ALIMENTATIA

PARENTERALĂ

Curs de formare a
personalului medical din
secţiile de neonatologie -
2010
 Scopul nutriţiei
 creşterea şi dezvoltarea normale
 comparaţia se face cu:
 curbele de creştere intrauterină pentru prematur
 curbele de creştere postnatale pentru n.n. maturi
 nevoi nutritive:
energie(calorii) carbohidraţi
Apă
minerale
Proteine
vitamine
Grăsimi
microelemente
Nevoile energetice depind
de:
 vârsta la naştere
 vârsta postnatală

 greutate

 aport caloric

 rata de creştere

 nivel de activitate

 mediu termic ambiant

 tipul alimentaţiei
Prematurii în creştere au nevoie de:

 metabolism bazal: 50
 activitate minimă: 4-5
 stress ocazional la rece: 10
 pierderi fecale (10-15%

din aportul caloric): 15

 creştere (4.5 cal pt.

un gram creştere): 45
Total 125 cal/kgc/zi pentru un spor
ponderal de 10 g/zi
Definiţia nutriţiei parenterale
totale (NPT)
= asigurarea aportului nutritiv pe cale i.v.
astfel încât să se asigure nevoile de principii
nutritive esenţiale:
- hidrocarbonate
- proteine
- lipide
- electroliţi
- vitamine
- oligoelemente
- minerale
 Principalele indicaţii
 malformaţii digestive:
 gastroschizis - omfalocel
 ileus meconial
 fistulă esotraheală, etc.
 patologie intestinală dobândită:
 enterocolita ulcero-necrotică
 peritonite
 ulcer
 sd. de intestin scurt (sunt necesari minim 50 cm intestin
sănătos pentru supravieţuire cu ajutorul NPT)
 sd. de malabsorbţie
 diaree cronică
 hernie diafragmatică
 boli metabolice
 n.n. alimentat insuficient peste 3 zile
 Alte indicaţii
 alimentaţia per os nu este posibilă din motive
anatomice sau funcţionale pentru o perioadă
prevăzută de timp de peste 2-3 zile :
 prematuritatea <32 sp şi <1 500g
 SDR severă
 sepsis cu hipo- sau hipertermie*
 stări morbide severe ce alterează statusul general

*alimentaţia enterală nu este cu desăvârşire

contraindicată !
Calea venoasă periferică
 reprezintă calea de primă intenţie
 risc infecţios mai mic

 folosită pentru NPT de scurtă durată

 se folosesc:

 vene periferice la nivelul membrelor

 vene ale scalpului
Calea venoasă periferică
 osmolaritatea maximă admisă: 750 mOsm
 este permisă infuzia de soluţii glucozate
de max. 12,5%
 aport caloric limitat de volum
 trebuie schimbată frecvent - la 2-3 zile
 riscuri :
 tromboze
 flebite
 necroza cutanată
 hipoglicemie prin sevraj brusc
 Calea venoasă centrală
 abord pe:
 vena cefalică
 vena brahială
 vena subclaviculară
 vena jugulară
 vena ombilicală (cu cateter introdus strict în
vena cavă inferioară)
 necesită confirmare radiologică a poziţiei
înainte de folosire
Calea venoasă centrală
Indicaţii:
 NPT necesară mai mult timp
 când s-au epuizat venele
periferice
 sunt necesare mai multe
aborduri venoase
 este necesară administrarea de
soluţii hiperosmolare sau
glucoză peste 12,5%
Calea venoasă centrală

Cu:
 cateter de silastic introdus
percutan prin vene periferice
sau
 cateter radioopac de 1,3 mm
introdus prin jugulara internă
in vena cavă sup.
Calea venoasă centrală
 risc infecţios mai mare
 invazivitate mai mare
 se va folosi doar pentru NP prelungită (peste 3
sp)
 soluţiile hiperosmolare sunt mai bine tolerate
(max. 1250 mOsm)
 este posibilă nutriţia hipercalorică
 necesită măsuri de asepsie suplimentare –
mănuşi şi mască, tehnică chirurgicală de abord
Calea venoasă centrală
 complicaţii:
 tromboze
 embolii

