Universitatea de stat de Medicina si Farmacie ,,Nicolae Testemitanu’’

Afectiuniile
tractului gastro-
intestinal:Constipat
ia si Diareea
Au efectuat:Turcanu Cristina
Grupa 1305
 Acestea sunt simptome obis
nuite pe care aproape oricin
e le-a avut la un moment da
t.In mod tipic,ele dureaza o s
curta perioada de timp si ap
oi dispar.Dar,uneori, diareea
si constipatia pot fi persisten
te.Simptomele persistente su
gereaza, in general, o afectiu
ne digestiva.
DIAREEA
Definitie:

Sindrom caracterizat prin eli

minarea zilnică a > 3 scaun
e cuun conţinut mai mare d
e apă, în cantitate de > 200
g, o perioadă de > 3săptăm
âni + discomfort intestinal,
dureri, crampe.
DIAREEA
MECANISMUL DE DECLANSARE
DIAREEA
CLASIFICAREA

ACUTA CRONICA
Este caracterizată prin alterarea
bruscă a habitusului normal int
estinal, precum şi a formei nor
male a scaunului (creşterea frec
venţei – mai mult de 3 scaune
pe zi şi a consistenţei scaunului
- scaune neformate, apoase).Po
ate să se asocieze cu creşterea f
Este definită ca prezenţa î
recvenţei defecaţiei, ori creştere ntr-un interval de peste p
a conţinutului lichidian al scaun atru săptămâni a peste tre
ului sau amandouă; adesea se a i scaune pe zi de consiste
companiază cu creşterea anorm
ală a greutăţii scaunului >200g/
nţă scăzută
dl în 24 ore.
Diareea acută se poate defini c
a pasajul unui număr mare de s
caune pe zi, cu scăderea formei
, consistenţei şi cu o durată sub
14 zile.
DIAREEA
DIAREEA CRONICA
FIZIOPATOLOGIE CLASIFICARE
Diareea cu steatoree (diareea Reprezintă manifestarea majoră a celor m
ai multe sindroame malabsorbative.
osmotică Mecanismele prin care se produc sunt ur
mătoarele:
- tulburări situate la nivelul mucoasei inte
stinale absorbative - infestaţii parazitare,
enteropatia glutenică, boala Wipple, derm
atita herpetiformă, mastocitoza sistemică,
abetalipoproteinemia, efecte adverse med
icamentoase -neomicina, colchicina,etc.
- afectarea utilizării digestive a lipidelor al
imentare (condiţii associate cu perturbare
a lipolizei şi/sau a formării miceliilor).
- situaţii care afectează drenajul limfatic i
ntestinal: tuberculoza intestinală, boala Cr
ohn, boala Whipple, limfoame, limfangiec
tazia primară sau secundară.
DIAREEA
Diareea secretorie Diaree inflamatorie
Cuprinde următoarele entităţi: Are caracteristică prezenţa febrei
-diaree apoasă care răspunde la suprima , durerilor abdominale, a sângel
rea ingestiei: deficitul de dizaharidaze, di
ui, a leucocitelor polimorfonucle
aree prin malabsorbţia acizilor biliari, dia
ree post vagotomie, by - pass sau rezecţ are(PMN) sau a eozinofilelor în
ii. scaun şi modificări morfologice
-diaree cu răspuns variabil la suprimarea caracteristice la biopsia intestina
ingestiei: sindromul intestinului iritabil, lă. Este prezentă în bolile inflam
malabsorbţia primară a acizilor biliari, ale atorii intestinale (colita ulceroasă
rgia alimentară, diareea inflamatorie, coli , boala Crohn), gastoenterita eo
ta microscopică; zinofilică, enteropatia alergică, e
-diaree ce nu răspunde la suprimarea in
nterita cronică de iradiere.
gestiei: tumori producătoare de secretag
ogi (VIP-omul, sindromul carcinoid, gluc
agonomul, carcinomul medular al tiroide
i, adenomul vilos), diareea diabetică, mas
tocitoza sistemică, sindromul intestinului
scurt, disfuncţia ileală primară cu malabs
orbţia acizilor biliari, diaree congenitală (
boala incluziilor microvilozitare, clorhidro
reea congenitală, diareea congenitală cu
pierdere de sodiu )
DIAREEA
Cauzele diareei cronice

CAUZE FRECVENTE
Boli inflamatorii intestinale idiopatice: rectocolita ulcero-
hemoragicắ, boala Crohn, colita colagenică, colita microscopică
(limfocitară)
Infecţii gastrointestinale cronice sau recidivante
(amoebiaza, giardiaza, infecţii cu Clostridium difficile ).
Steatoreea indiferent de cauză.
Malabsorbţia carbohidraţilor: activitatea deficitară a
dizaharidazelor (lactaza etc.), constituenţi alimentari slab
absorbabili sau neabsorbabili (amidon, lactuloza, fibre
alimentare, sorbitol, fructoză).
Medicamente şi aditivi alimentari: antibiotice,
antihipertensive, antiaritmice, citostatice, antiacide conţinând
magneziu, edulcoranţi alimentari (sorbitol, fructoză), alcool,
cofeina.
Intervenţii chirurgicale anterioare: gastrectomie,
vagotomie, colecistectomie, rezecţii intestinale.
Cauze endocrine: hipertiroidia, insuficienţa
corticosuprarenaliană, diabetul zaharat.
Abuzul de laxative.
Ischemia cronică mezenterică.
Enterita şi colita radică.
Cancerul colorectal.
DIAREEA

CAUZE RARE Tumori endocrine secretate:

gastrinom, VIP-om, adenomul
vilos colorectal, carcinomul
medular tiroidian,
ganglioneurom, feocromocitom,
tumora carcinoidă, mastocitoza.
Afecţiuni sistemice
infiltrative: amiloidoza,
sclerodermia, limfomul difuz
intestinal.
Diareea cronică idiopatică
autolimitată.
Incontinenţa de fecale.
Alergiile alimentare
DIAREEA
DIAGNOSTIC
Criteriile de diagnostic se obţin p
e baza anamnezei, examenului ob
iectiv, testelor de laborator, a exa
menelor radiologice, examenelor
endoscopice şi histologice.
Este necesară eşalonarea testelor
de diagnostic în mai multe etape:
-o primă etapă se referă la anamn
eză, examenul obiectiv, ce pot ori
enta explorările ulterioare necesar
e diagnosticului.
-a doua etapă necesită teste speci
fice de diagnostic.
-dacă este necesară cea de a treia
etapă de diagnostic- se face la p
acientul internat.
DIAREEA
TRATAMENT
PRINCIPIILE TERAPEUTICE- se urmăreşte corectarea tulburărilor hidroel
ectrolitice, aportul nutriţional, tratamentul simptomatic, etiologic sau n
especific al diareei (vezi tratamentul diareei acute).
În funcţie de tipul de diaree (blandă– moderată şi moderat severă) me
dicaţia antidiareică este împărţită în două categorii.

