CURS 4

-Efectorii implicați în imunitatea naturală:

-barierele naturale
-efectori umorali
-efectori celulari – continuare:

EFECTORII CELULARI AI IMUNITĂȚII NATURALE

FACTORII CARE MODIFICĂ IMUNITATEA NATURALĂ

 Celulele din:
 Sistemul fagocitar mononuclear şi
polimorfonuclear:
 polimorfonucleare neutrofile
 microfage (monocite)
 macrofagele mobile şi fixe care se găsesc
răspândite în toate organele şi ţesuturile
 Celulele NK.
 GRANULOCITE

Bazofil

Eozinofil
 MONOCITE

Monocit

Celulă dendritică Macrofag

 FAGOCITOZA ŞI PINOCITOZA
-funcții de bază ale sistemului celular-
(gr. fagien = a mânca, Mechnikov, 1905)

 Fagocitoza - particule cu o talie mai mare şi

o structură de regulă corpusculară (o celulă
bacteriană sau animală sau un fragment din
acestea)

 Pinocitoza - materialele fagocitabile cu nivel

de organizare molecular (macromolecule
proteice sau complexe, endotoxine
bacteriene etc).
FAZELE fagocitozei şi pinocitozei

1. Faza de apropiere :
 Congestie
 Marginaţie leucocitară
 Deplasarea prin pseudopode;
2. Faza de fixare a materialului fagocitabil, pe
fagocit

 realizată pe fondul chimiotactismului determinat de

complementarităţile de natură electrostatică şi
stereochimică dintre:
 receptorii membranei fagocitului
 grupările chimice de la periferia particulei
fagocitabile;

 mediată şi de intervenţia unor factori umorali din

categoria opsoninelor sau anticorpilor naturali;
 3. Faza de înglobare - formarea unei
invaginări a membranei care se adânceşte
treptat, până când se închide deasupra
moleculei sau particulei, incluzând-o într-o
vacuolă intracitoplasmatică - fagozom;
4. Faza de digestie a matarialului
fago(pino)citat, prin enzime de tip
lizozomal
 debutează prin apropierea şi apoi contopirea
fago(pino)zomului cu un lizozom.
 la nivelul acestuia se produce degradarea
materialului fago(pino)citat prin procese enzimatice
în care predomină reacţiile oxidative şi cele de
hidroliză.
 majoritatea enzimelor decelate în cursul digestiei
intrafagocitare sunt de tipul oxidazelor, al
mieloperoxidazei şi a hidrolazelor acide.
 Microb
ingerat

Microbi
fagocitaţi
 În faza de digestie se poate constata o destul de mare
diversitate în comportarea materialului fagocitat în funcție
de starea imunologică în care este implicat, procesul de
fago(pino)citoză:

a. Digestia completă :
 degradarea materialului fago(pino)citat până la produşi
finali
 leucocite polimorfonucleare şi macrofagelor;
 metabolizarea totală a particulelor ingerate este un
mecanism nespecific caracteristic imunităţii naturale;
b. Digestia parţială :
 ajunge până la 90% , cu păstrarea la suprafaţa
macrofagului a aproximativ 10% din non-self şi
purtarea acestuia la exteriorul celulei, timp de câteva
săptămâni;

 intervine în imunitatea dobândită şi în fenomenele de

alergie - fagocitoză imună.

 este un atribut exclusiv al macrofagelor iar non-selful

fagocitat este antigenic.

 În fixarea antigenului pe suprafaţa macrofagului

intervin şi anticorpii citofili. Prezenţa acestor
anticorpi este confirmată şi prin evidenţierea
receptorilor Fc la nivelul membranei macrofagelor.
c. Persistenţa nealterată şi menţinerea
viabilităţii unor bacterii patogene;
 Bacilii tuberculozei rămân vii, se multiplică, determină
transformarea fagocitelor în celule gigante, iar
acestea devin un mijloc de vehiculare a germenilor în
organism;
M. tuberculosis inside macrophage
d. Digestia unor tipuri de "non-self" pe care
fagocitele organismelor neimunizate în mod
normal nu le digeră.

 în organismul animalelor cu imunitate antituberculoasă

apar macrofagele capabile să digere bacilii tuberculoze
– imunofagocite

 mecanism al imunităţii dobândite

 imunofagocitele obţinute cu bacilii tuberculozei

manifestă aceleaşi proprietăţi şi faţă de brucele,
salmonele sau listerii, germeni caracterizaţi şi ei prin
rezistenţă la digestia intrafagocitară.
 Caractere diferenţiale fagocitoză - pinocitoza
(MESROBEANU şi BONA, 1968)

 a) Inductorul de:
 pinocitoză - solubil, cu o anumită încărcătură electrică
 fagocitoză - întotdeauna o particulă solidă, neutru

 c) Pinocitoza, spre deosebire de fagocitoză nu

implică chemotactism.

 d) Aspectul citologic al celor două fenomene

diferă:
 în fagocitoză apar modificări ale membranei celulare
(pseudopode)
 în pinocitoză apar invaginări, vezicule sau canalicule ale suprafeţei
celulare.

