Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fizio Amg 1
Fizio Amg 1
SPECIALIZAREA AMG
FIZIOLOGIE
CURS
CURS 1
1. Volemia
2. Funcţiile sângelui
3. Proprietăţile sângelui
4. Componentele sângelui
Sângele - definiţie
Sângele este un lichid rosu, vascos, circulant, de origine
conjunctivă, format din celule (elemente figurate: hematii, leucocite,
trombocite) suspendate in plasma sangvină (substanta fundamentala).
Hematopoieza
Componentele sângelui - Hematiile
Hematopoieza şi hemoliza fiziologică
Sediul distrugerii hematiilor (hemoliza fiziologică) se află în
sistemul monocitomacrofagic din splină („cimitirul hematiilor”), ficat,
circulaţie generală.
Hemoliza fiziologică
Componentele sângelui - Hematiile
Grupele de sânge. Transfuzia
Hematiile umane prezintă două tipuri de polizaharide cu
proprietăţi antigenice, denumite aglutinogene A şi B şi două tipuri de
anticorpi plasmatici specifici omologi denumiţi aglutinine α şi β.
Antigenele hematice şi anticorpii plasmatici din sângele fiecărui
individ sunt determinaţi genetic, astfel încât, la acelaşi individ nu pot
coexista simultan aglutinogenul şi aglutinina specifică omoloagă.
Prin excludere reciprocă a aglutinogenului şi a aglitininei
omoloage oamenii se împart după sistemul ABO în 4 grupe sanguine.
Grupa I (O), întâlnită la 47% din populaţie, nu conţine
aglutinogenul A şi B, dar conţine aglutininele α şi β.
Grupa II (A), întâlnită la 41% din populaţie, conţine
aglutinogenul A şi aglutinina β.
Grupa III (B), întâlnită la 9% din populaţie, conţine aglutinogenul
B şi aglutinina α.
Grupa IV (AB), întâlnită la 9% din populaţie conţine
aglutinogenul A şi B şi nu conţine aglutininele α şi β
Componentele sângelui - Hematiile
hemocitoblast
mieloblast monoblast
limfoblast
progranulocit
limfocit monocit
bazofil
eozinofil neutrofil
granulocite agranulocite
leucocite
Limfopoeza
Componentele sângelui – Leucocitele
Particularităţi morfofuncţionale ale leucocitelor
Sunt celule nucleate circulante implicate în apărarea organismului şi
se găsesc în sânge şi limfă.
Numărul leucocitelor este de 3000 – 11000/mm3.
Creşterea numărului de leucocite (leucocitoza) poate fi:
- fiziologică (efort fizic, frig, emoţii, sarcină);
- patologică (stări infecţioase, leucemii, hemoragii, diabet etc).
Scăderea numărului de leucocite (leucopenie) poate fi:
- fiziologică apare la persoanele vârstnice;
- patologică (boli infecţioase, aplazii medulare, stres emoţional).
Clasificarea morfofuncţională a tipurilor de leucocite poartă numele
de formulă leucocitară.
După aspectul nucleului, leucocitele se clasifică în:
1) mononucleare (agranulocite) 32,5% din totalul leucocitelor, din
care 25,5% limfocite şi 7% monocite;
2) polinucleare (granulocite) 67,5% din totalul leucocitelor, din care
65% neutrofile, 2% eozinofile, 0,5% bazofile.
Componentele sângelui – Leucocitele
Particularităţi morfofuncţionale ale leucocitelor
Leucocitele au rol în apărarea organismului faţă de viruşi, bacterii şi
substanţe străine invadante, de care sunt atrase prin chemotaxie spre
ţesuturile invadate.
Fiecare tip de leucocite are rolurile sale specifice:
1) Neutrofilele (macrofagele sanguine) se deplasează rapid, putând
pătrunde în toate ţesuturile. Ele traversează peretele capilarelor emiţând
nişte prelungiri numite pseudopode, procesul purtând numele de diapedeză.
Neutrofilele înglobează şi distrug corpii străini proces numit fagocitoză.
2) Eozinofilele au rol într-un anumit tip de reacţii alergice (astm
bronşic, urticarie, rinită alergică).
3) Bazofilele au rol în unele tipuri de reacţii alergice şi în inflamaţii
cronice.
4)Monocitele (macrofagele sanguine) au rol în apărarea nespecifică.
Sunt celule imature a cărei dezvoltare se termină în ţesuturi, după ieşirea
prin diapedeză din capilarele sanguine. Ele se diferenţiază în macrofage.
Componentele sângelui – Leucocitele
Particularităţi morfofuncţionale ale leucocitelor
5) Limfocitele sunt leucocitele cu poziţie centrală în sistemul de
apărare al organismului numit şi sistem imunitar.
Imunitatea reprezintă ansamblul mecanismelor de apărare al
organismelor.
Ea se bazează pe recunoaşterea de către limfocite a unei substanţe
străine numită şi non-self sau antigen non-self şi declanşarea în
consecinţă a răspunsului imun.
Limfocitele sunt de două feluri:
- limfocitul T (format în timus) este responsabil de răspunsul
imun celular;
- limfocitul B realizează răspunsul imun umoral şi este o sinteză
de imunoglobuline specifice numite şi anticorpi specifici pentru fiecare
tip de antigen non-self cu care organismul a venit în contact.
