Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
întreprinderilor; dinamismul
întreprinderii
Caracteristici comune ale
întreprinderilor
• Definiția întreprinderii:
– Genul proxim: mod de organizare a producției
– Diferența specifică:
• Patrimoniu distinct
• Procese de transformare a input-urilor în output-uri
• Activează pe piață
• Are o anumită finalitate (obținerea unui surplus bănesc)
Patrimoniu ↔ Personalitate juridică
Remunerare
munca
capital
Procese de baza si procese informațional-decizionale
Piață=nu se cunosc în avans prețurile
• Piața este mecanismul care stabilește prețul
• O piață „eficientă” este aceea unde nici un
jucător individual nu poate cunoaște în avans
prețul
Michael Porter
Grupări funcțional economice
• Clasificarea pe sectoare Karl Marx
– Karl Marx:
• Sectorul I – Producția de mijloace de producție (bunuri destinate
consumului productiv)
• Sectorul II – Producția de bunuri de consum (bunuri destinate
consumului final)
Modelul reproducției lărgite: pentru ca reluarea procesului
productiv să se realizeze pe scară lărgită (producția din perioada a
doua să poată fi mai mare decât producția din perioada de bază)
este obligatoriu ca producția sectorului I să crească mai rapid decât
producția sectorului II
– Colin Clark & Jean Fourastié :
• Sector primar (agricultură și industrii extractive)
• Sector secundar (industrie prelucrătoare)
• Sector terțiar (servicii)
Progresul tehnic induce creșterea productivității muncii în
sectoarele primar și secundar determinând migrarea forței de
muncă către sectorul terțiar (unde efectele progresului tehnic
asupra productivității sunt limitate în timp ce cererea pentru
anumite tipuri de servicii cum sunt educația, sănătatea, cercetarea
este nelimitată)
În prezent se vorbește despre existența unui sector cuaternar bazat
pe cunoaștere avansată și utilizarea intensivă a tehnologiilor
informatice și a unui al cincilea sector al activităților de gândire
strategică și decizie socială.
Colin Clark Jean Fourastié
Gruparea întreprinderilor în funcție de
activitate și produs
• Clasificarea pe filiere (Suply Chain)
– Segment amonte (întreprinderi care se aprovizionează din afara
filierei dar depind de filieră ca debușeu)
– Segment median (întreprinderi care depind de filieră atât pentru
aprovizionare cât și pentru desfacere)
– Segment aval (întreprinderi care depind de filieră pentru
aprovizionare dar ale căror debușee sunt în afara filierei)
• Grupuri de întreprinderi
– Nucleul sau miezul dur
– Conturul lărgit
– Zona mișcătoare
Introducere în antreprenoriat
Cuprins
• Fundamentele preocupărilor privind antreprenoriatul
– Rolul întreprinzătorilor şi al IMM
• Ocupare, inovare, concurenţă, democraţie
– Rolul educaţiei antreprenoriale
• Demografia întreprinderilor şi profilul întreprinzătorilor
– Demografia întreprinderilor în Europa
– Tendinţe privind natalitatea şi mortalitatea întreprinderilor
– Profilul întreprinzătorului
– Mituri privind întreprinzătorul
• Evoluţia concepţiilor privind antreprenoriatul
• Principalele paradigme privind antreprenoriatul
• Distincţia între întreprinzător, capitalist, manager şi
inventator
Rolul întreprinzătorilor şi al IMM (1)
• Citiţi şi “Role of entrepreneurship in economic development”, Hisrich, Cap1, pag: 14-
16
• Ocupare
– Se apreciază că activitatea întreprinzătorilor şi a
întreprinderilor mici contribuie prin crearea de locuri
de muncă la creşterea ocupării. Studiile empirice au
evidenţiat, însă, că legătura dintre crearea de noi
întreprinderi şi rata ocupării nu este atât de evidentă
(pentru o trecere în revistă a diferitelor studii citiţi
capitolul 2 al lucrării cuprinse în fişierul
Entrepreneurship and job creation). Dintr-o altă
perspectivă, locurile de muncă din întreprinderile mai
mici par să fie mai rezistente la situaţii de criză,
datorită flexibilităţii mai mari a acestor întreprinderi.