Pentru diareea blândă moderată se folosesc preparate de bismut, opiacee

naturale sau de sinteză, agenţi chelatori, fibre alimentare.
Subcitratul de bismut, este antiinflamator (independent de COX), cu acţiu
ne bactericidă, proprietăţi chelatoare, leagă şi elimină enterotoxonele. Ca e
fecte secundare se va ţine cont de toxicitatea salicilaţilor, modifică culoare
a scaunului (o înnegreşte)producând confuzia cu melena, precum şi disfu
ncţia renală.
Opiaceele - (Loperamide, Codeina) au ca mecanism de acţiune diminuare
a peristaltismului şi motilităţii intestinale, creşterea tonusului sfincterului a
nal, ceea ce determină dilatarea intestinală. Opiaceele au efect proabsorbti
v şi antisecretor. Reacţiile adverse sunt: inhibiţia SNC, inhibiţia centrală a re
spiraţiei, întârzierea golirii gastrice, potenţial dependentă. La nivel intestina
l pot amplifica invazia bacteriană, precipită megacolonul toxic, prelungesc
excreţia intestinală a patogenilor.
DIAREEA
Agenţii hidrofilici (Metilceluloza, Psyllyum) - cresc volumul fecal - prin acţiunea
nonabsorbabilă, hidrofilică. Leagă enterotoxinele bacteriene, diluează şi antreneaz
ă eliminarea bacteriilor. Ca reacţii adverse, sunt de menţionat balonarea, flatulenţ
a, pot precipita apariţia ocluziei intestinale în cazul stenozelor preexistente.
Anticolinergicele (Atropina, preparatele de sinteză- Scobutil, Buscopan, No-Spa),
inhibă motilitatea intestinală. Efecte secundare sunt amplificarea invaziei bacterie
ne şi precipitarea megacolonului toxic.
Silicaţi (Kaolin, attapulgite)– sunt substanţe hidrofile, leagă toxinele bacteriene.
Cholestiramina- leagă acizii biliari. Ca efecte secundare se numără: legarea medi
camentelor şi vitamineleor, steatoree când sunt administrate în doze mari.
În diareea moderat severă (tumori neuroendocrine, sindrom carcinoid, sindrom
de intestin iritabil, diabet zaharat, SIDA, diareea asociată chimioterapiei cu 5-fluor
ouracil şi leucovorin, etc) se folosesc: Octreotidul, Clonidina, Blocantii canalelor d
e calciu, Fenotiazine, inhibitorii H1 receptorilor, inhibitorii ATP-azei H+, K+ şi bloc
anţii H2 receptorilor, antagoniştii serotoninici Methysergide, Ketanserin, Indometa
cin, glucocorticoizii.
Somatostatina şi analogul sintetic Octreotid inhibă eliberarea substanţelor secret
agoge din tumotile secretante (VIP-om, tumori carcinoide); contracarează acţiune
a secretagogilor, inhibând adenil – ciclaza şi scăzând concentraţia cAMP; inhibă s
ecreaţia gastrică şi pancreatico-biliară; inhibă secreţia mediată de calciu; prelunge
şte timpul de tranzit. Ca efecte adverse se menţionează scăderea toleranţei la glu
coză, steatoree, litiaza biliară, somnolentă, vărsături. Doza uzuală este de 2-3x 50-
100g/zi, în administrare subcutanată.
DIAREEA
Clonidina - este agonist alfa adrenergic, cu efect antisector blănd, inhibând şi motilitat
ea intestinală. Este folosită în diareea diabeticului şi diareea secretorie idiopatică. Reacţi
ile adverse sunt: rebound hipretensiv la intreruperea tratamentului, hipotensiune postu
rală, depresie.
Antagonistii de calciu şi calmodulina - în terapia sindromului diareic se utilizează ver
apamilul, ce are acţiune directă pe musculatura netedă, inhibând intrarea calciului în ce
lulă cu efect asupra motilitaţii, interferează cu eliberarea neurotransmiţătorilor din term
inaţiile nervoase şi cu transportul activ al ionilor catre enterocit. Se indică în diareile se
cretorii severe, inclusiv în VIP-om, la pacienţii fară afecţiuni cardiovasculare semnificativ
e. Ca reacţii adverse sunt cele cardiovasculare. Dozajul este de 3x80mg/zi, asociat even
tual cu Imodium sau Clonidina.
Blocanţii H2 receptorilor şi inhibitorii ATP-azei H+-K+, acţionează ca inhibitori ai sec
retiei gastice; sunt indicaţi în mastocitoza sistemică şi sindromul Zollinger-Ellison.
Fenotiazilele– inhibă peristaltismul intestinal, au efect antisecretor uşor; sunt recoman
date în diarea secretorie idiopatică, VIP-om, alte tumori neuroendocrine.
Antagoniştii serotoninici- Methylsergide, Ketanserin sunt indicaţi în mastocitoza sist
emică; mecanismul de acţiune este prin inhibiţia secreţiei şi peristaltismului intestinal d
iminuează flushingul. Ca efecte secundare se menţionează toxicitatea medulară ,dischin
ezia biliară.
Antiinflamatoariile nesteroidiene - inhibă sinteza şi secreţia de prostaglandine, având
şi efect pro-absorbtiv uşor. Indometacinul în doze de 25-50mg de 3 ori pe zi este indic
at în diareea din adenomul vilos, enterita de iradiedre, carcinomul medular al tiroidei,
enteropatia din SIDA, iar acidul 5-aminosalicilic în bolile inflamatorii intestinale: colita
ulceroasă şi boala Crohn. Efectele adverse sunt ulcerele gastrice, duodenale, şi intestina
le.
Glucocorticoizii – inhibă fosfolipaza A2 şi perturbă metabolismul acidului arahidonic p
e calea ciclo şi lipooxigenazei, au acţiune directă proabsorbtivă asupra mucoasei intesti
nale şi exercită şi alte acţiuni legate de efectul antiinflamator
DIAREEA
DIAREEA ACUTA
FIZIOPATOLOGIA DIAREEI
Intestinul subţire şi colonul sunt implic
ate în absorbţia şi secreţia fluidelor şi i
onilor.
Absorbţia nutrienţilor şi a fluidelor are l
oc în cea mai mare parte în intestinul s
ubţire.
Intestinul subţire primeşte aproximativ
10L de fluid pe zi, constând în ingestia
orală, precum şi secreţia salivară, gastri
că, biliară şi pancreatică.
La nivelul intestinului subţire se absoar
be marea majoritate a acestui conţinut
fluid, cu excepţia a 1,5L ce ajung în col
onul proximal.
Colonul absoarbe acest fluid, cu excepţ
ia a aproximativ 100ml. Capacitatea ma
ximă absorbită a intestinului subţire est
e nedefinită, capacitatea absorbtivă ma
ximă a colonului uman adult este de 4-
5L/24 de ore.
DIAREEA
MECANISMELE DIAREEI ACUTE