Componentele sângelui – Leucocitele
Particularităţi morfofuncţionale ale leucocitelor
Limfocitele au rol de efectori în funcţia de apărare a organismului
împotriva agenţilor biologici (antigenici).
Antigenele pătrunse în ţesuturi sau în circulaţie pot fi: micro-
organismele, virusurile, celulele străine, proteinele străine sau ţesuturi şi
proteine proprii, care au suferit mutaţii sau distrugeri parţiale.
Mijloacele de apărare a organismului împotriva agresorilor biologici
au mare specificitate.
În funcţie de specificitatea mijloacelor faţă de un anumit antigen, se
cunosc două sisteme de apărare imunitară, specifică şi nespecifică.
Imunitatea specifică
Imunitatea este suma tuturor mecanismelor de apărare naturală ce
protejează individul de agresiunea microorganismelor invazive.
Imunitatea înăscută nu este dependentă de o recunoaştere specifică a
structurilor străine.
Răspunsul imun specific (imunitatea dobândită), este iniţiată de
expunerea sau contactul cu un antigen.
Componentele sângelui – Leucocitele
Răspunsul imun specific este mediat prin două mecanisme:
umoral şi celular.
Imunitatea umorală implică funcţia limfocitelor B, iar imunitatea
celulară implică funcţia limfocitelor T.
Răspunsul imun specific declanşat de pătrunderea în organism a
unor antigene, este caracterizat prin apariţia de anticorpi (proteine
specifice) ce reprezintă produsul final de secreţie al limfocitelor B şi T.
Anticorpii sunt receptori ai sistemului imun care recunosc şi
leagă specific anumite structuri moleculare (antigene).
Antigenele au două proprietăţi:
1) imunogenitatea (capacitatea unei substanţe de a induce un
răspuns imun specific prin formarea de anticorpi şi/sau de limfocite
imune);
2) antigenitatea (proprietatea unei substanţe de a reacţiona
specific cu anticorpii sau limfocitele pe care le generează).
Anticorpii (imunoglobulinele) sunt glicoproteine prezente în
fracţia gama-globulinică a serului.
Componentele sângelui – Leucocitele
Imunitatea nespecifică
Sistemul imun nespecific are următoarele componente: bariere
mecanice; inhibitori chimici şi biochimici; factori fiziologici; fagocitoză;
opsonizare; factori umorali; limfocite.
Barierele mecanice împiedică ataşarea şi penetrarea agenţilor
infecţioşi. Sunt reprezentate de pielea intactă şi mucusul suprafeţelor
mucoase.
Colonizarea şi dezvoltarea bacteriilor este prevenită de acţiunea
substanţelor din produşii de secreţie (acizi organici din secreţia glandelor
sebacee, acid clorhidric din stomac, enzime din salivă).
Factorii fiziologici ce contribuie la imunitatea nespecifică sunt:
temperatura corpului, presiunea oxigenului şi balanţa hormonală.
Fagocitoza reprezintă mecanismul central în imunitatea înăscută
şi ea poate avea loc în mod direct, în urma legării nespecifice a barierei
de pe suprafaţa celulară sau poate fi amplificată şi facilitată în urma
opsonizării microorganismelor. Opsoninele sunt substanţe prezente în
plasmă şi ser (proteina C reactivă, sistemul complement, anticorpii).
Componentele sângelui – Trombocitele
Particularităţi morfofuncţionale ale trombocitelor
Trombocitele (plachetele sanguine) sunt fragmente celulare cu rol
în hemostază.
Trombocitele se formează în măduva hematogenă din oase.
Trombocitopoeza
Componentele sângelui – Trombocitele
Particularităţi morfofuncţionale ale trombocitelor
Coagularea sângelui
Componentele sângelui – Plasma sanguina
După îndepărtarea elementelor figurate ale sângelui, rămâne un
lichid vâscos, gălbui, numit plasmă.
Plasma reprezintă 55% din volumul sângelui.
Volumul plasmatic reprezintă cca 4 – 5% din greutatea corporală
(41 ml/kg corp).
Un adult de 70 kg va avea o cantitate de plasmă de cca 3.000 –
3.500 ml.
Plasma conţine:
- 90% apă;
- 10% reziduu uscat,
constituit din substanţe
organice şi anorganice. Celulele albe
si trombocitele
hematiile
Componentele sângelui – Plasma sanguina
Substanţele organice.
Reprezintă 9% din reziduul uscat şi sunt constituite din:
- Substanţe azotate proteice (proteinele plasmatice) 8%
reprezentate de:
albumine 4,5 g%;
globuline 3 g%;
fibrinogen 0,2-0,4 g%.
- Substanţele azotate neproteice reprezentate de:
uree 0,20 – 0,30 mg%;
acid uric 2-5 mg%;
creatina şi creatinina 0,8 – 2 mg%;
amoniac (10 mg%).
Alte substanţe organice plasmatice sunt reprezentate de:
corpii cetonici (1,5 – 6 mg% ml);
pigmenţii biliari (bilirubina indirectă sau prehepatică,
reprezentând 4/5 din totalul bilirubinemiei);
urobilinogenii (0 – 0,5 mg%).
Componentele sângelui – Plasma sanguina
Cationi:
Na+ (0,3g%), K+ (20mg%), Ca2+ (9-11 mg%), Mg2+(2 mg%), Fe2+
(100 mg%), Cu2+ (120 mg%).
Anioni:
Cl- (0,3 g%), I- (10g%).