
2 , 1
n 2 , 1 a
x h 2
cos
z
m d (1.77)

Arcul dintelui pe cercul de divizare n plan normal si n plan frontal:

s
n 1,2
= m
n
(0,5 + 2 x
n 1,2
tg
n
) (1.78)
s
t 1,2
= s
n 1,2
/ cos
0
(1.79)

Unghiul de presiune al profilului pe cercurile de cap n plan frontal:

,
_

2 , 1 a
t
2 , 1 2 , 1 t a
d
a cos
d arccos a (1.80)

Unghiul de nclinare a danturii pe cilindrii de cap:

,
_

2 , 1
0
2 , 1 a 2 , 1 a
d
tg
d arctg (1.81)

Arcul dintelui pe cercul de cap n plan normal si n plan frontal:

( )
1
1
1
1
]
1
t
t

n t
2 , 1
n 2 , 1
2 , 1 a 2 , 1 n a
a inv a inv
z
a tg x 2
2
p
d s (1.82)
2 , 1 a
2 , 1 t a
2 , 1 n a
cos
s
s

(1.83)

Pentru a nu se produce ruperea vrfurilor dintilor este necesar ca:

min an 2 , 1 an
s s
(1.84)

38
n care s
a n min
= 0,25 m
n
, pentru oteluri de mbunatatire si s
a n min
= 0,4 m
n
, pentru oteluri
durificate.
Verificarea gradului de acoperire:

( ) ( ) [ ]
t n
0
wt w
2
2 b
2
2 a
2
1 b
2
1 a a
a cos m p 2
cos
a sin a 2 d d d d e

+ (1.85)
n
0
m p
sin
B e
(1.86)
a ?
e e e +
(1.87)
1,11,3 (1.88)

Latimea rotii conduse si a rotii conducatoare:

B
2
=
d
d
1
(1.89)
B
1
= B
2
+ (5mm30mm) (1.90)

Diametrul nceputului evolventic:

( )
2
1
2
t t 2 , 1
2 , 1 n
t 2 , 1 b 2 , 1 l
a cos a sin z
x 1
2 a tg 1 d d
'
1
1
]
1
,
_
+
(1.91)

Diametrul nceputului angrenarii si diametrul sfrsitului angrenarii:

2 E
2 b
2 E
1 A
1 b
1 A
a cos
d
d si
a cos
d
d
(1.92)
n care:
( )
1
2 a
1 A
z
e e
p 2 a tg

(1.93)
( )
2
1 a
2 E
z
e e
p 2 a tg

(1.94)
t t
t w w
a
a cos m p
a sin a
e

(1.95)
( )
t t
2
1
2
1 b
2
1 a
1
a cos m p 2
d d
e

(1.96)
( )
t t
2
1
2
2 b
2
2 a
2
a cos m p 2
d d
e

(1.97)

Cu aceste precizari, verificarea interferentei devine:

d
A 1
d
l 1
(1.98)
d
E 2
d
l 2
(1.99)
d
l 1,2
0 (1.100)

39
Verificarea jocului la picior:

( ) ( )
( )
2
d d
a c
1 2 a 2 1 f
2 , 1
+

(1.101)
c
1,2
0,1 m
n
(1.102)

1.15 Angrenaje conice

Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii ntre doi arbori cu axe concurente.
Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vrful comun n punctul de intersectie al axelor
rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal ( = 90), dar pot fi realizate si variante
constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura
dreapta se executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pna la viteze de maximum 5 m/s.
Dantura dreapta a rotilor conice induce n angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de
executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii,
dat fiind faptul ca, n aceste cazuri, repartitia ncarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui.
Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are nsa
avantajul ca prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de
acoperire.
n figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura
curba paloida sau n evolventa - Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sau
epicicloida) erlikon si d) dantura n arc de cerc Gleason.
Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub
licenta de firma.

Figura 1.34

Figura 1.35

Dantura dreapta Dantura paloida
(n evolventa)
KLINGELNBE
Dantura eloida
(hipocicloida
sau epicicloida)
Dantura n
arc de crec
GLEASON
1

= 90
< 90
> 90
conuri de
rostogolire

2

axa instantanee
de rotatie

40
Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. n
ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare.
Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta
STAS 6844 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste
geometria sculei. n figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule
aschietoare care au miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.

Figura 1.36

n procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare
(rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel
nct vrful conului ramne n centrul rotii plane generatoare.
Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata
conica flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica.
Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa
sine avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice.
Aceasta presupune nsa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii
plane generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune n polul angrenarii. Pentru simplificare,
se nlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de
baza, va realiza tot o evolventa sferica; n acest caz, linia de angrenare este o octoida.
Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor
suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire.
Referitor la forma dintilor sunt ntlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu naltime
constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior
descrescator si c) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior constant.

Figura 1.37

Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata n figura 1.38. Pe
latimea rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior indice i, median
indice m si exterior indice e) tangente la sferele respective.
Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de
referinta ale rotii plane generatoare si modulul standardizat.
a) b) c)
conul de baza
(roata de prelucrat)
roata plana
generatoare
roata prelucrata

41
Fortele care actioneza asupra dintelui se calculeaza cu elementele geometrice de pe
conul median. Pe conul exterior, geometria dintelui este definita prin relatiile:

1 h ; m h h
*
an 0
*
an 0 a 0
(1.103)
25 , 1 h ; m h h
*
fn 0
*
fn 0 f 0
(1.104)
25 , 2 h h h
f 0 a 0 0
+ (1.105)

Figura 1.38

Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt:

d
1,2
= m z
1,2
(1.106)

Diametrele de divizare pe conurile frontale mediane sunt:

d
m1,2
= m
m
z
1,2
(1.107)

Cu notatiile
Rm
= B / R
m
si
R
= B / R se deduc succesiv formulele care leaga
elementele geometrice de pe conul frontal exterior cu cele de pe conul frontal median:

d
m
= d B sin
1
(1.108)
,
_
R
2
B
1 d dm (1.109)
con frontal
exterior
con frontal
median
con frontal
interior
d
f2
d
2
d
a2
f2
a2
f1
a1
a2
f2
d
m1
d
f1
d
a1
d
1
h
0a
h
0f h
0
B

R
R
m2
R
i2
=
=
d
m2

42
De regula, B / R = 1 / 3, astfel nct:

,
_

6
1
1 d d
m
(1. 110)
6
m
5 m
m
(1.111)

Diametrele de cap si de picior, generatoarele de divizare exterioara, mediana si
interioara si unghiul capului si al piciorului se calculeaza cu formulele:

2 , 1 a 0 2 , 1 2 , 1 a
d cos h 2 d d +
(1.112)
2 , 1 f 0 2 , 1 2 , 1 f
d cos h 2 d d +
(1.113)
2 , 1
2 , 1 m
2 , 1 m 2 1 2 , 1
2 , 1
2 , 1
d sin
2
d
R ; R R R ; d sin
2
d
R (1.114)
B B B ; B R R
2 1 2 , 1 2 , 1 2 , 1
(1.115)
2 , 1
a 0
2 , 1 a
R
h
? tg
(1.116)
2 , 1
f 0
2 , 1 f
R
h
? tg
(1.117)

Raportul de transmitere al angrenajului poate fi exprimat n mai multe moduri, astfel:

1
2
1
1
2 2
1
2
2
1
2
1
2 , 1
d sin
d sin
d sin R 2
d sin R 2
z
z
d
d
n
n
i

(1.118)

Pentru
1
+
2
= 90:

2
1
2 , 1
d tg
d tg
1
i
(1.119)

Figura 1.39
R
R
O
1
O
V
O
V
r
V2
r
V1
O
V
O
V

43
Deoarece studiul geometriei si cinematicii angrenajului conic integrat pe o sfera este
dificil, Tredgold a introdus aproximatia ca sfera sa fie nlocuita cu suprafata conurilor
suplimentare tangente la sfera de raza R. Prin desfasurarea acestor conuri suplimenntare se
obtin sectoare circulare plane pe periferia carora dantura este dreapta de egal modul cu al
rotilor conice. Rotile cilindrice cu dantura dreapta avnd razele de divizare egale cu
generatoarele conurilor frontale suplimentare si avnd modulul egal cu al rotilor conice se
numesc roti de nlocuire.
Angrenajul nlocuitor cilindric cu dinti drepti, astfel obtinut este fictiv. Utilizarea
angrenajului nlocuitor este avantajoasa, pentru ca permite folosirea relatiilor pentru calculele
de rezistenta ale angrenajului cilindric cu dinti drepti. Rotile de nlocuire (figura 1.39) au
razele si numerele de dinti:

2 , 1
2 , 1
2 , 1 v
d cos
r
r (1.120)
2 , 1
2 , 1
2 , 1 v
d cos
z
z (1.121)

1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii

1.16.1 Ruperea statica

Fenomenul se produce la socuri si la suprasarcini, ca efect al blocarii angrenajului din
cauze exterioare. Alte cauze care pot conduce la ruperea statica pot fi: neparalelismul axelor
rotilor, erori de executie la danturare (n special eroarea la directia dintelui) sau la executia
arborilor, erori de montaj etc.
Se considera ca, n general, ruperea statica se datoreaza erorilor de montaj, proiectarii
inadecvate, executiei neconforme cu cerintele sau montajul deficitar.
Ruperea statica a dintilor poate fi fragila, daca rotile sunt confectionate din oteluri si
alte aliaje dure (HB > 3500 MPa) sau prin deformare plastica, daca rotile sunt confectionate
din aliaje de mica duritate. n figura 1.40 este prezentata ruperea coltului unui dinte al unei
roti cu dantura nclinata; ruperea s-a produs datorita faptului ca ncarcarea dintelui nu s-a
produs uniform, pe toata lungimea acestuia. Ruperea statica poate fi evitata prin utilizarea
limitatoarelor de suprasarcina, prin proiectare, executie si montaj corespunzatoare.

Figura 1.40 Figura 1.41 Figura 1.42

Racordarea adecvata a piciorului dintelui conduce la ndepartarea pericolului ruperii.
Linie de
contact teoretic
Linie reala
de contact
Rupere de colt
statica
Fisura
Dizlocare prin oboseala
(daca dintele este drept)

44
1.16.2 Ruperea prin oboseala

Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC > 45).
Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. Dupa un timp ndelungat de
solicitare, la baza dintelui (acolo unde tensiunea de ncovoiere este maxima si concentratorul
de tensiune este nsasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior n
profunzime. Cauza primara a fisurii este, pe fondul solicitarii prin oboseala, o incluziune, o
zgrietura sau o particula dura (figura 1.41). Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul
dintelui se poate mari prin: realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitiva de profil
(ambele solutii conducnd la cresterea grosimii piciorului dintelui), racordare maxima la
piciorul dintelui, reducerea naltimii dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de
ncovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul dintelui (micsorarea concentratorului de
tensiune).

1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting)

Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pittingul) este principala cauza de
distrugere a angrenajelor, n special daca rotile dintate sunt confectionate din materiale cu
duritate mica sau mijlocie (HB < 4500 MPa). Distrugerea se manifesta prin aparitia pe
flancurile active a unor gropite (ciupituri), dupa cel putin 10
4
cicluri de functionare, fapt care
determina cresterea nivelului de zgomot. Fenomenul fiind evolutiv, angrenajul va iesi din uz
prin micsorarea, nesemnificativa procentual, a suprafetei active a flancurilor. Ca aspect,
flancul distrus prin oboseala superficiala de contact arata ca n figura 1. 42.

Figura 1.43.a Figura 1.43.b Figura 1.44

Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are
solicitari hertziene de contact (
H
) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.
Simultan, n stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu,
solicitarea tangentiala
H
care, mpreuna cu tensiunea
H
, conduce la aparitia microfisurilor n
substrat si a celor superficiale. Sub actiunea de pana a uleiului dintre flancuri, presat de
flancul conjugat, microfisurile superficiale se adncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la
microdizlocari de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (ntr-un
sens si n altul fata de polul angrenarii figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodata la vrful dintelui si nici n prezenta uleiurilor foarte
vscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea
uleiurilor vscoase, realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de
executie, eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la
scaderea ncarcarii dintelui.

Alunecare
Rostogolire Ulei

45
1.16.4 Griparea

Datorita ncarcarilor foarte mari si a vitezelor de alunecare ridicate se diminueaza
vscozitatea uleiului care este, ulterior, expulzat; se trece de la regimul elastohidrodinamic
(EHD) la regimul EHD partial apoi la regimurile de frecare: mixt, la limita si tehnic uscat.
Contactul metalic al flancurilor este direct. Chiar daca lubrifiantul este aditivat cu aditivi de
extrema presiune (EP), ungerea devine complet ineficienta.
Giparea termica apare la transmisii de mare turatie. Dupa expulzarea uleiului dintre
flancuri se produc microsuduri ale acestora care, forfecndu-se, conduc la dizlocari de
material si la zgrieturi; la nceput aceste deteriorari se produc doar pe distante atomice dar,
ulterior, fenomenul se extinde pe zone mai largi.
Flancul se brazdeaza (figura 1.44); faza finala este aceea a blocarii angrenajului. Este
posibila si producerea griparii atermice, la temperaturi joase, care nu conduce nsa la
modificari ale structurii materialului n stratul superficial al flancurilor.
Initial se produce gripajul de rodaj, pe vrfurile asperitatilor; fenomenul dispare nsa
dupa netezirea acestora. Urmeaza apoi gripajul progresiv descris anterior, n cadrul caruia
flancurile capata un aspect poros, cu denivelari de pna la 3 m.
Un aspect intermediar, nselator, este acela al lustruirii flancurilor, dupa ncheierea
rodajului. Utilizatorul poate avea, n acest stadiu, impresia ca angrenajul functioneaza normal.
Gripajul se poate limita si uneori de poate evita prin utilizarea unui cuplu de materiale
cu duritate diferita; astfel, la angrenajele melcate, se folosesc frecvent cupluri de materiale
antifrictiune de tip otel durificat si rectificat / bronz.
Alte masuri recomandate pentru evitarea gripajului: durificarea si rectificarea
flancurilor danturilor din otel, executie precisa, utilizarea danturii cu modul mic (ceea ce
conduce la scaderea vitezelor de alunecare), flancarea danturii si aditivarea uleiurilor cu
aditivi de extrema presiune (EP).

1.16.5 Uzarea abraziva

Fenomenul apare la angrenaje care functioneaza n mediu deschis (fara a fi protejat de
carcasa) dar si la angrenaje nchise, n perioada rodajului. n primul caz, pariculele dure de
praf zgrie flancurile, neexistnd posibilitatea de a le proteja.
Singurul mod de a evita distrugerea angrenajului este supradimensionarea acestuia.
n cel de-al doilea caz este vorba de dizlocarea naturala a vrfurilor asperitatilor care,
caznd n baia de ulei se autocalesc; ajungnd, cu ajutorul uleiului care le vehiculeaza, din
nou ntre flancuri produc zgrierea acestora.
Ca urmare a fenomenului se impune schimbarea uleiului puternic aditivat cu care s-a
facut rodajul, spalarea angrenajului si a carcasei acestuia dupa care se introduce, pentru
ungere n exploatarea de lunga durata, un ulei mai putin aditivat.
Se poate ajunge la uzarea abraziva si n cazul utilizarii unor etansari neperformante.

1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie

Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea
prin oboseala supeficiala de contact, rezistenta la oboseala prin ncovoiere, proprietati de
antigripare si prelucrabilitate cu costuri minime.
Desigur, materialele trebuie sa fie si relativ ieftine.
Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15,
20MoN35), otelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), otelurile carbon (OL 50,
OL 60), fontele (Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele s.a.

