EXPLORAREA RADIOLOGICA

A TUBULUI DIGESTIV
Indicatii:
 Orice suferinta clinica sugestiva pentru o
afectare a tubului digestiv
Tehnici de examinare
 Radioscopia sau radiografia pulmonara
 Radioscopia si radiografia abdominala
simpla/ “pe gol”
- Pneumoperitoneu
- Nivele hidroaerice
- Ansa santinela
- Aerobilie
- Calcificari pancreatice
- Chisturi hidatice calcificate
 Radioscopia cu suspensie baritata
administrata peroral
 Irigoscopia si irigografia
 Examenele cu dublu contrast
 Investigatia cu substante farmacodinamice
Descriere test:
Examinarea tractului gastrointestinal superior se efectueaza pentru analiza sectiunilor
superioare si mediene ale tractului gastrointestinal. Testul poate fi efectuat prin folosirea bariului
ca substanta de constrast, fluorocopiei sau unei radiografii.

De ce se face testul?
• examenul radiologic - în prezent cea mai valoroasă metodă de investigaţie
• permite obţinerea unor date de ordin funcţional şi morfologic
• diagnosticul malformaţiilor tubului digestiv
• prezenţa corpilor străini
• diagnosticul bolii ulceroase
• diagnosticul tumorilor
• diagnosticul suferinţelor cronice digestive

Pregatire pacient
Pacientul trebuie sa-si informeze medicul daca:
- este alergic la anumite medicamente;
- daca este alergic la bariu sau alte substante de contrast;
- daca este insarcinata.
Pacientul va fi rugat sa urmeze o dieta saraca in fibre cu 3 zile inainte de test dar sa nu
consume alimente cu 12 ore inainte de efectuarea testului. Medicul ii va spune pacientului daca
trebuie sa nu ia anumite medicamente.
In seara dinaintea efectuarii testului, pacientul poate fi rugat sa ia un laxativ pentru
curatarea intestinelor. Daca stomacul nu se goleste singur, pacientul va fi supus unei proceduri
pentru extragerea continutului stomacal.
Pregatirea corespunzatoare a pacientului este o conditie esentiala, deoarece
ea influenteaza considerabil acuratetea datelor obtinute

In zilele premargatoare examenului radiologic:

– se va renunta la medicatia ce poate modifica fiziologia tubului digestiv
– nu se vor ingera produsi ce contin calciu, iod sau bismut (pentru a se elimina
sursa unor imagini opace la nivelul stomacului sau intestinului)
– cu 2-3 zile inainte de examen va fi evitata alimentatia bogata in celuloza
– in cazul explorarii stomacului: examenul radiologic va fi efectuat in primele
ore ale diminetii:
• secretia gastrica este minima
• dupa un interval de cel putin 6-8 ore in care pacientul nu ingera alimente sau
lichide si se abtine de la fumat
• in cazul unei tulburari de evacuare cunoscute (staza) => evacuarea prealabila a
stomacului prin sonda
– pentru evaluarea intestinului si colonului:
• se vor administra purgative usoare sau clisme evacuatoare in seara si dimineata
care preced examenul.
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN
EXPLORAREA TORACELUI

 Pregatirea salii de examinare

 Pregatirea casetelor, substantei de contrast baritate daca este cazul.
 Inregistrarea datelor pacientului
 Instruirea pacientului cu privire la examinarea ce urmeaza a fi facuta
 Semnalarea contraindicatiilor la expunerea la radiatie ionizanta sau la
administrarea substanteilor de contrast
 Pozitionarea corecta a pacientului in functie de tipul de examinare
 Selectarea elementelor electrice optime in functie de dimensiunile
particularitatile paciantului si a examenului ce urmeaza a fi efetuat
 Cunoasterea normelor de radioprotectie pentru personal si pacient.
 Aplicarea normelor de protectie impotriva infectiilor nosocomiale si
a contaminarii suprafetelor si a spatiului de lucru.
 Mentinerea curateniei aparatului si a instalatiilor conexe.
Tehnica examinării radiologice a tubului digestiv