Rolul întreprinzătorilor şi al IMM (2)
• Inovare
– Se apreciază că manifestarea spiritului întreprinzător
se bazează într-o mare măsură pe inovare, astfel
încât intensificarea creării de noi întreprinderi ca efect
al activităţii întreprinzătorilor conduce la creşterea
inovării şi întărirea competitivităţii. Studiile empirice
nu au putut confirma întotdeauna faptul că
întreprinderile noi şi IMM inovează într-o mai mare
măsură decât întreprinderile mai vechi sau mai mari,
acest lucru datorându-se - potrivit unor autori (printre
care şi Peter Drucker) – faptului că inovarea de către
întreprinzători are un caracter informal şi vag,
neputând fi comensurată potrivit dimensiunii ei reale.
Rolul întreprinzătorilor şi al IMM (3)
• Concurenţă
– Intrarea pe piaţă a unor noi întreprinderi constituie o
ameninţare pentru întreprinderile deja existente şi le
obligă să vegheze asupra tehnologiilor şi modelelor de
afaceri şi să-şi perfecţioneze activitatea.
– Totodată, existenţa unui sector puternic şi dinamic de
întreprinderi tinere (adesea de dimensiune mică) se
opune evoluţiei industriilor către structuri de tip
oligopol, contribuind la menţinerea şi creşterea
rivalităţii între firme
Rolul întreprinzătorilor şi al IMM (4)
• Democraţie
– Democraţia politică depinde de democraţia economică,
respectiv de capacitatea unei mari părţi a populaţiei de a
accede în mod independent la resursele necesare pentru
a-şi asigura un nivel normal de bunăstare (de exemplu, în
unele studii pentru SUA acest nivel se apreciază că este
atins dacă veniturile sunt mai mari cu 30% decât
cheltuielile pentru alimente şi locuinţă). Manifestarea pe
scară largă a spiritului întreprinzător într-un cadru legal
nediscriminatoriu contribuie hotărâtor (alături de
creşterea relativă a numărului specialiştilor cu înaltă
calificare profesională – experţi şi manageri - la creşterea
clasei de mijloc, categorie socială care garantează
prezervarea diversităţii de opţiuni.
Rolul educaţiei antreprenoriale
• Având în vedere că numărul întreprinzătorilor este mai mare în comunităţile care
au deja o anumită tradiţie în acest domeniu, sugerează că educaţia (în acest caz
este vorba de educaţia informală, rezultat al învăţării din experienţa altora) este
pârghie importantă pentru creşterea fenomenului antreprenorial.
• Prin urmare, politicile care au ca obiectiv stimularea antreprenoriatului pun pe
prim plan educaţia antreprenorială.
• Educaţia antreprenorială trebuie iniţiată cât mai timpuriu (încă din preşcolar) şi
continuată la toate nivelurile de învăţământ.
• Educaţia antreprenorială are un caracter orizontal: ea trebuie să constituie o
componentă a învăţării la toate disciplinele şi programele de învăţământ. Drept
consecinţă, educaţia antreprenorială nu are sediul exclusiv la disciplinele care
vizează în mod explicit cunoaşterea fenomenului antreprenorial, cum este cazul
disciplinei “Antreprenoriat”. Disciplina “Antreprenoriat” organizează cunoştinţele şi
creşte capacitatea studenţilor de a sesiza, înţelege şi interpreta fenomenele
antreprenoriale şi de a realiza sarcini ce implică o asemenea capacitate, nu numai
în contextul iniţierii unei afaceri pe cont propriu, ci şi din alte poziţii profesionale
(elaborare/implementare de politici economice şi sociale, acordare de consultanţă,
învăţământ, recunoaşterea şi încurajarea spiritului întreprinzător în organizaţii,
efectuarea de studii şi cercetări etc.)