46
Otelurile folosite la fabricarea rotilor dintate pot fi de mbunatatire - cu duritatea
flancurilor HB 3500 MPa. Dupa tratamentul termic de mbunatatire urmeaza strunjirea rotii
apoi danturarea si, uneori, rectificarea.
Otelurile durificate supeficial, mai des folosite, trec prin fazele tehnologice: tratament
termic de mbunatatire, strunjire, danturare, durificare (cementare + calire, iononitrurare sau
calire prin curenti de nalta frecventa), rectificare si, uneori, lepuire. Duritatea flancurilor
atinge HB > 3500 MPa. Portanta maxima se obtine prin tratamentul termochimic de
cementare si de calire; n acest caz nsa, deformatiile flancurilor sunt importante, astfel nct
este necesara rectificarea acestora.
Prin cementare si calire se mareste rezistenta flancurilor, fata de dantura din material
de mbunatatire, cu 250% - 300% si cu 150% n ceea ce priveste rezistenta la ncovoiere.
Rotile de mari dimensiuni sunt supuse tratamentului de mbunatatire, dupa care se durifica
superficial prin curenti de nalta frecventa.
Danturarea se poate face prin:
a) turnare, sinterizare, rulare sau matritare - cazuri n care productivitatea este ridicata
dar precizia dimensionala este scazuta;
b) frezare, prin metoda rularii, adica prin angrenarea fortata a sculei (freza melc
numita si freza modul) cu semifabricatul;
c) frezarea cu freza disc profilata sau cu freza deget profilata, pas cu pas;
productivitatea si precizia sunt scazute;
d) mortezarea cu roata scula sau cu cutit pieptene; prima metoda este unica de altfel
prin care se pot obtine roti dintate cu dantura interioara.
Precizia rotilor dintate este dependenta de:
a) treapta de precizie (ntre 5 si 12) care se alege n functie de turatie si de tehnologia
adoptata;
b) jocul dintre flancuri (exemple de ajustaje: A, B cel mai folosit pentru ca asigura
jocul normal dintre flancuri chiar n conditii de regim termic ridicat, evitndu-se
blocarea angrenajului, C, D, E si H) care se alege n functie de destinatia
angrenajului, de viteza periferica si de temperatura de exploatare;
c) rugozitatea flancurilor.
Standardele care se refera la precizia danturii sunt: 6273-81, 7395-80, 6460-81 si
6461-81.

1.18 Fortele nominale n angrenaje

1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta

Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune M
t 1,2
este forta
normala F
n 1,2
.
Componentele acesteia (figura 1.45) sunt:
- forta tangentiala F
t 1,2
:

2 , 1 w
2 , 1 t
2 , 1 r
d
M
2 F (1.122)

- forta radiala F
r 1,2
:

w 2 , 1 t 2 , 1 r
a tg F F (1.123)


47
Daca dantura este nedeplasata, d
w 1,2
devine d
1,2
iar tg
w
devine tg
0
. Evident, din
relatiile de mai sus, se poate exprima ncarcarea totala F
n 1,2
:

0
2 , 1 t
2 , 1 n
w
2 , 1 t
2 , 1 n
a cos
F
F respectiv ,
a cos
F
F (1.124)

Figura 1.45
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura nclinata

Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala
F
t1,2
, radiala F
r1,2
si axiala F
a1,2
- aceasta conducnd la ncarcarea suplimentara a lagarelor,
respectiv a fortei normale F
n1,2
:

2 , 1 w
2 , 1 t
2 , 1 t
d
M
2 F (1.125)
20 a a care n , a tg F
cos
a tg
F F
0 n 0 t 2 , 1 t
0
n 0
2 , 1 t 2 , 1 r
(1.126)
0 2 , 1 t 2 , 1 a
tg F F (1.127)
n 0
0
2 , 1 t
2 , 1 n
a cos
cos
F
F (1.128)

Pentru dantura nedeplasata, d
w 1,2
devine d
1,2
si
0 n
.
C
r
w1
(r
1
)
r
w2
(r
2
)
M
t1
M
t2
F
r
F
n
F
t
w
(
0
)
T T

48
Pentru limitarea componentei axiale F
a1,2
, unghiul
0
se limiteaza superior la 10,
pentru oteluri durificate, respectiv la 24, pentru oteluri de mbunatatire.

Figura 1.46

1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta

Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele fortei normale F
n 1,2
si
aceasta nsasi:

2 , 1 m
2 , 1 t
2 , 1 t
d
M
2 F (1.129)
1 0 2 , 1 t 2 a 1 r
d cos a tg F F F (1.130)
1 0 2 , 1 t 2 r 1 a
d sin a tg F F F (1.131)
0
2 , 1 t
2 , 1 n
a cos
F
F (1.132)

1.19 Fortele dinamice exterioare

Suprasarcinile exterioare sistematice sau aleatoare datorate neconcordantei dintre
caracteristica functionala a masinii de lucru (conduse) cu cea a masini motoare sunt luate n
considerare prin factorul sarcinii dinamice exterioare K
A
.
Factorul sarcinii dinamice exterioare amplifica efectul fortelor nominale prezentate n
paragrafele de mai sus.
Cteva exemple sunt prezentate n Tabelul 1.2.

0
d

F
a
F
t e
F
t
F
n
F
t e
F
r
r
e

49

Tabelul 1.2
Caracteristica masinii conduse
Caracteristica
masinii
motoare
Uniforma
(agitator de lichid,
ventilator centrifugal)
Soc moderat
(transportor cu banda
cu sarcina variata
moderat, malaxor,
masina- unealta)
Soc puternic
(presa mecanica,
concasor, compresor
cu un cilindru)
Uniforma (motor
electric, turbina)
1 1,25 > 1,75
Soc moderat (motor
cu ardere inerna cu
4 6 cilindrii)
1,25 1,5 > 2
Soc puternic (motor
cu ardere inerna cu
1 3 cilindrii)
1,5 1,75 > 2,25

Figura 1. 47

1.20 Fortele de frecare

Pentru calculul de verificare la gripare, pentru angrenaje deosebit de importante, se iau
n considerare si fortele de frecare, desi marimea acestora este redusa. Este cunoscut faptul ca,
n timpul angrenarii, ntre flancurile conjugate exista simultan si miscare de rostogolire si
miscare de alunecare. Frecarea de alunecare depinde de ncarcarea normala care se modifica
n timpul angrenarii. Alunecarea are sensuri diferite pe capul, respectiv pe piciorul dintelui;
forta de frecare se modifica n timpul angrenarii asa cum este sugerat n figura 1.48.
1
F
r2
F
r1
F
a1
F
a2
F

F

F

F
t
F
t
on
F
n

50
Pentru a putea fi reprezentate, fortele de frecare apar ca normale la flanc; n realitate,
acestea sunt, evident, tangente la flancul dintelui.

Figura 1.48

Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor ntr-un punct oarecare X poate
fi exprimata cu aproximatie:

( )
2 1 n a f f
? ? CX F v F P + (1.133)

Cum
( )
4
p e
2
CA CE
CX
b a
mediu
+
, rezulta:

( )
4
? ?
p e F P
2 1
b a n f
+
(1.134)

Momentul de frecare la roata motoare este:

4
?
?
1
p e F
?
P
M
1
2
b a n
1
f
1 f
,
_
+

(1.135)

Notnd cu
A
= M
f

1
/ M
t

1
pierderea de putere specifica si avnd: M
t

1
= F
t 1
d
1
/ 2, d
1

= m z
1
, p
b

z
1 =
d
b 1
, d
b 1
= d
1
cos
0n
, se obtine:

,
_
+
2 1
a A
z
1
z
1
e
2
p
? (1.136)

Pe aceasta baza, se poate exprima, succesiv, randamentul angrenajului:

A
? 1 ? (1.137)
,
_
+
2 1
a
z
1
z
1
e
2
p
1 ? (1.138)
0,5F
n
0,5F
n
F
n
F
n

51
Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare (), dupa cum este
prezentat n Tabelul 1.3

Tabelul 1.3
Tipul angrenajului Coeficientul mediu de frecare
Angrenaje uzuale din oteluri de mbunatatire 0,080,10
Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata
unse cu uleiuri aditivate
0,040,07
Angrenaje care functioneaza n medii deschise 0,120,16

1.21 Repartitia neuniforma a ncarcarii pe lungimea dintilor

Repartitie uniforma a sarcinii pe lungimea danturii exista doar n cazul prelucrarii
ideale a rotilor dintate, arborilor si carcaselor. Se presupune ca, n acelasi scop, piesele
componente ale ansamblului sunt infinit rigide.
n cazurile reale, se nregistreaza repartitii neuniforme a ncarcarii pe lungimea dintilor
din cauza erorilor de executie a danturii (ndeosebi eroarea de directie), erorilor de executie a
carcasei (ndeosebi eroarea de coaxialitate la alezajele prevazute pentru lagarele arborilor
purtatori de roti dintate) si erorilor de executie a arborilor. Pe de alta parte, carcasa, arborii,
rotile dintate si dantura nsasi se deformeaza elastic, sub sarcina. Este importanta si pozitia
rotilor dintate n raport cu lagarele.
n figura 1.49.a sunt reprezentate doua roti dintate cu axe neparalele. Pentru acest
montaj, n figura 1.49.b apar ntr-o vedere de sus, doi dinti fara ncarcare. Sub sarcina,
distributia neuniforma este mai mult sau mai putin diferita de cea preconizata (figura 1.49.c).
Erorile enumerate mai sus se cumuleaza sintetic n indicatorul numit pata de contact.
Pata ideala de contact, corespunzatoare sarcinii specifice uniform distribuite w
med
= F
n
/B = ct.
este reprezentata n figura 1.50.a. n figura 1.50.b se nregistreaza o ncarcare neuniforma, cu
vrful de sarcina specifica w
max
> w
med
.


