Cum să vorbim cu copiilor dacă

vrem să ne asculte și cum să-i

ascultăm pentru ca ei să ne
vorbească
Tatiana Tintiuc, dr., conf.univ.
ttintiuc@gmail.com
Arhitectura celor “3 CO”

Co – Co – Co !
Comunicare
Colaborare
Coordonare
 Definirea conceptului
“comunicare”

• “Comunicarea este trimiterea şi primirea

mesajului de la o persoană la alta”.
Ston Decoven
• “Comunicarea este procesul împărtăşirii cu
o altă persoană sau cu alte persoane a
cunoştinţelor, intereselor, atitudinilor,
opiniilor, sentimentelor şi ideilor”.
Larry A. Samvar, Jack Milts
 Definirea conceptului
“comunicare”

“Comunicarea
este un proces, de regulă,
intenţionat de transfer
de informaţie şi
înţelesuri
între indivizi, grupuri,
niveluri sau
subcomponente
organizaţionale şi
organizaţii în întregul
lor”.
Şerban Iosifescu
Comunicarea relaţională

 Comunicare intrapersonală
 Comunicare interpersonală
 Comunicare în grupuri mici
 Comunicare publică
 Comunicarea în masă
 3 STILURI DE COMUNICARE
• Stilul pasiv („laissez-faire“, permisiv): evită confruntările,
conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine
însă cont de drepturile sau dorinţele sale personale.
• O astfel de persoană nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se
implică în cîştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor
opinii.
• Această persoană se simte rănită, frustrată, iritată, fără însă a
încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.
• Lasă întreaga libertate de decizie şi acţiune pe seama altora;
• Se remarcă prin „roluri“ pasive, prin diferenţă ori minimalizarea
fenomenelor semnificative în procesul de activitate;
• Stilul pasiv evită problema, ignoră drepturile proprii, lasă pe ceilalţi
să aleagă în locul său, vede drepturile celorlalţi ca fiind mai
importante.
 3 STILURI DE
COMUNICARE
• Stilul agresiv (autoritaritarist): blamează şi îi acuză pe
ceilalţi, încalcă regulile impuse de autorităţi (părinţi,
profesori, poliţie) este insensibil la sentimentele celorlalţi,
nu-şi respectă colegii, consideră că au întotdeauna
dreptate, rezolvă problemele prin violenţă, consideră că
cei din jurul său sunt adesea nedrepţi cu el, este sarcastic
şi utilizează adesea critica în comunicare, este ostil şi
furios;
• Se menţine la o anumită distanţă de grup;
• Generează tensiuni, agresivitate, stres;
• Stilul agresiv atacă problema, îşi susţine drepturile fără a
ţine cont de drepturile celorlalţi, aleg activitatea lor şi pe a
celorlalţi, consideră că drepturile lor sunt mai importante
decât ale celorlalţi.
 3 STILURI DE COMUNICARE
• Stilul asertiv (democratic): exprimă emoţiile şi
convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi,
comunică direct, deschis şi onest cîştigînd respectul
prietenilor şi colegilor, are capacitatea de a iniţia, menţine
şi încheia o conversaţie în mod plăcut, exprimă emoţiile
negative fără a se simţi stînjenit sau a-l ataca pe celălalt,
are abilitatea de a solicita sau a refuza cereri, îşi exprimă
emoţiile pozitive, face şi acceptă complimente, spune
„NU” fără să se simtă vinovat sau jenat, face faţă
presiunii grupului şi îşi exprimă deschis opiniile
personale, îşi recunoaşte responsabilităţile faţă de ceilalţi;
• Conducătorul asertiv prezintă criteriile comune de
apreciere, de lăudare, de criticare pe care le respectă în
comun cu colegii;
• El se comportă, într-un fel, ca un membru al
grupului;
• Stilul asertiv discută problema, îşi susţine drepturile, au
încredere în ei, recunosc şi drepturile lor şi ale celorlalţi.
 include:

 Arta de a vorbi;
 Arta de a scrie;
 Arta de a tăcea;
 Arta de a asculta;
 Arta de a acţiona.
 Activităţi verbale
Există 4 tipuri de activitate verbală:

1. ASCULTAREA – 45 %
2. VORBIREA – 30 %
3. SCRISUL – 9 %
4. CITITUL – 16 %
 ASCULTAREA – 45 %
• PASIVĂ: persoana vorbeşte, dar nu ştie dacă este
ascultată.

• ACTIVĂ (eficientă): persoana este încurajată să

vorbească.
ASCULTAREA –
45 %

„Cel mai bun vorbitor

este un bun ascultător”
Larry King.
 Cum să vorbim astfel încât copiii să asculte şi cum să ascultăm
astfel încât copiii să vorbească
 Faceţi faţă sentimentelor negative ale copilului frustrare, dezamăgire,
furie etc.: „Poate fi descurajant atunci când rezolvarea temelor pentru acasă
durează mai mult decât te aștepţi."
 Exprimaţi-vă furia fără a răni: „Nu-mi place să fiu tras de mânecă."
 Stabiliţi limite clare fără a vă pierde bunăvoinţa: „Văd cât de supărat
eşti pe fratele tău. Spune-i ce doreşti folosind cuvintele, nu pumnii."
 Folosiţi alternative la pedeapsă: „Ion, nu mai alerga. Uite ce variante
ai: Poţi merge frumos sau poţi sta în cărucior. Tu alegi."
 Rezolvaţi cu uşurinţă conflicte de familie: „Mă gândesc că probabil
nu-ţi este uşor să pleci de lângă prietenii tăi atunci când vă distraţi. Pe
de altă parte, mă îngrijorez atunci când întârzii. Haide să ne gândim
împreună şi să vedem dacă putem veni cu nişte idei care ar fi bune
pentru amândoi."
 Folosiţi alternative la „Nu": „Servim cina în cinci minute. Ai timp să
mergi la Suzie să te joci?"
 Cum să-i ajutăm pe copii să se
descurce cu propriile sentimente
 1. SENTIMENTELE IMPIEDICA PROCESUL DE INVATARE

• IN LOC SA …. • MAI BINE ……..

 negi sentimentele copilului  Identifica și tradu sentimentele
(astfel se simte descurajat) negative in cuvinte (astfel se
simte încurajat să își dea silința)

 critici si sa dai sfaturi  Accepta cuvintele prin

(astfel el nu își va asuma “mormaieli” (Oh, A) sau prin
gestica (incuviintari din cap)
responsabilitatea faptei)  Accepta si reflecta asupra
problemei sale
 Cauți argumente și explicații
 Oferă prin fantezie ceea ce nu
 ignori sentimentele copilului poți accepta in realitate

 Accepta-i sentimentele, chiar si

atunci cand asisti la unele reactii
inacceptabile din partea copilului15
 TRADU
SENTIMENTELE IN CUVINTE

• Degeaba protestezi. Povestirea din manual este foarte

interesanta. Și toate cuvintele sunt ușoare.
Nici măcar nu vrei să încerci.

