Sunteți pe pagina 1din 11

Metode şi procedee de lucru în

consiliere şi orientare
Cum voi face….
Ph ill ips 6 .6

Phillips este o modalitate de lucru care permite abordarea mai


multor teme în acelaşi timp sau a mai multor aspecte ale aceleiaşi
probleme, faţă de care îşi pot exprima şi confrunta opiniile aproape
toţi elevii. Profesorul explică modul de constituire a grupurilor şi modul de
lucru : se vor grupa în câte 6 şi vor lucra 6 minute.

Etape ale activitatii :

 După constituirea grupurilor, fiecare subgrup îşi numeşte un coordonator


şi eventual un raportor; coordonatorul veghează ca fiecare membru al
grupului să-şi exprime punctul de vedere, sentimentele faţă de tema
discutată ;

 După expirarea celor 6 minute, grupurile se reunesc şi purtătorii de cuvânt


prezintă produsul propriului grup, cât mai fidel ; ei pot rămâne în grupul
căruia îi aparţin sau pot forma un panel care discută tema ;

 După prezentarea purtătorilor de cuvânt, profesorul solicită celorlalţi elevi


din grupuri să completeze prezentarea dacă este cazul ;

 Sinteza dărilor de seamă ale reprezentanţilor grupurilor se poate realiza de


către profesor sau de către raportori prin discuţia în panel.
Pa nel ul

Panelul este o metodă care combină activitatea grupului cu activitatea


întregii clase.

Etape ale activitatii :

 Anterior desfăşurării propriu-zise a activităţii ( de preferinţă cu o


săptămână chiar două înainte), elevii se divid în : grupul panel,
reprezentând un sfert din elevii clasei, desemnaţi de clasă, de profesor sau
prin voluntariat şi grupul de ascultători - restul de elevi ; grupul panel se
pregăteşte pentru a dezbate, a analiza tema fixată ;

 In ziua stabilită pentru activitate, grupul panel se aşează în semicerc în


faţa clasei şi dezbate subiectul anterior stabilit ;

 Dacă este cazul, profesorul intervine pentru a anima discuţia, a tempera


participarea ;

 Grupul de ascultători, audiează ceea ce discută panelul şi notează, pe foi


mici de hârtie, întrebări sugerate de dezbatere ; după 10 minute, grupul
panel sistează discuţia, colectează întrebările ( cu ajutorul unui elev,
special desemnat) şi răspunde la ele ; dacă nu reuşeşte, intervine
profesorul ;
 În final, profesorul va realiza o sinteză a problemelor dezbătute.
Fabula şi po ves tirea

 Fabula şi povestirea se folosesc pentru impactul exemplului sau


conraexemplului conţinut. Ele sunt accesibile şcolarilor mici, dar
utile şi celor mari, adecvându-se subiectele la problemele specifice
vârstei pentru a favoriza identificarea elevilor cu eroii povestirii.

Etape ale activitatii :


 Se citeşte fabula/povestirea individual sau în grup ori este relatată
de către profesor ;
 Se solicită elevilor explicarea finalului, a comportamentului
personajelor, a relaţiei dintre acţiuni, a efectelor unei acţiuni ;
 Se găsesc analogii cu viaţa clasei ;
 Se stabilesc asemănări şi deosebiri ;
 Se transpune acţiunea în desen ori se ilustrează anumite părţi.
 Analiza produselor obţinute permite cunoaşterea motivelor, a
intereselor, aspiraţiilor, a conflictelor sau atitudini elevilor faţă de
diverse persoane, situaţii, evenimente. Analizele se pot realiza în
grupuri mici, fiecare grup primind sarcina de a prezenta celorlalţi
desenul, povestirea cea mai reuşită cu explicaţiile, comentariile
comune.
Brain stormin g- ul
Etape :
 Se constituie un grup de 6-12 elevi ;
 Profesorul prezintă problema de rezolvat în termeni accesibili grupului :
 Se precizează regulile care se vor respecta :

 Fiecare elev va emite cât mai multe idei, fără a se preocupa de


aplicabilitatea lor ( Spuneţi tot ce vă trece prin cap !) ;

 Critica propriilor idei cât şi a ideilor altor colegi este interzisă deoarece
blochează producarea soluţiilor ( Nu judecaţi pe alţii, nu alegeţi, nu vă
judecaţi nici pe voi înşivă !) ;

 Participanţii pot dezvolta sau modifica ideile celorlalţi, le pot modifica


fără a le critica ( Utilizaţi şi modificaţi ideile altora !) ;

 Nu se vor căuta idei de calitate ci cât mai multe idei ( Spuneţi tot ce vă
trece prin cap, chiar şi cele mai nebuneşti idei !)
 Profesorul îndeamnă, prin fraze adecvate emiterea cât mai multor idei şi
evită fazele blocante ale creativităţii ;
 Ideile găsite sunt clasificate după criterii diverse şi apoi evaluate : se reţin
ideile viabile, cu posibilităţi de aplicare, prin comparare ; evaluarea se poate
realiza în grupuri mici sau de un grup de elevi consideraţi experţi în
problema analizată.
Meto da m et af orei
 Se poate utiliza la orice vârstă pentru a aprofunda un
concept sau relaţiile dintre evenimente, persoane etc. , cu
condiţia ca elevii să înţeleagă ce esteo metaforă.