 sepsis (riscul creşte progresiv

după 1 sp.)
Beneficiile alimentaţiei orale
precoce (priming)
 stimulează maturarea structurală şi funcţională
intestinală
 are efect trofic enteral:
 toleranţă mai bună a alimentaţiei enterale viitoare
 reducerea perioadei de NP
 ameliorarea creşterii ponderale
 creşterea gastrinei serice
 scăderea incidenţei osteopeniei de prematuritate
 scăderea numărului de linii venoase centrale
 scăderea incidenţei infecţiilor nosocomiale
Alimentaţia orală precoce
(priming)
 priming = nutriţie trofică
enterală = nutriţie minimă
enterală
 precauţii la recomandarea
alimentaţiei enterale
concomitent cu NPT în caz de:
 asfixie neonatală
 ischemie intestinală
Alimentaţia orală precoce
(priming)
 nu există diferenţe semnificativ
statistice pentru riscul de EUN
la n.n. cu priming faţă de cei
fără priming (Meetze, 1992)
 prezenţa cateterului ombilical
arterial nu reprezintă o
contraindicaţie pentru priming
(Davey, 1992)
 aportul minim enteral nu se
calculează la volumului
Alimentaţia orală precoce
(priming)
 la prematur: cu LM de mamă
care a născut prematur,
proaspăt sau pasteurizat
 ulterior fortifiere cu fortifianţi
de LM (pulbere sau lichid)
 formule adaptate pentru
prematur
 introducerea lor poate întârzia
până după 2-9 zile (pentru a
 Componentele
alimentaţiei parenterale
 fluide
 lipide

 proteine

 electroliţi

 vitamine

 oligoelemente

 carbohidraţi (volum variabil în

funcţie de celelalte volume
Alimentaţia parenterală
Repere pentru calcul:
 greutatea de referinţă (pt.
calcul): iniţial GN apoi, după
recuperarea scăderii fiziologice
în greutate, greutatea actuală
 VG şi vârsta postnatală

 afecţiuni supraadăugate

 rezultatele monitorizării
Alimentaţia parenterală
 în cazul NPT la n.n. aportul
caloric minim care previne
catabolismul este de 40
Kcal/kgc/zi din surse non-
proteice şi 1 g/kgc/zi proteine

 în cazul alimentaţiei enterale

sunt necesare 70 kcal/kgc/zi
pentru a preveni catabolismul
Alimentaţia parenterală
Fluidele = necesarul de lichide
ml/kg/zi
Tranziţie
Întreţinere
< 1000 g 100
120 – 160
1000 – 2000 80
100 – 140
Alimentaţia parenterală
Fluidele
 se pot adăuga 10-20 ml/kg/zi
în funcţie de:
 status-ul clinic
 curba ponderală
 diferite stări speciale (ex.
fototerapia)
 prematurii cu greutate extrem
de mică au necesar crescut de
Alimentaţia parenterală -
lichide
GN (kg) Glucoză Rata de administrare
(%) (ml/kg/d)
<24 hr 24-48 hr >48 hr

<1.0 5-10 100-150 120-150 140-190

1.0-1.5 10 100-120 100-120 120-160

>1.5 10 60-80 80-120 120-160

Alimentaţia parenterală
 pierderile insensibile de apă
depind de:
 VG
 vârsta postnatală

 incubator vs radiant termic

 umiditate ambiantă

 prezenţa unor defecte cutanate

(omfalocel, gastroschizis, spina
bifida aperta, etc.), etc.
Alimentaţia parenterală
 pierderile insensibile de apă:
 750 – 1000g: 64-82 ml/kg/zi
 1001 – 1250g: 56 ml/kg/zi

 1251 - 1500g: 38-46 ml/kg/zi

 1500g: 20-26 ml/kg/zi

 crescute mai ales la VLBW şi

ELBW (maturitatea dermului e
redusă şi pierderile cutanate
sunt foarte mari, mai ales la
ELBW) ↔ necesar hidric mai
mare
Alimentaţia parenterală
VLBW (<30 sp. şi < 10 zile)
necesită:
 incubatoare umidifiate (60-
80%) (se reduc pierderile de
apă transcutanate şi
respiratorii cu până la 30%)
 incubatoare fără umiditate dar
acoperire cu plastic/folie
 radiant termic şi acoperire cu
folie plastic (folia reduce
Alimentaţia parenterală
Necesarul de lichide creşte
cu 10-20% în caz de:
 fototerapie