Raportul dintre sarcina specifica maxima w
max
si sarcina specifica medie w
med

defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii K
F
, pentru calculul de rezistenta la
ncovoiere la piciorul dintelui, respectiv K
H
, pentru calculul de rezistenta la solicitarea de
contact.
Arbori purtatori
necoplanari
Z
1
Z
2
Dinti conjugati
fara ncarcare
F
n
Distributie
medie de sarcina
Distributie reala de sarcina
F
n
B

Dinti conjugati
sub sarcina

52

Figura 1.50 a Figura 1.50 b

Generic:

1
w
w
K
med
max
H sau F
> (1.139)

Pentru exemplificare, prezentam n figura 1.51 functia K
H
= f(
d
), pentru un otel cu
duritatea HB > 3500 MPa. Dreapta 1 corespunde unei roti n consola executata n treaptele
inferioare de precizie 9-10; dreapta 2 roata n consola, treptele de precizie 7-8 sau roata
montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 9-10; dreapta 3 roata n consola,
treptele de precizie 5-6, roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8 sau
roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6; dreapta 4 - roata montata
asimetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare,
treptele de precizie 7-8; dreapta 5 - roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie
5-6. Variabila
d
reprezinta raportul dintre latimea rotii B si diametrul de divizare al
pinionului d
1.

Figura 1.51

La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua
K
H
= (1 + K
H1
) / 2 unde K
H1
corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti
conjugati.
Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face n functie
de: duritatea flancurilor (n functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de
executie prin rodaj), lungimea dintilor (prin raportul
d
), treapta de precizie si pozitia rotii n

w
m
w
max
Pata ideala de contact Pata reala de contact
0
1,5
1
0,5 1
K
H
1
d
d
B

HB > 3500 MPa
1
2
3
4
5

53
raport cu lagarele. Se recomanda ca
d maxim
1, pentru dantura durificata si
d maxim
2,
pentru dantura cu pasuire selectiva pentru materiale de mbunatatire. n general,
d
se alege n
functie de treapta de precizie si de pozitia rotii pe arbore. De exemplu, pentru treptele 7 si 8
de precizie, valorile recomandate pentru
d
sunt prezentate n Tabelul 1.4.

Tabelul 1.4
Duritatea Pozitia rotii fata de lagare
d

Pinion rezemat simetric 1,01,3
Pinion rezemat asimetric 0,70,9
HB < 3500 MPa
Pinion n consola 0,50,6
Pinion rezemat simetric 0,5
Pinion rezemat asimetric 0,4 HB > 3500 MPa
Pinion n consola 0,3

Pentru dantura rotilor conice se recomanda valorile B / R 1 / 5, n cazul n care nu se
face bombarea danturii, respectiv B / R 1 / 3, pentru dantura la care se realizeaza bombarea.
Bombarea este o prelucrare suplimentara a danturii (figura1.52) realizata pentru a se
elimina concentratorul de tensiune care este nsasi muchia dintelui. De obicei, simultan cu
bombarea se realizeaza si flancarea danturii.

Figura 1.52

1.22 Repartitia frontala a ncarcarii nominale

La angrenajele precise cu dantura dreapta, cnd vrful dintelui ncepe angrenarea, sunt
cel putin doua perechi de dinti aflate simultan n angrenare (angrenare unipara), ceea ce
nseamna ca sarcina pe dinte este, n acel moment F
n
/ 2. Evolutia ncarcarii dintelui este
sugerata de figura 1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, ndeosebi
de abaterea pasului de baza. Ca urmare, sarcina nominala F
n
trebuie corectata cu factorul de
repartitie frontala K
n punctul de intrare A si n punctul de iesire din angrenare E, astfel:

F
nA
= F
nE
= K
F
n
(1.140)

Factorul K
depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de

acoperire, ndeosebi la dantura nclinata. Este evident ca, ntre punctele B si D, K
= 1. La
angrenaje precise, la intrarea si la iesirea din angrenare K
= 0,5; la angrenaje imprecise se

adopta, acoperitor, K
= 1.
b

c
b

54
1.23 Angrenajul sistem dinamic. Fortele dinamice interioare

Sistemul dinamic al perechii de dinti (figura1.54) are drept surse de excitatie
urmatoarele: erorile de executie, erorile de montaj, deformatiile dintilor sub sarcina, variatia
rigiditatii perechii de dinti n timpul angrenarii si jocul dintre flancuri. Functia c(t) sugereaza
variatia rigiditatii perechii de dinti n procesul angrenarii, j reprezinta jocul dintre flancurile
conjugate, f(t) reprezinta erorile de profil, iar K sugereaza efectul amortizarii date de pelicula
de lubrifiant.


Variatia rigiditatii dintilor n timpul angrenarii, amplificata de existenta surselor de
excitatie, conduce la vibratia dintilor si la zgomot. Se defineste rigiditatea unui dinte c
z
, ca
fiind rapotrul dintre ncarcarea specifica F
n
/ B si sageata nregistrata sub sarcina f:

f
B
F
c
n
z

(1.141)

Pentru o pereche de dinti rigiditatea echivalenta este:

2 z 1 z z
c
1
c
1
c
1
+
(1.142)

n figura 1.55.a este reprezentata variatia rigiditatii n timpul angrenarii pentru dintele
1 al rotii motoare; n figura 1. 55.b apare, n plus, att variatia rigiditatii n timpul angrenarii
pentru dintele 2 al rotii conduse ct si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n. nsumnd
variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1, n si n + 1 (figura 1.55.c) pe toata lungimea
segmentului de angrenare AE, se obtine o functie care, singura, poate conduce la o
comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati n angrenare. Daca la aceasta se
adauga si variatia ncarcarii normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de
angrenare AE, obtinem un tablou dinamic impresionant. Este adevarat ca, tinnd cont de
efectul dat de amortizarea lubrifiantului, functia prezentata n figura 1.55.c se modifica,
favorabil (figura 1.55.d). Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina, roata 1
se roteste cu un arc mai mare dect cel teoretic, ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa
nu intre n angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati.
c(t)
f(t)
K
j
F
n
E
D
C
B
A
F
n
0,5F
n

55

Figura 1.55.a Figura 1.55.b Figura 1.55.c Figura 1.55.d

Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin
prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota a, pe naltimea h
a
sau/si prin
prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota f (figura 1.25.a si b).
n figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar n figura 1.56.c
variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.
n figura 1.56, cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata
iar cu linie ntrerupta aceleasi functii, pentru dantura flancata. Avantajul adus de flancare
este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.

Figura 1.56

Se defineste factorul dinamic interior:

al min no t
dinamic t
v
M
M
1 K +
(1.143)

care depinde de treapta de precizie, de directia dintilor si de viteza periferica v.
A B E D C
c
z1
A B E D C
c
z1
c
z2
c
z
A B E D C
c
z n, n-1
c
z n, n+1
c
z n
A B E D C
c
z real
Variatia rigiditatii
unui dinte
unei perechi de dinti
perechilor succesive
de dinti
tinnd cont de
amortizarea uleiului
b)

a)

c)

a) variatia ncarcarii pe dinte
b) variatia sagetii dintelui
c) variatia rigiditatii danturii
dantura neflancata
dantura flancata


56
Spre exemplificare, n figura 1.57.a este reprezentata functia K
V
= f(v), n care v este
viteza periferica a rotii; dependenta de turatie (figura 1.57.b) scoate n evidenta importanta
flancarii danturii.