MAI BINE
• Daca nu vrei sa citești, înseamnă ca nu îți place
personajul. Am impresia că preferi cărțile despre
animale. Te ajut eu să găsești o carte la fel de
interesantă, atunci când vom merge la biblioteca.
 Accepta-i sentimentele
Intervenind direct prin sfaturi, suprimi o experienta de cunoastere.
• Cum de ti-ai pierdut cheia ? Ti-am spus de atatea ori ca buzunarul
tau e prea mic. Sa vezi ce-ti sa spune mama ta, iar va trebui sa
plece de la serviciu din cauza ta. Ei, lasă, nu e un capăt de tara. Dar,
data viitoare sa fii mai atent.
• comenzi soldățești :
Ascute-ti creionul ! Arunca guma ! Scoate-ti caietele !
• comenzi negative:
Nu mai lovi ! Nu fi grosolan ! Nu alerga !
MAI BINE
• Ce-ai zice sa … ?
• Crezi ca ar fi de folos daca …. ?
• Ți se pare logic sa …..?
Chiar și atunci când cere un sfat, copilul nu îl aude, ba chiar i se
poate părea :
irelevant (“Și ce legătură are cu mine ?”);
inoportun (“Nu-mi spune mie ce sa fac !”);
denigrator (“Chiar mă crezi așa de …”)
 RECOMANDARE
Întrebările :
Cine a făcut asta ?
De ce ai făcut asta ?
declanșează o alarma în sufletul copilului :
Daca minte și scapă neprins, va simți ușurare
(pe termen scurt) și vinovăție (pe termen lung)
Daca spune adevărul, știe că va fi certat și
pedepsit.
 Oferă prin fantezie
ceea ce nu poți oferi in realitate

• Nu mai sta acolo ! Hai sa mergem să exersăm cățăratul !

Cum vrei să faci progrese dacă nu te antrenezi ?Hai, mai
repede, sigur o sa întârzii !

MAI BINE

• Pun pariu ca ți-ai dori să facem altceva, decât cățăratul

pe frânghie. Nu e ușor să faci asta! E nevoie de mult
antrenament și răbdare. Dar ce grozav ar fi dacă astăzi ar
fi sfârșitul semestrului și tu ai zbughi-o până sus de tot !
 Acceptă sentimentele chiar și când asiști la unele
reacții inacceptabile
• Nu-i frumos ce faci ! Încetează în clipa asta ! Ți-am spus
de atâtea ori să stai cuminte! Dă pensula colegei tale !

MAI BINE
• Am înțeles cât de mult îți place să pictezi. Dar acum e
rândul colegei tale. Uite, hai să facem o listă cu toți
copiii care așteaptă să picteze.
• Vei fi la fel de furios din cauza notei, chiar dacă lovești
cu piciorul în banca. In schimb, poți să-mi spui ce te
necăjește. Sau poți desena, daca vrei.

Copiilor le este mai greu să își schimbe

comportamentul atunci când sentimentele lor sunt
complet ignorate.
 Copilul începe să se simtă prost/ nu bine atunci când este
întrebat :
̵ Ce simți ? Cum ești acum ?
̵ Dar de ce simți asta ?
Ceea ce el apreciază cel mai mult este atunci când
adultul încearcă să ghicească ce se petrece în sufletul
lui :
- Indiferent care ar fi motivul, te cred ca suferi enorm !