Diareea acută poate rezulta

din scăderea absorbţiei,
creşterea secreţiei, creşterea
osmolaritaţii conţinutului luminal,
ori schimbarea motilităţii
intestinale.
 DIAREEA CLASIFICAREA
Diareea inflamatorie Diareea noninflamatorie
Este cauzată de organisme sau substanţe care produc o Intestinul subţire este cel mai frecvent afectat. Cauza o rep
disrupţie a barierei mucoasei intestinale prin invazie dire rezintă microrganisme sau substanţe care nu duc la lezarea
ctă ori elaborarea de citotoxine. epiteliului mucoasei intestinale. Enterotoxinele produse de
Manifestările clinice sunt: existenţa de scaune cu sânge, microorganismele infectante stimulează excesiv secreţia de
volum scăzut al scaunului, scaune asociate cu crampe ab electroliţi şi apă. Substanţele cu absorbţie scăzută, osmotic
dominale. Ocazional, simptomele pot include febra. active, cauzează secreţia fluidelor în lumenul intestinal. Car
Locul preferenţial al infecţiei este colonul. Examinarea sc acteristica acestui tip de diaree o reprezintă scaunele apoa
aunului evidenţiază numeroase leucocite şi hematii. se cu minim sau absenţa sângelui, şi absenţa leucocitelor î
n scaun.
Infecţii virale
Infecţii bacteriene -Rotavirus
Boli invazive -Virusul Norwalk
-Shigella -Cytomegalovirus
- Herpes virus
-Salmonella Diaree infecţioasă(toxin mediată)
-Campylobacter -Salmonella Nontyphoida
-Yersinia -S.aureus
-Vibrio -B.cereus
-C.perfringens
-C. difficile -Listeria
-E coli enteropathogenic(enteroinvaziv) Infestarea cu protozoare
Boli toxin mediate -Giardia lamblia
-E coli enterohemoragic (O 157) -C. parvum
Diaree indusă medicamentos
Infestarea cu protozoare -Antiacide (cele care conţin magneziu)
- E. histolytica -Antibiotice
- Strongyloides stercoralis -Laxative
- Ischemia mezenterică -Medicamente neabsorbabile (colchicina, lactuloza)
Sindromul de intestin iritabil
- Colita de radiaţie Intoleranţe digestive
- Bolile inflamatorii colonice -Deficienţa de dizaharidaze (exemplu lactaza)
-Dieta alterată
DIAREEA
ABORDAREA CLINICĂ PENTRU EVALUAREA DIAREEI ACUTE
1.ISTORICUL BOLIl
Factori cauzatori posibili- cadrul în care apare diareea poate să sugereze etiol
ogia:
Sunt de ajutor urmatoarele întrebări:
- istoria călătoriilor în străinătate (ţări tropicale)
- alimentele ingerate, tipul lor şi locaţia unde au fost consummate
- spitalizări recente
- ingestia recentă de antibiotice sau alte medicamente
- istoria sexuală
- consumul de fructe de mare
- venirea în contact cu animale din ferme zootehnice
- prezenţa de boli sistemice
- statusul imun - HIV, terapia imunosupresivă
Severitatea bolii se stabileşte în urma anamnezei şi a examenului clinic obiectiv.
Se obţin informaţii în legatură cu aspectul scaunului, prezenţa sângelui în scaun,
numărul de scaune pe 24 ore, prezenţa altor simptome ca febra, durerile abdom
inale, depleţia volemică.
Durata bolii. Cele mai multe infecţii care cauzează diareea sunt autolimitante. Pr
elungirea infecţiei peste 5 zile, poate indica prezenţa unei boli severe sau o boal
ă sistemică cu manifestări gastrointestinale.
DIAREEA
2. EXAMINAREA FIZICĂ
Ajută la stabilirea iniţierii unei terapii susţinute şi spitalizarea bolnavului. Sunt ne
cesare:
- examenul general al pacientului, incluzând statusul mental
- semnele vitale, incluzând ascensiunea temică sau hipotensiunea
- hipotensiunea posturală şi pulsul
- turgorul cutanat
- examinarea abdominală pentru a evidenţia sensibilitatea abdominală ori semne
le de
- iritaţie peritoneală
- tuşeul rectal pentru a evidenţia sensibilitatea şi pentru colectarea scaunului
DIAREEA
3.TESTE DIAGNOSTICE
Nu sunt folosite de rutină; ele fiind rezervate pacienţilor cu boală severă. Cel mai fr
ecvent se folosesc determinarea leucocitelor fecale, coprocultura pentru patogenii
enterici, examenul coproparazitologic, testul pentru toxina Clostridium difficile şi si
gmoidoscopia flexibilă cu biopsie.
Determinarea leu Prin examinarea microscopică a scaunului pe frotiu colorat cu albastru de meth
ylen este recomandat ca screening pentru diareea inflamatorie; indică necesitat
cocitelor fecale ea efectuarii culturii bacteriene. Examinarea nu este specifică pentru o diaree in
fectioasă sau o diaree inflamatorie (boala inflamatorie colonică, colita de radiaţi
e).

Determinarea lac Are o sensibilitate mai mare decât determinarea leucocitelor fecale, dar are un
cost mai ridicat.
toferinei fecale

Coprocultura Determină agenţii patogeni. Se efectuează la pacienţii cu febră, disenterie, diare

e severă sau la cei ce au leucocite în scaun. De rutină, se testează prezenţa a tr
ei agenţi patogeni: Shigella, Salmonella şi Camphylobacter.