Examenul radiologic - întotdeauna în concordanţă şi în strânsă legătură cu datele anamnestice şi

contextul clinic de evoluţie al suferinţei bolnavului examinat
Examen radioscopic simplu televizat fără substanţă de contrast, cu rol orientativ:
 examen sumar al toracelui - depistarea afecţiuni pulmonare sau mediastinale ce pot simula o
suferinţă a tubului digestiv
 într-un examen nativ al abdomenului - poate evidenţia calculi radioopaci biliari, renali, corpi
străini, perforaţii (aer liber subdiafragmatic), ocluzii (nivele hidro-aerice)
Examenul cu substanţă de contrast radioopacă - se execută în etape:
 examinarea „în strat subţire” - studierea reliefului mucoasei
 examinarea în semirepletie - forma, dimensiunile, conturul şi peristaltismul tubului digestiv
 examinarea în repletie completă - pune punct final explorării
 administrarea contrastului oral - bolnavul în ortostatism, în poziţia OAD (optimă pentru
 examenul radiologic al esofagului)
 poziţia Trendelenburg - utilizată pentru studiul cardiei, polului superior gastric, a unor
eventuale hernii hiatale
 se examinează apoi pilorul şi bulbul duodenal şi duodenul până la unghiul duodeno-jejunal
 Radiografia abdominala simpla – incidenta AP

 Pacient in ortospatism
 Se executa pe film radiografic de 30/30 cm
 Raza centrală perpendiculară linia mediana la
4-5 cm superior de ombilic
 Distanţa focar film 0,8 -1 m.
 Regim electric 60-65 kV şi 150-200 mAs.
 Timp de expunere scurt

Examenul radiologic simplu, nativ (fără substanţă de contrast)

Constituie o primă metodă prin care se pun în evidenţă:
• imagini aerice şi hidro-aerice ale duodenului şi intestinului subţire;
• imagini de stenoze prin compresiuni de origine extrinsecă, periviscerită sau invadare
neoplazică din afară;
• pneumoperitoneu după perforaţie de organ;
• calcificări ganglionare în diferitele grupe ganglionare;
• calculi radioopaci biliari/renali;
• calcificări în peretele chistelor hidatice;
• calcificări pe aria de proiecţie a pancreasului;
• opacitatea hepatică mărită;
 Radiografia abdominala simpla – decubit dorsal, incidenta AP

Pacient in decubit dorsal

Se executa pe film radiografic de 30/30 cm.
Raza centrală perpendiculară linia mediana la
4-5 cm superior de ombilic
Distanţa focar film 0,8 -1 m.
Regim electric 60-65 kV şi 150-200 mAs.
Timp de expunere scurt
Radiografia abdominala simpla – decubit lateral, raza laterala

Pacient in decubit lateral, cu bratele de-a lungul capului

Se executa pe film radiografic de 30/30 cm sau 30/45 pe lung.
Raza centrală perpendiculară pe caseta
Distanţa focar film 1 m.
Regim electric 60-65 kV şi 150-200 mAs.
Timp de expunere scurt
Examenul radiologic al faringelui şi esofagului
 precedat de o anamneză corectă

 momentul apariţiei bolii

 examinări anterioare şi rezultatul lor

 intervenţii chirurgicale în antecedente

Examinarea radioscopică şi/sau radiografică fără substanţă de contrast, nativă:

 torace şi coloană vertebrale - modificări de statică şi de curbură ale coloanei
vertebrale
 plămân - eventuale procese patologice ce tracţionează, comprimă sau dislocă
esofagul
 cord, vase mari şi mediastin - anevrisme, malformaţii cardiace sau ale arterei
pulmonare
 abdomen - lipsa camerei cu aer a stomacului

• contrastul radioopac
 suspensie în apă sau dizolvat în lapte (la sugari)

 pastă consistentă (150 gr sulfat de bariu şi 30 ml apă)

• precedat de un examen radioscopic (evidenţiază modificări funcţionale şi

morfologice), apoi radiografii (ţintite şi de ansamblu) asupra zonei de interes
 Explorarea radiologică a faringelui
Examenul cu pastă baritată:
 incidenţa de faţă

- hipofaringele se alungeşte şi se destinde la trecerea bolului opac

- laringele se ridică şi în mijlocul coloanei baritate apare un defect de umplere
- marginile laterale ale faringelui sunt bine conturate, netede şi uşor convexe în
afară profil
- hipofaringele are formă de pâlnie, prezentând anterior o depresiune (amprenta
cartilajului cricoid) în dreptul C5 - C6
 în continuare, la examen în incidenţa de faţă se opacefiază valeculele
(despărţite de şanţul glosoepiglotic) şi sinusurile piriforme (separate de
transparenţa centrală a laringelui)
Proba Valsalva (expir forţat cu glota închisă, după inspir forţat) evidenţiază:
 diverticulii faringo-esofagieni (Zenker) în faza incipientă;

