Proiectarea

didactică

Studenta: Salman Alexandra- Maria

PIPP, anul 3
Plan:
1. Definiri. Importanța şi
cerințele proiectării didactice.
2. Dezvoltarea proiectării: de la
proiectarea tradiţională la
proiectarea curriculară.
3. Niveluri şi etape ale proiectării
didactice.
4. Proiectul de lecţie.
5. Evaluarea calităţii activităţii
didactice.
Obiective:
 să argumentaţi ştiinţific cerinţele proiectării didactice;
 să autoevaluaţi nivelul de pregătire pentru elaborarea fişei tehnologice a
lecţiei;
 să proiectaţi diverse tipuri de activităţi didactice;
 să evaluaţi calitatea proiectării didactice;
 să analizaţi metodologic o lecţie;
 să identificaţi strategiile didactice adecvate contextului instructiv;
Concepte cheie:

proiectare didactică, proiectare curriculară,

planificare calendaristică, proiectare
secvenţială, unitate de învăţare, secvenţă de
învăţare, proiect didactic, evenimente
instrucţionale, scenariul lecţiei, „design
iinstrucţional”, evaluarea calităţii proiectului
lecţiei.
1. Definiţii.
Esenţa, necesitatea şi rolul
proiectării didactice.
 Proiectarea pedagogică
„activitatea de structurare a acţiunilor care asigură funcţionalitatea
sistemului şi procesului de învăţămînt la nivel general, specific /
intermediar şi concret / operaţional conform finalităţilor elaborate în
termeni de politică a educaţiei.
(S. Cristea)
 Proiectarea pedagogică

Activitatea de proiectare pedagogică valorifică

acţiunile şi „operaţiile de definire anticipativă a
obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării,
probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor
dintre acestea, în condiţiile unui mod de
organizare a procesului de învăţămînt”
(Vlăsceanu L.)
 Proiectarea acţiunilor este necesară ca o condiţie de
bază a optimizării, raţionalizării acestora, deoarece
constituie pentru cadrele didactice:
• expresia pregătirii psihopedagogice şi afirmării creativităţii
didactice;
• cadrul la care se poate raporta şi evaluarea acţiunii, a
rezultatelor, în termeni de eficienţă şi eficacitate;
• echilibrează două tendinţe extreme constatate în practică: una
care respinge proiectarea, afirmând că intuiţia este esenţială
şi alta care cere o maximă rigoare, detaliere. Sau, una care se
bazează pe redactarea de proiecte deosebite, dar realizate
sub nivel în practică şi alta contrară ;
• priveşte ansamblul activităţii didactice, nu numai transmiterea
cunoştinţelor şi aprecierea însuşirii.
 Proiectarea didactică este o activitate
complexă, un proces de anticipare a ceea
ce doreşte profesorul să realizeze împreună
cu elevii în cadrul unei lecţii, sistem de
lecţii, temă pe parcursul întergului an
şcolar, pentru realizarea obiectivelor
programei.
(I. Jinga)
 Planificare Proiectare
- „a proiecta” sau „a planifica”?
Relaţia nu este de opoziţie, ci una de la general la particular, de la global la
secvenţial, eşalonat.
Planificarea se adresează rezolvării Proiectarea vizează specific activităţi delimitate
(predarea–învăţarea–evaluarea unui
scopurilor, obiectivelor generale şi
capitol, sistem de lecţii, o lecţie, o secvenţă
specifice, conţinuturilor şcolare, de lecţie); detalierea poate merge până
organizării etapelor mari ale acolo, încât să fie prefiguraţi paşii,
procesului de învăţămînt, evaluării operaţiile, acţiunile delimitate ale
profesorului şi elevilor, conform
sumative (trimestre, ani şcolari,
obiectivelor operaţionale sau
cicluri de învăţămînt) şi are un neoperaţionale (prin metoda scenariului
caracter relative unitar, stabil, fiind sau prin design instrucţional – R. M.
şi o problem de decizie centrală, Gagne).
Proiectarea este operaţională, din perspectiva
de politică educaţională, a
profesorului (identifică elemente şi acţiuni,
învăţămîntului. analizează, evaluează, organizează,
Planificarea are în vedere globalitatea corelează, stabileşte strategii, formulează
prevederii, realizării scopurilor sarcini concrete, raportează la criterii,
coordonează, elaborează) şi a elevilor
instruirii.
(acţiuni, operaţii conform obiectivelor,
sarcinilor date, finalizate în comportamente
cognitive).
 „plan de lecţie” sau „proiect de lecţie”?