Etape ale activităţii :

 Profesorul determină domeniul, tema de aprofundat ;


 Prezintă problema de transpus într-o metaforă ( ca
exemple : de ilustrat generozitatea, de transpus metaforic
conflictul elev-elev, elevi-profesor, copii-părinţi) ;
 Grupează elevii, după un procedeu adecvat ;
 Se găseşte de fiecare grup o metaforă, însoţită de
explicaţia, comentariile necesare ;
 Fiecare grup mic prezintă în grupul reunit metafora
produsă;
 Se analizează metaforele, se extrag elementele commune,
viabile ;
 Cu elevii mai mari se vor evidenţia şi limitele metodei
Meto da f otogr af ii lo r

Metoda fotografiilor se foloseşte pentru aprofundarea


înţelegerii unor
situaţii, atitudini, stări sufleteşti.

Etape ale activităţii:

 Se caută fotografii relevante pentru tema aleasă


 Se stabilesc sarcinile grupurilor şi sarcinile elevilor în grup
 Se aleg şi se ordonează fotografiile în funcţie de temă, dacă
există un singur set, fotografiile se lasă pe suport şi se
ordonează doar numele lor, în funcţie de opţiunile fiecărui
grup.
 Metoda se poate folosi pentru a asocia mimica cu o stare
sufletească, pentru a exprima relaţii între situaţii, indivizi, a
descrie/ierarhiza etapele unei activităţi etc.
Met ode de ar gumen tar e
Metoda se utilizează pentru a produce argumente pro şi
contra, a
enunţa aşteptări optimiste sau pesimiste, etc.

Etape ale activităţii :

 Profesorul prezintă o problemă şi o modalitate de


rezolvare ;

 Individual, elevii se pronunţă pentru sau împotriva soluţiei


propuse ;

 Se grupează, în funcţie de orientare în două «  tabere »care


aprofundează argumentele, caută temeiuri, resping
argumentele contrare ;
Jo cul de rol
Este o metodă antrenantă, care implică afectiv participanţii, reliefează
indirect şi implicit, aspecte multiple ale unei situaţii, subliniază detalii
ajutând înţelegerea ei globală, mai completă şi mai rapidă, chiar dacă nu
sunt conştientizate toate elementele.
Etapele jocului de rol
 Profesorul descrie situaţia în care se află actorii, se prezintă o schiţă de
scenariu, care va fi completată, concretizată prin jocul elevilor, absenţa
precizării unor detalii favorizănd «  personalizarea rolului » ;
 Se distribuie rolurile : de regulă o parte dintre elevi sunt actori, alta
spectatori( cu rol de potenţial observatori), alta observatori declaraţi ; rolul
fiecărui actor se precizează «  în secret » pentru a nu influenţa jocul
celorlalţi actori, direct de către profesor sau prin « înmânarea unei fişe » ;
 Se asigură decorul specific situaţiei alese ;
 Se joacă “piesa” în faţa spectatorilor;
 Se analizează derularea jocului de rol de către : actori ( relativ la dificultăţi,
probleme, percepţia rolului, etc), de către observatori ( eventual pe baza
unei fişe de observaţie sau a unei liste de inventar), eentual, de către
spectatori ;
 Se realizează o dezbatere finală cu întreaga clasă, condusă de professor pe
baza unui plan, propus de acesta sau construit cu elevii, privind problema
vizată de jocul de rol ; dezbaterea finală poate fi înlocuită de o masă
rotundă sau de analiza pe grupuri mici ale căror rapoarte se prezintă în
grupul reunit ;
 Se extrag concluzii de către profesor.
Studiul de caz
 Această metodă îşi propune exersarea capacităţii de
analiză în situaţii complexe, a capacităţii de decizie a
elevilor sau de aplicare a unor cunoştinţe la o situaţie
particulară. Cazul antrenează informaţii din mai multe
domenii, favorizează o abordare globaă a situaţiei sau
problemei, mult mai apropiată de realitate.

Tipuri de cazuri

 Cazul descriptiv prezintă o situaţie prin povestire şi


descriere ;
 Cazul evolutiv este un caz descriptiv care se completează
prin documente sau informaţii deţinute de profesor şi puse
la dispoziţia grupului când acesta are nevoie de ele ;
 Cazul interactiv este un caz care se dezvoltă ca urmare a
poziţiilor elevilor, a deciziilor luate de aceştia sau prin
introducerea de către profesor a unor elemente
neprevăzute.
An al iza c auz ă-ef ec t

Este o metodă care presupune activitatea în grup, format


prin oricare din tehnicile descrise în primul paragraf.

Etape:

 Elevilor li se prezintă o acţiune, un eveniment relevant pentru


situaţia, activitatea lor ;

 Se solicită grupurilor să gândească cât mai multe efecte,


consecinţe ale evenimentului prin deducţie logică, prin analiza
experienţei lor de viaţă, a unor exemple ;

 Se listează efectele, se grupează în categorii ori se ierarhizează


după diverse criterii : momentul apariţiei, importanţă,
determinarea altor consecinţe ;

 Rezultatele se pot prezenta sub formă de liste, de ierarhii, de


arbori ( unde ramificaţiile reprezintă categorii de efecte ori efecte
imediate respectiv îndepărtate).