Examenul coprop Sunt necesare cel puţin trei probe de scaun pentru a detecta paraziţii sau ouăl
e de paraziţi.
arazitologic

Endoscopia Se nu efectuează de rutină în diareea acută. Sigmoidoscopia flexibilă, poate fi e

fectuată când pacientul prezintă semene şi simptome de proctită (tenesme, du
reri rectale). La cei cu suspiciune de diaree indusă de C. difficile, explorarea evi
denţiază prezenţa de pseudomembrane ce este înalt sugestivă pentru diagnosti
c
DIAREEA
4. Evoluţie - diareile acute au cel mai des o evoluţie acută, autolimitată, dar pot ri
dica probleme prin complicaţiile care se pot instala.

5. Complicaţii - sunt determinate în principal de boala de bază. Sunt de menţiona

t deshidratarea, tulburările electrolitice şi acidobazice: acidoza metabolică (pierdere f
ecală de bicarbonat), cu sau fară cetoză (prin suprimarea aportului alimentar) şi eve
ntual acidoza lactică, în cadrul hipovolemiei şi hipoperfuziei tisulare. Aceste complic
aţii apar mai ales în infecţiile cu E.coli enterohemoragic şi uneori cu C. difficile, Cam
pylobacter, Yersinia, Salmonella. În formele grave se pot întâlni manifestări de tip ab
domen acut, megacolon toxic şi perforaţie intestinală. Infecţia cu E.coli enterohemor
agic şi Şhigella pot produce un sindrom hemolitic şi uremic, purpura trombocitopeni
că sau coagulare intravasculară diseminată. Determinările infecţioase metastatice sun
t rare, fiind semnalate în infecţiile cu Salmonella şi posibil in cele cu Yersinia sau Ca
mpylobacter.