 febră (plus de 10% lichide

pentru fiecare OC peste 38)
 mediu termic cu umiditate
scăzută (masă radiantă, masă
de resuscitare, pătuţ încălzit,
etc.)
Alimentaţia parenterală
Se va suplimenta aportul
hidric dacă:
 natriemia > 150 mEq/l
 natriemia reflectă mai ales status-ul
lichidian decât aportul de sodiu
 scăderea ponderală > 5%/zi
 scăderea ponderală totală >
20%
 osmolaritatea urinară > 350
 Alimentaţia parenterală
+ LEC în HIV, ICC, Restricţie de
exces sepsă, fluide
(edeme) paralizie
+ LEC HIV, SIADH, Restricţie de
normal durere, fluide
opioide
+ deficit Diuretice, Creşte aportul
de LEC hiperplazie de sodiu
(deshidrat congenitală
are) de SR, EUN
(pierderi în
spaţiul III)
Alimentaţia parenterală
Restricţie lichidiană cu 10-
20% dacă:
 VM cu amestec de gaze
umidifiat
 insuficienţă cardiacă

 SDR

 insuficienţă renală

 PCA

 DBP
Alimentaţia parenterală
Se va limita aportul hidric
când:
 natriemia < 130 mEq/l

 scăderea ponderală zilnică

este < 2%
 creştere ponderală zilnică este
exagerată
Alimentaţia parenterală
Excesul de lichide:
 insuficienţă cardiacă

 PCA

 EUN (scăderea debitului

mezenteric)
 DBP
Alimentaţia parenterală
Aportul insuficient de
lichide:
 deshidratare (prin pierderi
renale crescute) în insuficienţă
renală
 dezechilibre electrolitice

 hiperosmolaritate

 hemoragie cerebrală
Alimentaţia parenterală
Heparina:
 se poate adăuga în soluţia de
NPT 0,5 - 1 UI/ml (m.a. pt.
căile venoase centrale)
 ↑ toleranţa lipidelor

 ↑ activitatea fosfolipazei
(catalizează transformarea TG
în AG)
 menţinerea căilor venoase se
Alimentaţia parenterală
Caloriile:
 nevoile calorice sunt mai mici
decât cele pentru alimentaţia
enterală
 trebuie să acopere:

 metabolismul bazal
 pierderile

 termoreglarea

 activitatea fizică
Alimentaţia parenterală
Caloriile:
 necesar minim:
 40 kcal/kg/zi pt. prevenirea
catabolismului
 80 kcal/kg/zi pt. creştere

 necesar minim de proteine: >2

g/kg/zi
 necesar caloric pt. o creştere
adecvată – 100 kcal/kg/zi
 necesar proteic pt. o creştere
Alimentaţia parenterală
Rata de creştere dorită:
 prematur: > 15 g/kg/zi

 matur: 20-30 g/kg/zi

 ↔ energie non proteică 80-90

kcal/kg/zi ↔ plus
2-3 g/kg/zi proteine

 1 g glucide = 4 kcal (3,4 kcal)

 1 g aminoacizi = 25 kcal
Alimentaţia parenterală
Lipide:
 să acopere 35-40% din totalul de
calorii
 lipidele:
 scad osmolaritatea totală a soluţiei
perfuzate
 au efect protector vascular
 prelungesc toleranţei venelor

 se administrează pe aceeasi venă, dar

nu se amestecă cu NPT, ci se
administrează pe o cale legată în Y
prin stopcock cu mai multe căi sau pe
 Alimentaţia parenterală
Lipide:
 se preferă soluţia de 20% faţă de cea de
10% Intralipid (care se obţine din soia, ou
şi glicerol)
 seringa şi tubulatura se protejează de
lumină (lipoperoxizi toxici)
 de evitat în:
 icter
 sepsă
 afecţiune pulmonară severă (mai ales
hipertensiune pulmonară persistentă)
Alimentaţia parenterală
Lipide:
 necesar: 2,5-3 g/kg/zi
 unii autori recomandă din prima zi,
alţii din a 2-a, a 3-a zi
 se începe cu doze mici,0,5 g/kg/zi (2,5
ml/kgc/zi sol 20%)
 se creşte treptat cu câte 0,25 – 0,5
g/kg/zi până la 3 g/kg/zi
 un minim de 0,25-0,5 g/kgc/zi previne
deficitul de AG esenţiali
 1 g = 5 ml din soluţia de lipid de 20%
 Alimentaţia parenterală
Factori ce influenţează necesarul de
lipide:
 hiperbilirubinemia