 tumori ale hipofaringelui şi ale gurii esofagului;

 normal, în timpul acestei probe, pereţii faringelui se destind, sinusurile

piriforme se destind de asemenea, iar tranzitul bolului se încetineşte;
 Explorarea radiologică a esofagului
Incepe cu suspensie baritată;
• executat în ortostatism, în incidenţe de faţă, de profil şi oblice (OAD, OPS);
• esofagul toracic se examinează mai bine în incidenţele oblice (OAD şi OPS);
• pentru încetinirea tranzitului bolnavul poate fi examinat în decubit şi în Trendelenburg, poziţie care facilitează
evidenţierea herniei hiatale şi a refluxului gastro-esofagian;
• relieful mucoasei se evidenţiază bine cu pastă baritată; proba cu apă sau cu bariu foarte diluat, administrate sub
forma a 2-3 înghiţituri, produce destinderea pereţilor esofagului;
• dacă peretele este infiltrat tumoral nu se destinde faţă de segmentele învecinate;
• în inspir se încetineşte tranzitul baritat şi se vede ampula epifrenică care este în poziţie axială şi se evacuează
complet, în mod normal ;
Manevra Valsalva produce, de asemenea, încetinirea tranzitului esofagian, ceea ce permite o examinare prelungită;
Tehnica Brombart-Hillemand:
 efectuată după ce esofagul a fost examinat cu substanţă de contrast şi stomacul sa umplut;
 bolnavul este aşezat în incidenţă laterală stângă şi flectează trunchiul la 90° astfel încât să atingă cu degetele
mâinii încălţămintea, fără a îndoi genunchii (poziţia de legare a şiretului);
 pentru a evidenţia o eventuală hernie hiatală bolnavul face şi un inspir forţat;
 cu această ocazie refluxul gastro-esofagian se produce mai uşor, crescând presiunea intra-abdominală şi
intragastrică şi devine evidentă o eventuală hernie hiatală;
 varicele esofagiene devin mai proeminente;
Examenul radiologic la nou născut şi la sugar se face cu o cantitate redusă de suspensie
 opacă (1-2 linguri) după ce în prealabil au fost înfometaţi timp de 2-3 ore, adăugată la un biberon de lapte sau
ceai;
 • amestecul poate fi introdus printr-o sondă nazofaringiană;
 Examinarea stenozelor postcaustice la copilul mic se face cu substanţă de contrast iodată (când există
suspiciune de fistulă);
MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE
Modificari elementare functionale

de tonus
-hipotonia: marirea calibrului, evacuare intirziata
-atonia: dilatare si suprimarea peristaltismului
-spasmul: local / segmentar = contractia prelungita a unui grup de fibre
musculare circulare, cu suprimarea totala a tranzitului

-hipertonia: ingustarea calibrului, evacuare rapida a continutului

de peristaltica
- hiperkinezia: unde cu amplitudine mare, frecvente,propagate rapid
- hipokinezia: unde cu amplitudine redusa, rare, propagate lent
- akinezia: absenta totala a peristaltismului prin epuizarea fibrelor secundar:
- unei stenoze
- infiltrarii peretelui (inflamator sau tumoral)
- medicamentelor
- dischinezia: determina depresiuni ale conturului

 de tranzit Timpi normali de evacuare:

- accelerare= hipertonie+hiperkinezie Esofag 5-7 sec
- staza: cu dilatarea segmentului
Stomac 2,5-3 ore
Dd. 60-90 sec
la valva Bauhin in 3-4 ore
in flexura hepatica in 8 ore
in sigmoid in 12-18 ore
 de secretie- hipersecretie
MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE
Modificari elementare morfologice
1. Modificari de pozitie
Ptoza – deplasare caudala permanenta prin alungirea
ligamentelor suspensoare
Deplasari (impingere / tractiune)
Torsiuni – mecanism complex, imagini bizare
2. Modificari dimensionale
Cresterea / reducerea lungimii ± calibrului
– brahiesofag, megaesofag, megacolon, dolicocolon
– cauze congenitale, disfunctii neuro-vegetative,
procese stenozante
Stenoze: = regiuni limitate de ingustare pronuntata a
lumenului, produse de cauze organice
– axiale / excentrice
– cu contur regulat / neregulat
– lungime: inelare / tubulare
– uniformitatea calibrului: tubular / moniliform /
neregulat
 benigne / maligne
MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE
Modificari elementare morfologice

