ROLUL SINDROMULUI METABOLIC

ÎN PATOGENIA ACCIDENTELOR

VASCULARE CEREBRALE ISCHEMICE
Medic rezident Danici Marina
Medicina Internă
 Sindrom
metabolic
este o dereglare metabolica ce cuprinde

simptome care de cele mai multe ori apar

impreuna:obezitatea abdominala,toleranta

scazuta la glucoza,dislipidemie si

hipertensiune arteriala.

Persoanele care sufera de aceasta afectiune

au un risc crescut de a dezvolta boli cardio-

Criterii pentru definirea SM (IDF, AHA, NHLBI)
Criteriu
Creșterea circumferinţei abdominale
Limite pentru definiţie
Limite cu specificitate naţională și populaţională
(circumferinţă a taliei mai mare de 88 cm la femei
și 102 cm la bărbaţi)

Nivelul crescut al trigliceridelor (sau tratament

≥150 mg/dl (1,7 mmol/l)
specific pentru hipertrigliceridemie)

Nivelul scăzut al HDL-colesterolului (sau <50 mg/dl la femei (<1,3 mmol/l) <40 mg/dl la
tratament specific pentru HDL-colesterol scăzut) bărbaţi (<1mmol/l)

• − acid uric crescut;

HTA (sau tratament antihipertensiv) TAs ≥130mmHg și/sau TAd ≥85 mmHg
•− status proinflamator (proteina C reactivă
şi fibrinogen crescute);
Nivel crescut al glicemiei a jeun (sau tratament
≥100 mg/dl (>5,6 mmol/l)
pentru hiperglicemie)
− status protrombotic (PAI 1 inhibitorul ac-
tivatorului de plasminogen crescut);
− microalbuminurie crescută prin disfuncţie
endotelială.
 CORELAŢII CLINICO-PATOGENETICE DINTRE
SINDROMUL METABOLIC
ŞI RISCUL
La cea de-a XXIX-a Conferinţă CEREBROVASCULAR
Internaţională a Asociaţiei Americane de
Stroke, desfășurată în 2004, s-a arătat că, în Sindrom Metabolic, prezenţa
simultană a factorilor multipli de risc cardiovasculari dublează riscul de AVC.

După 14 ani de cercetare, numărul celor care au făcut un AVC ischemic sau atac
ischemic tranzitoriu a fost mai mare în rândul celor cu SM și diabet zaharat

Riscul de AVC:
-se dublează pentru valori ale colesterolului seric peste 6,2 mmol/l și ale
trigliceridelor serice peste 2,3 mmol/l
-crește de peste 8-9 ori pentru valori ale TA sistolice mai mari de 140 mm Hg
și/sau ale TA diastolice mai mari de 90 mm Hg
Sindromul metabolic reprezintă un grup de factori de risc pentru patologia cardio-
cerebro-vasculară.

Defectul primar în SM este rezistența la insulină, acesta ulterior determinând un statut
proinflamator, protrombotic și un grad de expresie înalt al stresului oxidativ.

Concluzia este că SM se asociază cu un risc crescut de AVC acut ischemic, non-
embolic, la pacienţii în vârstă. Depistarea SM necesită luarea de măsuri în scopul
profilaxiei primare și secundare a AVC-ului prin administrarea tratamentului specific
pentru fiecare factor de risc.
 Sunt evidenţiate cinci mecanisme implicate în
▪Modificări metaboliceși(hiperglicemie,
dislipidemie ateroscleroză la pacienţii
insulino- cu SM
rezistenţă, dislipidemie);

▪Stresul oxidativ și glicozilarea proteinelor (în urma diminuării protecţiei

antioxidante, creșterea formării radicalilor liberi, formarea în exces a
produșilor proteice de glicozilare avansată);

▪ Disfuncţia endotelială (cauzată de hiperglicemie, insulinorezistenţe,

stresul oxidativ, tulburarea sintezei de NO);

▪ Inflamaţia (creșterea expresiei citokinelor implicate în întreţinerea

inflamaţiei, acesta fiind un element fiziopatologic cheie în leziunile
aterosclerotice avansate);

▪ Statusul protrombotic (creșterea nivelului de fibrinogen, creșterea

expresiei inhibitorului activatorului de plasminogen-1, hiperactivarea
!!!NB/Bolnavii care au avut deja un AVC urmat de sechele motorii
invalidante dezvoltă un risc crescut de sindrom metabolic apărut
ulterior evenimentului vascular.

În această situație explicația cea mai probabilă este dată de

inactivitatea fizică urmată de decondiționarea musculară și
cardiovasculară care duce la alterarea unor procese fiziologice (atrofie
musculară și creșterea conținutului în grăsime în masa musculară,
scăderea turnover-ului proteinelor musculare și creșterea aportului
proteic exogen) și creșterea rezistenței la insulină ; se creează astfel
condițiile de dezvoltare a sindromului metabolic ca factor de risc
suplimentar la pacienți cu risc cardiovascular deja înalt.
-La pacienţii cu SM defectul PATOGENIA
primar este insulino- rezistenţa.
-Creșterea nivelului de insulină -activează sistemul simpatoadrenergic și
sistemul renină-angio- tensină, iar aceasta conduce la disfuncţie endotelială-
conduce la creşterea sintezei de NO-iniţierea inflamaţiei și creșterea nivelului
seric al proteinei C reactive (PCR)
-Insulinorezistenţa determină creșterea producţiei de endotelină 1 ce poate
cauza vasoconstricţie și joacă un rol important în dezvoltarea HTA.
-Ateroscleroza-insulina stimulează musculatura netedă și celulele fibroblaste
subintimale din culturile celulare, mărind absorbția și sinteza locală a lipidelor
de către aceste celule.
-Hiperglicemia cronică, duce la disfuncţia endotelială cauzată de creșterea
stresului oxidativ drept iniţiator al inflamaţiei adventiţiale și a neovascularizării
-stare procoagulantă, favorizată de creșterea agregării plachetare glicozilarea
factorilor V-VIII și fibrinogenului, creșterea inhibitorului activatorului
plasminogenului: PAI-1, cu creșterea vâscozităţii sanguine și inhibarea
fibrinolize prin expresia genei PAI-1.
Efectele negative (hiperglicemia cronică) se manifestă prin forţarea
unor rearea căi metabolice anormale:

-activarea protein kinazei C pe calea diacilglicerolului

-creșterea glicării avansate și formării produșilor finali de glicare

avansată (AGE, de la advanced glycation end-products): responsabil de
complicaţiile cronice vasculare ,o serie de celule (endoteliale, adipocite,
monocite etc.) posedă receptori de suprafaţă pentru AGE. Prin legarea
AGE de acești receptori sunt stimulate stresul oxidativ și inflamaţia și
se declanșează reacţii care în final dau naștere disfuncţiei endoteliale și
adipocitare

-activarea factorului proinflamator al transcripţiei nucleare NF- kappa

B (nuclear factor kappa-light-chain-enhancer of activated B cells)
 Conduita tratamentului la
pacienții cu SM
-Control mai riguros al TA şi dislipidemiei este recomandat la pacienţii
cu diabet zaharat. Cifrele ţintă ale TA sunt 130/80.

-Antihipertensive de prima intenţie sunt IEC şi BRA

-Nivelurile glicemiei trebuie menţinute aproape de valorile normale

pentru a reduce riscul complicaţiilor microvasculare și macrovasculare

-Hemoglobina glicolizată nivelul optim <7%

-Statinele sunt recomandate cu nivelul ţintă de LDL <100 mg/dl şi <70
mg/dl pentru cei cu risc foarte înalt