Rolul educaţiei antreprenoriale (2)
• Creşterea rolului educaţiei în dezvoltarea spiritului întreprinzător este recunoscută
ca o prioritate între politicile Uniunii Europene ( a se vedea comunicarea Comisiei
din februarie 2006 (Ataşat) şi facultativ aşa numita “Agendă Oslo privind educaţia
antreprenorială în Europa” (Ataşat))
• Majoritatea studenţilor europeni consideră că educarea înclinaţiei spre inovare şi a
spiritului întreprinzător în universităţi este foarte importantă: Eurobarometru: Studenţii
şi reforma învăţământului superior (martie 2009) http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_260_en.pdf
“5.2. The importance of fostering innovation and an entrepreneurial mindset among students and staff – by country
Considering the “total agree” ratio, for the four statements, the smallest variation between countries was seen in regard to the
question concerning the importance of HEIs fostering innovation and an entrepreneurial mindset among students and staff:
a 23 percentage point difference between countries with the highest and the lowest level of agreement (the highest: 97% in
Poland and Romania vs. the lowest: 74% in Croatia). As well as respondents in Poland and Romania, students in Slovenia
(96%), Iceland (95%), Portugal and Bulgaria (both 93%) gave high levels of support to the need to foster innovation and
entrepreneurial mindsets. An examination of the proportions of those who were very much in favour of an entrepreneurial
education showed a different hierarchy of countries. For example, those students least likely to strongly agree that it was
important for HEIs to foster innovation and an entrepreneurial mindset were found in the Netherlands (32%), Denmark
(33%), Germany and Estonia (both 34%). In contrast, Iceland (73%), Bulgaria (71%), Slovenia and Romania (both 69%) and
Malta (67%) had the highest levels of strong agreement in favour of fostering innovation and an entrepreneurial mindset.”
Demografia întreprinderilor
• Întreprinderile se nasc, parcurg o anumită evoluţie în cursul existenţei lor
şi apoi “mor”. Prin analogie cu indicatorii demografici ai populaţiei se
studiază şi dinamica fenomenelor care influenţează numărul
întreprinderilor: ratele natalităţii şi mortalităţii, sporul natural,
mortalitatea infantilă, speranţa de viaţă etc.
• De regulă, se constată tendinţa ca o rată ridicată a natalităţii să fie însoţită
de o rata a mortalităţii infantile relativ ridicată, iar o rată a natalităţii mai
scăzută să fie însoţită cu o speranţă de viaţă mai mare.
• Orientarea în prezent a politicilor este de a se diminua barierele la intrarea
şi ieşirea de pe piaţă, cu preţul că multe dintre întreprinderile nou create
nu vor supravieţui timp de 1-3 ani
• TEMĂ: Analizaţi tendinţele din România, comparativ cu media europeană
în ce priveşte demografia întreprinderilor pe baza fişierului “Business
Demography in Europe” (Ataşat)
• Pentru căi spre deținerea unei mici afaceri citiți din manual, capitolul I
• Facultativ: Citiţi GEM Executive Report 2006-2007 (Ataşat)
Profilul întreprinzătorilor
• Studiul deosebirilor între întreprinzători și ceilalți oameni s-a
îndreptat către caracteristicile psihologice, comportamentale și
relaționale ale întreprinzătorilor; cercetările empirice au încercat,
de asemenea, să identifice anumite cauzalități legate de parcursul
vieții personale și profesionale a întreprinzătorului, cu rezultate mai
puțin concludente.
• Două dintre cele mai răspândite teorii sunt:
– Teoria psihologică: întreprinzătorul este un om de explorare, un om de
putere și un “deplasat” (nu foarte bine integrat în societate, rebel)
– Teoria psiho-sociologică: pe lângă factorii psihologici enunțați mai sus
intervin și factori care țin de pregătirea profesională (este mai probabil
să înceapă o afacere în domeniul pentru care s-a pregătit), precum şi
relațiile (rude, prieteni, colegi) pe care le are potențialul întreprinzător,
care îl pot stimula, încuraja sau ajuta.
Profilul întreprinzătorilor (2)
• Hisrich citând-o pe Saras Sarasvathy : specific mentalităţii
întreprinzătorilor este un proces axat pe valorificarea
condiţiilor prezente – effectuation process – caracterizat
prin aceea că întreprinzătorul porneşte de la ceea ce deţine
(cine este, ce ştie şi pe cine cunoaşte) pentru a alege în ce
direcţie să-şi îndrepte iniţiativa dintre opţiunile posibile;
• această abordare este diferită de aceea axată pe realizarea
dezideratului propus – causal process – în care persoana
decide întâi un obiectiv, iar apoi încearcă să mobilizeze
mijloacele necesare pentru atingerea acestuia.