3. Modificari de forma
– bilocularea gastrica
– deformarea polilobata a bulbului ulceros

4. Modificari de contur
 Amprente
= denivelari limitate ale contururilor produse de
organele / formatiunile vecine
– conturul nu este intrerupt
– pliurile sunt impinse dar continue
 Neregularitati
= alterari parietale grave
– intrinseci (fibroza retractila, procese tumorale)
– extrinseci (periviscerite)
 Denivelari
 Intreruperera contururilor
= consecinta proceselor tumorale vegetante
! “lizereul de siguranta” – examen cu dublu contrast
colon
 Rigiditatea
= produsa de procese infiltrative de natura inflamatorie
sau neoplazica, cu absenta peristalticii
• benigna
• maligna
MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE
Modificari elementare morfologice

5. Modificari de mobilitate
– diminuata / disparuta
• consecinta fixarii de vecinatate
• prin procese aderentiale (periviscerite)
sau tumorale
– mobilitate anormala (a unor segmente
normal fixe)
• anomalii ale sistemului de fixare
(“duoden mobil”)

6. Modificarile reliefului mucoasei

– pliuri hipertrofice
– pliuri atrofice
– convergenta pliurilor
– aspectul neregulat al pliurilor
– intreruperea pliurilor
– disparitia totala a reliefului
 ESOFAGUL
Imaginea radiologica normala
 pozitia de examinare: OAD la 45º
 esofagul incepe la faringe (gura lui Killian), in spatele
cartilajului cricoid (C6) si tine pana la cardia (T12);
 deasupra diafragmului formeaza ampula epifrenica care se
realizeaza mai frecvent in inspir profund;
 lungime de 25 cm, calibru de 2-3 cm si prezinta 3 portiuni:
cervicala, toracica, abdominala si 4 stramtori fiziologice:
cricoidiana, aortica, bronsica si diafragmatica;
 substanta baritata traverseaza esofagul in 1-7 sec;
 reintoarcerea bariului din stomac in esofag este impiedicata
mecanic de valvula lui Gubarov, un repliu al mucoasei
gastrice si de catre unghiul lui Hiss (>90º)
 pliuri longitudinale paralele care ajung la cardia si care se
pot continua cu pliurile micii curburi gastrice.
Refluxul gastroesofagian (chalazia)
 trecerea involuntară în esofag a unei
cantităţi de suc gastric în absenţa
vărsăturilor, greţurilor şi fără participarea
musculaturii gastrice sau abdominale.
Rx.
• tranzit anticurent ce poate ajunge până la
gura esofagului, de obicei până în 1/3
medie
• în ortostatism, dar mai ales în decubit sau
Trendelenburg. poziţia Brombart-
Hillemand (a şiretului)
• refluxul postoperator este relativ frecvent,
după gastrectomii 2/3 sau chiar
gastroenteroanastomoze
 STOMAC
IMAGINEA RADIOLOGICA A STOMACULUI NORMAL

 FORMA SI DIMENSIUNI
- Normoton- forma de cirlig
- Hiperton- forma de corn
- Hipoton- alungit in sens vertical

 STRUCTURI SI REGIUNI ANATOMICE- Fete si curburi

 IMAGINE IN DIFERITE INCIDENTE SI POZITII

- Decubit dorsal - bariul umple fornixul iar aerul migreaza in
antru
- Decubit ventral – bariu in antru, fornix cu aer si bariu

 RELIEFUL GASTRIC - determina benzi lacunare

- Fornix si mare curbura – aspect “cerebriform”
- Mica curbura – verticale, paralele
- Antral – in linii mari paralele, convergente spre pilor

 CINETICA GASTRICA – undele peristaltice

 MOBILITATEA GASTRICA
MODIFICARI DE POZITIE SI FORMA ALE STOMACULUI
 DEPLASARI – de formatiuni de vecinatate
- Spre dr. – splenomegalie, formatiuni unghi splenic colonic, renale
- Spre stg. – hepatomegalie, T. cap de pancreas, rinichi dr., T. retroperitoneale
- Cranial – T. pelvi-abdominale, retroperitoneale, sarcina, ascita
- Caudal – hepatomegalii, revarsate pleurale

 PTOZA – creste spatiul dintre diafragm si fornix

 RELAXAREA DIAFRAGMATICA
- Ascensiunea diafragmului stg., hipoplazic si imobil, sub care se regasesc
fornix si unghi splenic