Planul de lecţie pune accent pe Proiectul de lecţie evidenţiază modul

prevederea scopurilor cum
(informativ, formativ, educativ),
conţinutul de transmis, structura,
etapele şi timpul necesar,
metodologia de predare, conform
unui model relativ fix de
concepere, de unde şi obligaţia
respectării, îndeplinirii lui.
devin operaţionale
conţinuturile, cum se utilizează
metodele şi mijloacele, cum
participă elevii, care sînt acţiunile
de predare şi învăţare, cum se
aplică variantele strategice, cum
profesorul devine managerul
acţiunilor de învăţare, în loc de
transmiţător dominant, care sînt
efectele evaluării continue;

„proiect de activitate didactică”?

Nu, pentru că trebuie precizat nivelul la care se realizează activitatea – an
şcolar, trimestru,capitol, lecţie, secvenţă, activitate extraşcolară de un
anumit tip.
 „scenariu"?
Este o metodă de concepere şi prezentare a desfăşurării unei activităţi
delimitate, cu prevederea detaliilor regizorale”, în variante strategice,
metodologice. Deci, cel mult poate fi o parte a unui proiect – desfăşurarea ;

„proiect” sau „schiţă, schemă, intenţie de activitate”?

Potrivit sensului comun „schiţa de proiect” desemnează doar înserarea
elementelor principale ale conceperii respectivei activităţi, aspect care este
characteristic profesorului cu experienţă.

Sensul etimologic conduce la raportarea la alt termen utilizat – „design al

instruirii”, dat de către psihologi, pornind de la analiza condiţiilor învăţării
eficiente, de la abordarea ei sistemică .
2. Dezvoltarea proiectării: de
la proiectarea tradiţională la
proiectarea curriculară.
Proiectarea tradiţională

de tip didacticist, reprezintă un model centrat asupra

conţinuturilor, respectiv asupra acţiunii de predare
subordonând obiectivele, metodologia şi evaluarea într-
o logică proprie „învăţămîntului informativ”, care
suprasolicitează transmiterea de cunoştinţe, dirijarea
exclusivă a instruirii, unilateralizarea procesului de
formare a elevilor
(S. Cristea,)
Structura acestui model de proiectare întreţine, pe de o parte,
presiunea conţinutului în raport cu obiectivele – metodologia –
evaluarea, ceea ce conferă sarcinii didactice / educative un sens
nediferenţiat, dependent (aproape) exclusiv de valorile implicate
în acţiunea de predare.
Proiectarea curriculară
promovată la nivelul didacticii (post) moderne, este centrată asupra
obiectivelor activităţii de instruire/ educaţie, urmărind, cu prioritate,
optimizarea raporturilor de corespondenţă pedagogică între elementele
componente ( obiective - conţinuturi – metodologie –evaluare ) , între
acţiunile de predare-învăţare – evaluare , subordonate finalităţilor
angajate la nivel de sistem şi de proces.
 valorifică rolul
Structura acestui model de proiectare
central acordat obiectivelor pedagogice,
urmărind realizarea unui învăţămînt care
vizează formarea-dezvoltarea optimă a elevului
prin valorificarea tuturor resurselor de
(auto)educaţie/(auto)instruire.
O asemenea structură presupune
instituţionalizarea unui anumit sistem de
formare iniţială şi continuă a educatorilor, care
devine funcţional în contextul oricărui proiect
pedagogic.
 Concepţiile generale de proiectare
tradiţională şi proiectare curriculară pot fi
demonstrate grafic prin figura :
o - obiective
c - conţinut
o C
m m -metodologie
e - evaluare
c O m

e e
3. Niveluri şi etape ale
proiectării.
 În proiectarea activităţii didactice semnificativă este conexiunea
elementelor componente de bază: obiective, conţinut, strategie, evaluare.
Potrivit corelaţiei acestor elemente, rezultă nivelurile de proiectare şi
variante strategice cu un grad progresiv de detaliere: de la planificarea anuală
la proiectarea lecţiei
(I. Jinga)
 Calitatea proiectării depinde de
formarea, maturizarea, perfecţionarea
competenţelor profesorului.
 Astfel, proiectarea corespunde căutarii / găsirii răspunsurilor la întrebări
de bază:

- ce se urmăreşte?
- cu ce resurse?
- în ce condiţii?
- ce se vehiculează?
- cum se realizează?
- cine participă?
- în cît timp?
- cum se vor cunoaşte rezultatele?
- ce consecinţe rezultă pentru ameliorarea şi continuarea acţiunii?
Etapele proiectării didactice
1. Ce voi face? vizează obiectivele educaţionale;
2. Cu ce voi face? trimite către resursele educaţionale;
3. Cum voi face? stabileşte strategiile educaţionale;
4. Cum voi măsura ce am realizat din ce mi-am propus? conturarea
metodologiei de evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate.
 Proiectarea activităţii didactice la o
disciplină impune respectarea etapelor:
1. Lectura Curriculumului disciplinar;
2. Elaborarea Proiectului calendaris-tic
(anual)
3. Proiectarea secvenţială (a unităţilor de
învăţare, a secvenţelor de învăţare)
 Lectura Curriculumului disciplinar
Noile tipuri de programe analitice au fost reorganizate şi întroduse
prin Curriculumul Naţional cu denumirea de Curriculum disciplinar.

Acestea pornesc de la premisa că aspectul cel mai important al studierii

unei discipline şcolare reprezintă atingerea unor obiective educative
complexe, legate de formarea unor competenţe de a realiza anumite
activităţi intelectuale sau motrice, specifice pentru un anumit domeniu,
formarea unor atitudini şi convingeri.
Programele pun accentual pe precizarea obiectivelor de atins de către
elevi, prin studierea anumitor aspecte ale unui domeniu de reflexie şi de
activitate umană, numite conţinuturi.
 În concluzie, lectura prealabilă a Curriculumului disciplinar urmează
să se facă nu doar pentru a lua cunoştinţă de informaţiile pe care le vom
preda şi de ordinea lor, ci, în primul rînd, pentru a cunoaşte ce capacităţi
ale elevilor urmează să formăm şi să exersam în anul şcolar respectiv,
prin studierea temelor şi a subtemelor recomandate.
 Aceasta înseamnă că principala problemă a proiectării didactice
este aceea de a anticipa, în detalii, întreg ansamblul de activităţi de
învăţare despre care presupunem ca, dacă vor fi desfăşurate de elevi
într-o anumită ordine, vor avea drept rezultat, în final, dezvoltarea
fiecăreia dintre abilităţile cerute prin obiectivele de referinţă ale
programei.
 ATENŢIE: Curculumul disciplinar nu specifică, şi nici nu ar putea,
modul de „articulare” a diverselor activităţi de învăţare pe care elevii vor
trebui să le desfăşoare, pentru a-şi forma abilităţile vizate de obiectivele de
referinţă.

Cel care trebuie să conceapă întregul demers didactic este profesorul,

singurul care cunoaşte caracteristicile elevilor săi.
 Este recomandabilă lecturarea ,,pe
orizontală’’ în următoarea succesiune:
Obiective Obiective de Conţinuturi Activităţi de
cadru referinţă învăţare
 Proiectarea de perspectivă
(plan calendaristic, plan anual).