 hipoalbuminemia

De aceea:
 prematurii cu Bi serică intre 8-10 mg% şi
albumină serică între 2,5-3 g % pot primi
până la 0,5-1 g/kg/zi de lipide
 monitorizarea TG (VN < 150 mg/dl) şi la
valori peste 200 mg/dl se scade aportul de
lipide
 Alimentaţia parenterală
Lipidele – riscuri:
 hiperlipidemie
 risc de icter nuclear (deplasarea bilirubinei
de pe albumina de către AG)
 risc de exacerbare a BPC (DBP)
 risc de agravare a HTPP
 supraîncărcarea hepatică cu lipide cu
coagulopatie şi insuficienţă hepatică
 trombocitopenie
 risc crescut de sepsă (nedemonstrat)
 formarea de radicali liberi toxici prin
 Alimentaţia parenterală
Proteine:
 12-15% din calorii
 necesar:
 2-2,5 g/kg/zi la n.n. la termen
 prematur: 2,5 – 3 - 3,5 g/kg/zi (>ELBW)

 introducere treptată, din ziua 1 sau 2

 pentru scăderea riscului de RCEU la
ELBW şi VLBW se recomandă
introducerea proteinelor în NPT din
ziua 1 şi creşterea rapidă la 3,5 şi chiar
4 - 4,5 g/kgc/zi
Alimentaţia parenterală
Proteine:
 se recomandă - aport caloric
60 kcal/kg/zi din surse non-
proteice (lipide, glucide) -
altfel proteinele vor fi folosite
ca sursă de energie şi nu vor
mai putea fi acumulate pentru
creştere
 la aport de 2,5-3 g
Alimentaţia parenterală
Proteine:
 se începe cu 1g/kgc/zi şi se
creşte cu:
 0,5g/kgc/zi la prematur
 0,5-1g/Kgc/zi la n.n. matur

 riscuri în caz de exces proteic:

 creşterea balanţei azotate,
acidoza metabolică şi azotemie,
cu posibile efecte toxice
Alimentaţia parenterală
Proteine:
 soluţia de aminoacizi se
degradează la lumină şi trebuie
protejată cu folie de aluminiu
sau administrată prin tuburi
opace
 1 mg azot = mg proteine X
0,16
Alimentaţia parenterală
Proteine:
 în acidoză – se va opri
administrarea de cisteină (sol.
de aminoacizi) dacă pH-ul
scade < 7,28 si BE – 5
 amoniemia:
 <150 micromol/l – se începe sau
se creşte aportul proteic
 150-200 micromol/l – se scade
aportul proteic
 >200 micromol/l – se întrerupe
 Alimentaţia parenterală
Glucidele:
 trebuie să furnizeze 50% din calorii.

 furnizează:

 cca. 4 Kcal/g (3,4)

 34 Kcal/100 ml sol. gluc. 10%

 sol. de glucoză au concentraţie variabilă şi

se administrează în funcţie de toleranţă şi
de glicemie
 ritm de administrare: 4-8 mg/kg/min
Alimentaţia parenterală
Glucidele:
 concentraţia de glucoză:

 se calculează la final, în funcţie

de deducerea din tolalul de
calorii a tuturor celorlalte
aporturi calorice si hidrice şi
 va acoperi restul de lichide şi
calorii până la totalul de fluide şi
calorii recomandate pentru cazul
respectiv
Alimentaţia parenterală
 Alimentaţia parenterală
Glucidele:
 4-5 mg/kg/min la n.n. la termen
 6-7 mg/kg/min la prematur
 prematurii foarte mici tolerează mai greu
încărcarea cu glucoză
 până la 7 mg/kg/min - se obţine utilizarea
glucozei ca substrat energetic
 peste 7 mg/kgc/min - glucoza este folosită
la sinteza lipidică
 peste 20 mg/kg/min - glucoza se
depozitează sub formă de grăsimi in ficat
şi este de evitat
Alimentaţia parenterală
Glucidele:
 aportul de glucide se creşte
treptat cu 1-3 mg/kgc/min
pâna la un maxim de 12
mg/kgc/min (rareori max
15mg/kgc/min)
 la glicemie > 180 mg/dl (la
prematurii mici chiar la 150
mg/dl) apar glicozurie, diureză
osmotică şi deshidratare
 controlul hiperglicemiei se
Alimentaţia parenterală
Glucidele:
 pe venă periferică: max de
12,5%
 la GN < 1000g se începe cu
sol. 5%,
 la GN > 1000 g se începe cu
sol. 10%
 creşterea concentraţiilor se
face progresiv (0,5 -1%/zi),
sub controlul glicemiei:
 Alimentaţia parenterală
Glucidele:
 complicaţii:
 diureză osmotică
 deshidratare