 HERNIA DIAFRAGMATICA – solutie de continuitate a diafragmului

 HERNIILE HIATALE – prin hiatusul esofagian al diafragmului

- Prin brahiesofag – esofag scurt, cardie intratoracica
- Paraesofagiene – esofag normal, cardie abdominala, aer in fornix
- De alunecare – esofag sinuos, cardie intratoracica, absenta aerului in fornix
Se apreciaza si dimensiunile, ±reflux gastroesofagian, fixa/reductibila

 CASCADA – favorizata de obicei de aerocolie

 VOLVULUSUL – torsiune partiala sau totala in jurul unui ax:

- Longitudinal (cardiopiloric)– volvulus organoaxial
- Transversal (mezentericoaxial)
- Cardiosplenoaxial – forma extrema de cascada
 Structurile si regiunile anatomice ale stomacului:
E: esofag; D: diafragm; C: cardia; F: fornixul
(polul superior); U: unghiul gastric; Pi: polul
inferior; A: antrul; P: pilorul; B: bulbul
duodenal; D2: duodenul II; T: unghiul
duodeno-jejunal
 Relieful gastric:
 apare sub forma unor benzi transparente
(produse de pliurile mucoasei), separate rin
opacitatea Ba patruns in depresiunile dintre
pliuri
 pliurile mucoasei:
• grosime: 3-6 mm
• contururi nete si regulte
• dispuse paralel cu axul stomacului si curburile lui
• particularitati regionale:
 la nivelul fornixului: dispozitie neregulata,
sinuoasa (pliuri “cerebriforme”)
 la nivelul portiunii verticale:
– pliurile sunt dispuse paralel cu curburile
– adiacent micii curburi au un traiect liniar regulat
– spre marea curbura au un aspect sinuos,
intrerupte sau intersectate (=> aspect dintat al
conturului marii curburi)
 in regiunea antrala : pliurile isi pastreaza
paralelismul, devenind apoi convergente spre
pilor
Pozitie de decubit dorsal (subst de
Ortostatism: stomac “in cascada”
contrast este in fornix)
 Examenul radiologic al duodenului, cu substanţă de
contrast baritata
Reprezintă metoda fundamentală pentru punerea în evidenţă a modificărilor
morfofuncţionale ale cadrului duodenal;
Pentru a avea garanţia unei investigaţii radiologice corecte este nevoie de o pregătire
prealabilă a bolnavului care va trebui să fie efectuată cu atenţie şi seriozitate;
Bolnavului i se va indica un regim alimentar adecvat cu cel puţin 24 ore înaintea
examinării; se vor evita alimentele care fermentează şi care se evacuează cu dificultate, sau lasă
reziduu în cantitate crescută;
Bolnavului i se va cere să facă un post alimentar premergător explorării baritate cu cel
puţin 8-10 ore, iar eventualele secreţii gastrice prea abundente din stenoze, din alte tulburări de
evacuare gastro-intestinală (gastroduodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, etc.) vor fi extrase prin
sondă; se impune evitarea fumatului. Se va interzice în această perioadă administrarea de droguri
care modifică comportamentul funcţional al tubului digestiv în general şi şterge aspecte morfo-
funcţionale duodenale valoroase pentru diagnostic, sau provoacă false reacţii duodenale;
Suspensia baritată, bine omogenizată, fără a fi prea fluidă sau cu bule de aer, se va
administra în funcţie de ora examinării şi aspectele morfo-funcţionale care se urmăresc.
Radioscopia televizată după ingerarea substantei de contrast baritate este utilizată ca o
fază obligatorie a examinării radiologice în scopul verificării generale a tranzitului gastroduodenal, a
aprecierii tonusului şi peristaltismului duodenal, a evidenţierii în linii mari a mopdificărilor
morfologice, în vederea fixării lor pe radiografii, pentru a putea stabili care vor fi poziţiile în care se
vor efectua radiografiile;
 Metodele radiologice de investigaţie ale duodenului
Metodele de investigaţie ale duodenului sunt acelaşi ca şi în cazul stomacului;
• trebuie avute în vedere corelaţiile anatomo-funcţionale strânse care există între aceste două segmente ale
tubului digestiv.
• examenul radioscopic nativ
 pune în evidenţă corpi străini radioopaci ingeraţi involuntar sau voluntar (în scop de suicid).
 pune în evidenţă gradul de implicare al duodenului în cazul suferinţelor abdominale acute chirurgicale.
• explorarea cu contrast a duodenului se face prin administrarea orală a acestuia, urmată de:
 examinarea în diferite incidenţe şi poziţii,
 un riguros examen în strat subţire, în semiumplere şi umplere completă.
 incidenţele utilizate sunt cea de faţă (AP) urmată de incidenţele oblice (OAD şi OAS), chiar de profil dacă
situaţia cazului în speţă o cere, asociind în mod obligatoriu compresia dozată, repetată sub ecran.