Timpul disponibil într-un an de studiu

pentru realizarea cu elevii a obiectivelor de
referinţă este limitat, prin numărul de ore
prevăzut în planul-cadru de învăţământ la
disciplina de studiu respectivă. Profesorul
are datoria să utilizeze această resursă a
timpului cu maximum de eficienţă.
Un profesor va trebui să se gîndească la
ordinea în care va propune elevilor
activităţile de învăţare necesare
atingerii fiecărui obiectiv şi timpul
necesar formării capacităţilor vizate.
 Se recomandă ca în realizarea proiectării de perspectivă
profesorii să parcurgă următoarele etape:

a . Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi

conţinuturile Curriculumului disciplinar şi manualului
şcolar.
b. Împărţirea în unităţi de învăţare (grupuri de lecţii, lecţii,
secvenţe).
c. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare.
d. Alocarea timpului considerat necesar, pentru fiecare unitate
de învăţare, în concordanţă cu obiectivele de referinţă şi
conţinuturile vizate.
 Structura Proiectării de perspectivă
– Obiectivele generale şi specifice
– Rubricaţia

Trimestrul Module Numărul Tipuri de activităţi Evaluări sumative /

(teme, după de de predare-
necesităţi) învăţare-evaluare Teze trimestriale
ore
Proiectul (plan) trimestrial şi pe capitole
(teme)

Se elaborează conform solicitărilor instituţiei de

învăţământ cu scopul particularizării
componentelor Proiectului anual.

În acest sens, vor fi adăugate elemente de

operaţionalizare, în condiţiile în care nu a fost
menţionate în Proiectul anual, reeşalonarea
timpului dat, includerea evaluării continue, a
metodelor de evaluare sumativă, bibliografia.
 Proiectul unui sistem de lecţii
Se exprimă la nivel de unitate didactică şi se proiectează
pentru a permite o mai buna realizare echilibrată a
învăţării cumulative în cadrul unui sistem de lecţii prin
care înţelegem predarea conţinuturilor din programă

(capitol, modul, temă) prin diferite tipuri şi variante de

lecţii corelate logic.

 Obiectivele generale;

 Obiectivele specifice fiecărei lecţii;

 Rubricaţia
 Tipurile Număr Elemente Metode Exerciţii Probe Bibliografi
şi ul esenţiale şi şi de a.
variantel de de mijloace probleme evaluare
e de ore conţinut de
lecţii învăţământ
 4. Proiectul de lecţie
Proiectarea unei lecţii, concepută ca o
activitate mentală de anticipare
amănunţită a ceea ce urmează să realizeze
profesorul în clasă, se materializează într-
un document, cunoscut sub denumirea de
proiect didactic.
Scopul proiectultui didactic este de a
pregăti trecerea fără dificultăţi de la
intenţie (proiect) la realizare
(acţiune).
Model al proiectului didactic pentru lecţia
mixtă realizat în învăţământul tradiţional

–Antetul proiectului:
Disciplina / Subiectul lecţiei / Tipul
lecţiei / Profesor/ Clasa
–Obiective operaţionale
– Strategia didactică
–Resurse bibliografice
„Evenimentele instrucţionale”
I. Captarea atenţiei elevilor
II. Comunicarea obiectivelor
III. Reactualizarea cunoştinţelor învăţate anterior
IV. Prezentarea noului conţinut şi conducerea (dirijarea)
învăţării
V. Obţinerea performanţelor
VI. Evaluarea (formativă sau sumativă) a performanţelor
VII. Expunerea sarcinilor de lucru individual
(R. M. Gagne )
 Scenariul pedagogic
Etapele lecţiei Activitatea Activitatea Tehnologii
profesorului elevului didactice

1. Moment Notează Se pregăteşte Metode, tehnici,

organzatoric absenţele/ pentru lecţie mijloace
creează situaţii specifice
motivaţionale etapei
2. Evaluarea Solicită Răspunde Metode, tehnici,
cunoştinţelor răspunsuri mijloace
referitoare la la întrebări specifice
tema de etapei
acasă
3.Prezentarea Propune Solicită alte Metode, tehnici,
temei noi conţinuturi noi explicaţii mijloace
suplimentar specifice
e etapei
4.Consolida Propune alte Rezolvă Metode,
rea şi exerciţii exerciţii tehnici,
generalizar şi apreciază asemănătoa mijloace
ea modul re specifice
cunoştinţel de rezolvare etapei
or

5. Apreciază Prezintă Metode,

Evaluarea elevii şi agendele tehnici,
elevilor şi recomandă pentru mijloace
recomanda sarcini de semnare şi specifice
rea temei lucru pentru notează etapei
pentru acasă sarcinile de
acasă lucru.
 Model al proiectului didactic pentru lecţia de
predare-învăţare în învăţământul modern
Antetul proiectului:
1. Disciplina:
– Clasa / Subiectul lecției / Tipul lecției:
2.Obiective operaționale proiectate
3.Principii didactice aplicate
4.Strategii didactice interactive
5.Bibliografia
6.Scenariul pedagogic a lecției.