Citiţi: “How entrepreneurs think”, Hisrich, Cap. 2, pag. 30-33 cu accent pe cele 5 principii ale unui
“effectuation process”:
(1) Crearea a ceva nou cu resursele disponibile, (2) alocarea resurselor în limita a ceea ce
persoana în cauză este dispusă să piardă, (3) negocierea obiectivelor împreună cu oricine
doreşte să contribuie resurse , (4) considerarea evenimentelor surprinzătoare drept
oportunităţi, (5) concentrarea asupra aspectelor ce pot fi controlate, în detrimentul predicţiei
factorilor independenţi
Profilul întreprinzătorilor (3)
• Temă: Pe baza datelor prezentate în capitolul 14 al lucrării
“Key figures on European business, with a special feature on
the factors of business success” (Ataşată, pag. 115-130),
observaţi şi reţineţi principalele deosebiri între profilul
întreprinzătorilor din România şi media Europeană,
principalele motivaţii ale întreprinzătorilor europeni şi
deosebirile principale, în această privinţă dintre femei şi
bărbaţi.
• Despre costurile și beneficiile calității de întreprinzător citiți și
din manual, capitolul I
Mituri privind întreprinzătorul
• Pentru o mai bună înţelegere a profilului
întreprinzătorului, Constantin Sasu propune
trecerea în revistă a 10 mituri, credinţe
populare despre trăsăturile caracteristice
întreprinzătorilor ce nu se confirmă în
realitate. (Constantin Sasu, Iniţierea şi
dezvoltarea afacerilor, Editura Collegium,
2001, pag. 32-33)Extras ataşat
Evoluţia concepţiilor privind
antreprenoriatul
• Constantin Sasu, Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, Editura
Collegium, 2001, Extras ataşat (Practic aceeaşi periodizare o regăsim
şi la Hisrich)
– Perioada timpurie (militari, negustori, aventurieri)
– Evul mediu (clerul și marile proiecte arhitecturale)
– Secolul XVII (fermieri și contractori ai statului)
– Secolul XVIII (Richard Cantillion : întreprinzător versus capitalist)
– Secolul XIX (întreprinzător versus manager)
– Secolul XX (inovator şi agent al schimbării)
Pentru aspecte privind libera inițiativă și integrarea întreprinzătorului
în economia de piață, citiți și din capitolul I al manualului
• Facultativ: Pentru o abordare mai sofisticată: Murphy, Liao &
Welsch: A conceptual Histrory of Entrepreneurial Thought, Journal
of Management Theory, vol 12, nr. 1, 2006 (Ataşat)
Principalele paradigme privind
antreprenoriatul
• Verstraete & Fayolle: Paradigmes et
entrepreneuriat, Revue de l’entrepreneuriat,
vol. 4, nr. 1, 2005
• Ce reprezintă o paradigmă?
– Paradigma oportunităţii de afaceri
– Paradigma creării unei organizaţii
– Paradigma creării de valoare
– Paradigma inovării
• Sinteza paradigmelor
Ce reprezintă o paradigmă
• O construcţie teoretică împărtăşită de către un
număr semnificativ de cercetători (>20)
• Concept, model, teorie, rezultând din
interpretarea în plan intelectual a unui obiect sau
noţiuni
• Succesiunea paradigmelor este specifică
ştiinţelor mature; în antreprenoriat paradigmele
coexistă (stadiul “adolescenţei” sau pre-
paradigmatic)
Paradigma oportunităţii de afaceri
• Oportunitatea desemnează o ocazie favorabilă venită la momentul,
în locul şi circumstanţele potrivite
• “Antreprenoriatul este procesul de creare sau sesizare a unei
oportunităţi şi urmărirea acesteia, indiferent de resursele efectiv
disponibile (Jeffry A. Timmons, 1994)
• Două accepţiuni
– Viziunea obiectivă: oportunitatea există în mod obiectiv iar
întreprinzătorul are sensibilitatea necesară pentru a o percepe
– Viziunea constructivistă: oportunitatea este creaţia întreprinzătorului
care are abilitatea de a combina diferite elemente ale realităţii obiective
într-o manieră nouă şi utilă
• Demersul întreprinzătorului este descris ca un proces constând din
identificare, evaluare şi exploatare a oportunităţii în care accentul
cade fie pe oportunitate (causal process), fie pe întreprinzător
(effectuation process).