• examinarea în poziţie Trendelenburg pune în evidenţă cu mai multă acuitate cadrul duodenal, mai ales când
acestei poziţii de examinare i se asociază o serie de metode speciale de examinare (ex. duodenografia hipotonă).
• examinarea în decubit dorsal, în decubit ventral şi decubit lateral drept se utilizează pentru a evidenţia unele
aspecte particulare de patologie, în special când evacuarea iniţială este dificilă sau nu are loc.
• examenul în dublu contrast este de asemenea util pentru punerea în evidenţă a unor procese patologice
specifice.
• examinarea endoscopică se va efectua mai ales în cazurile problematice, cu patologieintricată, când explorarea
radio-logică simplă, nativă şi cu contrast nu a fost suficient de concludentă.
Este important de reţinut faptul că nu există un examen standard al duodenului, ci numai un examen
corect şi bine făcut.
• la examenul radiologic, bulbul duodenal normal are o formă aproximativ triunghiulară ;
 cel hiperton este asemănător unei castane, în vreme ce bulbul duodenal hipoton are o
 formă care a fost comparată cu o flacără de lumânare.
 Noţiuni de anatomie radiologică
• duodenul se distinge prin calibru şi aspect particular, are conexiuni cu canalul
coledoc şi pancreatic, este separat de stomac prin şanţul duodeno-piloric şi de
ileon prin unghiul duodeno-jejunal TREITZ;
• radiologic se disting patru porţiuni: prima porţiune sau D1 - bulbul duodenal; a
doua porţiune, D2 - între genunchiul inferior şi bulb; a treia porţiune, D3 -
corespunde genunchiului inferior; a patra porţiune, D4 - ultima porţiune între
genunchiul inferior şi unghiul Treitz;
• variantele anatomice - cadrul duodenal în “U”, cadrul duodenal în “V” şi cadrul
duodenal în “O”;
• raporturile anatomice cu organele de vecinătate sunt de o deosebită importanţă:
– prima porţiune D1 - bulbul duodenal: dispus oblic în sus, înapoi şi la dreapta, având
raporturi strânse cu faţa inferioară a ficatului şi colul vezicii biliare ;
– a doua porţiune D2: cu faţa anterioră vine în raport cu colonul transvers,
extremitatea lui dreaptă ; mezocolonul o împarte în două :
– porţiunea supramezocolică: în raport cu colonul transvers, VCI, rinichiul drept,
bazinet şi ureter ;
– porţiunea inframezocolică: în raport cu ileonul
– a treia porţiune D3 - raporturi importante prin faţa sa anterioară cu rădăcina
mezenterului şi vasele mezenterice ;
– a patra porţiune D4 - raport prin faţa sa anterioară cu stomacul, mezocolonul
transvers, ansele intestinale; faţa posterioară are raport cu rinichiul stâng şi vasele
renale.
 DUODENUL

Normoton: forma triughiulara - lungime 3-6 cm.

Hipoton: alungit
Hiperton: rotund
2 curburi (mica si mare);
2 fete (ant. si post.)
Relieful mucos: pliuri subtiri, longitudinale la
nivelul bulbului

Cadrul duodenal
Relief mucos cu pliuri transversale, perpendiculare
pe contur aspect dintat

Tranzit in 60-90 sec

Examinarea intestinului subtire – proba Pansdorf

Proba Pansdorf se efectueaza in general in continuarea

examinarii eso-gastro-duodenale.
Examenul radiologie al intestinului se face tot cu
ajutorul sulfatului de bariu. Pentru intestinul subtire se
practica un pranz baritat fractionat in cantitati mici si cu
examinari repetate (15 min) in faza de umplere, de
semievacuare si de evacuare.
Timp de examinare: 60-180 minute..
 Afectiunile intestinului subtire
Aspect radiologic normal
Topografie
-Jejun – hemiabdomen stg. sup. si periombilical
-Ileon – hemiabdomen dr. inf. si pelvis