6. Prognostic- depinde de gradul tulburărilor hidroelectrolitice, de prezenţa comp

licaţiilor şi promptitudinea tratamentului; prognosticul este în funcţie de tipul evoluti
v, şi în principal determinat de etiologie.Diareile acute infecţioase şi mai ales cele pr
oduse de microorganisme invazive sau producătoare de citotoxine au prognosticul
mai rezervat.
DIAREEA
TRATAMENT
1. Soluţiile de rehidratare orală - cel mai mare risc în bolile diareice îl reprezintă deshidratarea. Ca urma
re, rehidratarea trebuie să fie tratamentul iniţial. În caz de diaree severă este necesară folosirea de soluţii
de rehidratare orală. Aceasta pentru că în diareea ce afectează intestinul subţire, absorbţia glucozei la ace
st nivel, prin cotransportul sodiu-glucoză, rămâne neinfluenţată. OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii )
recomandă soluţiile de rehidratare orală ce cuprind (pentru un litru de apă): 3,5g clorură de sodiu, 2,5g b
icarbonat de sodium, 1,5g clorură de potasiu, 20g glucoză sau 40g sucroză.
Formule recente, incorporează amidon rezistent la amilaze - ce reduce fluidul fecal şi scurtează durata dia
reei. Amidonul este fermentat în colon în acizi graşi cu lanţ scurt, ce cresc absorbiţa fluidelor în colon.
2. Terapia empirică cu antibiotice - poate fi folosită în câteva situaţii:
(1) la pacienţii care prezintă semne şi simptome de diaree bacteriană, ca febră, rectoragii şi prezenţa de le
ucocite fecale;
(2) în caz de contaminare cu agenţi cu infecţiozitate crescută (ex. Shigella);
(3) în diareile infecţioase persistente;
(4) în diareea călătorilor
(5) la persoane imunocompromise.
Se administrează fluoroquinolone orale de două ori pe zi, pentru 3-5 zile.
3.Terapia simptomatica - agenţii ce scad motilitatea intestinală includ diphenoxylate (Lomotil) şi loperam
ide (Imodium). Aceste medicamente trebuiesc evitate în caz de febra, şi scaune cu sânge.
Loperamidul se administrează: 4mg initial apoi 2mg după fiecare scaun neformat; nu trebuie să se depăş
ească 16mg/zi, pe 2 zile.
4.Probioticele - includ bacterii ce ajută la recolonizarea intestinului cu flora intestinală normală.
Avantajul ale acestui tratament constă în scăderea utilizării antibioticelor. Se folosesc în diareea la copii,
diareea călătorilor, diareea cu C.difficile şi asociat terapiei cu antibiotice.
Probioticele se administrează sub forma de pulbere liofilizată în capsule sau ca lapte fermentat. Cele mai
studiate organisme includ: Saccharomyces boulardii, Lactobacillus rhamnosus GG, Lactobacillus acidophil
us şi Eterococcus faecium tip SF68
DIAREEA
DIAREEA LA COPII
TABLOUL CLINIC
La debut, vom nota frevent prezenţa febrei asociatã cu scaune modific
ate. Rãsunetulasupra stãrii generale a pacientului este reprezentat de
alterarea stãrii generale şi de prezenţasau nu a sindroamelor de deshi
dratare acuta.
Vãrsãturile- cel mai frecvent alimentare, în unele cazuri, preced apariţi
a primului scaundiareic, reprezentând, în acest caz, aşa-numita “vãrsãt
urã inauguralã”.
Anorexia- prezentã în majoritatea cazurilor, agravând deshidratarea ac
utã şi prin lipsa deaport. În alte cazuri, copilul este avid de lichide.
Febra-însoteste de regula infecţiile provocate de germeni bacterieni e
nteroinvazivi, dar poate avea valori înalte şi în diareea acutã provocat
ã de rotavirusuri. Agraveazã de asemeneaSDA prin creşterea pierderilo
r insensibile de apã.
Convulsiile-apar în mod obişnuit la debutul dizenteriei şi mai rar la de
butul diareei provocate de Salmonella.
Durerile abdominale-sunt prezente în majoritatea bolilor diareice; int
ensitatea lor diferã, înfuncţie de etiologia acestora, fiind blânde sau m
oderate, în diareile provocate de rotavirus şiSalmonella, cu caracter col
icativ în diareea cauzatã de Yersinia histolytica, şi severã îndiareeile de
terminate de Campylobacter, Shigella şi Escherichia coli enterohemora
gic. Lasugar, durerile abdominale se manifestã prin ţipãt şi agitaţie
DIAREEA
Tenesmele-asociate sau nu cu prolaps de mucoasã analã apar, de regulã, în
diareileenteropatogene, cel mai frecvent determinate de Shigella, Campyloba
cter, Escherichia colienteroinvaziv şi enterohemoragic şi mai rar Salmonella.
Eritemul fesier-este, de regula, prezent în diareile acute ale sugarului, care e
volueazã cu unnumãr mare de scaune acide cu pH.
Semnele de deshidratare - care pot duce la scãdere ponderalã rapidã) sunt
proportionate cucantitatea de apã pierdutã:
-nedecelabile clinic (când pierderile însumeeazã sub 5% din greutatea corpor
alã,deci sub 50 ml de apã pierdutã per Kg corp)
-medii cãnd deshidratarea este între 5% (apariţia semnelor de deshidratare fi
indmãrturia depãşirii acestui prag) şi 10% (dovada fiind absenţa manifestãrilo
r careexteriorizeazã depãşirea acestui prag),
-grave, (peste 10% din greutatea corporalã, deci peste 100 ml/Kg corp), anu
nţatede perturbãri neurologice (semne de suferinţã a neuronului).
Semnele de deshidratare majorã sunt:
- piele şi mucoase uscate, aspre, adesea reci (mucoasa lingualã “se lipeşte” d
eapasatorul de limbã ), buze şi limbã “arse”,
-pliul cutanat (la nivelul abdomenului, gambei, etc), devine leneş (revine lent)
sauchiar persistent (“carpa uda”). În perturbãri electrolitice severe, ţesutul cel
ular subcutanatcapãtã o consistenţã particularã (“cocã”): sclerem sau sclerede
m.
Pe masura agravãrii sindromului de deshidrtare acutã, tabloul clinic devi
ne tot mai complex, starea generalã se agraveazã progresiv, chiar pânã la
comã, în formele grave se instaleazã un facies tipic (“faciesul de toxicozã
”): imobil, anormal de“liniştit”, cu aspect profund suferind (intoxicat), pali
d-teros, adesea cu cianozã perioronazalã,ochi înfundaţi în orbite, încercã
naţi, cu clipit rar, privire fix
DIAREEA
TRATAMENT
1.Prima etapã-este repausul digestiv (suprimarea temporarã a alimentaţiei) şi sereali
zeazã prin iniţierea dietei hidrice. Se administrezã: apa fiartã şi rãcitã sau ceai, în
dulcitcu 5% glucozã, ca masurã de necesitate. O dietã hidricã eficientã, se realiz
eazã numai prinfolosirea unor soluţii polielectrolitice, Gesol sau Oresol care con
tine:-Na Cl 3,5g,
-bicarbonat de sodiu 2,5g,-clorura de potasiu 1,5g,
-glucozã 20g,
-apã 1000 ml.
Prin repausul digestiv realizat, dieta hidricã calmeaza hiperperistaltismul sipermite î
n plus o corecţie a deficitului electrolitic.La bolnavii cu toleranţã gastricã bunã (f
ãrã vãrsãturi)şi dacã forma de boalã nu este severã, unii pediatri renunţã la diet
a hidricã şi începtratamentul dietetic cu dieta de tranziţie.
2.A doua etapã-a tratamentului dietetic este: dieta de tranziţie. Se utilizeazã vegetal
eantidiareice bogate în celulozã şi pectine, care în plus au îi o valoare calorica: - mo
rcovi,orez, roşcove, mere, eventual bananã.
3.A treia etapã-a tratamentului dietetic este realimentarea.Constã în:ajungerea prog
resivã la o alimentaţie normalã suficientã pe masura revenirii toleranţei digestive,ati
ngerea raţiei de întretinere 70-80 cal/kg/24 ore, ritmul fiind dictat devârstã, greutate
, prezenţa şi gradul distrofiei.Introducerea progresivã în locul alimentului de tranziţie
a laptelui pe caresugarul îl primea înainte de boalã, a unor preparate de lapte modif
icate, preparate dietetice sau alimente medicament.Sugarul alimentat natural este p
us la sân dupa primele 24 ore cate 3-5 minute în primazi (10-30 ml), completând cu
alimente de tranziţie. Se creşte în zilele urmãtoare duratasuptului la 5-10-15 minute.
DIAREEA
4.A patra etapa-a tratamentului dietetic constã din trecera sau revenirea progresiv
ã laalimentaţia completã, corespunzãtoare vârstei pe mãsurã toleranţei digestive. R
aţia constã în70-80 calorii/kg/24 ore.
Dacã realimentarea s-a fãcut cu un preparat dietetic, urmãtoarea etapã în revenirea
laalimentaţia normalã vârstei şi greutãţii, se înlocuieşte 10-30g la fiecare masã cu u
n preparatde lapte integral.
La sugarul de 6 luni realimentarea se face prin înlocuirea alimentului de tranziţie cu
un fãinos cu apã, înlocuind progresiv cãte o masã de supã de morcovi, brânzã de v
aci, carnefiartã, mere rase, apoi supa de zarzavat, piureul de legume, pâine prãjitã, î
n final se introducelaptele, zahãrul şi untul proaspãt.
Creşterea cantitãţii de alimente va ţine seama, nu numai de aspectul scaunului, ci şi
destarea generalã, de curba ponderalã şi de vârsta bolnavului, (dupa vãrsta de 6 lu
ni şi în formeuşoare de boalã poate fi înlocuit un prânz în totalitate).
Este posibil ca odatã cu introducerea alimentaţiei lactate, scaunul consistent, mulat
al dietei de morcovi, sã devinã mai puţin consistent, sau chiar sã capete o consiste
nţã mai moale.
DIAREEA
TRATAMENT ETIOLOGIC
Constã în administrarea de antibiotice în mod judicios, astfel:
a) înainte de rezultatul coproculturii,
b) dupã rezultatul coproculturii.
Înainte de rezultatul coproculturii.
Dacã coprocitograma indicã o predominenţã rarã a polinuclearel
or şi florei gramnegative se administreazã antibiotice care su
nt eficiente în acest sens: Colistin, Ampicilinã, Negram.
Dacã coprocitograma nu aratã predominent polinucleare şi florã
gram negativã, setemporizeazã introducerea unui antibiotic p
ânã la rezultatul coproculturii şi antibiogramei,tratându-se co
pilul cu mijloace igieno-dietetice
Dupa rezultatul coproculturii, când acesta este pozitiv medicaţia
antibioticã seadministreazã ţintit în funcţie de antibiogramã.
Tratamentul cu antibiotice dureazã în general 5-7 zile, dar în caz
de diaree gravã cudeterminãri sistemice (septicemia) se prelunge
şte atât cãt este nevoie. În acest caz se ţine seama şi de hemocul
turi şi în general se face o combinaţie de 2-3 antibiotice bacteric
ide caresã aibã putere de penetrare în ţesuturile afectat.
DIAREEA
Vãrsãturile se trateazã cu metoclopramid 5 mg. im. dozã repetatã la nevoie,clo
rdenazin, plegomazin, largactil în dozã de 1-2mg/kg/zi im. Meteorismul abdo
minal secombate cu: neoserinã, miostin sau prostigmina cate ¼ fiola de 1-2 or
i pe zi, sondã de gaze,vitamina B1, triferment.
PROFILAXIA DIAREEI SUGARULUI
Constã în mãsuri igienice atât la domiciliu cât şi în unitãţile spitaliceşti.
•în primele 3-4 luni de viaţã, alimentaţie naturalã sau dacã este fie mixtã fie ar
tificialã, prin respectarea diluţiilor şi cantitãţilor de lapte administrate;
•dupã vârsta de 5-6 luni, diversificarea corectã, adecvatã diferitelor etape de vi
aţã,facutã cu câte un aliment pãnã la introducerea completã a acestuia;
•evitarea supraalimentaţiei, care este o acţiune neraţionalã;
•respectarea regulilor de igienã privind prepararea alimentelor, curãţirea şi steri
lizareaveselei;
•toate preparatele finite sã fie pãstrate în frigider sau la rece;
•sã nu se dea nici un preparat finit mai vechi de 24h.
CONSTIPATIA
DEFINITIE
Este un sindrom caracterizat pri
ntr-o eliminare intarziata a scau
nelor, la 2 – 3 zile si mai mult d
upa ingerarea pranzului respecti
v. Scaunele sunt de obicei dure
si in cantitate mica. In caz de c
onstipatie, bolnavul poate sa nu
aiba nici un simptom sau sa pre
zinte o serie de tulburari : cefal
ee, indispozitie, astenie, inapete
nta. De multe ori constipatia est
e de natura functionala (constip
atie habituala), dar poate avea s
i cauze organice : cancer, stenoz
a, megacolon, afectiuni pelviene
, boli gastro-intestinale, boli en
docrine. Exista si constipatii pro
vocate de unele medicamente.
CONSTIPATIA
CAUZELE CONSTIPATIEI
Constipatia este cauzata de tulburari in formarea sc
aunului si in tranzitul bolului. Cauzele principale sun
t tulburari ale motilitatii bolului, slabirea reflexului d
e defecatie, modificari in structura intestinului sau al
e organelor invecinate, care pot modifica transferul
continutului bolului catre rect.
CONSTIPATIA
CLASIFICAREA CONSTIPATIEI
1. Simptomatica.
2. Primitiva.
 CONSTIPATIA