Aveți în vedere și modul în care este se prezintă în manual oportunitatea ca element
central al demersului antreprenorial (in special in capitolul 1 și capitolul 3
Paradigma creării unei organizaţii
• Principal reprezentant: William B. Gartner: “I think that those who are
familiar with some of my previous writings on entrepreneurship are aware that the domain of
entrepreneurship that interests me is focused on the phenomenon of organization creation”
(Gartner, W.B.: Aspects of organizational emergence, in Bull, I.; Thomas, H.; Willard, G.: Entrepreneurship –
perspectives on theory building, Pergamon, 1995, p. 69)
• "Inovaţia este, într-adevăr, riscantă, dar... a nu inova, adică a apăra ziua de ieri, este mult mai
riscant decât a face ziua de mâine.”
Date şi analize statistice privind inovarea
• Temă:
Citiţi documentul “EIS_2008_Final_report” (Ataşat)
pentru a observa poziţia României în Europa şi în
lume în domeniul inovării şi poziţia Europei în lume,
precum şi evoluţiile în aceste privinţe.
Instrumente pentru protecţia
drepturilor de proprietate intelectuală
• De ce este necesară protecţia proprietăţii intelectuale:
– citiţi cel puţin punctele 1 şi 2 din documentul “An Industrial
Property Rights Strategy for Europe 07 08” (Ataşat)
– Citiţi articolul “Open source” din Wikipedia
http://en.wikipedia.org/wiki/Open_source
Industrial
Patent Utility model Trade Mark Copyright Trade secret
design
protecţiei
Obiectul
Rezultatul O capabilitate
Invenţii Un semn Aspectul estetic
Invenţii tehnice muncii de ce conferă
tehnice distinctiv al unui produs
creaţie avantaj comp.
•arte
obiectului
•vizual
protecţiei
Forma
•formă de
acordării
brevet cu
•pas inventiv distinct •caracter
cerinţe de expresie •substanţial
•aplicabilitate Reprezentare individual
inventivitate •originalitate •identificat
industrială mai scăzute grafică •utilitate
Organismele
care asigură
protecţia
P D
Clientela ţintă
Interfaţa cu clientul Canalul de distribuţie
Relaţia întreprinderii cu diferite segmente
ale clientelei
Configurarea valorii (aranjarea
activităţilor şi resurselor)
Managementul infrastructurii Competenţele principale
Reţeaua de parteneri
Structura costurilor
Aranjamente financiare
Structura veniturilor
16 modele de afacere
În lucrarea indicată mai jos autorii au încercat o clasificare a tuturor modelelor de afacere existente în economia
americană după natura bunului ce face obiectul tranzacţiei şi după poziţia, din perspectiva proprietăţii, faţă de
bunul tranzacţionat a firmei în cauză. Denumirile prin care se identifică proptotipul fiecărui grup de afaceri este
convenţional
După Thomas Malone et. al.: Do some business models perform better than others?,
MIT Sloan Working Paper 2006
Temă: Identificaţi în ce categorie se înscrie afacerea propusă de dumneavoastră prin
planul de afacere, argumentaţi încadrarea şi explicaţi implicaţiile acesteia
Diferenţe între antreprenoriatul
comercial şi cel social
• Există multe diferenţe între antreprenoriatul comercial şi cel social; dintre acestea,
trecem în revistă numai câteva, cu titlu de exemplu, pentru a observa felul în care
căile şi mijloacele de realizare a demersului antreprenorial diferă în funcţie de
natura acestuia.
