Imaginea institutilor publice

din Romania
 Management public
 Management, An III, gr.2
 Studenti:
Oracel Razvan
Szekeres Medin
Mihet Marius
Lantos Alexandra
Care sunt cheile succesului?

 Imaginea trebuie sã fie justã, credibilã si sã respecte

realitatea. Institutia trebuie sã fie cunoscutã pentru
ceea ce este. Imaginea trebuie sã fie pozitivã si
valorizantã pentru organizatie.
Ce este imaginea institutiei?

 Imaginea unei organizaþii nu existã în sine, e mai

potrivit sã vorbim despre imaginile organizatiei.
Distingem trei straturi:
 A.Imaginea voitã, idealã – maniera în care institutia
îsi doreste sã fie perceputã, imaginea pe care ea
doreste sã o difuzeze;
 B. Imaginea transmisã - traducerea prin suporturile
de comunicare a imaginii voite;
 C.Imaginea perceputã sau subiectivã este cea care
reflectã opinia diferitelor publicuri tintã cu privire la
organizatie.
Gestionarea imaginii

 Imaginea unei institutii publice nu existã ca atare, ci doar

ca sumã a trei imagini, de egalã importantã: imaginea
proiectatã de cãtre institutie, consideratã imagine reper
(nivelul A), imaginea transmisã sau traducerea
obiectivelor comunicaþionale prin suporturi de
comunicare (publicitate, relatii cu media, relatii publice,
Internet - nivelul B), imaginea perceputã sau subiectivã -
este cea care reflectã opinia cetãtenilor despre institutia
publicã (nivelul C).
 Acestea trei formeazã în interactiunea lor imaginea realã
a institutiei publice (identitatea).
Delimitãri conceptuale

 Conform lucrãrilor de specialitate imaginea publicã

se defineste ca „reprezentarea sau ideea pe care
publicul si-o face despre o institutie sau organizatie”.
Ea se concretizeazã prin opinia pe care si-o face
cetãteanul sau consumatorul despre caracterul si
personalitatea institutiei.
Elementele ce modeleazã imaginea
institutiei publice

Însãsi activitatea institutiei, natura si serviciile sale

determinã imaginea sa:
 cultura organizationalã;
 relatiile cu media;
 calitatea serviciilor si gradul de încredere a cetãtenilor în
ele;
 aportul social al institutiei la comunitatea din care face
parte (responsabilitatea socialã);
 campaniile de comunicare, evenimentele, sponsorizarea,
mecenatul, preferintele si activitatea în retele sociale;
 personalitatea si mediatizarea liderului;
 în cele din urmã comportamentul institutiei, strategia sa.
Instrumente de bazã în construirea
identitãtii vizuale:

 Numele institutiei,
 Semnãtura organizatiei,
 Logo-ul,
 Simbolismul literelor,
 Culorilor,
 Carta graficã
RELATIILE CU MEDIA

 Relatiile sectorului public cu media sunt vechi, legate

atât de dezvoltarea democratiilor moderne, cât si a
mass mediei. Tocqueville, în 1833 numea media a
patra putere în stat, alãturi de puterile legislativã,
executivã si judiciarã – referindu-se la capacitatea ei
de a exersa un control asupra activitãtilor politice si
publice si de a influenta opinia publicã, fiind
principala sursã de informatie pentru populatie.
MEDIA ELECTRONICÃ

 Media electronicã, în principal Internetul, reprezintã

concomitent un nou suport, noi forme de
comunicare si noi continuturi. Un nou suport
deoarece comunicarea prin terminale si sisteme
informatice – calculator, telefon portabil, etc. – si
retele precum web-ul este recentã si se considerã cã
primele aplicatii pentru marele public au apãrut de la
mijlocul anilor 1990 si s-au generalizat începând cu
anul 2000.
Concluzii

Procesul de construire a imaginii într-o institutie poate

fi comparat cu felul în care creste un copac:
 Radãcina – elementele de culturã organizationalã;
 Trunchiul si ramurile copacului: diferitele tipuri de
comunicare publicã;
 Frunzele – elementele de identitate vizualã;
 Florile – comunicarea cu media;
 Fructele – calitatea produselor si serviciilor si gradul
de încredere a cetãtenilor în ele;
 Responsabilitatea socialã.
 Sfarsit!
Va multumim pentru atentie!