Figura 1.57 a Figura 1.57 b

1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui

Calculul se efectueaza pentru dintele rotii conducatoare (pinion) la care frecventa
solicitarii este mai mare. Dintele este considerat ca o grinda ncastrata n discul rotii. Se
considera ca forta normala care actioneaza asupra dintelui este aceea de la iesirea din
angrenare, corespunzatoare punctului E (figura1.58):

F V a A n C n
E
C n
E
Calcul n
K K K K F F F F (1.144)

Sectiunea periculoasa se considera la baza dintelui (a carui lungime este B) care se
defineste geometric prin trasarea a doua tangente la razele de racordare nclinate cu 30 fata
de verticala. n punctul E actioneaza forte care conduc la solicitarea principala de ncovoiere
si la solicitarile de compresiune si de forfecare. Se demonstreaza ca efectul forfecarii este
compensat partial prin solicitarea de forfecare, astfel nct se va lua n considerare doar
solicitarea de ncovoiere. Tensiunea de ncovoiere poate fi exprimata prin:

( )
,
_
6
S
B
h F
s
2
F
F
E
C t
F

(1.145)
6
S B
h
a cos
a cos
F s
2
F
F
0
E C
C t F
,
_

(1.146)

Exponentul C se refera la faptul ca forta actioneaza n punctul C. Notnd cu Y
F

factorul de forma dat de expresia:

0
2
F
E F
F
a cos
m
S
a cos
m
h
6 Y

,
_

,
_

(1.147)
dinti neflancati,
cu erori de executie
0,85n
cr
n
cr
1n
cr
K
V
n

dinti neflancati,
fara erori de executie
dinti flancati,
fara erori
dinti drepti,
treapta 11-12
9-10, drepti
11-12, nclinati
7-8, drepti
9-10, nclinati
5-6, drepti
7-8, nclinati
dantura nclinata,
treapta 5-6
K
V
2

1

v


57
si avnd F
t C
= F
t 1,2
se obtine relatia de verificare la solicitarea de ncovoiere de la piciorul
dintelui unei roti dintate cu dinti drepti, astfel:

2 , 1 p F
F F V a A 2 , 1 t
F
s
m B
Y K K K K F
s

(1.148)

n care
F p
este rezistenta admisibila pentru solicitarea de ncovoiere la oboseala la piciorul
dintelui:

F
S x F N F lim F
p F
s
Y Y K s
s

(1.149)

F lim
este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin ncovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de ncovoiere pentru un ciclu pulsator
pe care dintele o poate suporta 10
7
cicluri de functionare fara a se produce ruperea; Y
S
este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de
racordare si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).

Figura 1.58

Pentru /m
n
= 0,25 coeficientul Y
S
este egal cu 1. S-a notat cu K
F N
factorul numarului
de cicluri. Pentru un numar de cicluri de ncarcare N 10
7
, K
F n
= 1. Pentru N (10
3
10
7
)
cicluri de ncarcare, factorul numarului de cicluri devine K
F n
= (10
7
/ N
red
)
1/ 9
(figura 1.60).

+

C
t
F
E
C
r
F
E
C
n
F
E
C
t
F
C
C
r
F
C
C
n
F
0
h
F 30

30

S
F
F
indicelec=calcul
N

K
FN
F lim
F lim
N
red
10
7
0 0,1 0,2 0,3
Y
S
/m
n
1,1
1
0,9


58
Factorul dimensional Y
F x
tine seama de reducerea rezistentei dintelui, n conditii de
solicitare variabila, pe masura cresterii modulului. Y
F x
= 1, pentru m 5 mm; Y
F x
< 1, pentru
m > 5 mm. Cu s
F
a fost notat factorul de siguranta a carui valoare minima este 1,5.
Pentru dimensionare se pleaca de la relatia (1.148), obtinndu-se valoarea preliminara
a modului pentru dantura dreapta:

( )
x F N F S
F
lim F
2
a
F F V a A
2 , 1 1 t
Y K Y
s
s
a ?
Y K K K K
1 i M m

,
_

+
(1.150)

n care
a
este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate.
Pentru dantura nclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:

2 , 1 p F
n
F F V a A 2 , 1 t
F
s
m B
Y K K K K F
s

(1.151)
( )
x F N F S
F
lim F
2
a
F F V a A
2 , 1 1 t n
Y K Y
s
s
a ?
Y Y K K K K
1 i M m

,
_

+
(1.152)

Fata de dantura dreapta apare factorul unghiului de nclinare Y
= 1 -
0
/ 120,
pentru 0 <
0
24 si Y
= 0,8, pentru
0
> 24. n relatiile (1.151) si (1.152), factorii K
V
si
Y
F
se determina pentru dantura echivalenta.
Pentru dantura dreapta a rotilor conice relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt:

2 , 1 p F
m
F F V a A 2 , 1 t
F
s
m B
Y K K K K F
s

(1.153)
x F n F S
F
lim F
2
1 m Rm
1 F F V a A 1 t
m
Y K Y
s
s
d ?
d sin Y K K K K M
4 m

,
_

(1.154)

1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor

Oboseala superficiala de contact a flancurilor poate fi modelata prin determinarea
tensiunii hertziene, utiliznd ipotezele: flancurile dintilor sunt asemenea a doi cilindrii de raze
1
si
2
egale cu razele de curbura ale flancurilor n punctul de contact, cilindrii sunt din
materiale omogene si izotrope, fiind caracterizati prin modulele de elasticitate longitudinala
E
1
si E
2
si prin coeficientii Poisson
1
=
2
= 0,3.
Se considera ca ntre flancuri nu exista lubrifiant.
Schema de ncarcare prezentata n figura 1.61 are drept corespondent modelul din
figura 1.62.
Dintii aflati n angrenare n punctul de rostogolire C sunt asimilati cu doi cilindrii cu
razele de curbura ale evolventelor n contact.
Pornind de la expresia tensiunii hertziene de contact:


59
2
1
C n
H
? B
E F
175 , 0 s
,
_

(1.155)

n care modulul de elasticitate echivalent E este definit prin expresia: 2 / E = 1 / E
1
+ 1 / E
2
,
iar raza de curbura echivalenta este data de formula 1 / = 1 /
1
+ 1 /
2
.


Facnd nlocuirile:

2
a tg
a cos d
a cos
a sin
a cos r a sin r ?
w
0 1
w
w
0 1 w 1 w C 1

(1.156)
2
a tg
a cos d
a cos
a sin
a cos r a sin r ?
w
0 2
w
w
0 2 w 2 w C 2
(1.157)

rezulta raza de curbura echivalenta:

( )
w 0 2 , 1 1
2 , 1
a tg a cos i d
1 i
2
?
1

+
(1.158)

nlocuind n (1.155) rezulta tensiunea hertziana de contact n punctul C:

( )
2 , 1 p H
2
1
2 , 1 2 , 1
2 , 1 H V a A 2 , 1 t
H 2 , 1 M 2 , 1 H
s
i d B
1 i K K K K F
Z Z s
1
1
]
1

+

(1.159)

H
E
2

1
2
E
1
B

B
F
nC

w
r
w2

r
w1

O
2

K
2
2 C
O
1
K
1

1C
F
nC
K
1

H
K
2

C

F
n C

60
S-au facut notatiile:
- factorul de material Z
M 1,2
= (0,35 E)
1/2
;
- factorul punctului de rostogolire; pentru polul angrenarii Z
H C
= 1 / (cos
2
0
tg
w
)
1/2
;
- factorul repartitiei longitudinale a sarcinii nominale pentru oboseala de contact K
H
;
- rezistenta admisibila de contact la oboseala:
H
W R n H 2 , 1 lim H
2 , 1 p H
s
Z Z K s
s

.
Rezistenta limita de contact la oboseala
H lim 1,2
reprezinta tensiunea de contact pe
care o pot suporta flancurile dintilor pinionului un numar de cicluri de functionare egal cu
510
7
, astfel nct sa nu se produca prin pitting ciupituri pe mai mult de 2% din suprafata
totala activa a flancurilor dintilor - pentru materiale cu duritatea HB 3500 MPa, respectiv de
maximum 1,5% - pentru materiale cu duritatea HB > 3500 MPa.
Factorul numarului de cicluri K
HN
este 1, daca N 510
7
cicluri de ncarcare, respectiv
K
HN
>1, daca N<510
7
cicluri de ncarcare. Z
R
este factorul de rugozitate a flancurilor.
Factorul duritatii flancurilor este Z
W
; este avantajoasa angrenarea unui dinte durificat
cu un dinte din otel de mbunatatire. Factorul de siguranta s
H
are valori cuprinse n intervalul
1,15 1,75.
Pornind de la relatia de verificare (1.159) si utiliznd relatiile deja cunoscute:

( )
a ? B ;
2
1 i
d a ;
d
M
2 F
a
2 , 1
1
1
1 t
2 , 1 t

+

se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor
cilindrice cu dantura dreapta:

