Tema: Periostita ,etiopatogenie ,

tablou clinic , tratament

Profesor: Lehman Sofia

Studentul: Jarovlea Mihaela,anul 3
Conform datelor statistice cel mai des este afectat de
către proces ramul mandibulei, în 85,6% din cazuri-
corpul maxilarelor, în 5 % din cazuri suprafaţa
palatinală, şi în 9,5 % din cazuri suprafaţa linguală.

Conform datelor lui I.I.Bernadski (1966) –periostita se

intilneste în 1,5% cazuri, după A.N.Fochina şi
D.A.Sagatbaiev (1967) - în 5,2%.
În evoluţia periostitei acute purulente , in puroi sau in
exsudat conform studiului se pot depista
microorganisme ca stafilococul auriu, diferite specii de
streptococi, pneumococi, la fel poate fi identificata şi
flora anaerobă.Aceste date ne demonstează
caracteristica microorganismelor implicate în
dezvoltarea procesului patologic.
Periostita odontogenă se dezvolta ca o complicaţie a :
•periodontitei marginale şi celei apicale;
•erupţiei deficitare a dinţilor ;
•inflamaţiei chisturilor radiculare;
Periostita poate apărea ca complicaţie a extracţiilor
traumatice, stimulării unui focar purulent în urma
extracţiilor, afectării dinţilor semiretentivi şi a celor
retentivi.
Factori favorizanţi
• surmenaj;
• refrigeraţiile;
• situaţiile stresante;
Patogenia
În periodontitele marginale şi cele apicale
exudatul neavînd posibilitatea evacuării prin
canalul radicular sau prin pungile parodontale,pe
traiectul canalelor nutrititive şi canalelor
haversiene se deplasează spre periostul apofizei
 Anatomia patologică
Faza de infiltraţie: periostul îngroşat,edemaţiat,infiltrat
cu leucocite, staza sanguină cu plasmoragie şi ulterior
a hemoragiei, acumularea exudatului cu decolarea
periostului de la os, acumularea elementelor celulare şi
a toxinelor în exudat.
 Tabloul Clinic
Simptomele generale
• indispoziţie , inapetenta
• slabiciune
• febra
• insomnie
• temperatura corpului ridicată
• durerea care de la inceput este acută, apoi iradiaza spre
regiunea temporală,paraauriculară, mentonieră,jugală etc.
• hiperemia şi edemul atît a ţesuturilor moi din cavitatea
bucală cît şi a ţesuturilor feţei care se deosebesc în
conformitate cu dintele cauză:
o incisivul central şi lateral superior- edem al buzei
superioare si al aripei nasului, şi o jumătate a feţei în caz de
cel lateral;
Incisivii inferiori- edem al buzei inferioare,regiunii
submentoniere , şanţul nazolabial aplatizat;
Caninii , premolarii inferiori- edem al porţiunii
inferioare şi mijlocii a obrazului, unghiul gurii;
Molari- edem al porţiunii medii şi inferioare a
obrazului şi a regiunei auriculo-mastoidiene.
 Examenul Paraclinic
1.Leucocitoză 10-12*10^9/l
2.Devierea formulei leucocitare spre stinga cu apariţia
mielocitelor
3.Posibile urme de proteine în urină sau pînă la 0,33 g\l
sau 20 de leucocite în cîmpul de vedere
4.Accelerarea VSH
5.Mărirea vîscozităţii sîngelui
6.Temperatura corporală 37,5-37,7 grade Celsius
7. Radiografia evidenţiază dintele cauză a procesului
patologic , afectat
Periostita acută:
seroasă
purulentă
Periostita cronică:

simplă
rarefiantă
osificantă
La stabilirea diagnosticului se iau în consideraţie datele
paraclinice, motivaţia pacientului care la determinat să se
adreseze la medic, anamneza bolii , anamneza vieţii şi
datele obţinute în urma examenului obiectiv endobucal şi
exobucal. La fel se foloseşte electroodontometria .

Diagnosticul diferenţiat
Diagnosticul diferenţiat se face cu periodontita cronică,
osteomielita odontogenă,abcesul şi flegmonul,pulpita cronică.
Deosebirea dintre periostită şi periodontita cronică este
determinată de localizarea focarului de infecţie,care în
periodontită se află în regiunea apicală iar în periostită între
periost şi os. Edemul colateral în periodontită se limitează la
gingie, iar în periostită la ţesuturile moi ale feţei.
Deosebirea dintre periostită şi abces sau flegmon constă în aceea
că edemul în periostită faţă de abces sau flegmon nu constă din
infiltrat şi la palparea ţesuturilor moi în periostită ele sunt
moi.Semnele generale ale intoxicaţiei în abces sau flegmon sunt
mai evidente ca în periostită.
Deosebirea dintre pulpita acută şi periostită constă în aceea că la
percuţie în pulpită se depistează dureri acute faţă de
periostită.Localizarea procesului infecţios în pulpită cuprinde
ţesuturile din camera pulpară si canalul radicular al dintelui,iar în
periostită , între os şi periost.
 În cadrul tratamentului periostitei acute se vor rezolva două probleme de bază:
evacuarea exsudatului din colecţia purulentă şi extracţia dintelui cauzal, dacă acesta şi-a pierdut
valoarea funcţională, sau tratamentul endodontic nu face faţă.

În faza incipientă:
•deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;
•fizioproceduri (raze ultraviolete, soliuxs);
•antibioticoterapia;

În faza purulentă:

•deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;

•incizie cu prelucrarea antiseptică;
•antibioticoterapia.
•antihistamine;
•desensibilizate;
•antidolorante.
• clătituri zilnice multiple cu sol. permanganat de potasiu 1:3000 sau hidrocarbonat de natriu de 1-
2 %.
 Liniile de incizie

Abcesul subperiostal anterior vestibular

- anestezie loco-regională;
- incizie la nivelul de bombare maximă;
- traectul inciziei longitudinal;
- până la os, larg (1,5-2cm);
- drenare adecvată.

Abcesul subperiostal anterior palatinal:

- incizie longitudinală paralel cu artera
palatinală sau incizia şi excizia unei
porţiuni a fibromucoasei în formă de
triunghi.
Abces subperiostal lateral lingual
În perioada incipientă a periostitei acute,şi la fel dupa
intervenţia chirurgicală sunt indicate preparate
pirazolonice: analgin, amidopirină ; antihistaminice :
suprastin,dimedrol, taveghil, diprazin; preparate pe
bază de calciu: soluţie hipoclorid de calciu, gluconat
sau lactat de calciu, vitamine , îndeosebi vitamina C.
Persoanelor slăbite cu reactivitate scăzută a
organismului li se indică antibiotice osteotrope:
oxaciclina,amoxicilina,augmentin,doxiciclina (cite 0,1 g
cite 2 ori pe zi) sau lincomicina.