Formele proprietatii si evolutia

lor

Prof. Juverdeanu Aurelia

• Proprietatea presupune dreptul unei persoane (sau a mai
multora) care, într-un fel sau altul (prin cumpărare, moştenire,
donaţie) a devenit stăpân asupra unui bun oarecare, iar noi
avem obligaţia (prin lege sau normă - regulă morală) să
respectăm această proprietate.
• Prin proprietate înţelegem deopotrivă:
 stăpânirea deplină asupra unui bun
 raporturi (relaţii) sociale care se stabilesc între oameni în
legătură cu posesia bunurilor.
• Cel care posedă bunuri poartă denumirea de subiectul
proprietăţii sau proprietarul; el este totdeauna o persoană (sau
mai multe), un grup de oameni sau statul.
• Bunurile care se află în proprietatea subiectului poartă
denumirea de obiectul proprietăţii; pământul, clădirile, cărţile,
alimentele, maşinile, hainele sunt câteva exemple de bunuri.
Dacă nu există subiect sau obiect al proprietăţii, nu există
proprietate.
• Există mai multe forme de proprietate:
• Proprietatea particulară sau privată, atunci când
subiectul proprietăţii este o persoană (proprietate
particulară individuală) sau mai multe persoane
(proprietate particulară asociativă).
• Proprietatea publică aparţine statului sau
administraţiilor publice centrale şi locale. În acest caz
subiectul proprietăţii este statul.
• Proprietatea mixtă. în unele situaţii bunurile pot
aparţine atât unor proprietari privaţi cât şi statului. De
cele mai multe ori acest tip de proprietate ia naştere
prin asocierea celor două tipuri de proprietate (privată
şi publică). Unele societăţi pe acţiuni (întreprinderi la
care mai multe persoane se asociază cu o parte din
proprietate) se pot afla în proprietate mixtă (o parte din
acţiuni sunt deţinute de către stat şi o parte de către
proprietari particulari).
• Formele de proprietate nu au existat dintotdeauna aşa cum le
cunoaştem noi astăzi. Istoria societăţii omeneşti este şi istoria
, evoluţiei diferitelor forme de proprietate.
1. Vânătoarea şi culesul fructelor din perioada primitivă:
• se caracterizează prin proprietatea întregului grup asupra
vânatului sau fructelor; hrana procurată revine întregii
comunităţi şi este destinată folosirii imediate;
• singurele obiecte de proprietate individuală sunt armele,
ustensilele şi blănurile pe care le posedă fiecare membru al
comunităţii.
2. Păstoritul şi creşterea animalelor:
• proprietatea întregii comunităţi se restrânge, limitându-se la
locurile de păstorit;
• se extinde proprietatea privată asupra animalelor şi a pieilor;
• oamenii încep să fie preocupaţi de apărarea proprietăţii şi
creează reguli şi legi specifice;
• nu toate popoarele au parcurs această etapă; unele triburi de
indieni considerau că este o înjosire să creşti animale, de
vreme ce le poţi găsi în orice moment în pădure.
3. Agricultura şi cultivarea pământului:
• odată cu agricultura apare şi un nou tip de proprietate:
proprietatea asupra pământului;
• ca urmare a nevoii de siguranţă şi protecţie, proprietatea
asupra pământului este atestată printr-un act de proprietate;
• ponderea proprietăţii private creşte odată cu apariţia utilajelor
agricole; evident ea va cuprinde şi roadele muncii:
• se micşorează considerabil ponderea proprietăţii comune (care
continuă să cuprindă unele păşuni, iazuri, râuri).
4. Etapa industrială şi comercială:
• aria bunurilor care constituie obiectul proprietăţii creşte foarte
mult;
• apar diferite forme de asociere a proprietarilor;
• reglementarea proprietăţii şi protecţia acesteia se realizează
prin legi speciale;
• dimensiunile proprietăţii private sunt din ce în ce mai mari
• proprietatea publică se dezvoltă în proporţii diferite de la o
ţară la alta.
 Concluzii
• Proprietatea este o relaţie care se stabileşte
între oameni în legătură cu diferite tipuri de
bunuri. Ea cunoaşte mai multe forme care au
evoluat de-a lungul istoriei omenirii.
• Astăzi coexistă şi sunt interdependente trei
mari tipuri de proprietate: proprietatea
privată, publică şi mixtă.
• O caracteristică importantă a societăţilor
democratice este pluralismul formelor de
proprietate; acestea coexistă şi se află într-o
permanentă competiţie. Competiţia dintre
formele de proprietate este o condiţie a
progresului societăţii.