O intalnim in nenumarate afectiuni in cadrul carora

ocupa un loc mai mult sau mai putin intins.
a) Obstacole mecanice pe intestinul gros dau fenomene
de obstructie, din tabloul careia face parte si constipatia.
b) inflamatiile abdominale sunt aproape intotdeauna
insotite de constipatie. Astfel : colecistitele, afectiuni genitale
feminine, veziculitele etc. produc constipatie fie prin compresie
mecanica, reflex sau prin intermediul temperaturii.
c) afectiunile sistemului nervos, central (tulburari
psihice) sau periferic (hemiplegii nevrite) sunt insotite de
CONSTIPATIA SIMPTOMATICA constipatii.
d) in starile de denutritie si casexie putem avea si
constipatii. Aceasta este data de lipsa alimentelor in intestine,
care sunt cel mai important excitant al peretelui intestinal si de
comprimarea tesuturilor si in special a muschilor abdominali.
e) in afectiunile tubului digestiv intalnim constipatia
destul de des.
f) afectiuni cardio-renale cu staza abdominala precum si
cirozele cu sindrom de hipertensiune totala, dau de cele mai
multe ori constipatie.
g) parazitii intestinali dau constipatie sau alternative de
constipatie si diaree.
h) intoxicatii cronice opiu saturnism, tabagism sunt
cauze de constipatie.
i) in afectiunile glandelor cu secretie interna intalnim
destul de des constipatia.
 CONSTIPATIA

Numita si constipatie obisnuita, este considerata in

general, de natura functionala.
a) ereditatea se pare ca joaca un rol important
faptul ca apare mai ales la femei si dupa varsta de
20 ani ;
b) viciile alimentare sunt cauze destul de dese
ale constipatiei. Regimurile prea sarace in celuloza
cu putine lichide, regimurile de subnutritie (fainos
sau numai cu carne si lapte), painea prea alba sau
din contra, alimentatia prea abundenta cu
CONSTIPATIA PRIMITIVA supraincarcarea intestinului gros de materii fecale,
sunt la originea celor mai multe cazuri de
constipatii.
c) ocupatiile sedentare, nerespectarea
obisnuita a orei de defecatie, lipsa de miscari
corporale, preocuparile psihice, necazurile, pot fi
invocate de asemeni drept cauze ale constipatiei.
d) atonia musculaturii la batrani si la femeile ce
au avut multe sarcini, slabirea muschilor perineali,
pot fi cauza constipatiei obisnuite.
CONSTIPATIA
CONSTIPATIA