Abia acum copilul simte ca adultul este dispus

emoțional sa îl asculte.
 3. PENTRU ATRAGEREA COPILUL SPRE
COOPERARE
• IN LOC SA … • MAI BINE …
Reproșuri și acuze Oferă informații (fără a
(copilul se simte vinovat și insulta, a ironiza, a umili)
devine îndărătnic) Descrieți problema (descrieți
ceea ce vedeți sau problema)
Oferă o variantă
ameninți,
Exprimați-vă printr-un
faci morala,
singur cuvânt
dai un ordin, (de obicei, substantiv, nu verb)
Avertisment Vorbiți despre sentimentele
Comparații Dvs. ceea ce simțiți
Sarcasm Scrieți un bilețel
 AMENINTARE
• Exemple:
„Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o!”
• Ce gândeşte copilul?
„Părintele acesta al meu e periculos!”
„Cu el nu e de glumit!”
„Ar trebui să am grijă de acum încolo! ”
• Consecinţă:
- Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească ;
- Nu va avea curajul să facă ceva decăt dacă rezultatul este
pozitiv;
- Aşa apar frica, minciuna, întoleranţa, etc.
• Atitudine: Ameninţare
 CONTRAZICERE
• Atitudine:
Contrazicerea şi minimalizarea problemei
• Exemple:
Fetiţa:- ”Sunt urâtă!” ,”Nu mă iubeşte nimeni”
Tatăl:-„Nu e adevărat! „Nu spune asta!”
”Nu fii supărată”
• Ce gândeşte copilul?
„Nu are rost să mai vorbesc cu tatăl despre problema mea
pentru că nu îi place ce zic eu.”
„Crede că dacă îmi spune să nu fiu supărată, mă simt mai
bine?”
• Consecinţă:
- Părintele îi întăreşte convingerea deja formată;
- Copilul simte că părintele/ învățătorul nu îl înţelege şi nu e
capabil să-i asculte problemele;
- Aşa se poate naşte lipsa de încredere în competenţa
părintelui / învățătorului.
 CRITICA
• Atitudine: Critică
• Exemple:
„Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”,
„de câte ori trebuie să-ţi spun că nu e voie acolo?”,
„De ce ai făcut asta?”
• Ce gândeşte copilul?
„Iar îmi ţine morală! Mai aştept un pic să se calmeze.”
• Consecinţă:
- Va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de
părinte;
- Aşa se poate naşte indiferenţa
 ETICHETAREA
• Atitudine: Etichetarea
• Exemple:
„Eşti o urâtă!”; „Eşti o proastă!”;„Eşti un bleg!”;„Eşti un
idiot!”
• Ce gândeşte copilul?
„Adulţii ştiu mai multe decât copiii.”
• Consecinţă:
- Dacă afirmaţiile se repetă frecvent, atunci copiii toată viaţa
vor fi urmăriţi de această idee;
- În subconştientul lor ei vor fi convinşi că sunt urâţi, proşti,
blegi sau idioţi; de aceea vor încerca de câte ori se va ivi
ocazia, să demonstreze că nu este aşa;
- Apare complexul de inferioritate
 INDIFERENŢA
• Atitudine: Indiferenţa
• Exemple:
Copilul: ”Tati! Tati! Am învăţat să-l scriu pe ‚M’
”
Tatăl: „Du-te din faţa televizorului”
• Ce gândeşte copilul?
„Televizorul e mai important decât mine!”
”Cum să fac să îi atrag atenţia asupra mea? ”
• Consecinţă:
- Copilul va încerca să atragă atenţia asupra sa
cu orice preţ, chiar şi prin fapte negative
(furt, chiul, înjurături, bătăi, fumat, consum de
droguri etc.)
 IRONIA
• Atitudine: Ironia
Exemple: Forma verbală-
„Ai auzit că s-a inventat cârpa de şters praf?”
„ Mulţumesc pentru ‚ajutor!”
Forma nonverbală- privire „de sus”, zâmbet zeflemitor.
• Ce gândeşte copilul?
„Mă consideră un incompetent. ”
„Îşi bate joc de mine!”
• Consecinţă:
- Va scădea încrederea copilului în forţele proprii şi faţă
de părinte;
- Va căuta să fie apreciat în altă parte la „adevărata
valoare”
- Aşa poate să apară distanţarea.
 NEATENŢIA
• Atitudine: Neatenţia la ce ni se spune
(întrerupem o conversaţie începută, întoarcem
spatele, schimbăm brusc subiectul discuţiei, etc.)
• Exemple:
Copilul:”…şi la şcoală toţi colegii…”
Mama: „Îţi mai trebuie supă?”
• Ce gândeşte copilul?
„Nu o interesează nimic din ceea ce spun eu.”
„Data viitoare nu mă mai obosesc să-i explic.”
• Consecinţă:
- Copilul va comunica ceea ce vede că o
interesează pe mamă şi va începe să omită ceea
ce se va dovedi esenţial;
- Aşa poate să apară neglijenţa.
 ÎNVINUIREA
• Atitudine: Învinuirea
• Exemple:
„Tu eşti vinovat!”
„Ar trebui să-ţi fie ruşine!”
• Ce gândeşte copilul?
„E numai vina mea.”
„Nu sunt bun de nimic!”
• Consecinţă:
- Scade nivelul stimei de sine;
- Aşa poate apărea complexul de inferioritate.
 UMILIREA
• Atitudine: Umilirea
• Exemple:
„Spune-le tuturor ce ai făcut!”
„De aia strig la tine să audă toţi vecinii ce copil am!”
• Ce gândeşte copilul?
„Nu mă respectă deloc.”
„Nu meritam să mă facă de ruşine la toată lumea. ”
• Consecinţă:
- Părintele / învățătorul nu mai este om de încredere,
deoarece te poate face de râs când nu te aştepţi
- Copilul învaţă să ascundă adevărul;
- Aşa poate să apară neîncrederea
 REPROŞUL
• Atitudine: Reproşul
• Exemple:
„Dacă nu eram eu tu erai de mult pe drumuri!”
„Dacă nu trebuia să am grijă de tine, câte puteam
face!? ”
• Ce gândeşte copilul?
„Ce vrea de la mine?”
„Acum ar trebui să mă simt vinovat pentru că
exist?”
• Consecinţă:
- Aşa poate să apară sentimentul de vinovăţie.
 RIDICAREA VOCII
• Atitudine: Ridicarea vocii
• Exemple:
„Eşti un nesimţit şi jumătate!!!”
„Obraznicule!!!”
• Ce gândeşte copilul?
„Nu-mi place când vorbeşti cu precipitaţii!”
„Crezi că am probleme cu auzul?”
• Consecinţă:
 Exersată mai mult timp, această formă de
„comunicare” se poate transforma într-o depreciere
păguboasă a părintelui;
 Aşa poate să apară deprecierea părintelui
 Despre respect (cooperare)
• Cuvintele care denota respect trebuie însoțite de o atitudine la
fel de plină de respect, atitudine menita să semnaleze că :
Am încredere în capacitatea și în judecata voastră.
Când eu indic problema, tu vei ști singur ce trebuie sa faci!

Adesea copilul își astupa urechea când aude :

 Te rog !
si se revolta împotriva ordinului. Aceasta formula trebuie
păstrată doar în situații în care implicarea emoțională este
minima:
Da-mi, te rog, pâinea !
Dar „te rog" se potriveşte cel mai bine în momentele noastre mai
relaxate.
 • Când suntem cu adevărat supăraţi, un „te rog"
amabil poate conduce la probleme
• Adevărul este că, atunci când tu dăruieşti senti-
mente şi eşti ignorat, supărarea vine imediat. Ai
tendinţa să gândeşti: „Cum îndrăzneşte acest copil
să mă sfideze după ce am fost atât de amabilă? O
să-i arăt eu lui! Jap!"
• Când vreţi ca un lucru să fie făcut imediat, este
bine să o spuneţi răspicat în loc să adresaţi
rugăminţi. Dacă spuneţi tare, răspicat: „Liniște!”
 Descrie problema
Dacă el refuză, repetă afirmația inițială.
Apoi continuă să oferi mai multe informații.

• Uite câte pete sunt pe jos !

• Cine și-a lăsat lucrarea nesemnata ?
• Lăsați gălăgia și treceți imediat în clasă !

MAI BINE

• Sunt niște pete pe jos !

• Am o lucrare nesemnată!
• Copii, se aud vocile voastre tocmai de pe hol !

Copilului îi pasă mai mult de opinia adultului după ce acesta

demonstrează că îi pasă sincer de sentimentele lui.
 Oferi informații
• Cine ti-a dat voie sa mâzgălești banca ?
• Nu-ți trece prin minte să mă ajuți cu treburile casei, nu-i așa?
• Ce urât îți miroase bluza! N-ai auzit niciodată de apa și săpun ?

MAI BINE
• Banca nu e făcută să scrii pe ea. Ai hârtie pentru asta.
• Mi-ar fi mare ajutor dacă ar pregăti cineva masa de cină.
• Echipamentul sportiv trebuie spălat o data pe săptămână pentru
a mirosi curat.

Când copiilor li se oferă informații, de obicei își dau seama

singuri ce trebuie făcut
 Oferă o varianta
Variantele propuse îi oferă noi posibilități și
încrederea că adultul este de partea sa.
• N-auzi ce-ți spun ? Strânge-ti cuburile și imediat să faci
curățenie !
• Nici nu te-ai apucat de extemporal? Pai, la paștele cailor va fi
gata !
• Daca nu rezolvi toate problemele, rămâi repetent(ă) !

