POLUAREA SOLULUI CU

INSECTICIDE ȘI PESTICIDE

Student: Duțu Ștefan

An Master: II
Specializare: Biotehnologii în protecția mediului
Materie: Bioremedierea solurilor poluate
• Cuprins:
1. Utilizarea pesticidelor în agricultură;
2. Influența insecticidelor asupra vitalității solului și activității
pedoenzimatice
2.1 Mecanisme de biodegradare a substanțelor xenobiotice;
2.2 Caracteristicile majore ale cometabolismului.
Bibliografie
1. Utilizarea pesticidelor în agricultură
• Dintre toate mijloacele de protecţie a culturilor agricole, un loc aparte îl ocupă introducerea
tratamentelor cu pesticide. Acestea au înlăturat pierderile însemnate de producţie datorate
concurenţei buruienilor, atacului de boli şi dăunători.
• Primele substanţe pesticide au apărut la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, fiind substanţe
anorganice (derivaţi ai cuprului, plumbului, arseniului) pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor.
Pesticidele, din punct de vedere agricol, sunt compuşi chimici de sinteză folosiţi pentru combaterea
unor organisme din regnul vegetal sau animal, care pot deprecia cantitativ sau calitativ producţia
agricolă sau horticolă. Acestea mai poartă denumirea şi de xenobiotice, deci substanţe de sinteză,
străine sistemelor biologice.
Grupa pesticidelor, utilizate în mod frecvent în agricultură, cuprinde:
- Erbicide: utilizate în combaterea chimică a buruienilor;
- Insecticide: utilizate pentru distrugerea insectelor;
- Fungicide: utilizate opentru combaterea bolilor provocate de fungi
(micromicete, mucegaiuri);
- Acaricide: utilizate pentru distrugerea acarienilor;
- Rodenticide: utilizate la distrugerea rozătoarelor;
- Nematocide: utilizate pentru combaterea nematozilor fitoparaziţi. Imag. 1: Erbicid

Tot în grupa pesticidelor, sunt incluse moluscocidele, algicidele, ovicidele,

feromonii, substanţele repelente, defolianţii, desicanţii şi regulatorii de
creştere a plantelor.
Imag. 3: Fungicid
Imag. 2: Insecticid
Avantajele imediate aduse de folosirea
pesticidelor, pentru combaterea
organismelor care pot concura planta de
cultură, au făcut ca mijloacele de
combatere folosite, până în acel moment,
să fie abandonate. Consecinţa directă a
acestei măsuri a fost faptul că după ani de
folosire exclusivă a pesticidelor a apărut
rezistenţa organismelor vizate la aplicarea
acestora. S-a constatat totodată Imag. 4: Musculița albă
înmulţirea excesivă a organismelor care
nu intrau în spectrul de acţiune a
pesticidului.

Imag. 5: Insecte de
contact
2. Influența insecticidelor asupra vitalității solului și activității
pedoenzimatice
Reducerea volumului de muncă umană, în condiţii grele şi a volumului de cheltuieli financiare, duce adesea la
aplicarea iraţională a tratamentelor chimice contra buruienilor. Combaterea buruienilor (mai raţional zis – a
îmburuienării culturilor) trebuie să înceapă şi să se continue prin metodele agrotehnice (arături superficiale,
rotaţia corectă a culturilor, lucrări mecanice de întreţinere etc.) şi suplimentar, prin tratamente adecvate şi
integrate cu erbicide.
Erbicidul ajuns în sol ocupă suprafeţe de particule de sol infinit de reduse comparativ cu cele pe care le ocupă
micropopulaţia. Molecula de erbicid circulă cu multă dificultate, iar micropopulaţia se deplasează (activ sau inactiv)
cu viteză mare în orizontul de suprafaţă. Întâlnirea toxicului cu microorganismele se face în condiţii de diluţie, de
zone fizice şi chimice de influenţă şi cu capacităţi largi de detoxifiere, de microbio-degradabilitare a erbicidului şi
mai ales de adsorbţie pe coloizi şi complexare în humus.
• Microorganismele au şi capacitatea de a coloniza noi
teritorii şi a dezvolta mereu şi mereu procese vitale şi
biochimice, de a se reface numeric, de a realiza
biomasa solului. Pentru a se înţelege mai bine
specificul dezvoltării micropopulaţiei solului, amintim
că o secetă prelungită reduce numeric micropopulaţia
solului, mult mai sever decât un erbicid, iar refacerea
numerică şi ca biomasă a acesteia este realizabilă în
timp de ore sau zile, dacă a dispărut cauza
dăunătoare.