SIMPTOME
1. Semne subiective
Multi dintre constipati nu se plang de nici un fel de neplacere. Singurul lu
cru ce-l pot spune este ca materiile fecale sunt prea dure.
Alteori, bolnavii sunt mult mai ingrijorati de scaun decat sa poata spune c
a au un fel de tulburare. Astfel, vedem indivizi, care ani de-a randul se ser
vesc de diferite purgative si duc o viata absolut normala.
Semnele subiective le putem imparti in :
a) semne locale ;
b) semne generale.
Semnele locale sunt datorate evacuarii unor materii fecale intarite. Defeca
rea din cauza aceasta este dureroasa, se pot produce plesnituri anale, se p
ot rupe hemoroizii preexistenti pot lua nastere mai ales la copii, prolapsuri
rectale.
Semnele generale difera foarte mult de la un bolnav la altul. Cum vom ve
dea, scaunele constipatilor nu sunt nici de putrefactie nici de fermentatie ;
reactia lor este neutra. Starea generala a bolnavilor poate fi foarte buna, u
nii sunt obezi. Alteori avem slabiciune mare cu anemie, oboseala.
CONSTIPATIA
2. Semne obiective
Scaunele sunt de consistenta dura-constipatie calitativa-in cantitate mica-const
ipatie cantitativa-sunt eliminate rar-constipatie orara. Vom vedea la formele cli
nice cum uneori materiile fecale sunt retinute in rect timp indelungat ; aceasta
se intampla cateodata cand avem evacuari zilnice, insa insuficiente. Cantitatea
materiilor fecale din 24 ore este scazuta din cauza supradigestiei alimentare in
intestin sau din cauza retentiei lor prea indelungate in colon cu resorbtia prea
mare a apei.
Suprafata materiilor fecale poate fi acoperita cu mucus. Acesta trebuie interpre
tat cao reactie mecanica a organismului pentru a apara mucoasa la evacuarea
scaunului si nu ca o iritatie a acestei mucoase. Cand exista iritatie atunci este
mai repede cauzata de intrebuintarea excesiva a purgativelor si clismelor.
CONSTIPATIA
Forme clinice
Deosebim trei forme clinice de constipatie:
1.Dischenezia sau staza pelvi-rectala ;
2.Constipatia dreapta sau staza ceco-ascendenta ;
3.Constipatia stanga sau hipochinetica.
COMPLICATIILE CONSTIPATIEI
Ele sunt datorate resorbtiilor toxice, fenomenelor mecanice si reactiei mucoasei intestinului gro
s.E vorba despre despre autointoxicatia intestinala a lui Pauchet, din cauza careia au loc depres
ii, stari nervoase, pierderea memoriei, gera amara, stare generala proasta, migrene cefalee, mai
ni reci.
Sindromul entero-renal al lui Heitz-Boyer este de foarte multe ori datorat constipatiei. Microb
i din colonul drept, in special colibacilul si mai rar enterocolul, din cauza stazei prelungite, patr
und prin epiteliul intestinal si sunt eliminati pe cale renala, unde au loc fenomenele de pielo-n
efrita si de cistita.
Aceeasi microbi sunt eliminati prin ficat, unde pot da o serie de leziuni ce constituie sindromul
enterohepatic. Astfel putem avea colecistite, angiocolite, stari de subicter.
DIAGNOSTIC:
De cele mai multe ori diagnosticul de constipatie nu pune probleme deosebite el impunandu-
se evident. Intr-adevar din anamneza se afla ca pacientul are scaune la 2-3 zile, de obicei in ca
ntitate mica si dura. Aceasta forma, numita de Rachet si Busson constipatie orara, este cea mai
frecventa si totodata cea mai evidenta. Aceiasi autori denumesc constipatie cantitativa aceea in
care bolnavul are 1-2 scaune pe zi, insa in cantitate mica si uscata. Aceste cazuri necesita ca, i
n afara de anamneza, diagnosticul de constipatie sa fie completat prin examen coprologic si u
n studiu al tranzitului intestinal (tranzit baritat). Diagnosticul de simptom trebuie facut in speci
al la indivizii anxiosi, preocupati si obsedati de evacuarile lor intestinale, ca si la persoanele cu
un regim alimentar defectuos.
CONSTIPATIA
TRATAMENT
Constipatia simptomatica impune in primul rand un tratament al bolii cauzale.
In unele boli purgativele sunt periculoase (apendicitele, strangularile intestinale,
febra tifoida etc). Alteori purgativele sunt un bun ajutor al tratamentului bolii ce
produce constipatia. La copii unele stari febrile pot fi scurtate printr-un pergativ.
Constipatia obisnuita ,vom cauta sa modificam starea functionala a intestinului
gros prin :
a) Igieno- dietetic regim alimentar ;
b) tratament cu agenti fizici, fizioterapic ;
c) tratament medicamentos ;
d) tratament chirurgical ;
e) tratament hidro-mineral ;
f) psihoterapie.
Tratamentul igieno-dietetic.Regimul alimentar bine conceput este de multe or
i suficient pentru a modifica starea de constipatie. Am vazut la capitolul aliment
atie ca din punct de vedere al actiunii asupra tranzitului asupra intestinului gros,
alimentele se impart in constipante si laxative.
In constipatia colonului stang regimul va cuprinde alimente cu multe resturi celu
lozice ca : paine neagra, mamaliga, legume verzi, iaurt din ziua a doua, cartofi, u
ntdelemn si in salate, multe fructe, carne putina.
In diskezia rectala vom da alimente bogate in celuloza.
CONSTIPATIA

Tratamentul prin agenti chimici , fizioterapic :