( ) 3
2
W
2
R
2
HN
2
lim H 2 , 1 a
2
H
2
H
2
M H V a A 1 t
2 , 1 min
Z Z K s i ? 2
s Z Z K K K K M
1 i a

+ (1.160)
Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura nclinata, relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt asemanatoare:

( )
2 , 1 p H
2
1
2 , 1 2 , 1
2 , 1 H V a A 2 , 1 t
e HC M 2 , 1 H
s
i d B
1 i K K K K F
Z Z Z s
1
1
]
1

+

(1.161)
( ) 3
2
W
2
R
2
HN
2
lim H 2 , 1 a
2
H
2
e
2
M H V a A 1 t
2 , 1 min
Z Z K s i ? 2
s Z Z K K K K M
1 i a

+ (1.162)

Apar, n plus, notatiile: Z
- factorul lungimii de contact, dependent de gradul de acoperire;

Z
H
C
= (cos / cos
2
t
tg
w t
)
1/2
. Factorul K
V
se determina pentru elementele geometrice ale rotii
echivalente.
Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta, relatiile de verificare la ncovoiere si
de dimensionare la tensiune de contact sunt:

( )
2 , 1 p H
2
1
v 1 v m
2
1
v H V A 2 , 1 t
Hv M 2 , 1 H
s
i d B
1 i K K K F
Z Z s
1
1
1
]
1

+

(1.163)

61
3
1
2
p H Rm 2 , 1
2
Hv
2
M H V A 1 t
1 m
s ? i
Z Z K K K M
4 d
1
1
]
1

(1.164)

n care: i
v
= z
v 2
/ z
v 1
= i
1,2
2
; d
m v 1
= d
m 1
/ cos
1
. Factorii Z
H v
si K
V
se determina pentru
angrenajul de nlocuire.
Se poate concluziona ca din solicitarea de contact a flancurilor se dimensioneaza
distanta dintre axe la angrenajele cilindrice, respectiv diametrul mediu de divizare la
angrenajele conice cu dinti drepti, iar din solicitarea de ncovoiere se determina modulul
rotilor.
Dupa predimensionare se standardizeaza distanta dintre axe si modulul, urmnd apoi
verificarile pentru tensiunea reala de contact, respectiv pentru tensiunea reala de ncovoiere.

1.26 Angrenaje melcate

1.26.1 Caracteristici generale

Angrenajul melcat este un angrenaj cu axe ncrucisate, necoplanare. De obicei,
proiectia unei axe pe planul care contine cealalta axa este de 90. Angrenajul melcat este
alcatuit dintr-o roata cilindrica conducatoare cu numar mic de dinti (z
1
= 14) numita melc.
Roata condusa poarta numele de roata melcata.
Angrenajul melcat are la origine angrenajul cilindric ncrucisat la care ambele roti sunt
cilindrice. Contactul dintre flancuri se realizeaza doar ntr- un singur punct, ceea ce face ca
momentul capabil sa fie minor (figura1.63). Provenind dintr-o roata dintata cu dantura
nclinata, prin cresterea unghiului de nclinare
0
, s-a putut ajunge la z
1
= 1, ceea ce condus la
cresterea considerabila a raportului de transmitere i
1,2.
Din relatia cunoscuta din paragraful
privind dantura nclinata z
1
= 17 cos
3
0
rezulta datele din Tabelul 1.5.

Tabelul 1.5
0
45 50 75 86
z
1
7 6 4 1

Marirea portantei se poate realiza nlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru
aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64).


roata
globoidala
melcata
melc
cilindric
roata
condusa
cilindrica
melc
cilindric

62
Cresterea mai pronuntata a portantei se obtine prin marirea gradului de acoperire al
angrenajului; acest fapt se obtine utiliznd un melc globoidal, conjugat cu o roata melcata
globoidala (figura 1.65).
Melcul este deci o roata cilindrica cu unghiul de nclinare al danturii apropiat de 90;
se obtine astfel z
1
= 14. De altfel, n acest caz, nu se mai poate vorbi de numar de dinti ci de
numar de nceputuri.
Diametrul melcului fiind mic, nceputurile (asemanatoare spirelor unui surub) se
nfasoara de mai multe ori pe suprafata cilindrica a melcului (figura 1.66). n figura s-a notat
cu
1
unghiul de nclinare a dintelui si cu
1
unghiul de nfasurare a elicei. Evident ca exista
relatia
1
= 90 -
1
.


Avantajele angrenajelor melcate, comparativ cu angrenajele cilindrice si cu
angrenajele conice sunt:
- realizarea rapoartelor mari de transmitere cu o singura pereche de roti (de
exemplu: i
1,2
= 6100 la reductoare de turatie, i
1,2
= 615 la multiplicatoare de
turatie si i
1,2
1000 la transmisii cinematice);
- portanta ridicata (la angrenajul melcat globoidal);
- functionare silentioasa;
- posibilitatea realizarii autofrnarii.
Dezavantajele angrenajelor melcate:
- cu cresterea raportului de transmitere i
1,2
scade randamentul transmisiei;
- de-a lungul dintelui vitezele de alunecare sunt ridicate, ceea ce conduce la aparitia
pericolului de gripare;
- tehnologia de executie si montajul sunt pretentioase.

1.26.2 Elemente geometrice principale

Melcul de referinta, schematizat n figura 1.67, defineste elementele geometrice
esentiale (STAS 6845-75).
Melcul generator, ident ic cu freza cu care se va prelucra roata melcata, are aceeasi
forma si aceleasi dimensiuni cu cele ale melcului de referinta; exceptie o face diametrul
cilindrului de cap care este marit, pentru a se realiza n angrenare jocul la piciorul dintilor.
Melcul real are forma si dimensiunile identice cu ale melcului de referinta, cu exceptia
grosimii dintelui (mai subtiat, n scopul realizarii n angrenare a jocului dintre flancuri).
roata
melcata
globoidala
melc
globoidal
1

63
Pentru angrenare corecta, melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta
dintre axe ca si cea realizata n timpul danturarii rotii melcate. Ca urmare, diametrul de
divizare al melcului d
1
coincide cu diametrul de rostogolire d
w 1
al acestuia.
Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat
(STAS 822-82) m
x
, prin modulul normal m
n
si prin modulul frontal m
t
. ntre acestea exista
relatiile: m
x 1
= m
t 2
= m si m
n 1
= m
n 2
.

Figura 1.67

Figura 1.68

h
0f
h
0a
h
0
d
f
d
0
d
a
p
x
01
0
Cilindru de referinta
01
d
0
1

z
1
p
x
d
0

01
z
1
p
n

64
Cu notatiile din figura1.68 se pot scrie succesiv relatiile:

01 x n
? cos p p
(1.165)
01 x n
? cos m m (1.166)
1 1 x
01
0 01
z p
d
p tg ? ctg
(1.167)
1 1 x
01
01
z m p
d
p ? ctg

(1.168)
01 1 1 x 01
? ctg z m d (1.169)
q m d
01
(1.170)

n care prin q s-a notat coeficientul diametral (STAS 6845-75):

0 1 01 1
tg z ? ctg z q
(1.171)

Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului
frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare
sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista
pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d
0
scade de
asemenea; totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce nseamna o economisire a
materialului din care se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a ncarcarii care revine
danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului . n
consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care
depinde de scopul utilizarii angrenajului.