• Pornind de la modelul antreprenoriatului comercial, PCDO:
– În cazul antreprenoriatului social oportunitatea nu este guvernată de mecanismul pieţei ci
tocmai de eşecurile acesteia
– În ce priveşte afacerea (sau Deal-ul), valoarea propusă de întreprinzătorul social vizează planul
valorilor morale, colective şi general umane, este vagă şi greu de comensurat; cererea de
prestaţii sociale este nelimitată, dar sunt limitate resursele ce pot fi mobilizate: astfel,
rivalitatea între organizaţiile sociale nu se manifestă în termeni de “cotă de piaţă”, ci în
termeni de mobilizare de resurse. Cum finanţatorii şi sprijinitorii demersului cu valoare socială
nu urmăresc profitul ci o anumită satisfacţie morală, întreprinzătorul social trebuie să aibă
abilitatea de a comunica convingător însemnătatea acţiunilor sale şi încrederea că acţionează
în mod eficient
– În ce priveşte mobilizarea resurselor, întreprinzătorul social se bazează pe crearea de reţele
sociale pentru a recruta voluntari, iar resursele financiare le dobândeşte prin procesul
denumit “fund raising” (colectare de fonduri) nu prin investiţii de capital sau împrumuturi aşa
cum este cazul întreprinzătorului comercial
– Contextul este, pentru întreprinzătorul social mai degrabă o sursă de oportunităţi decât un
cumul de constrângeri, măsura în care reuşeşte fiind dependentă de creativitatea pe care o
pune în slujba identificării nevoilor şi soluţiilor pentru satisfacerea acestora
–Facultativ: Citiţi articolul Social and commercial entrepreneurship (Ataşat)
Modelul unui cadru al antreprenoriatului social
James Austin, Howard Stevenson Jane Wei-Skillern, Social and Commercial Entrepreneurship: Same, Different or Both?,
Entrepreneurship Theory and Practice, ianuarie, 2006
Cadrul legal
Oportunitate
Proiect cu
Valoare
Socială
PVS
Oameni Resurse
Contextul politic
68
Inovarea sistematică a modelelor de
afacere
• Modelul de afacere trebuie adaptat pe măsură ce schimbarea afectează
organizaţia sau mediul acesteia. In managementul strategic este cunoscut
aşa numitul “sindrom al lui Icar”: tocmai elementele care au adus în trecut
succesul unei organizaţii devin sursa eşecului acesteia dacă nu se pune în
permanent la îndoială capacitatea lor de a răspunde noilor provocări.
• Forumul european pentru inovarea modelelor de afaceri şi-a propus sa
atragă atenţia asupra acestui lucru şi să propună un cadru de referinţă (un
algoritm) pentru inovarea continuă a modelului de afacere prezentat în
slide-ul următor. Demersul răspunde apelului lui Drucker la inovare
sistematică
• Dacă instituirea unui sistem de veghe asupra surselor de inovare este un
deziderat practicabil, pare mai puţin fezabilă obţinerea unor inovaţii “la
comandă”.
Facultativ: Citiţi documentul “Sustainable Value Creation” (Ataşat) produs sub
auspiciile Forumului European privind Inovarea Modelelor de Afacere
Cadrul inovării modelului de afacere
Aşteptările clienţilor şi ale Cultura organizaţiei + Modelul de leadership
Managementul strategiei
celorlalte părţi interesate
Managementul performanţei
Etic
Cadrant II: Cadran I:
Etic si Ilegal Etic si Legal
Codificare
Manifestare
Ne-etic
Dilemele etice
trecute de întreprinzător, succesiv, prin 3 filtre, care să optimizeze raportul
performanţă economică – performanţă socială:
a) analiza economică,
b) analiza legală,
c) analiza etică
c.) abordarea justiţiară pune în prim-plan valori ca: imparţialitate, echitate, cinste;
ele devin criterii de evaluare a acţiunilor umane;
Factori ce cauzează dileme etice
pentru întreprinzători
Conflict
de interese
Trăsături de
Tră Responsibilitate
personalitate Dileme socială faţ
socială faţă de
Etice stakeholders
Grad de
deschidere
Particularităţi ale deciziilor etice
Necesitatea unui efort din partea întreprinderilor de conciliere între obiectivul de profitabilitate şi
obiectivele de respect faţă de om şi faţă de natură este convingător exprimată de concepţia cu privire la
TRIPLA FINALITATE A ÎNTREPRINDERII
Tripla finalitate a întreprinderii
• Concept cunoscut ca Triple Bottom Line, TBL
sau 3P: People, Planet, Profit
• Lansat de John Elkington
(http://www.johnelkington.com) în 1994 şi
reluat de acelaşi autor în lucrarea de mare
impact “Cannibals with Forks: The Triple
Bottom Line of 21st Century Business (1997,
1999)”
Aspecte principale ale TBL
• People:
– Drepturile omului
– Drepturile consumatorilor
– Drepturile personalului
– Relaţia întreprindere – comunitate
• Planet:
– Utilizarea resurselor
– Poluarea
– Protecţia vieţii (ecosisteme)
• Profit:
– Buna guvernare corporativă
– Relaţiile între întreprinderi
– Investiţia responsabilă
– Activitate bancară etică (Ethical Banking)
Beneficii economice potenţiale ale
responsabilităţii sociale pentru firmă
Deşi se apreciază că şi actele caritabile (mecenatul) sunt o componentă a responsabilităţii sociale, literatura de
specialitate preferă abordarea din perspectiva beneficiilor economice pe care le aduce firmei
•Din perspectiva valorii
– CSR poate creşte valoarea activelor intangibile prin intermediul fondului
comercial (goodwill) = buna reputaţie, clientela etc.