Calibru – 3 cm2-2,5 cm
Relieful mucos – autoplastica vie
Contururi – dintaturi fine , regulate, simetrice-jejun
Tonus si cinetica
Tranzitul – in 3-4 ore la valva ileocecala

Situatia si aspectul reliefului de mucoasa ale

jejunului (a) si ileonului (b); D: duoden; C: cec; D:
valvula ileo-cecala (Bauhin)
 COLONUL
 Intestinul gros se intinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula
ileocecala, pana la nivelul canalului anal, dar aceasta definitie
morfofunctionala trebuie sa includa apendicele si valvula Bauhin.
 Lungimea intestinului gros variaza intre 100 – 150 cm, cu o medie de
130 – 1350, cresterea in lungime se poate face pe seama intregului
colon dar mai ales pe seama unor segmente separate.
Astfel: sigmoidul si transversul au o lungime in jur de 50 cm, ascendentul
12 – 17 cm iar descendentul 14 – 20 cm.

 Calibrul intestinului gros prezinta o scadere progresiva incepand de la

cec spre sigmoid cu aproximativ 5 cm la cec si 2,5 cm la sigmoid dar
in mod normal sau conditii patologice, exista modificari de calibru prin
spasme sau dilatari, creand astfel dificultati in investigarea colonului si
mai ales in punerea diagnosticului.
 CEC-ul
Are forma de sac inchis in interior, iar superior se continua cu colonul ascendent, pe peretele
postero-intern la unirea dintre cec si ascendent se afla jonctiunea ileocecala prevazuta cu
un sfincter, numita valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se afla insertia
apendicelui vermicular.
 Cecul este situat de obicei in fosa iliaca dreapta dar poate fi situat si inalt lombar,
prerenal sau jos in micul bazin.

COLONUL ASCENDENT
 Este situat intre insertia valvulei ileocecale si a unghiului hepatic.
 situat retroperitoneal si prin intermediul fasciei lui Toldt vine in contact cu patratul
lombelor si polul inferior inferior al rinichiului drept.
 In afara, interior si anterior, colonul ascendent vine in contact cu ansele intestinale.
 Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe portiuni ale colonului.
 Configuratia exterioara este asemanatoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare
formeaza boselurile iar in interior ele determina formarea pliurilor falciforme si a
cavitatilor haustrale.

Unghiul hepatic al colonului

 Face trecerea intre colonul ascendent si transvers, este situat in hipocondrul drept si lasa
o amprenta marcata pe fata interioara a ficatului.
 Este un segment semifix, iar posterior se invecineaza cu rinichiul si portiunea a doua a
duodenului iar anterior vine in contact cu ficatul, care il acopera.
 COLONUL TRANSVERS
 Este partea cea mai mobila a colonului, poseda un mezocolon cu marginea anterioara inserata pe
colon iar cea posterioara fixa, este inserata de la dreapta spre stanga pe portiunea inferioara a
rinichiului, de partea a doua a duodenului, corpul pancreasului si partea superioara a rinichiului
stang.
 Acest mezocolon, la extremitate, da nastere la doua formatiuni peritoneale si anume ligamentul
frenocolic drept si ligamentul frenocolic stang care fixeaza cele doua unghiuri colice la peritoneul
parietal. Ligamentul gastrocolic il solidarizeaza de stomac.
Unghiul splenic al colonului
Este predominant ascutit, situat aproape in plan anteroposterior fiind asezat adanc in
hipocondrul stang, se invecineaza cu splina deasupra, cu marginea exterioara a rinichiului stang intern si
anterior cu marea curbura.