MAI BINE
• Ce tun înalt ai făcut ! Sunt convinsă că nu ți-ar plăcea să se
dărâame! Mai bine pune cuburile la loc, pe raft sau în cutie !
• E greu sa începi o lucrare. Vrei să te mai gândești singur(ă) sau
să discutam împreună ?
• Nu pari prea incantat de probleme. Crezi ca ar fi mai bine să
alegem alt mod de rezolvare?
 Exprimă-te printr-un cuvânt sau un gest
Un singur cuvânt sau gest îl încurajează să se gândească la
problemă și să își dea seama ce trebuie făcut. (61)
• Unde pleci fără haină? Nu vezi ce ger este? Vrei să
răcești?
• De câte ori să-ți spun să fii cuminte? Nu lași niciodată
aliniat când scrii. Toate paginile tale par scrise neglijent.
MAI BINE
• Haina!
• Marginile!
Copiilor nu le place prelegerile, predicile și explicații
nesfârșite. Cu cât este mai scurt avertismentul cu atât mai
bine.
 Descrie ceea ce simți
(fără a-l insulta, ironiza, umili pe copil)
• Semăn cu un copac ? Nu te mai agăța așa de mine! Ești o
pacoste a
• Colega mea mi-a povestit că v-ați purtat grosolan în pauză. Să
vă fie rușine !

MAI BINE
• Mă doare spatele când se agață cineva de mine.
• Nu mi-a plăcut să aud că elevii mei au necăjit-o pe colega mea.

Descriind ceea ce simți putem fi sinceri fără să rănim .

Când nu se simte atacat, copilul asculta pe adult

vorbind despre sentimentele sale.
 Așterne pe hârtie / scrie un bilețel
Draga Andrei,
Am nevoie de ajutorul tău. Așa cum ai remarcat probabil
că….Te vei întreba, poate de ce am ales să-ți scriu tocmai
ție. Ei bine, fiindcă am remarcat calitățile tale de lider și
respectul pe care ți-l poartă colegii.
Presupun ca le vei spune răspicat că…Știu că prin această
scrisoare te solicit foarte mult, dar am încredere că vei
găsi cea mai eficientă metodă pentru…
Cu sinceritate,
……Este mai diferit decât se așteaptă
Înțelege
 Pentru a atrage cooperarea unui copil
• DESCRIEŢI CEEA CE VEDEŢI SAU DESCRIEŢI PROBLEMA.
„E un prosop ud pe pat.“
• OFERIŢI INFORMAŢII.
„Prosopul îmi udă pătura."
• EXPRIMAŢI-VĂ PRINTR-UN SINGUR CUVÂNT.
„Prosopul!"
• DESCRIEŢI CEEA CE SIMŢIŢI.
„Nu îmi place să dorm intr-un pat ud!“
• SCRIEŢI UN BILET.
(deasupra suportului de prosoape)
Te rog, pune-mă la loc să mă usuc.
Mulţumesc!
Prosopul tău
 Lauda folositoare (173)

Excelent
Frumos
Fantastic
Minunat etc.

Lauda este alcătuită din 2 părți

1. Adultul descrie cu apreciere ceea ce el sau ea
simte sau vede.
2. Copilul, după ce ascultă descrierea, poate apoi
să se laude singur
 Laude descriptive
• Îmi place ….Mai cred, e asemenea…Te rog, verificați
încă o dată lucrarea pentru a vedea dacă ai ortografiat
corect cuvintele subliniate și dacă …Aștept cu
nerăbdare sa citesc compunerea ta revizuită astfel.

• Sunt profund mișcată de poezia ta despre vultur.

Îmi place în special versul „bătaia aripilor uriașe”

Copiii devin mai conștienți își apreciază mai mult

propriile puncte forte.
 Lauda și respectul de sine
În loc de a evalua, descrieți

1. DESCRIEȚI CEEA CE VEDEȚI

„Văd o podea curată, un pat aranjat și cărțile frumos aranjate pe
raft”
2. DESCRIEȚI CEEA CE SIMȚIȚI
„E o plăcere să intri în această cameră”
3. REZUMAȚI ÎNTR-UN CUVÂNT
COMPORTAMENTUL DEMN DE LAUDĂ AL
COPILULUI
„Ai aranjat creioanele și stilourile și le-ai pus în cutii separate Asta
este ceea ce numesc eu organizare”
 Unele precauții în legătură cu lauda
1. Lauda trebuie să corespundă vârstei copilului și
nivelului de abilități. (să nu tratăm un adolescent ca pe un
copil mic, sar putea simți insultat)
2. Evităm laudele care fac aluzie la slăbiciunile mai vechi
sau eșecurile din trecut. (- Arăți bine astăzi. Ce ți-ai făcut? ; -
N-am crezut niciodată că vei promova cursul – dar sa primit.)
3. Fiți atenți deoarece entuziasmul excesiv poate interfera
cu dorința copilului de a realiza singur un anumit lucru.
(încântarea excesivă a părinților de activitatea copilului poate fi
interpretată ca presiune).
4. Putem repeta lauda pentru a invita la repetarea
activității.
Fiind înțelegători cu noi înșine, îi învățăm pe copiii noștri să fie
înțelegători cu ei însăși.
 4. CAPCANELE PEDEPSIRII.
AUTODISCIPLINA
• Ti-ai uitat textul acasă ? Si iarăși nu ți l-ai învățat ? Toți ceilalți
au reușit, nu și tu. M-am săturat de atitudinea ta. Gata cu tine,
ieși din echipă!

Pedeapsa nu împiedică o conduita greșită. Efectul sancțiunii este

doar de a-l face pe făptaș să fie mai prudent în săvârșirea
delictului, mai abil în distimularea urmelor sale și mai ingenios
când vrea să nu fie prins.
Odată pedepsit, copilul NU devine mai onest sau mai
responsabil.

Pedeapsa în grup este, adeseori, umilitoare :

 De ce să mă mai ostenesc să respect regulamentul, deși sunt
oricum pedepsit?
 Alternative la pedeapsă
 Indică, evidențiază o metodă de a fi util
N-ar strica daca ți-ai folosi timpul liber pentru a-ți învăța rolul.

 Exprimă o dezaprobare fermă.

Lasă-l sa realizeze consecințele conduitei sale
M-ai supărat. Nu e corect fata de restul colegilor sa vii nepregătit la repetiții.

 Exprimă-ți așteptările
Doresc ca atunci când afirmi ca îți vei învăța rolul, sa fii de cuvânt.

 Arătați copilului cum să îndrepte situația

Uite ce poți face pentru a întra pe făgașul normal. Vino la următoarea repetiție cu tot actul
intai invatat bine.

 Oferiți o alternativă
Ai de ales : ori inveti replicile si iti pastrezi rolul…ori cedezi rolul altuiva
 Luați măsuri
 Lăsați copilul să devină conștient de consecințele
comportamentului lui greșit
 Soluții de rezolvare a
problemelor de conflict
Pasul I. – Discutăm despre sentimentele și nevoile copilului.
Pasul II. – Discutați despre sentimentele și nevoile Dvs.
Pasul III. – Ne străduim să găsim împreună o soluție
acceptabilă pentru ambele părți.
Pasul IV. – Trecem pe hârtie toate ideile – fără a le cântări.
Pasul V. - Stabilim sugestiile care ne convin, cele care nu
ne convin și cele care avem de gând să le
punem în aplicare.
 I. Nu vă precipitaţi în această etapă. Adoptaţi
următoarea atitudine: „Chiar încerc să-mi
dau seama ce sentimente te încearcă vizavi
de toate aceste lucruri." Doar atunci când
copilul simte că este ascultat şi înţeles, va fi
capabil să ţină cont de sentimentele
dumneavoastră.

