ANALIZA 

FUNCŢIONALĂ A 
COMPORTAMENTELOR 
NEADECVATE
Iulia Stoian
ISTORIC
 B. F. Skinner a fost primul care a  folosit temenul 
‘’funcţional’’  referindu­se la cauzele unui 
comportament. Şi­a dorit să se poată vorbi despre 
comportament precum vorbesc matematicienii şi 
fizicienii despre problemele studiate de 
matematică şi fizică. 
  Cercetările s­au concentrat pe importanţa 
identificării evenimentelor din mediu care sunt 
legate direct de funcţionalitatea 
comportamentului.
 A sugerat că atât comportamentele adaptative cât 
şi cele dezadaptative sunt determinate de 
antecedent şi de consecinţă
 La sfârşitul anilor1970 şi la 
începutul anilor 1980 se fac primii 
paşi către crearea unui protocol 
pentru analiza funcţională a 
comportamentului pentru persoanele 
cu tulburări în dezvoltare
 De atunci protocolul/procedura a fost 
perfecţionată după sute de studii şi 
cercetări şi devine parte a analizei 
aplicate a comportamentului. 
CE ESTE ANALIZA FUNCTIONALĂ?
 Un set de proceduri care au ca scop identificarea 
cauzelor comportamentelor dezadaptative sau 
neadecvate social şi reducerea lor prin învăţarea 
unor noi comportamente, nu prin folosirea 
pedepsei.
  analiza modului în care persoana respectivă a 
învăţat un anumit comportament şi ce anume din 
prezent menţine acest comportament
 Unul dintre scopurile analizei funcţionale este 
clasificarea comportamentelor dezadaptative 
dupa fucţia/cauza lor şi apoi selectarea unei 
intervenţii menite să reducă comportamentul
CE SUNT COMPORTAMENTELE 
PROBLEMĂ?
 comportamente­problema extreme: ţipătul, aruncatul 
sau spartul obiectelor, muşcatul mâinilor, lovituri, trasul 
de păr , hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul 
respiratiei)
 autostimulările, stereotipiile, comportamentele 
obsesive care deşi nu sunt periculoase îl fac pe copil 
neatent fiind un obstacol în învăţare şi socializare. Poate 
fi absorbit de jocuri autostimulante care îl împiedică să 
reacţioneze la ceea ce se întâmplă în jurul lui şi la cererile 
celorlalti, sau se poate angaja într­o activitate obsesivă 
din care daca sunt întrerupţi pot declansa crize de furie.
AUTOSTIMULAREA

  Copilul emite comportamente care îi produc în 
mod automat senzaţii plăcute de tip: 
 kinestezic (legănat, învârtit)

  tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, 
lovirea palmelor de corp), 
 olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), 

 auditiv (foşnitul unei hârtii),

  gustativ (băgatul obiectelor în gură).

 În categoria comportamentelor problema pot fi 
incluse şi ecolalia (imediată sau întârziată) şi 
respiratia greşită; acestea două fiind la rândul lor 
destul de dificil de controlat.
CARE SUNT FUNCŢIILE/CAUZELE 
COMPORTAMENTELOR?
 Funcţie  comunicativă : 
 Primeşte atenţie

 Scapă de o sarcină

 Evită o sarcină

 Funcţie autostimulantă
DE CE APARE UN COMPORTAMENT 
PROBLEMĂ?

 A. Copilul obţine stimuli sociali sau 
materiali pozitivi (ÎNTĂRITOR POZITIV)
 Este susţinut pozitiv (prin comportamentul 
problemă) de alte persoane care se apropie de el, 
îi vorbesc, îl ating, îl blochează, îl consolează, îl 
ceartă (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru 
un copil care este ignorat mult timp). 
 Funcţia: atenţia  sau obţinerea unor 
activităţi sau obiecte dorite de el
EXEMPLE