a) masajul abdominal va fi facut de un om experimentat. El trebuie prelungit 4 –
6 saptamani si fiecare sedinta va dura 10-20 minute, nu vom recomanda masaj i
n formele dureroase decat in formele atone. Va fi inceput din fosa iliaca dreapta
pe traiectul colonului si in directia normala de evacuare.
b) hidroterapia este intrebuintata in toate formele de constipatie.
c) electroterapia o vom folosi in aplicatiuni de curenti galvanici si faradici.
d) clismele produc contractii intestinale in mod reflex prin distensia rectului si as
imoidului.
Tratament medicamentos : supozitoare cu glicerina si ulei de parafina, dulcolax
papaverina suprima spasmul fibrelor musculare netede, magneziu si potasiu,Vit.
B12,Vit. A
Tratamentul chirurgical este inevitabil in starile generatoare de constipatii rebel
e la orice tratament conservator, de exemplu ocluzie intestinala, perforatii ale tu
bului digestiv, peritonite, apendicita ori colecistita supuratia, tumori, neoplasme,
aderente, stenoze foarte stranse si in orice caz de obstacol mecanic in tranzitul i
ntestinal.
Psihoterapia, aceasta este o metoda care are efecte bune in constipatie si este
din ce in ce mai mult intrebuintata. Psihoterapia se face in grup sau individual.
CONSTIPATIA
Constipatia in sarcina
Constipatia apare mai ales in primele luni de sarcina, de cele mai mult
e ori datorita schimbarilor la nivel hormonal ce au loc in organismul vi
itoarei mamici. In primul trimestru de sarcina creste nivelul progestero
nului, ceea ce incetineste parcursul scaunului in intestine. Acesti horm
oni sunt eliberati pentru a relaxa muschii si ligamentele, procedura es
entiala pentru a pregati corpul femeii in vederea expansiunii necesare
a face loc bebelusului, cat si pentru nastere.
Este o problema cu care se confrunta toate gravidele, intr-o masura
mai mare sau mai mica. In sarcina, sistemul digestiv isi incetineste fu
nctionarea si devine mai lenes, insa are un scop nobil: intestinele extr
ag si cele mai mici particule de nutrienti din mancare, bautura si vita
mine ingerate. Fatul in plina dezvoltare are nevoie de toti acesti nutrie
nti pentru a creste sanatos, iar sistemul digestiv scade ritmul tocmai p
entru ca bebelusul sa primeasca cat mai mult din tot ce este sanatos.
Din aceasta cauza, apa este absorbita de catre corp in loc sa treaca in
scaun, ceea ce va face ca fecalele sa fie si mai uscate, rezultand consti
patia, alaturi de slabirea muschilor pelvieni. In plus, pe masura ce uter
ul creste, el apasa pe vezica, agravand constipatia.
Constipatia este insotita de arsuri la stomac in lunile de debut ale sarc
inii datorita faptului ca incetinirea golirii stomacului face ca acesta sa
secrete mai mult acid gastric pentru a ajuta digestia.
CONSTIPATIA
TRATAMENT
Vitaminele prenatale sunt perfecte pentru sanatatea ta si a bebelusului din burt
ica, insa ocazional pot da constipatie. Fierul, prezent in majoritatea vitaminelor
prenatale, constipa, scaunele foarte inchise la culoare si lipicioase fiind rezultatu
l suplimentarii dietei cu fier. Fierul este necesar pentru a face fata cresterii fatul
ui si schimbarilor ce au loc in organismul mamicii, mentin anemia in limite nor
male si este de un real ajutor sangelui in exces necesar acestei perioade. De cel
e mai multe ori, o alimentatie sanatoasa, bogata in fibre ajuta la eliminarea oric
arei forme de constipatii datorate vitaminelor. Exista si alte suplimente care te p
ot ajuta sa atenuezi simptomele, cum ar fi magneziul, vitamina C, psyllium si pr
unele, uscate sau proaspete, chiar si piersicile.
Se vor evita pe cat posibil laxativele, fie naturale, fie de sinteza, intrucat subst
antele active prezente in ele pot cauza contractii intestinale care atrag aparitia
contractiilor uterine. Corpul devine dependent de efectul laxativelor, facand din
constipatie o problema pe termen lung dupa nasterea bebelusului. De asemene
a, uleiul de ricin, desi cunoscut ca un bun laxativ, da contractii uterine, iar uleiu
rile minerale reduc absorbtia unor vitamine importante pentru sarcina.

Se va consulta medicul in cazul in care constipatia este insotita de dureri ab

dominale, episoade aternative de diaree, scaunul prezinta mucus sau urme
de sange sau este rar ( o data la trei zile).
CONSTIPATIA
CONSTIPATIA LA COPII

Constipatia trebuie tratata cu multa seriozitate, mai ales ca un studiu amer

ican a concluzionat ca 25% dintre copiii cu constipatie vor avea simpto
me si in viata adulta, ceea ce scade simtitor calitatea vietii.
Cat de raspandita este constipatia?
Multi dintre copii devin constipati din cand in cand din varii motive. De fa
pt, se considera ca aproximativ 10% dintre copii sufera de constipatie di
n cand in cand. Numarul acesta nu poate fi stabilit cu precizie intrucat pu
tini sunt parintii care merg la doctor pentru a rezolva problema constipati
ei. Cu toate acestea:
-in jur de 1/3 dintre copiii cu varsta de 4-7 ani sufera de constipatie la un
moment dat
-5% dintre copiii de scoala primara sunt constipati pentru mai mult de 6 l
uni
-constipatia cronica este mai des intalnita in cazul copiilor de 2-4 ani sau
a celor care invata sa faca la olita.
-in 25% dintre cazuri constipatia debuteaza inca din viata de bebelus.
-in Marea Britanie, spre exemplu, 1 din 3 copii este afecat de constipatie
CONSTIPATIA
CONSTIPATIA
Constipatia la copii se trateaza prin schimbarea dietei, asa cum am detaliat mai
sus, prin adoptarea unor obiceiuri sanatoase care promoveaza un tranzit intestin
al eficient si prin medicamentatie, in special laxative. Tratamentul depinde de var
sta copilului si severitatea problemei. Laxativele sunt folosite de cele mai multe
ori pentru a elimina impastarea provocata de acumularea fecalelor in rect si pen
tru a restabili tranzitul intestinal. Inainte de administrarea laxativelor, se va co
nsulta obligatoriu un medic pentru evaluarea afectiunii si recomandarea me
dicamentatiei.
Laxativele pentru copii sunt disponibile sub forma de pliculete sau pudra care se
transforma intr-o bautura precum siropul si sunt impartite in doua categorii:
macrogoli (polietileniglicoli) sunt un tip de laxative care atrag apa in intestin, m
entinand scaunul moale. Sunt cunoscuti si ca laxativi osmotici.
laxative stimulante care incurajeaza/ stimuleaza intestinul sa elimine scaunele. E
xista mai multe tipuri de laxative stimulante, fiind deseori folosite suplimentar m
acrogolului, atunci cand acesta se dovedeste ineficient.
CONSTIPATIA
Laxativele se administreaza cateva saptamani dupa eliminarea constipatiei si r
estabilirea tranzitului intestinal, fiind un tratament de mentenanta, ceea ce inseam
na ca tratamentul s-ar putea intinde pe cateva luni bune. Laxativele nu se opresc
brusc din administrare, intrucat intreruperea lor fara recomandarea medicului poat
e duce la reinstalarea rapida a constipatiei.
Doctorul va prescrie o reducere graduala a dozei medicamentatiei (cate 25%) intr-
un anumit interval de timp, in functie de constistenta si frecventa scaunelor. Nu es
te exclus ca unii copiii sa continue tratamentul cu laxative ani intregi.
Medicul mai poate prescrie si adaugarea unor suplimente de fibre in dieta copilul
ui, suplimente pe care le poti cumpara de la farmacie. In acest caz, trebuie acorda
ta o atentie deosebita hidratarii, fiind nevoie de consumul a cel putin 1l de ap
a pentru ca aceste produse pe baza de fibre sa functioneze corespunzator. Suplim
entele se administreaza in functie de varsta si greutatea copilului, asadar consulta
medicul pentru o prescriptie corecta. In cazul copiilor care nu pot inghiti pilule se
pot folosi supozitoarele cu glicerina, insa nu de fiecare data, ci doar ocazional, pe
ntru a inmuia consistenta scaunului.