 intoleranţă la glucoză (hiperglicemie), mai

ales la ELBW
 risc ↑ de hemoragie cerebrală
 se
indică scăderea iniţială a conc. glucozei
administrate şi asocierea insulinei (0,05-
1U/kgc/oră)
 Alimentaţia parenterală
Insulina:
 creşte captarea şi utilizarea G tisular

 creşte sinteza de glicogen şi grăsimi

 creşte captarea musculară a aminoacizilor

si pătrunderea intracelulară a K
 inhibă lipoliza si gluconeogeneza

 T1/2 plasmatic este scurt, degradarea este

hepatică si renală
 absorbţia după administrarea s.c. sau i.m.
Alimentaţia parenterală
Insulina:
 indicaţii:

 glicemie >180 – 200 mg/dl

(pragul renal)
 hiperK-mie la VLBW cu stare
gravă
 contraindicaţii şi precauţii:
 poate induce rapid hipoglicemie
 hipersensibilitate la insulină (f.
rar)
Alimentaţia parenterală
Insulina:
 doza:

 0,1 UI/kg, apoi 0,01 – 0,1

U/kgc/h
 sau intermitent : 0,1-0,2 U/kg, la
6-12 ore, s.c./i.m.
 se începe cu 0,05 U /kg/h în
PEV continuă, pe cale venoasă
separată sau, mai bine, în
Alimentaţia parenterală
Ca, P, Mg:
 acumulările în T3 de sarcină:
 Ca - 120-150mg/kg/zi
 fosfat - 75-85 mg/kg/zi
 Mg 3,2mg/kgc/zi
 aceste aporturi sunt suplinite
perfect în LM şi va trebui
furnizat, pe cât posibil, şi prin
NP
Alimentaţia parenterală
Ca, P, Mg:
 se va menţine un raport Ca/P:
1,3/1
 favorizează mineralizare osoasă
 raport inadecvat ↔
hipocalcemie, osteopenie
 se foloseşte sol. Ca gluconic
10%
 2 ml/kg zi la n.n. la termen
Alimentaţia parenterală
Ca, P, Mg:
 Atenţie: Furosemidul
accelerează pierderile de Ca, P
► nu se administrează sol. de Ca
pe venă periferică (risc de
necrozei cutanate la
perfuzarea accidentală
paravenoasă)
► atenţie la sol. de Ca pe vena
 Alimentaţia parenterală
Vitamine si oligoelemente:
 se prescriu separat

 există sol. standard neonatale (i.v., p.o.)

 pt. vitamine doza este 2 ml/kg/zi (max 5

ml/kgc/zi)
 sol. de vitamine de uz i.v. se pot
administra pe aceeaşi cale cu lipdele
 vitamine liposolubile: A, D, E, K

 vitamine hidrosolubile: B1,B2, B6, B12,

biotina, niacina, pantotenatul, acidul folic,
Alimentaţia parenterală
Vitamine si oligoelemente:
 microelemente importante:
zinc, cupru, seleniu, crom,
mangan, molibden, iod
 necesarul de oligoelemente –

0,2 ml/kgc/zi din sol. standard

de uz neonatal
 Alimentaţia parenterală
Calculul necesarului hidric şi caloric la
n.n.:
 iniţial: calculul necesarul de fluide (apă)

 apoi se decide modul de administrare a

acestora: parenteral (i.v.)/enteral (p.o.)
 calculul nevoilor energetice

 se decide cum se doreşte realizarea

aportului energetic: cantitatea şi natura
glucidelor şi lipidelor
 calculul aportului proteic, vitaminelor şi
 Alimentaţia parenterală
Propunere 1:
Z 1 - G + AA +/- alim trofică
Z 2 - G + AA + electroliţi + vitamine +
alimentaţie trofică
Z 3 - G + AA + electroliţi + vitamine +
lipide şi se creşte alimentaţia trofică
Z 4–10 - ↑ alimentaţia enterală paralel cu
↓ alimentaţiei parenterale
Z 10 - alimentaţie enterală
Alimentaţia parenterală
Propunere 2:
Z 1 – G + AA
Z 2 – G + AA + electroliţi +
vitamine
Z 3 – G + AA + electroliţi +
vitamine +
lipide
Z 4 – G + AA + electroliţi +
vitamine +
Alimentaţia parenterală
Întreruperea NP:
 când aportul caloric oral este
de minim 50% (60% la
prematurul <1000g) sau
volumul de lapte tolerat este
de minim 100 ml/kgc/zi
 se începe întrerupând
microelementele, vitaminele,
Ca, P, Mg şi proteinele
Alimentaţia parenterală
Complicaţii metabolice:
 intoleranţa la G:
hiper/hipoglicemie
 tulb. electrolitice: Na, K, Cl, Ca,
P, Mg
 acidoză: hipercloremie
 azotemie: hiperamoniemie,
aminoacidemie
 tulb. lipidice: hiperlipidemie,
deficit de acizi graşi esenţiali
Alimentaţia parenterală
Complicaţii infecţioase:
 septicemie
 endocardită