­ Copilul începe să plângă sau să ţipe atunci când 
vrea atenţie şi mama vine şi îl ia în braţe; va 
învăţa că atunci când vrea să fie luat în braţe 
trebuie să ţipe sau să plângă.
­ Copilul vrea suc şi mama îi spune că nu mai 
primeşte pentru că a băut destul şi el începe să 
ţipe, în cele din urmă mama cedează şi îi mai dă 
încă un suc; va învăţa că poate să­i manipuleze 
pe cei din jur pentru a obţine ce vrea..
Dacă astfel de comportamente vor fi ignorate ele 
vor dispărea prin extincţie pentru că nu a existat 
nimic care să le întărească.
B. COPILUL REUSEŞTE SĂ EVITE O 
SITUAŢIE PERCEPUTĂ CA 
AVERSIVĂ ( ÎNTĂRITOR NEGATIV). 
 Funcţii: scapă sau evită 
 Comportamentul problemă este încurajat negativ 
în măsura în care o situaţie neplăcută încetează 
sau se reduce. Copilul poate trăi sentimente de 
nelinişte, frică, plictiseală, frustrare, oboseală, 
sentiment de incapacitate.Dacă recurge la 
comportamentul problemă, astfel de trăiri se 
reduc sau dispar cu totul, deoarece cel care 
exercită o presiune asupra copilului renunţă si 
reduce cerinţa care produce discomfort copilului
EXEMPLE
 unui copil la gradinită i  se cere să răspundă în 
mod repetat la fel ca şi ceilalţi copii. Atunci 
copilul adoptă comportamentul de a se muşca de 
mâini; drept consecinţă educatoarea nu îl mai 
solicită pentru a evita comportamentul neplăcut. 
Prin reacţia educatoarei comportamentul 
problemă va fi întărit iar copilul va învăţa să­l 
folosească pentru a evita situaţiile în care este 
solicitat să răspundă.
 În aceste doua funcţii ale comportamentului 
problemă, efectul produs este extern, este ceva ce 
se produce în mediu şi în relaţiile cu ceilalţi.
C. EFECTUL OBŢINUT ESTE DE NATURĂ 
INTERNĂ EFECT STIMULATORIU SENZORIAL.

 AUTOSTIMULARE ­ Copilul emite 
comportamente care îi produc în mod automat 
senzaţii plăcute de tip: 
 kinestezic (legănat, învârtit)

  tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, 
lovirea palmelor de corp), 
 olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), 

 auditiv (foşnitul unei hârtii),

  gustativ (băgatul obiectelor în gură).
 Este mai uşor de intervenit asupra primelor doua 
(A şi B) pentru că acestea sunt întărite de 
consecinţele externe pe care le primeşte 
copilul; daca îi oferim altă consecinţa 
comportamentul va disparea prin extincţie şi 
este mult mai uşor să­l înlocuim cu un 
comportament adaptativ;
 în schimb este foarte greu de intervenit asupra 
celui de­al treilea tip de comportament problemă 
pentru că este întărit prin însăşi plăcerea 
senzorială pe care o produce.
 dacă copilul se află într­o situaţie de inactivitate, 
fără implicare directă, cu frecvenţe scăzute de 
input senzorial, creşte mult probabilitatea de 
emitere a unor comportamente­problemă 
autostimulante, care în acest caz ar avea o 
funcţie homeostatică,de autoreglare a fluxului de 
stimuli la intrarea în Sistemul Nervos Central. 
Dar comportamentul­problemă poate servi şi la 
reducerea unui flux prea puternic de input. De 
exemplu un copil autist aflat în grupuri 
numeroase de persoane care vorbesc cu voce tare 
şi tipă, pe un fond muzical.
PAŞII ANALIZEI FUNCŢIONALE
1. INTERVIUL: discuţii de preferat cu cel puţin două persoane care îl
cunosc pe copil şi care au fost implicate în situaţii în care copilul are un
anumit comportament problemă

2 . OBSERVAREA DIRECTĂ:
se vor urmări
ANTECEDENT - situaţia în care a apărut comportamentul respectiv (unde era

copilul, cu cine, ce făcea copilul sau ce i s-a cerut să facă, daca a fost înterupt din
vreo activitate etc);
COMPORTAMENT - descrierea exactă a comportamentului (a ţipat, a ţipat şi s-

a muşcat de încheietura mâinii, a lovit cu mana, a tras de păr); cu cât datele sunt
mai clare cu atât comportamentul va fi mai bine înţeles;
CONSECINŢA - ce s-a întâmplat imediat după apariţia comportamentului

problemă (ex. copilul a început să ţipe pentru că vrea o jucărie iar mama i-a
dat jucăria respectivă).
 Trebuie să obţinem informaţii şi asupra dinamicii 
care menţine activ acel comportament:
­ ce funcţie îndeplineşte ( comunicativă sau 
autostimulantă);
­ ce comportamente alternative pozitive ar 
putea fi folosite de copil pentru a îndeplini 
aceleaşi funcţii.
 o singură manifestare a comportamentului 
problemă nu ne poate spune totul despre el. Este 
absolut necesar să se adune date despre situaţiile 
în care apare şi consecinţele care au urmat pentru 
a determina cauzele şi funcţiile comportamentului 
respectiv.
 Carr (1977) ne sugerează să ne întrebăm dacă 
comportamentul­problemă se intensifică în una 
din situaţiile următoare:
 1. Când i se acordă atenţie.
2. Când nu mai este încurajat spre alte 
comportamente.
3. Cand se află în prezenţa adulţilor
 Bailey (1986) măreşte această lista în analiza 
funcţională:
 1. Există situaţii în care comportamentul­
problemă se manifestă întotdeauna sau altele 
în care nu se manifestă niciodată?
2. Copilul ar putea să vrea să semnaleze, prin 
comportamentul­problemă, o privaţiune 
fiziologică, precum setea sau foamea?
3. Comportamentul­problemă ar putea să fie 
efectul colateral al unui tratament 
medicamentos?
4. Copilul manifestă un astfel de comportament 
pentru a evita o situaţie frustrantă sau dificilă 
sau pentru a face faţă plictiselii sau 
singuratăţii?
5. Comportamentul se manifestă numai în 
prezenţa unor anumite persoane?
3. TESTAREA 