Strategii didactice
interactive

comportamentale
Instrucţionale

de organizare
operaţionale

Activititatea
profesorului
Timp alocat
Evenimente

Activitatea
Obiective

Evaluare
didactice

Mijloace
Principii

învățate
aplicate

Moduri
Metode
elevilor

Valori
 „Evenimentele instrucţionale”
( curriculum modernizat )
 1. Evocarea

 Valorificarea cunoştinţelor anterioare

 Implicarea activă a elevilor
 Motivarea, trezirea interesului
 Crearea contextului pentru formularea scopurilor proprii de
învăţare
 La această etapă elevul realizează sarcini de tipul:

*Implică-te!
 „Evenimentele instrucţionale”
( curriculum modernizat )
II . Realizarea sensului
– Stabilirea contactului cu informaţia nouă,
– Prelucrarea informaţiei,
– Monitorizarea propriei înţelegeri,
– Menţinerea implicării şi a interesului.
– Sarcini de tipul:

– 1.Informează-te! (lectură, ascultare activă)

– 2.Procesează informaţia!
– (reproducerea, traducerea, interpretarea, aplicarea, analiza
materialului nou).
 „Evenimentele instrucţionale”
( curriculum modernizat )
III. Reflecţia
– Schimb de idei cu referinţă la cele studiate
– Crearea contextului pentru manifestarea atitudinilor faţă de
cele învăţate
– Aprecierea utilităţii temei noi
– Asigurarea învăţării durabile
– Evocare, motivarea pentru studiu independent
– Tema pentru acasă
– Elevilor li se propun sarcini de tipul: Comunică şi decide!
– (în unele situaţii, în funcţie de sarcina didactică, acest pas este
și aplicaţi-l şi la etapa de realizare a sensului.
Apreciază!
 „Evenimentele instrucţionale”
( curriculum modernizat )
– IV. Extinderea
– Elevii realizează un transfer de cunoaştere:
– Aplică cele însuşite la ore în situaţii de integrare simulate.
– Aplică cele însuşite în situaţii de integrare autentică.
– Îşi dezvoltă competenţe, care devin pe parcurs modele
comportamentale obişnuite, fireşti.
– Elevilor li se propun sarcini de tipul:
Acţionează!
(simularea, exersarea competenţelor necesare la locul de muncă,
sarcini care îi pun în situaţia de a ieşi din cadrul clasei, orei
şcolii în comunitate, la o întreprindere, în familie, cămin etc.)
 I. Jinga, E. Istrate propun elaborarea scenariului didactic pentru o lecţie
sub forma unor fişe
Scenariul didactic-fişe

Fişa I: disciplina, clasa, subiectul lecţiei, tipul lecţiei, obiectivele

operaţionale, modalităţi de captare a atenţiei elevilor.

Fişele II, III, IV etc. vor cuprinde: obiectivul operaţional urmărit,

conţinuturile esenţiale necesare atingerii lui, moduri de organizare a
elevilor, metode şi mijloace de învăţămînt, aplicaţii, modalităţi de
realizare feed-back şi evaluare.

Ultima fişă: sarcinile de învăţare stabilite pentru munca independentă a

elevilor în afara clasei, teme pentru acasă, bibliografia la tema abordată.