II. „Iată ce simt eu în legătură cu asta."

La această etapă, fiţi concis şi explicit.
Este dificil pentru un copil să-şi asculte
părintele care turuie şi turuie despre
grijile, supărările şi resentimentele sale.
 III. Lăsaţi copilul să vină cu primele idei.
Vă abţineţi de la a pune în balanţă sau a
comenta oricare idei
Toate ideile ar trebui să fie bine primite.
Propoziţia-cheie este: „Trecem pe hârtie
toate ideile noastre."

IV. Hotărâţi asupra ideilor pe care le agreaţi,

a celor pe care nu le agreaţi şi a celor pe care
doriţi să le puneţi în practică.
Atenţie la afirmaţiile „inhibitoare" („Asta
este o idee proastă"), în schimb, descrieţi-vă
propriile reacţii:
„Nu mi-ar face plăcere asta deoarece..." sau
„Asta parc-ar merge."
Urmaţi întocmai soluţia găsită.
Aici, pericolul constă în faptul de a fi atât
de entuziasmat de găsirea unei soluţii
realizabile, încât să nu vă mai bateţi capul
cu un plan precis de punere în practică a
acesteia.
Este important să adăugaţi:
„Ce paşi trebuie să urmăm pentru a demara
acest proiect?"
„Care sunt responsabilităţile fiecăruia?"
„Ce termen să fixăm pentru realizarea lui?"
 VI. Niciodată să nu permiteţi copilului să vă
blameze sau să vă acuze.
COPILUL: Da a…a, dar asta n-o să meargă pentru că
tu mereu...
Tu niciodată...
Este important ca părintele să fie ferm pe parcursul
acestei etape.
PĂRINTELE: Fără acuzaţii sau comentarii despre ce a
fost. Ceea ce încercăm acum să facem este să ne
concentrăm asupra unei soluţii pentru viitor!
• Trebuie să renunțăm la ideea că, fiind adulți, avem
întotdeauna dreptate. Nu trebuie să ne facem griji că, dacă
nu suntem suficient de duri, copilul va profita de asta.
• Trebuie să credem noi însăți, să fim convinși că dacă ne
facem timp pentru a împărtăși sentimentele noastre unu
altuia, vom găsi soluții convenabile tuturor.
• Nu irosim energia, forțele pentru a înțelege cine este drept
sau cine a greșit. Folosim energia pentru a căuta soluții
care țin cont de nevoile fiecăruia din noi.
• Ne învățăm copiii că nu este cazul să se considere
victimele sau inamicii noștri.
• Îi ajutăm să găsească soluții la problemele cu care se
confruntă – când sunt acasă, lângă noi, sau în lumea
mare.
 În loc de pedeapsă
1. EXPRIMAŢI-VÂ SENTIMENTELE CU FERMITATE - FARÂ A LANSA
ATACURI PERSONALE.
„Sunt nervos pentru că noul meu ferăstrău a rămas să ruginească afară în
ploaie!"
2. FORMULAŢI-VA AŞTEPTĂRILE.
„Mă aştept ca uneltele să-mi fie returnate după ce le-am împrumutat.”
3. ARÂTAŢI-I COPILULUI CUM SA ÎNDREPTE LUCRURILE.
„Ceea ce-i trebuie acum ferăstrăului este să fie frecat bine cu un bureţel de
sârmă."
4. DAŢI-I COPILULUI POSIBILITATEA DE A ALEGE.
„Poţi să-mi împrumuţi uneltele şi să mi le înapoiezi. Sau poţi renunţa la
privilegiul de a le folosi. Tu hotărăşti."
5. LUAŢI MASURI.
Copilul: De ce este încuiată lada de scule?
Tatăl: Tu să-mi spui.
6. REZOLVAREA PROBLEMEI.
„Care ar fi soluţia ca tu să-mi poţi folosi uneltele atunci când ai nevoie, iar eu
să fiu sigur că sunt la locul lor atunci când am nevoie de ele?"
 Pusul la colt

Este o măsura disciplinara nociva: izolarea îl umilește

pe copil

“loc de respiro”, “colțișor de odihna sau de aducere

aminte” ce
poate fi dotat cu cărți, instrumente de desen

Observ ca ești supărat.

Vrei sa-mi povestești mai multe sau preferi sa folosești
hârtia din colțișor pentru a-mi arata ceea ce simți.
ÎNCURAJAREA
AUTONOMIEI
Tratatele în educaţia copiilor ne spun că unul dintre obiectivele
noastre importante ca părinţi este:
- să-i ajutăm pe copiii noştri să se separe de noi,
- să-i ajutăm să devină persoane independente, care vor fi
capabile într-o bună zi să se descurce fără noi.
- suntem îndemnaţi să nu-i privim ca pe nişte copii la indigo sau
extensii ale noastre, ci ca pe nişte fiinţe umane unice, cu
temperamente diferite, gusturi diferite, sentimente diferite,
dorinţe diferite, vise diferite.

Cum să-i ajutăm să devină persoane independente?

Lăsându-i să facă lucrurile singuri, permiţându-le să se confrunte
cu propriile lor probleme, lăsându-i să înveţe din propriile lor
greşeli.
Mai uşor de spus decât de făcut.
 Dependența de adulți (Exercițiu)
Vă rog să citiţi următoarele afirmaţii şi să scrieţi/expuneți reacţiile
Dvs.:
I. Aveţi patru ani. În timpul zilei îi auziţi pe părinţi spunându-vă:
• „Mănâncă fasolea verde. Legumele îţi fac bine.“
• „Hai, lasă-mă să te ajut să închizi fermoarul."
• „Eşti obosit. întinde-te în pat şi odihneşte-te.“
• „Nu vreau să te joci cu acel băiat. Vorbeşte urât."
• „Eşti sigur că nu trebuie să te duci la baie?"
Reacţia Dvs.:
II. Aveţi nouă ani. în timpul zilei îi auziţi pe părinţi spunându-vă:
• „Nu te obosi să probezi jacheta aia. Nu-ţi stă bine în verde."
• „Dă-mi borcanul. Te ajut eu să-i desfaci capacul."
• „Ţi-am scos eu hainele."
• „Ai nevoie de ajutor la rezolvarea temelor?"
Reacţia Dvs.:
III. Aveţi şaptesprezece ani.
Părintele dumneavoastră vă spune: „Nu ai nevoie să înveţi să conduci.
Sunt prea îngrijorată din cauza accidentelor. Aş fi fericită să te duc eu cu
maşina oriunde doreşti. Tot ce trebuie să faci este să spui."
Reacţia Dvs.:
IV. Sunteţi adult. Patronul dumneavoastră vă spune: „Am să-ţi spun ceva
pentru binele tău. încetează să-ţi mai spui părerea despre ce schimbări ar
fi bune aici. Fă-ţi doar treaba. Nu te plătesc pentru ideile tale. Te plătesc
să munceşti.” Reacţia Dvs.:
V. Sunteţi cetăţean al unei naţiuni tinere. La o adunare publică auziţi
un demnitar străin, dintr-o ţară bogată şi puternică, declarând:
„Deoarece naţiunea dumneavoastră este încă tânără şi slab dezvoltată, noi
suntem sensibili la nevoile dumneavoastră. Avem de gând să vă trimitem
specialişti şi materiale pentru a vă învăţa cum să vă conduceţi fermele,
şcolile, afacerile şi statul. De asemenea, vom trimite specialişti în
planificare familială pentru a vă ajuta să reduceţi rata natalităţii în ţara
dumneavoastră.” Reacţia Dvs.:
Atunci când oamenii sunt plasaţi în poziţii de dependenţă,
pe lângă un oarecare sentiment de recunoştinţă, îndeobşte
simt neajutorare, inutilitate, resentiment, frustrare şi furie.