 Se vor testa funcţiile comportamentelor identificate în pasul 
anterior în următoarele condiţii, numărând de cate ori apare 
comportamentul, timp de 20 de minute.
 A. copilul este singur: se testează dacă comportamentul este 
menţinut de autostimulare. 
 B. copilul primeşte atenţie: se testează dacă comportamentul 
este menţinut de atenţia primită
 Copilul va fi implicat în activităţi preferate. De fiecare dată când 
apare comportamentul copilul va primi atenţie. Ex: ‘’nu te mai 
lovi!’’. 
 C. copilul este solicitat: se testeaza dacă comportamentul este 
menţinut de evadare/evitare.
 Copilul va fi solicitat şi i se va permite să scape/ evite .

 D. copilul se joaca: se testează control condition??????

 Copilul se va juca cu ceea ce ii place, va avea acces necondiţionat la 
recompensele care îi plac
 4. SUMARUL ANALIZEI
 Se vor folosi informaţiile din paşii anteriori: 
interviu, observaţie, testare.

 5. STABILIREA UNUI PLAN
CUM CORECTĂM ŞI ÎNLOCUIM 
COMPORTAMENTELE PROBLEMĂ?
 atunci când intervenim trebuie să avem în minte 
  Ce vrem să vedem în schimbul acelui 
comportament
 Dacă copilul loveşte pentru a obţine atenţia, este 
important să eliminăm lovitul şi să­l învăţăm pe 
copil moduri adecvate de a atrage atenţia. In loc 
să lovească poate să spuna "uită­te, te rog", 
"ajută­mă" sau să bată uşor pe umăr.
 Daca nu facem acest lucru copilul poate să 
oprească acel comportament problemă şi să 
dezvolte un nou comportament problemă care să 
îndeplinească aceaşi funcţie ca şi cel iniţial.
 INTERVENŢII POSIBILE
Functia comportamentului
Obţine atenţie sau recompensaă
materialaă
Evitaă sau scapaă dintr-o sarcinaă
Autostimulare
Interventii posibile
îîntaă rire diferenţiataă (îîntaă rire pozitivaă +
extincţie)
îîntaă rire diferenţiataă
Prompt fizic
Exerciţiul îîntaî mplaă tor
Overcorrection
Oprirea comportamentului neadecvat
îîntr-o manieraă neintruzivaă
Redirecţionare
îînvaă ţarea unor abilitaă ţi noi
Oferirea unor stimulaă ri alternative
acceptate din punct de vedere social.
 Trebuie să alegem metoda potrivită de 
intervenţie pentru fiecare comportament în 
parte
 Metoda care poate duce la extincţia unui 
comportament în cazul unui copil poate să 
întărească comportamentul problemă în cazul 
altuia. Cea mai frecventă greşeală făcuta de 
părinţi şi terapeuţi este că uneori recompensează 
neintenţionat un comportament problemă 
crezând că de fapt au pedepsit copilul.
IGNORAREA
  Daca nu este periculos pentru el sau pentru cei 
din jur,uneori este bine să ne prefacem că acel 
comportament nu există. În loc să­i oferim 
atenţie şi să­i întărim comportamentul problemă 
îl ignoram şi aşteptăm să apară un 
comportament mai potrivit pentru a­i acorda 
atenţie, fiind entuziaşti şi lăudându­l pentru 
lucrul bun pe care îl face. În felul acesta copilul 
învată că primeşte atenţie doar pentru 
comportamentele adecvate.
TREBUIE SĂ FIM ATENŢI LA 
PROPRIUL COMPORTAMENT
 Unui  copil cu autism îi este oricum foarte greu 
să discrimineze ce comportamente sunt acceptate 
şi care nu. 
 Exemplu: un părinte  îşi loveste copilul spunând 
"nu este frumos să loveşti!" sau ţipă la copil 
spunând "nu mai ţipa!". Copilul nu înţelege de ce 
nu are voie să ţipe dacă mama ţipă la el sau de ce 
nu are voie să lovească când tatăl îl loveşte. 
Atunci când sunt frustraţi sau supăraţi se vor 
comporta la fel cum au vazut că se poartă ceilalţi 
membrii ai familiei.
BIBLIOGRAFIE
 Behavioral intervention for young children with 
autism, edited by Catherine Maurice. Coeditors 
Gina Green, Ph.D, Stephen C. Luce, Ph.D.
 How to conduct a functional assessment & 
develop behavioral plans to reduse problem 
behavior by Dr. Vincent J. Carbone (Board 
Certified Behavioral Analyst) & Gina Zecchin 
( Board Certified Associate Behavioral Analyst)