Notă: Acest model de proiect este recomandabil pentru profesorii cu un

Memoraţi!
“Lecţia eficientă este aceea care oferă elevilor prilejul
 să formuleze întrebări şi probleme;
 să emită ipoteze, să imagineze rezolvări, soluţii;
 să facă asociaţii de idei, asociaţii de experienţe proprii şi
experienţe efectuate de cercetători;
 să elaboreze modele, planuri, fişe, sinteze, rezumate;
 să angajeze discuţii pentru clarificarea unor noţiuni;
 să formuleze concluzii;
 să exerseze dialogul, munca în cabinet;
 să cultive forme pozitive de conduită etc.”
Miron Ionescu
5. Evaluarea calităţii
activităţii didactice
 Evaluarea eficienţei lecţiei

în mod curent, se realizează de către

profesor şi elevi după criterii variabile.
Reuşita lecţiei trebuie judecată nu
atît prin raportare la proiectul elaborat, ci
la modul concret, eficient de rezolvare a
situaţiilor create, care au favorizat
învăţarea de calitate.
 Criteriile de apreciere a reuşitei lecţiei
sînt variate, pot fi abordate global sau
detaliat, obiectiv sau subiectiv, aplicate la o
lecţie sau la mai multe pentru comparare etc.
Important este însă ca profesorul să le
conştientizeze, pentru a le aplica continuu:
în pregătire, în timpul desfăşurării, în
evaluarea finală a lecţiei.
 Soluţia optimă constă într-o îmbinare a
diversităţii modelelor sau fişelor de evaluare,
căci, în esenţă fiecare pune în lumină situaţii
specifice de instruire.
Este o posibilitate ce s-ar finaliza într-un
instrument adecvat de evaluare centrată pe
abordarea situaţională a lecţiei (a unei activităţi
didactice) sau într-un set de instrumente de
evaluare a calităţii activităţii didactice.
 Concluzii :
1. Proiectarea curriculară presupune centrarea pe obiective.

2. Eficacitatea lecţiei depinde de capacitatea profesorului de a prevedea, a crea

şi a gândi în termeni de strategii didactice acţiunile sale în diverse situaţii de
instruire.
3. Evaluarea calităţii proiectului didactic prsupune a decide în ce măsură: sînt
precizate obiectivele operaţionale, se respectă corespondenţa obiective-
continut-metodologie-evaluare; este adecvat contextului educaţional; este
suficient de flexibil; prevede condiţiile de aplicare.
4. Eficienţa comportamentului profesional al cadrului didactic depinde de
gradul de dezvoltare a competenţelor sale psihipedagogice.
6.Analiza calităţii activităţii didactice şi a conduitei profesionale a cadrului
didactic permit evaluarea măsurii în care profesorul îşi exercită rolurile sale.
 Recomandări bibliografice:
1. Achiri I., Cara A., Proiectarea didactică. Orientări metodologice, Chişinău, 2004.
2. Albulescu, M. Albulescu, Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lecţiei în Predarea şi învăţarea
disciplinelor socio-umane, I. Editura Polirom, Iaşi, 2000 (pag. 45-62).
3. Cojocariu,V.,Teoria şi metodologia instruirii,2008
4. Cristea, V., Teoria şi metodologia instruirii, EDP,Bucureşti,2008
5. Cerghit, Ioan, Modele de instruire alternative şi complementare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002.
6. Fryer, M. Predarea şi învăţarea creativă. Chişinău, Editura Uniunii Scriitorilor, 2004, 148 p.
7. Jinga, I., Negreţ, Ioan, Design instrucţional, Ed. Edits, Bucureşti, 2002.
8. Jinga I, Istrate E., Proiectarea pedagogică în Manual de pedagogie, EdituraTechnics, Bucureşti, 1999
(pag.395-398);
9. Joiţa E., coord. A deveni profesor constructivist, EDP, Bucureşti, 2008.
10. Papuc L.,Cojocaru M.,Sadovei L., Teoria instruirii. Didactica generală. Suport de curs. UPSC,
Chişinău, 2009.
11. Papuc L., Cojocaru M., Sadovei L., Cojocaru M., Teoria instruirii. Didactica generală. Ghid
metodologic. UPSC, Chişinău, 2009
12. Papuc L., Epistemologia şi praxiologia curriculumului universitar, Tipografia Centrală, Chişinău, 2005
13. Pâslaru Vl., Papuc L., Negură I., et.al., Construcţie şi dezvoltare curriculară, Cadru teoretic, Chişinău,
2005.
14. Temple, Charles, Steele, Jeannie L. Kurtis, Meredith S. Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gîndirii
critice. Ghidul IV, Supliment al revistei “Didactica Pro...”, nr. 8, 2003.