Tabelul 1.6
Q
0 1
d
0

B

Q
0 1
d
0

B

Elementele geometrice care caracterizeaza geometria dintelui sunt:

h
0a
= h
0ax
*
m = m (1.172)
h
0f
= h
0fx
*
m = 1,25 m sau h
0f
= h
0fx
*
m = 1,20 m (1.173)
h
0
= (h
0ax
*
+ h
0fx
*
) m = 2,25 m sau h
0
= (h
0ax
*
+ h
0fx
*
) m = 2,20 m (1.174)


65
Pe baza notatiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale
unui angrenaj globoidal:

Diametrul de referinta al melcului: d
01
= m q (1.175)
Diametrul de cap al melcului: d
a1
= d
01
+ 2 h
0a
= m (q + 2) (1.176)
Diametrul de picior al melcului: d
f1
= d
01
- 2 h
0f
= m (q 2,5) (1.177)
Diametrul de divizare rostogolire al melcului:d
w1
= d
1
= d
01
= m q (1.178)

Figura 1.69

Lungimea melcului:

L = (11 + 0,06 z
2
) m , pentru z
1

= 1 sau z
1

= 2 (1.179)
L = (12,5 + 0,09 z
2
) m , pentru z
1

= 3 sau z
1

= 4 (1.180)
Diametrul de rostogolire si de divizare a rotii melcate:d
w2
= d
2
= d
02
= m z
2
(1.181)

Diametrele de cap si de picior ale rotii melcate:

d
a2
= d
02
+ 2 h
0a
= m (z
2
+ 2) (1.182)
( )
( )

4 , 2 z m h 2 d d
sau
5 , 2 z m h 2 d d
2 f 0 02 2 f
2 f 0 02 2 f
(1.183)
d
a2 max
d
a2
+ 2 m, pentru z
1

= 1 (1.184)
d
f
1

d
0
1

d
a
1

d
f
2

d
a

2

m
a
x

a
d

d
2

d
a
2

L
B

66
d
a2 max
d
a2
+ 1,5 m, pentru z
1

= 2 sau z
1

= 3 (1.185)
d
a2 max
d
a2
+ m, pentru z
1

= 4 (1.186)
Raza de curbura a suprafetei de vrf este: m
2
d
r
01
2 E
(1.187)

Latimea rotii melcate:

B 0,75 d
a1
, pentru z
1
3 (1.188)
B 0,67 d
a1
, pentru z
1
= 4 (1.189)
Semiunghiul coroanei melcate:
m 5 , 0 d
B
? sin
1 a
+

(1.190)
Unghiul de nclinare al danturii rotii melcate
02
=
01
(1.191)
Distanta dintre axe a
d
= (d
1
+ d
2
) / 2 = 0,5 (q + z
2
) m (1.192)

Elementele de referinta ale melcului sunt aceleasi, indiferent de procedeul de executie
al melcului real; difera nsa forma flancurilor melcului. n STAS 6845-75 sunt indicate
tipurile principale de melci utilizati (Tabelul 1.7).
Se mai utilizeaza melcul cu profil axial concav, profilul dintelui rotii melcate fiind
convex (angrenajul CAVEX).
Deplasarea danturii se poate realiza numai la roata melcata, daca este imperios
necesar, melcul ramnnd fara deplasare de profil.

Tabelul 1.7
Clasa Simbolul melcului Caracterizare
ZE Melc n evolventa
Melci riglati
ZA Melc arhimedic
ZN
1
Melc cu profil rectiliniu n plan normal pe dinte
ZN
2
Melc cu prifil rectiliniu n plan normal pe gol
ZK
1
Melc generat cu freza disc dublu conica
Melci neriglati
ZK
2
Melc generat cu freza deget conica

1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul

Randamentul unui reductor melcat poate fi exprimat prin componentele sale:

=
a

u

l

v
(1.193)


67
n care:
a
reprezinta randamentul angrenajului,
u
este randamentul corespunzator barbotarii
uleiului,
l
este randamentul lagarelor iar
v
este randamentul ventilatorului necesar racirii
reductorului.
Valorile uzuale pentru randamentul angrenajelor melcate sunt:

a
= 0,700,75, pentru z
1
= 1;

a
= 0,750,82, pentru z
1
= 2;

a
= 0,820,92, pentru z
1
= 3 sau z
1
= 4.

Pierderile maxime de putere sunt datorate alunecarii flancurilor. Randamentul global
al angrenajului poate fi calculat, cu aproximatie, ca la sistemul surub-piulita:

( ) f ? tg
? tg
?
01
01
a
+
(1.194)

n care
= arctg
a
,
a
fiind coeficientul de frecare.

1.26.4 Fortele n angrenajul melcat cilindric

Cu notatiile din figura 1.70 se demonstreaza relatiile de calcul pentru componentele
tangentiala, radiala si axiala ale fortei normale F
n 1,2
, incluznd si fortele de frecare pentru
melc si pentru roata melcata:

1 0
1 t
2 a 1 t
d
M 2
F F

(1.195)
( ) f ? tg
F
F F
01
1 t
1 a 2 t
+
(1.196)
( ) f ? tg
? tg f cos F
F F
1 0
1 0 1 t
2 r 1 r
+

(1.197)
n 0 1 0
1 t
2 n 1 n
a cos ? sin
F
F F

(1.198)

Figura 1.70

F
a 1
F
r 2
F
t 2
F
r 1
F
a 2
F
r 2
F
t 1
F
r 1

68
1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate

Datorita alunecarii flancurilor, la angrenajul melcat apare pronuntat pericolul uzarii si
griparii flancurilor. Ca urmare, materialele din care sunt confectionate melcul si roata melcata
trebuie sa formeze un culpu antifrictiune. Deteriorarea danturii se poate produce si prin:
rupere prin oboseala la ncovoiere, rupere statica, oboseala superficiala a flancurilor, uzare
adeziva si uzare abraziva.
Melcul se poate confectiona din:
- oteluri aliate de cementare cu duritatea superficiala HRC = 5662, rectificate si
lustruite dupa danturare;
- oteluri aliate de mbunatatire cu duritatea superficiala HRC = 4555, flancurile
fiind calite.
Roata melcata se poate confectiona din:
- bronz de staniu (scump), pentru angrenaje foarte intens solicitate;
- bronz de aluminiu (mijloc de economisire a staniului);
- aliaje de aluminiu zinc;
- fonte antifrictiune;
- fonte cenusii;
- materiale plastice.
De regula, numai coroana se executa din bronz, butucul si discul fiind confectionate
din fonta; asamblarea coroanei cu discul se face prin fretare.
Precizia de executie pentru angrenajele melcate este reglementata prin STAS 6461-81.

1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor

Relatia generala pentru calculul tensiunii herziene maxime este:

2
1
2 n min
C n
H
? l
E F
175 , 0 s
,
_

(1.199)

si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent dect materialul
melcului.
Sectiunea n care se determina razele de curbura ale dintilor n contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte ( ).
Astfel:

w 2 w
2
n 2
a sin d
cos
2
?
1
?
1

(1.200)
01 n o
H V A
2 t H V A 2 n 2 c n
? cos a cos
K K K
F K K K F F

(1.201)
2 n o
H V A
2 t 2 c n
cos a cos
K K K
F F

(1.202)

Lungimea de lucru desfasurata a dintelui este:

l = d
w 1
(1.203)

69
iar lungimea minima, obtinuta prin nsumarea tuturor liniilor de contact este:

2
min
cos
e l 75 , 0
l

(1.204)

Pentru gradul de acoperire =2, lungimea minima poate fi aproximata prin relatia:

2
1 w
min
cos
d 3 , 1
l

(1.205)

Cu notatiile de mai sus, relatia de verificare pentru tensiunea hertziana devine:

2 p H
2
1
2 w 1 w
H V A 2 t
v H M H
s
d d 3 , 1
K K K F
Z Z s
1
]
1

(1.206)

Pentru predimensionare se utilizeaza relatia:

( )
( )
3
1
2
2
2
2 p H
2
H M H V A 2 t
2 min
q z s 2 , 5
Z Z K K K M
q z a
1
1
]
1

+
(1.207)

1.26.7 Calculul la ncovoiere prin oboseala la piciorul dintelui

Asemanator cu relatiile stabilite pentru rotile dintate cilindrice cu dantura nclinata,
lund n considerare elementele rotii melcate, rezulta formula de verificare:

Fp n 2 F a H V A 2 t 2 F
s Y K K K K F s

(1.208)

respectiv de dimensionare:

( )
2
2
2 p F
2
2 n 2 F a H V A 2 t
2 n
z q a s
q z Y K K K K M
86 , 0 m

+

(1.209)

1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat

Ecuatia generala de bilant termic are forma:

10
3
P
1
(1 - ) = K S (t
u
t
0
) (1.210)

n care:
- P
1
este puterea transmisa (kW);
- K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m
2
grad] (pentru circulatie
slaba a aerului K = 810, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 1416);
- t
u
este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.
Din (1.210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare:

70
( )
ua
1 3
0 u
t
S K
? 1 P
10 t t

+ (1.211)

Temperatura admisibila a uleiului (t
u a
) se recomanda a fi luata ntre limitele 8590.
Daca se adopta t
ua
, se poate obtine puterea limita admisibila pentru reductorul racit cu
aer:

( )
( )
1
3
0 a u
T 1
P
? 1 10
t t S K
P

(1.212)

Daca P
1T
< P
1
, este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este nsa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a
uleiului.
Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele
rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula:

( )
( )
7 , 1
1
0 ua
1
min
t t K
? 1 P
076 , 12 a
1
]
1

(1.213)

Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra
rotii, se va lua n calcul (0,8 K), n loc de K. n cazul solutiei cu racire fortata, modelul de
calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat, lund n considerare ntreg sistemul de
racire-recirculare.