COLONUL DESCENDENT
 Este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subtire, se intinde de la unghiul splenic
pana la o limita de demarcatie conventionala corespunzatoare crestei iliace stangi.
 Este segmentul cel mai stramb al colonului si dispune de o musculatura puternica.
COLONUL SIGMOID
 Alaturi de cec si transvers este una dintre cele mai mobile portiuni a colonului iar prima portiune are
o dispunere fixa ca a descendentului.
 Prezinta un mezocolon sigmoidal care are o insertie colica de doua ori dand inflectiuni sigmoidului,
asemeni literei S.
 Se gaseste in fosa iliaca stanga iar portiunea pelvina vine in raport cu vezica si rectul.
 La nivelul sigmoidului exista numai bandelete musculare longitudinale si atunci el prezinta doua serii
de boseluri diminuate ca volum in raport cu restul segmentului colonului.
 La nivelul sigmoidului se reduc si de asemenea numarul si volumul haustrelor interne.
 RECTUL SI CANALUL ANAL
 Rectul se intinde de la locul de terminare a colonului sigmoid pana la
linia anorectala care este circulara si desparte zona mucoasa de zona
cutanata a rectului.
 Lungimea rectului este 11 – 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 – 3
cm, in timpul umplerii cu bariu se pot dubla diametrele si apare
fuziform dilatat in portiunea mijlocie si ingustat la nivelul jonctiunii
rectosigmoidiene si la nivelul portiunii perirenale.
 In sens sagital rectul descrie o curbura superioara cu concavitatea
anterior si o curbura inferioara cu concavitatea posterior iar in sens
frontal o curbura inferioara cu concavitatea spre dreapta. Posterior vine
in contact cu sacrul si coccisul, fetele laterale sunt tapetate de
peritoneu iar anterior vine in contact cu organele genitale la femeie,
prin fundul de sac al lui Douglas, iar la barbat este separet de vezica
urinara tot prin acelasi fund de sac.
 Portiunea perineala vine in raport cu fosa isteorectala si uretra la barbat
si vaginul la femei. Rectul nu mai prezinta bandeletele musculare
lipsind astfel boselurile si haustrele. Canalul anal are o lungime de
aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia anorectala si inferior
de linia anoperineala.
 Dispozitia si segmentele cadrului colic:

I: ileon; Vic: valvula ileo-cecala;

C: cec; Ap: apendice; As: colon
ascendent; Uh: ungi hepatic; T:
colon transvers; Us: unghi splenic;
D: colon descendent; S: sigmoid;
R: rect; h: haustre; VH: valvula
Houston
 Examenul radiologic al colonului prin clisma baritata

Clisma baritata sau irigoscopia, reprezinta

metoda fundamentala si de selectie pentru
investigatia afectiunilor colonului
Pregatirea bolnavului pentru clisma baritata
reprezinta conditia esentiala pentru o realizare
optima a investigatiei irigografice .
Curatirea colonului se face prin mai multe
mijloace:
 administrarea de purgative mai ales la bolnavii
ambulatorii, la cei constipati sau dupa examinari
baritate per os, substanta de contrast persistaND
timp indelungat la nivelul colonului.
 Modul de executare a clismei baritate
Clisma baritata executata morfo-functional
Este cunoscut faptul ca irigoscopia reprezinta o trauma mecanica
pentru colon, care atrage dupa sine tulburarea tonusului si a
peristaltismului intestinal odata cu declansarea senzatiei de defecare,
provocata de distensia anselor. Pentru a inlatura aceste inconveniente si in
scopul de a permite colonului sa-si revina la un tonus, peristaltism si
autoplastica, s-au folosit doua procedee de administrare a clismei baritate:
- o introducere modulata cu multa prudenta a bariului pe segmente si
asteptarea aparitiei aspectelor radiologice functional motorii.
- o evacuare treptata si partiala a bariului dupa o umplere completa cu
substanta de contrast. Odata cu evacuarea treptata a bariului apar si
aspecte functionale de tonus, peristaltism si autoplastica .

Tehnica dublului contrast colic in prima intentie recunoaste o

procedura radiologica speciala :
-se introduce substanta de contrast pana la nivelul unghiului splenic al
colonului, fara al depasi si sa contina ingrediente impotriva precipitarii.
Inaintarea substantei de contrast in restul colonului se face, pe de
o parte cu ajutorul rotatiilor bolnavului in sens orar, iar pe de alta parte
prin insuflatiide aer sub control radioscopic, in final executandu-se o
importanta insuflatie de aer, dupa necesitatile diagnosticianului.
Imaginile radiologice difera in functie de
aspectul macroscopic al tumorii

-formele vegetative dau o imagine de lacuna;

-cele ulcero-vegetative dau o imagine de nisa in lacuna;
-cele infiltrante dau o imagine de stenoza

 La nivelul rectului imaginea relevanta este “de rect

amputat”; pe colonul sigmoid si descendent aspectul
radiologic este de lacuna sau de stenoza:
-imaginile lacunare sunt bine circumscrise;
-stenoza poate fi partiala sau completa si se intinde in sens
longitudinal dand asaect tipic de “cotor de mar”.
Timp I
Reflux in
ultima ansa
ileala
Timp II – evacuarea continutului
Timp III/ Proba Fischer