Acest adevăr nefericit poate constitui o dilemă pentru noi

ca părinţi / învățători.
Pe de o parte, copiii noştri sunt clar dependenţi de noi.
Datorită tinereţii şi lipsei lor de experienţă, sunt atâtea
lucruri pe care trebuie să le facem în locul lor, să le
spunem, să le arătăm.

Pe de altă parte, tocmai dependenţa poate conduce la

ostilitate.
 Din fericire, zi de zi ni se oferă oportunităţi de a încuraja autonomia
copiilor noştri.
Iată aici câteva tehnici ce pot ajuta copiii să se bazeze mai mult pe
forţele proprii decât pe sprijinul nostru.
Pentru încurajarea autonomiei
• Lăsaţi copiii să aleagă. (Azi ai dorință de …. sau…. )
• Arătaţi respect faţă de strădaniile copilului. (Est complicat pentru
tine. Uneori ajută dacă …… )
• Nu puneţi prea multe întrebări. (Mă bucur să te văd. Bine ai venit acasă..)
• Nu vă grăbiţi să răspundeţi la întrebări. (Este o întrebare interesantă.
Tu ce părere ai?)
• Încurajaţi copiii să se folosească şi de sursele exterioare
căminului părintesc. (Poate ….. Învățătoarea, vecinul, etc. ar avea o
sugestie)
• Nu le spulberaţi/ luați speranţa. (Deci te gândești să dai o audiție
pentru piesă! Ar trebui să fie o experiență interesantă)
 Mai multe moduri de a încuraja autonomia
I. Lăsaţi-o să fie propria stăpână a corpului ei
• Abţineţi-vă să îi aşezaţi tot timpul părul din ochi, să-i îndreptaţi umerii, să o curăţaţi de
scame, să-i băgaţi bluza în fustă, să-i rearanjaţi gulerul. Copiii simt această atenţie
exagerată asupra lor ca pe o invazie a intimităţii lor fizice.
II. Nu vă amestecaţi în amănuntele neimportante din viaţa unui copil
• „De ce scrii cu nasul în hârtie?... Stai drept când îţi faci temele... Scoate-ţi părul din
ochi. Cum poţi să vezi ce faci?... Tricoul acela vechi trebuie aruncat. Ia-ţi unul nou...
Reacţia copiilor : „Ma-a-mă!“ sau „Ta-a-tă!“
III. Nu vorbiţi despre un copil în faţa lui — indiferent cât de mic este
copilul
Imaginaţi-vă stând lângă mama voastră în timp ce aceasta îi spune unui vecin oricare
dintre următoarele:
• „Ei bine, în clasa întâi era nemulţumit din cauza citirii, dar acum se descurcă mai
bine.“
• „Iubeşte oamenii. Toţi sunt prietenii ei.“
• „Nu-1 băga în seamă. Este puţin timid."
Când copiii aud că se discută despre ei în acest fel, se simt ca nişte obiecte — proprietăţi
ale părinţilor lor.
IV. Lăsaţi copilul să răspundă singur
în mod repetat, părintelui i se pun, în prezenţa copilului, întrebări de felul:
• „îi place lui Johnny să meargă la şcoală?"
• „îi place noul frăţior?"
• „De ce nu se joacă cu noua lui jucărie?"
Adevăratul semn de respect pentru autonomia copilului este să spunem
adultului care întreabă: „Johnny îţi poate spune. El este cel care ştie."
V. Arătaţi respect faţă de momentul când copilul va fi pregătit
• Uneori un copil îşi doreşte foarte mult să facă ceva, dar nu este pregătit
emoţional sau fizic.
VI. A veţi grijă la prea multe „Nu”-uri
• unii copii percep un „Nu“ tăios ca pe o declaraţie de război, un atac
direct la propria autonomie. îşi mobilizează toată energia lor pentru a
contraataca. Ţipă, se înfurie, vorbesc urât, devin ursuzi. Se opun
părinţilor cu „De ce nu?“
 UNELE ALTERNATIVE LA „NU“
A. Oferiţi informaţii (şi lăsaţi deoparte ,,Nu-ul“):
COPILUL: Pot să merg acum la Suzie să mă joc?
în loc de: „Nu, nu poţi.“
Relataţi: „Vom servi cina în cinci minute.
Cu acea informaţie, un copil ar putea să-şi spună: „Bănuiesc că nu pot
pleca acum.“
B. Acceptaţi sentimentele:
COPILUL: (La grădina zoologică) Nu vreau să merg acasă
acum. Nu putem să mai stăm?
în loc de: „Nu, trebuie să plecăm acum!“
Acceptaţi-i sentimentele: „îmi dau seama că dacă ar fi după
tine, ai mai rămâne mult timp.“ (în timp ce îl luaţi de mână ca să
plecaţi) „E greu să pleci dintr-un loc care-ţi place atât de mult.“
Uneori rezistenţa este micşorată atunci când cineva înţelege cum vă
simţiţi.
C. Descrieţi problema:
COPILUL: Mami, poţi să mă duci acum cu maşina la
bibliotecă?
în loc de: „Nu, nu pot. Va trebui să mai aştepţi.“
Descrieţi problema: „Aş vrea să te ajut. Problema este
că electricianul soseşte în următoarea jumătate de
oră.“
D. Atunci când este posibil, spuneţi un „Da" pe
post de „Nu":
COPILUL: Putem să mergem pe terenul de joacă?
în loc de: „Nu, încă nu ai servit prânzul.11
înlocuiţi cu un „da“:
„Da, bineînţeles. Imediat după prânz."
E. Lăsaţi-vă timp să vă gândiţi:
COPILUL: Pot să dorm la Ion la noapte?
în loc de: „Nu, ai rămas acolo săptămâna trecută."
Oferiţi-vă posibilitatea de a vă gândi: „Lasă-mă să mă
gândesc."
Această mică propoziţie reuşeşte două lucruri:
• slăbeşte tensiunea copilului (măcar ştie că cererea lui va
fi luată în consideraţie la modul serios)
• dă părintelui timp să-şi analizeze sentimentele.
Cuvântul „Nu" este mai scurt şi unele dintre aceste
alternative par mult mai lungi.
Dar când te gândeşti la obişnuita cădere după un „Nu",
calea lungă este de obicei drumul cel mai scurt.
 5. MASURI CARE STIMULEAZĂ CREaATIVITATEA
 Ascultă ce spune copilul.
 Fii concis când îți exprimi sentimentele
 Abține-te să le evaluezi sugestiile
 Ai grija să elaborați împreună un plan pentru
implementarea deciziei finale
 Nu fiți dezamăgiți dacă planul eșuează
 Влияние
родительских
Influența установок на
parentale asupra развитие
dezvoltării copiilor детей.
 НЕГАТИВНЫЕ УСТАНОВКИ ПОЗИТИВНЫЕ
Atitudini Negative УСТАНОВКИ