1.27 Ungerea angrenajelor

Angrenajul, cupla cinematica superioara de clasa a IV-a, prezinta o miscare de
translatie dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire
relativa. Datorita puternicei ncarcari date de forta K
F
n
, cupla este expusa fenomenului de
frecare- uzare, ceea ce impune o ungere adecvata.
Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati n angrenare se pot prezenta
cazurile reprezentative (figura 1.71).

a) b) c) d)

Figura 1.71

F
n
ulei
v
a
v
a
F
n
v
a
v
a
v
a
Dantura dreapta
(roti cilindrice)
Dantura dreapta
(roti conice)

Dantura nclinata
Angrenajul melcat
v
a
v
a
v
a
v
a

71
n figura 1.71.a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta; ntre flancuri se
formeaza o pana de ulei adica un interstitiu convergent care, alimentat cu lubrifiant si
beneficiind de o viteza de translatie relativ ridicata - n special la nceputul si la sfrsitul
angrenarii perechii de dinti, conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere
hidrodinamica.
De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii, n care viteza de alunecare este nula.
La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1.71.b), viteza tangentiala de alunecare
v
a
este, ca si n primul caz, perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati;
exista deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice.
La rotile dintate cu dantura nclinata (figura 1.71.c) nu exista dect partial conditiile
ungerii hidrodinamice, datorita faptului ca viteza de alunecare v
a
nu este perpendiculara pe
linia de contact dintre flancuri.
Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, n
perioada de nceput a angrenarii, viteza de alunecare v
a
este orientata n lungul liniei de
contact dintre flancuri, nefiind astfel ndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice. Spre
sfrsitul angrenarii, viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre
flancuri, fiind ntrunite conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. Chiar n primul
moment al nceperii angrenarii, contactul dintre flancuri se realizeaza ntr-un punct, conditiile
ungerii fiind cele mai dezavantajoase; n acest caz, se stabileste ntre flancuri regimul de
ungere mixt sau regimul limita.
Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat
permanent, la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acceptarea regimului
hidrodinamic n cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul
zecimilor de microni; aceste grosimi sunt nsa mai mici dect naltimea asperitatilor
flancurilor dintilor. Acest rezultat teoretic, n dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea
luarii n evidenta a ncarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de nguste. Se
ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD).
Sub ncarcarea F
n
, flancurile se deformeaza elastic, iar uleiului i creste vscozitatea.
Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de
ordinul unui micron, de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima
empiric, n microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula:

? v ? 035 , 0 h
0 min
(1.214)

n care:
-
0
este vscozitatea dinamica a uleiului la intrarea n angrenare exprimata n Poise;
- v = v
t 1
+ v
t 2
cu v
t 1
= r
1
sin
0

1
si v
t 2
= r
1
sin
0

2
si
- este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / =
1

2
/
1
+
2
.
Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj
2
2 a
2
1 a a
R R R + n care R
a1,2
sunt rugozitatile flancurilor conjugate.
Se noteaza cu = h
min
/ R
a
parametrul grosimii filmului de lubrifiant.
Pe baza celor prezentate mai sus, n figura 1.72 sunt prezentate domeniile care
delimiteaza regimurile de ungere ntlnite la angrenaje; diagrama respectiva este de tip SKF.
Pentru 1, regimul de ungere este de tip la limita; acesta poate fi asigurat doar cu
uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate.
Pentru = 1,01,5, regimul de ungere este la limita, mixt sau EHD partial. Uzura
puternica poate provoca lustruiri si exfolieri. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate
cu plumb si fosfor.

72
Pentru = 1,53,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone
cu ungere la limita. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vscozitate cu aditivi pentru
onctuozitate.

Figura 1.72

Daca > 3, ungerea fluida n regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din
ntreaga suprafata activa a flancurilor. n acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vscoase este ca, la rece, pornirea masinii se
face cu dificultate.
Cerintele pe care trebuie sa le ndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza ncarcarii specifice (F
t
/ B m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita
maxima de temperatura n functionarea angrenajului este 90 C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate
si, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice
(stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vscozitatii cu temperatura) al caror cost este
nsa ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate n gama de temperatura cuprinsa ntre minus 80 C si
plus 300 C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pna la 500 C.
Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu
grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau
puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si
angrenajelor conice, pentru conditii normale de functionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la
angrenaje conice puternic ncarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula,
sunt de preferat uleiurile mai vscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti
si antispumanti, utilizabil pna la 80 C; T 80 EP 2 ulei mineral cu 7% aditivi
multifunctionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de
iarna; T 90 EP 2 ulei mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vscos,
utilizabil la motoarele auto pe timp de vara.

%
100
80
P
r
o
c
e
n
t
u
l

f
i
l
m
u
l
u
i
,

h

[
%
]

Parametrul filmului,
0,8 1 1,5 2 3


73
1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti

Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea
unui angrenaj.
Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele:
a) puterea limita transmisibila fara gripare;
b) b) temperatura instantanee limita t
F
;
c) c) temperatura medie limita t
med
;
d) d) tensiunea limita de contact
H
.
Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limita, gripajul apare n punctele
A si E n care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, desi tensiunea maxima este atinsa n
punctele B si D.
Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste
o valoare admisibila. Datorita ncarcarii puternice a flancurilor, pe acestea se produce o
temperatura totala, maxima t
M
= t
med
+ t
F
n care t
F
este o temperatura instantanee, de vrf,
fulger. Se apreciaza ca t
F
= 200 C1000 C pe suprafete de ordinul a 10
3
mm
2
, n timpi de
ordinul a 10
3
secunde.
Conform teoriei lui Block Kelley:

( )
( )
a M
t
2 t 1 t
H
t 0
2 t 1 t H v A n f
med M
t
R 5 , 5
5 , 5
v v
2
b
a cos B
v v K K K F C 265
t t
+

+
(1.215)

n care:
- t
med
este temperatura medie a corpului rotii;
- C
f
este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica
si de caldura specifica a uleiului;
- este coeficientul conventional de frecare ntre flancuri (pentru flancuri durificate si
rectificate valoarea medie a lui este 0,06);
- v
t1,2
= n
1,2

1,2
/ 30, n
1,2
fiind turatiile rotilor iar
1,2
fiind razele de curbura ale
flancurilor conjugate;
- b
H
este semilatimea benzii de contact data de relatia:

( )
t 2 1
2 1 H v A t
H
a cos B ? ?
? ? K K K F
021 , 0 b
+

(1.215)

- R
t
este rugozitatea flancurilor dupa rodaj (1m2m - la flancuri foarte bine
rectificate, respectiv 2m3,5m la flancuri normal rectificate).
- Temperatura maxima admisibila poate fi calculata cu relatia:

( ) 3 2 2 , 1
t
t
lim M
a M
K
(1.216)

unde coeficientul de siguranta depinde de importanta transmisiei.
Valorile orientative pentru t
Ma
sunt date n Tabelul 1.8.
Nu ntotdeauna rezultatele calculate se verifica experimental; din aceasta cauza,
conditiile de exploatare se determina doar n urma rodajului si a ncercarilor de regim.


74
Tabelul 1.8
Tipul uleiului t
Ma
[C]
TIN 42 EP 150160
TIN 125 EP 250280
TIN 300 EP 330360
T 80 EP 2 330369
T 90 EP 2 360400
T 140 EP 2 > 400

1.29 Bibliografie

1. Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993.
2. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.
3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag,
Berlin/Heidelberg/New York, 1972.
4. Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1976.
5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New
York/Toronto/London/Sydney, 1962.
6. Henriot, G., Trait theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris,
1961.
7. Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.
8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul
Politehnic Bucureti, 1980.
10. Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
11. Musat, M. si Stoica, G., ndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice,
Printech, Bucuresti, 1998.

1 Angrenaje

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Angrenaje

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE

care caracterizeaza angrenajul cilindric cu

1,1 pentru angrenajele

se poate obtine prin deplasari negative de profil.

n punctul de intrare A si n punctul de iesire din angrenare E, astfel:

depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de

= 0,5; la angrenaje imprecise se

- factorul lungimii de contact, dependent de gradul de acoperire;

fiind coeficientul de frecare.

S-ar putea să vă placă și