 osteomielită

 embolie septică

 nefrita

 infecţie de cateter

 colecistită
Alimentaţia parenterală
Complicaţii tehnice:
 cateter:

 deconectarea tubulaturii
 embolie

 infecţie

 perfuzie paravenoasă.

 cord: aritmie (cateter central)

 venoase:

 embolie
Alimentaţia parenterală
Monitorizarea NPT – săpt 1:
 dozări zilnice : - ionograma

-
glicemie
-
turbiditatea plasmei
-
ureea şi diureza
 bilanţ de bază :
Alimentaţia parenterală
Monitorizarea NPT – bilanţ
în funcţie de caz:
 transaminaze
 bilirubina
 ELFO proteinelor şi
imunelectroforeza
 fosfatemie şi FAS
 amilaze
 Fe seric
 colesterol şi trigliceride (à
Alimentaţia parenterală
Monitorizarea NPT – după
săpt 1:
 zilnic: - urina: densitatea

- Acetest (corpi
cetonici)
- Clinitest (glucoza)
- proteine urinare
 de 2 ori pe săptămână:
 ionogramă sangvină
Alimentaţia parenterală
Monitorizarea NPT
 prelevările se fac toate odată şi
iar dozările prin micrometode
(evită anemia iatrogenă) - de
dorit o singură probă de 0,2-
0,5 ml sânge
 săptămânal se vor monitoriza
şi compara cu curbele de
creştere intrauterină pentru
prematuri şi postnatală pentru
maturi:
Alimentaţia parenterală
 NPT nu este o soluţie fără
riscuri!
 căile centrale implică pericolul
infecţiilor
 alimentaţia enterală trebuie
incepută cât mai repede posibil
 prepararea soluţiilor va
respecta principii stricte de
asepsie (de preferat sub cort
Alimentaţia parenterală
 n.n. stressaţi şi bolnavi au
nevoie de mai multă energie
(aport energetic crescut) (ex.
sepsă, chirugie, etc.)
 n.n. care primesc NPT au nevoi
energetice mai reduse (pierderi
fecale mai mici şi nu există
pierderi energitice pentru
absorbţia digestivă a
Alimentaţia parenterală
 e de preferat ca proteinele să
fie folosite pentru creştere şi
nu ca aport energetic
 65% din calorii să provină din
carbohidraţi şi 35% din lipide
= idealul NPT
 >165-180 cal/kg/zi sunt, de
cele mai multe ori, inutile,
nefolositoare şi chiar riscante
Alimentaţia parenterală
 Nu înfometaţi n.n.!
 cei care nu se plâng sunt cei
care au nevoie de alimentaţie cel
mai mult
 utilizaţi GN pentru a calcula
aportul până ce se recuperează
scăderea fiziologică apoi
utilizaţi greutatea din ziua
respectivă (actuală) pentru
Alimentaţia parenterală
 începeţi administrarea de
proteine din prima zi (minim
1g/kg/zi) şi creşteţi treptat
 după câteva zile (3-4) adăugaţi
lipide (0.5 kg/kg/zi)
 ţintiţi spre administrarea a 90-
100 cal/kg/zi din care 2.5-3-3,5
g/kg/zi proteine
 folosiţi soluţii adecvate n.n.
Alimentaţia parenterală
 personal instruit (medic,
asistentă, farmacist)
 monitorizare (loc de inserţie a
cateterului, laborator, mod de
preparare, funcţii vitale,
micrometode, etc.)
 materiale adecvate (preparea
în farmacie, sub flux laminar,
aseptic, truse de perfuzie cu
Alimentaţia parenterală
 personal instruit (medic,
asistentă, farmacist)
 monitorizare (loc de inserţie a
cateterului, laborator, mod de
preparare, funcţii vitale,
micrometode, etc.)
 materiale adecvate (preparea
în farmacie, sub flux laminar,
aseptic, truse de perfuzie cu