Dacă ne Consecințele Reacții favorabile

exprimăm: вовремя
Сказав так: последствия исправьтесь

„Nu vei asculta, cu Nesociabili Замкнутость, „Fii tu însăși și

tine nu se va Izolare Отчуждённость fiecare va
juca, prieteni Răceală угодливость, prieteni!”
nimeni….” Lipsă de Безынициативность
inițiativă подчиняемость,
Supunere, Приверженность
Predispunere la Стереотипному
"Будь собой, у
"Не будешь comportament поведению. каждого в
слушаться, с stereotipizat жизни будут
тобой никто друзья!".
дружить не
будет…".
 Stare de vină, Чувство вины,
Autoapreciere низкая „Fericirea
„Păcatele
joasă, самооценка, mea,
mele” враждебное
Atitudine bucuria
отношение к
negativă mea!”
окружающим,
față de cei отчуждение,
"Горе ты "Счастье ты
din jur, конфликты с
моё!" моё,
Conflicte cu родителями.
părinții радость
моя!"
 Reținerea Сдерживание
emoțiilor, эмоций,
Slăbiciune Внутренняя
interioară, озлобленность, „Puișor mai
„Plângăciosule”
Îngrijorare, stare тревожность, plânge, îți
de alarmă, Глубокое va fi mai
Retrăiri inutile переживание ușor….”
pe situații даже
"Плакса-
neînsemnate, незначительных
Вакса,
Frici, проблем, "Поплачь,
нытик,
Sare emoțională страхи, будет
пискля!"
tensionată повышенное легче…".
эмоциональное
напряжение.
„Nu e treaba Autoapreciere joasă, Низкая „Dar tu cum
ta!” Reținere în самооценка, gândești?”
dezvoltare задержки в
psihică, психическом
Lipsa părerii proprii, развитии,
„Не твоего Timiditate, отсутствие "А ты как
ума Înstrăinare, своего мнения, думаешь?".
дело!". Izolare, робость,
Conflicte cu părinții. отчуждённость,
конфликты с
родителями.
„Ești gata să Autoapreciere joasă, Низкая „Bravo că te
împarți și Lăcomie, самооценка, împarți cu
Zgârcenie, жадность,
să dai acaparare накопительство,
alte
totul……” Întâmpină dificultăți трудности в persoane!”
"Вот în comunicare cu общении со "Молодец,
дурашка, semenii săi, сверстниками, что
всё готов Egoism. эгоизм. делишься с
раздать…" другими!".
"Tu ești ca Трудности в
Dificultăți în "Tatăl nostru este un
общении с
tatăl tău comunicarea cu
родителями, om minunat!"
părinții,
(mama) Se identifică cu идентификация с "Mamă noastă
...". comportamentul родительским este
parental, поведением, inteligentă!".
"Ты совсем, Repetarea Неадекватная
как твой comportamentului самооценка, "Папа у нас
părintelui. замечательный
папа упрямство,
Autoapreciere человек!"
повторение
(мама)…". inadecvată față de
поведения "Мама у нас
propria persoană,
Încăpăținare. родителя умница!".

"Nu știi să faciNeîncrederea în Неуверенность в „Înceacă încă o

nimic, propriile puteri, своих силах, dată, la tine
nepriceputule Autoapreciere joasă, низкая самооценка, numaidecît se va
Frici, страхи, задержки primi!”
!"
Reținere în психического
dezvoltare Ps., развития,
"Ничего не Lipsa de inițiativă, безынициативность, "Попробуй ещё, у
умеешь Motivație scăzută низкая мотивация к тебя
делать, pentru a atinge достижению. обязательно
неумейка!". orice rezultat. получится!".
 "Spune-mi la
„Nu țipa așa Agresivitate Скрытая ureche, hai
ascunsă, агрессивность, să ne
vei surzi!” stres psiho- повышенное șoșotim
emoțional, Психоэмоциона
...!".
"Не кричи Îmbolnăviri льное
"Скажи мне
так, permanente ale напряжение,
gâtului și de urechi, болезни горла и на ушко,
оглохнешь Persoană ушей, давай
!" conflictuală. конфликтность. пошепчемс
я…!".
"Fetiță neplăcută, ele Tulburări în dezvoltarea
toate sunt psihosexuala,
"Toți oamenii sunt
capricioase!" Complicații în comunicare
egali, dar în
(Băiatul despre interpersonală, în special
același timp,
fetiță). cu persoanele de sex opus,
nimeni nu este ca
"Mizerabil, toți băieții Dificultate în alegerea
celalalt."
sunt bătăuși!" (Fetele unui prieten de sex
despre băieți). opus.
Sentiment de vinovăție,
Frică,
„Ești rău, o Anxietate,
obijduiești pe Singurătate, „Eu niciodată nu te
voi lăsa, ești cel
mama, eu plec de Insomnie,
mai scump, drag
la tine la alt Înstrăinarea de părinților
copil eu te
copil!”. lor, se închid în sine sau iubesc!”.
„plecare” de la părinți.
"Противная девчонка, Нарушения в
все они капризули!" психосексуальном
(мальчику о развитии, "Все люди равны, но в
осложнения в
девочке). то же время ни
межполовом
"Негодник, все общении, трудности в
один не похож на
мальчики забияки и выборе друга другого".
драчуны!" (девочке противоположного
о мальчике). пола.

