Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie
• Anginele sunt procese inflamatorii ale
faringelui
– care pot cuprinde
• pilierii
• amigdalele palatine, amigdala linguala
• întreg ţesutul limfatic regional
– de etiologie variată
– cu manifestări clinice
• locale
• regionale
• generale.
Definiţie
• Angina trebuie diferenţiată de amigdalită
sau tonsilită, unde procesul inflamator este
localizat numai la nivelul amigdalelor
palatine.
• Această localizare strictă este destul de
rară, în majoritatea cazurilor procesul
inflamator interesează şi ţesuturile de
vecinătate.
Importanţa anginelor
• Importanţa epidemiologică - foarte mare
– datorită frecvenţei crescute, mai ales la vârsta copilăriei
– contagiozităţii mari a acestora, putând duce la apariţia de
epidemii în colectivităţi (copii, şcolari, militari, studenţi)
• Importanţa clinică:anginele pot determina
– infecţii cu caracter invaziv prin extindere
• locoregională (otite, mastoidite, sinuzite)
• sistemică
– efecte toxice la distanţă (miocard, rinichi, ficat, sistem
nervos) prin pătrunderea în sânge a unor exotoxine
(difterie, scarlatină).
– manifestări de infecţie de focar (RAA, GNA)
Etiologie
BACTERII Streptococcus pyogenes beta hemolitic gr. A cel mai frecvent implicat la copii, mare contagiozitate, risc crescut de complicaţii locale şi la distanţă
Leptothrix
Patogenie
• Din punct de vedere al mecanismului patogenic, anginele pot
fi
– primare, atunci când constituie manifestarea esenţială a bolii
– secundare, atunci când apar ca manifestări în cadrul unor boli
infecţioase cunoscute (difterie, scarlatină, mononucleoză infecţioasă).
• În anginele primare, agentul patogen pătrunde pe cale
aeriană, rar digestivă, (angine cu streptococi beta-hemolitici
din grupul C şi G) şi se localizează în ţesutului limfatic şi la
nivelul mucoasei faringelui.
• Aici se multiplică, producând
– fenomene inflamatorii locale (hiperemie, edem, depuneri purulente,
vezicule sau ulceraţii)
– manifestări de vecinătate (adenite satelite, otite medii, afectarea cailor
respiratorii superioare)
– manifestări generale (febră, frisoane, cefalee, astenie, greaţă, vomă
etc.)
Patogenie
• În condiţii de scădere a rezistenţei locale
sau generale a organismului (oboseală,
expunere prelungită la frig, boli
anergizante), bacteriile saprofite ale
cavităţii nazofaringiene şi bucale pot
genera angine.
• De asemenea, infecţiile virale ale căilor
respiratorii superioare pot costitui porţi de
intrare pentru suprainfecţiile bacteriene
(ex. angine cu streptococ beta-hemolitic
ce apar în cursul gripei).
Epidemiologie
• Anginele sunt afecţiuni frecvente, apariţia lor este favorizată
de anotimpul rece şi de supraaglomerări.
• Sursa de infecţie este reprezentată de
– bolnavi, cu diferite forme de boală
– purtători faringieni
• Calea de transmitere este
– aerogenă prin contact
• direct (picături Fluge)
• indirect (aer sau praf contaminat),
– rar digestivă.
• Receptivitatea este foarte mare,
• Imunitatea după boală este de obicei de scurtă durată,
permiţând reinfecţiile.
• Contagiozitatea
– ultimele zile ale incubaţiei
– se suprapune peste durata evoluţiei clinice
– se poate continua în convalescenţă(anginele bacteriene netratate
etiologic)
Tablou clinic
• Simptomatologia clinică a anginelor este în funcţie de
– agentul etiologic implicat
– rezistenţa organismului
– evoluţia este de obicei autolimitanta
• Incubaţia este în general scurtă, 1-3 zile.
• Debutul poate fi
– insidios (angine virale)
– brusc, rapid progresiv (angine bacteriene).
• Tablou clinic
• - semne locale:
– odinofagie progresivă,
– sialoree
– dureri în regiunea submandibulară (anginele bacteriene).
• - semne generale:
– febră, cefalee, mialgii, astenie, inapetenţă, greaţă, vomă (frecvent la copii),
stare de rău. Acestea pot lipsi în anginele virale.
• - semnele de vecinătate sunt reprezentate de:
– adenopatie dureroasă (frecventă în anginele bacteriene)
– otalgii prin catar tubar sau otite secundare.
Angina eritematoasă
• Este cea mai frecventă
• Din punct de vedere etiologic poate fi
– virală
– bacteriană (streptococică).
• Angina virală
– mucoasa este hiperemiată difuz, mai puţin intens în
comparaţie cu o angină bacteriană, de aspect
neregulat (angină granuloasă), cuprinzând faringele,
amigdalele şi palatul moale.
• Angina streptococică
– mucoasa este intens hiperemiată (aspect de" flacără")
– amigdalele sunt hiperemice, hipertrofice.
Angina pultacee
• Se defineşte prin existenţa unor depozite albe pe
suprafaţa amigdaleleor.
• Poate fi
– foliculară (apare prin inflamaţia foliculilor limfatici amigdalieni)
– criptică (depozite de puroi în criptele amigdaliene)
• Amigdalele sunt
– hipertrofice
– mucoasa intens hiperemică
– uneori aceste depozite pot conflua formând o falsă membrană
friabilă, care nu depăşeşte amigdalele şi se desprinde uşor, fără
să sângereze.
• Etiologia acestor angine este bacteriană (streptococ,
pneumococ, stafilococ).
Angina micotică (candidozică)
Laborator