Imag. 6: Microorganisme
existente în sol
2.1. Influenţa fungicidelor şi insecticidelor asupra vitalităţii solului
şi activităţilor pedoenzimatice
Cantitatea de pesticid ajunsă în sol interacţionează cu faza solidă, lichidă şi gazoasă a acestuia şi cu
edafonul* solului, rădăcinile plantelor, sau covorul vegetal. Distribuţia pesticidelor, între diferitele faze ale
solului, influenţează fitotoxicitatea, selectivitatea şi efectul lor asupra organismelor neavizate, dar şi
riscul de poluare a apelor freatice şi de suprafaţă, precum şi a aerului. Biologia solului acordă o atenţie
deosebită toxicităţii fungicidelor şi insecticidelor, care se manifestă ca otrăvuri generale asupra a tot ce
este viu, în şi pe pământ.
Aceste pesticide sunt utilizate pentru a combate agenţii patogeni vegetali şi dăunătorii plantelor.
Industria chimică a lansat şi continuă să producă substanţe chimice cât mai biodegradabile, cu
compoziţie chimică bine controlată şi autorizată de instituţii specializate.

Edafon = totalitatea organismelor care trăiesc în sol, legate de anumite

condiții specifice de viață
2.2 Caracteristici majore ale cometabolismului
a. Mineralizarea - care are ca rezultat degradarea
completă a pesticidului de către microflora solului.
Pentru ca acest proces să aibă loc trebuie îndeplinite
3 condiţii de bază:
- pătrunderea substanţelor străine în celule;
- existenţa unor enzime extracelulare aparţinând
metabolismului "periferic" care modifică structura
chimică a xenobioticului, acesta devenind accesibil
pentru microfloră;
- microflora să dispună de sisteme enzimatice
capabile să degradeze pesticidul.
b. co-metabolismul este procesul de descompunere de către
microorganisme a pesticidelor, fără a fi utilizate de către
acestea direct în metabolism. În acest caz, activitatea
metabolică trebuie susţinută printr-o altă sursă de energie.
Inactivarea cometabolică a pesticidelor este produsă de un
număr foarte mare de microorganisme. Prezenţa pesticidului
nu determină înmulţirea microorganismelor active în
descompunere.
Bibliografie:
• Alexander M. (1977) - Introduction to soil microbiology., Ed. John Wiley and Sons, N.York, London
• Bagyaraj D.J., Manjunath A. (1980) - Selection of a suitable host for mass production of VA mycorrhizal
inoculum., Plant and Soil 55: 495-498
• Bălan N., Galbenu E., Zahan R., Pătrăşcoiu F., Hălălău D., Lăcătuşu R. (1974) - Experienţe privind eficienţa
bacterizării la lucernă., Probleme agricole, 3 : 5-16
• Chiriţă Valeria, L. Ghinea, şi G. Ştefanic (1977) - Efectul erbicidelor bromoxinil şi dicamba asupra activităţii
microbiologice a solului. Luc. Conf. Nat. Şt. Sol., Craiova p 295-299
• Ciorlăuş At. (1983) - Trecut şi perspective în combaterea buruienilor, Probl. agrofit. teor. aplic.,V, 4,293-315
• Ion V., Bucată Iuliana Lenuţa, Diaconescu Şt., Gieraths J., Weiller W. (2005) – Agricultura Ecologică, Ed. Alma
Mater, Bucureşti