Чувство вины, страхи,

тревожность,
ощущение
"Ты плохой,
одиночества, "Я никогда тебя не
обижаешь маму, я
нарушение сна, оставлю, ты самый
уйду от тебя к
отчуждение от любимый!".
другому ребёнку!".
родителей, "уход" в
себя или "уход" от
родителей.
"Viața este Neîncredere, Недоверчивость, "Viața e
Laşitate,
foarte grea: Трусость, interesantă și
Lipsă de voință, Безволие, frumoasă! Totul
vei creste - o
Supunere sorții, Покорность судьбе,
să știi ...!„ va fi bine!".
Incapacitatea de a Неумение
învinge преодолевать
"Жизнь очень obstacole, препятствия, „Жизнь интересна
трудна: Predispunere la Склонность к и прекрасна!
вырастешь accidente несчастным случаям, Всё будет
– Suspiciune, Подозрительность, хорошо!".
узнаешь…!" Pesimism. Пессимизм.
Neînțelegere și Нарушения "Vinola mine,
dereglarea relației взаимоотношений с trebuie să ne
"Pleacă din fața cu părinții, родителями,
mea, stau în lămurim în toate
„Plecarea de la "уход" от
colț!„ împreună!„
părinți”, них,
Fire închisă, скрытность,
"Уйди с глаз ascunde недоверие, "Иди ко мне,
моих, informația de озлобленность, давай во всём
встань в părinți, агрессивность. разберёмся
угол!" Neîncredere, вместе!"
Furie,
Agresivitate.
"Nu mânca o mult Probleme cu Проблемы с
dulce, te vor durea greutatea излишним весом,
„Hai să-i lăsăm un
dinții și vei fi corpului, больные зубы,
pic și lui tata
GRASĂ!". Probleme cu самоограничение,
(mama), etc...„
dinții, Низкая
"Не ешь много autoconstrângere, самооценка,
"Давай немного
сладкого, а то Autoapreciere неприятие себя.
оставим папе
зубки будут scăzută,
(маме) ит.д."
болеть, и будешь Neacceptarea
Tо-о-олстая!". personală.
Dificultăți în Трудности в
"In lumina sunt
"Tot din jurul sunt comunicare, общении,
multe persoane
mincinoși, trebuie suspiciune Подозрительность
bune care
să fii încrezută Autoapreciere Завышенная
dispuși, pot să
numai în tine!„ mărită, самооценка,
te ajute ...".
Frici, страхи,
"Все вокруг Control exagerat, проблемы
"На свете много
обманщики, Senzație de сверхконтроля
добрых людей,
надейся только singurătate și Ощущение
готовых тебе
на себя!" anxietate. одиночества и
помочь…".
тревоги.
 Nemulțumirea Недовольство своей
"Oh, rățușca cea față de aspectul personal, внешностью,
Timiditate, застенчивость, „Atât de tare
urâtă!
Tulburări de comunicare, нарушения в общении, îmi ești
Și în cine ești atât
Senzație de nesiguranță, чувство беззащитности, dragă!”
de urîtă!".
Probleme cu părinții, проблемы с родителями,
"Ах ты, гадкий Autoaprecierea scazuta, низкая самооценка,
Neîncredere în forțele неуверенность в своих „Как ты мне
утёнок! И в
proprii și силах и нравишь
кого ты такой
oportunități. возможностях. ся!".
некрасивый!".

"Nu se poate să faci Timiditate, Робость,

singur nimic, Frici страхи,
„Fii mai isteț
cere Neîncredere, неуверенность в себе,
vei reuși
permisiunea de Lipsa de inițiativă, безынициативность,
singur!!!”
la cei mai mari". Frica de cei mai боязнь старших,
învârstă, несамостоятельность,
"Смелее, ты
"Нельзя ничего Lipsa de independență, нерешительность,
всё
самому делать, Indecizie, зависимость от чужого
можешь
спрашивай Dependența de opiniile мнения,
сам!".
разрешения у altor oameni, тревожность.
старших!". Anxietate.
"Întotdeauna nu ai înstrăinare, „Eu pot să te
Отчуждённость,
timp să aștepte Fire închisă / ajut”
скрытность,
..." ascunsă,
Излишняя
Independență
самостоятельность,
excesivă,
"Всегда ты не Ощущение
Senzație de "Давай, я тебе
вовремя беззащитности,
nesiguranță, помогу!"
подожди…" ненужности,
Inutilitate,
"уход" в себя",
"Retragere„ în
Повышенное
propria persoană,
психоэмоциональное
Tensiune psiho-
напряжение.
emoțională
"nu teme de nimeni, Lipsa de autocontrol, Отсутствие „Este bine să te
nu ceda nimănui, agresivitate, самоконтроля, reții,
să le dar ripostă, lipsa de flexibilitate агрессивность, respectăm
comportamentală, Отсутствие opinia altor
dă înapoi!".
dificultăți în поведенческой persoane ”
comunicare, гибкости,
"Никого не бойся, probleme cu colegii, сложности в общении,
никому не sentiment de проблемы со "Держи себя в
уступай, всем permisivitate. сверстниками, руках,
давай сдачу!". Ощущение уважай
вседозволенности. людей!".
 Cât de des spuneți
copiilor:
• Acum sunt ocupat (ă)...
• Uite ce-ai făcut !!!
• Ca întotdeauna greșit!
• Când vei învăța!
• De câte ori se poate
repeta!
• Tu mă scoți din minți!
• Ce-ai face fără mine!
• Mereu te bagi unde nu
trebuie!
• Pleacă/ Dute de lângă
mine!
• Dute în colț!
Как часто вы
говорите детям:
• Я сейчас занят(а)…
• Посмотри, что ты
натворил!!!
• Как всегда неправильно!
• Когда же ты научишься!
• Сколько раз тебе можно
повторять!
• Ты сведёшь меня с ума!
• Что бы ты без меня
делал!
• Вечно ты во всё лезешь!
• Уйди от меня!
• Встань в угол!
 Aceste cuvinte mângâie
sufletul copilului:
• Tu ești cel mai drag/ iubit
copil!
• Tu poți multe!
• Ce ne-am face fără tine?!
• Vino la mine!
• Stai cu noi ...!
• Te voi ajuta ...
• Mă bucur de succesul tău!
• Orice se întâmplă, casa
noastră - cetatea noastră.
• Spune-mi ce se petrece...
А эти слова ласкают
душу ребёнка:
• Ты самый любимый!
• Ты очень многое
можешь!
• Что бы мы без тебя
делали?!
• Иди ко мне!
• Садись с нами…!
• Я помогу тебе…
• Я радуюсь твоим
успехам!
• Что бы не случилось,
наш дом – наша крепость.
• Расскажи мне, что с
тобой…
Permisiunea părinților Разрешения
родителей своим
copiilor săi
детям
• Să trăiesc • Живи
• Să fiu eu însumi • Быть самим собой
• Să iubesc • Любить
• Делать все
• Să fac tot calitativ качественно
• Să mă schimb • Постоянно меняться
Mulțumesc pentru
atenție!!!
Sursa de informare : “Comunicarea eficienta cu copiii”
(autori : Adele Faber, Elaine Mazlish, ed. Curtea Veche)