•Din perspectiva competitivităţii firmei, fără a se limita la acestea, CSR poate
aduce beneficii privind:
– Atragerea, motivarea şi menţinerea resurselor umane valoroase;
creşterea capacităţii de a inova
– Gestiunea riscurilor, inclusiv a acelora privind mediul natural
– Poziţionarea competitivă a firmei şi mărcilor sale
•Din perspectiva funcţională, CSR înlesneşte obţinerea autorizaţiilor şi
aprobărilor necesare
Beneficii economice potenţiale ale responsabilităţii
sociale la nivel macroeconomic şi sectorial
Dezvoltare durabilă
Respectul
intereselor
părţilor Integrarea Clauza 7
interesate responsabi- Relaţia cu Înţelegerea
lităţii sociale în caracteristicile responsabilităţii
organizaţie organizaţiei sociale
Respectul
legilor
Respectul Evaluarea şi
îmbunătăţirea Întărirea
drepturilor credibilităţii
practicilor
omului
Viitorul antreprenoriatului
Cuprins
• Despre anticiparea viitorului si principalele
tendinţe
• Aspecte demografice
• Aspecte tehnologice
• Educaţia antreprenorială
• Aspecte privind schimbarea de mentalitate
• Aspecte privind organizarea socială
Anticiparea viitorului si principalele
tendinţe
• Accentul pe tehnica de anticipare a “catastrofelor”, instrument alternativ
de prezicere şi modelare a viitorului
• Mega-tendinţe (Horizons 2020, Siemens AG)
– Globalism
– Creşterea vârstei medii
– Scăderea numărului de copii
– Creşterea importanţei femeii
– Mobilitate sporită
– Creşterea fluxului de imigranţi
– Creşterea importanţei comunităţilor virtuale
– Scurtarea ciclului de viaţă al cunoştinţelor tehnologice
– Dezvoltarea reţelelor de comunicaţii
– Libera alegere a modului de viaţă
Aspecte demografice
“Entrepreneurship used to be seen as something one learned only through experience and
mentoring. The growth and success of entrepreneurial education has changed this view”
“Currently, there are over 1,600 colleges and universities offering programs in entrepreneurship.
The number of academic chairs that have been funded specifically for entrepreneurial education
at these institutions grew from 237 to 406 in less than four years. Demand for these programs is
strong. The only limitation in expansion has been access to faculty with both the entrepreneurial
experience and the academic background to teach entrepreneurship effectively. With the
increasing demand by mid-career professionals and small business oriented college students, the
roll-out of entrepreneurial programs at the university level is expected to continue”
“At Belmont University, nearly 40% of new students entering the entrepreneurship program
already own a business. 35% of its grads are running their own businesses, and all who began
ventures stayed in operation for at least two years. The success rate of businesses led by
entrepreneurship grads staying in operation for at least two years reached 85% at Belmont
University last year, well above average small business success rates.”
Schimbări de mentalitate
• Horizons 2000 (Siemens)
– Scenariul 1: “o nouă modestie”
– Scenariul 2: “o societate profund fragmentată
bazată pe un puternic individualism”
Schimbări ale organizării sociale
• Creşterea rolului:
– Antreprenoriatului social
– Economiei sociale (ex: cooperative, fonduri
mutuale etc.)
– Reţelelor sociale
– Afacerilor personale
(Citiţi şi: Hisrich, Cap. 1, The future of entrepreneurship, pag. 19-20)