 Încorporarea particulelor virale, printr-un

fenomen similar pinocitozei se numeşte viropexie.
Caracterele distinctive între fagocitoza normală şi cea imună

Caracterul Fago(pino)citoza ca Fago(pino)citoza

distinctiv mecanism al ca mecanism al
imunităţii naturale imunităţii
dobândite
Celule implicate Microfagele Numai macrofagele
polimorfonucleare şi
macrofagele

Categoria de Toate categoriile Numai antigenele

non-self
Factorii care Numai opsoninele şi anticorpii citofili
facilitează (anticorpii naturali) fixaţi pe receptorii
fixarea pe celulă Fc ai macrofagului

Tipul de digestie Totală Parţială

Soarta Este eliminat Este transmis
materialului limfocitelor
nedegradat
Celulele
Celulele Natural
Natural Killer
Killer (NK)
(NK)

 Identificate de
Identificate de
moleculele
moleculele CD56
CD56 &&
CD16
CD16 şi
şi absenţa
absenţa
CD3
CD3
 Activate de IL2 şi
Activate de IL2 şi
IFN-
IFN-γγ
 Celulele NK ("natural killer cells")

 recunosc modificări de suprafaţă la celulele

infestate cu virusuri

 sunt activate de IFN produs de acele celule

pe care le ucid printr-un mecanism de
citotoxicitate directă.

 asemănătoare cu limfocitele, dar au talia mai

mare şi granulaţiile azurofile în citoplasmă
("large granular lymphocytes")- LGL.
 După infecţia virală, celulele infestate sunt induse să
exprime pe suprafaţă o serie de structuri glicoproteice
macromoleculare care ar fi "recunoscute" de celulele NK cu
ajutorul unor receptori.

 După alipirea la celula-ţintă are loc eliberarea mai multor

proteine active din granulaţiile celulelor NK - "perforina"
(citolizina)

 Perforinele se ataşează pe membrana celulei ţintă şi în

prezenţa ionilor de Ca2+ vor polimeriza şi vor forma canale
care străbat membrana ţintei de la exterior spre interior.

 Se creează o diferenţă de presiune între interiorul şi

exteriorul celulei ceea ce face ca prin aceste canale să intre
apă şi ioni de Na+ , celula ţintă fiind în cele din urmă lizată.
 Celulele NK au pe suprafaţa membranei un
proteoglican numit CONDROITIN SULFAT
A, care protejează celulele NK de activitatea
perforinelor.

 Roluri:
 ucide:
 celulele infectate cu virus;
 celulele tumorale
 supraveghează hematopoeza (distruge celulele
“defecte” rezultate din hematopoeză);
 reglarea răspunsului imun prin secreţia de
citokine (interleukina 2 şi interferon gamma)
care intervin în cooperările intercelulare.
 MODIFICAREA IMUNITĂŢII
NATURALE
FACTORII CARE MODIFICĂ IMUNITATEA NATURALĂ

Homeostazia este asigurată prin mecanisme

complexe fiziologice, fiziopatologice şi de factorii
constituţionali şi genetici.

 Temperatura normală
 Circulaţia sanguină
 Circulaţia limfatică
 Presiunea sanguină

 contribuie la activitatea normală a imunităţii umorale şi

celulare nespecifice.
 Hipertermia sau reacţia febrilă

 rol benefic în apărarea nespecifică naturală:

 activarea circulaţiei periferice şi centrale
 creşterea catabolismului celular
 creşterea oxido-reducerilor celulare în urma unor activităţi
intense a hormonilor tiroidieni şi steroizi.
 mobilizarea celulelor implicate în procesul de fagocitoză
 activarea factorilor serici ai reactivităţii nespecifice (lizozimul,
complementul, interferonii, etc).
 acţiune directă asupra unor virusuri "reci" care nu
suportă temperaturi mai mari de 38,5°C.
 principalele substanţe piretogene: (lipopolizaharidele
bacteriene, amidele, endotoxinele, interleukina 1. etc)
acţionează asupra centrului de termoreglare din
hipotalamus ducând la hipertermie.
 temperatura scăzută
diminuarea circulaţiei sanguine
diminuarea circulaţiei limfatice

scăderea indicelui lipsa de oxigenare şi

opsono-citofagic nutriţia ţesutului
(a fagocitozei)
 Reacţia inflamatorie

 Reacţie locală a organsimului faţă de invazia

microorganismelor în ţesuturi

 Procesul inflamator local se caracterizează

prin:
 congestie (rubor),
 edem (tumor),
 căldură (calor),
 durere (dolor)
 tulburări funcţionale (funcţiolesa).
 Inflamaţia

Cytokinele - tumour necrosis factor a (TNFa) şi

interleukina 1 (IL-1) modifică morfologia,
proprietăţile adezive şi permeabilitatea
celulelor endoteliale

Celulele endoteliale post

capilare sunt impermeabile
pentru celule şi plasmă
Inflamaţia
Calor –inflamaţie – rubor – dolor – pierderea funcţiei
 Inflammation

Heat - Swelling - Redness - Pain - Loss of Function

 Microorgansimele pătrunse într-un
ţesut, produc la poarta de intrare o
alterare iniţială atât prin prezenţa lor
fizică cât şi prin produsele lor
metabolice (încetinirea circulaţiei,
vasodilataţiei, creşterea permeabilităţii
vasculare, diapedeza leucocitelor etc)
 Granulaţiile din mastocite, bazofile,
eozinofile, neutrofile (celule specializate
care însoţesc inflamaţia) conţin în majoritate
histamină şi alţi principii activi: heparina,
serotonina, bradichinina, leucotriene,
tromboxani, prostaglandine etc.

 Exudatul inflamator se îmbogăţeşte în

diverşi principii activi (leucotoxine şi
factorul de iniţiere a leucocitozei -LPF), care
îşi au originea în celulele care participă la
inflamaţie (limfocite, plasmocite, histiocite
MASTOCITE
 Factorii care modifică imunitatea naturală
nespecifică :

 a) factorii diminuanţi: neintegritatea barierelor

anatomice, anestezicile, iradiaţiile, imunodepresoarele
şi unele boli ca: diabetul, obezitatea, etilismul cronic,
etc.

 b) factorii favorizanţi: endotoxinele bacteriene,

micobacteriile (M. avium, M. kansasii), BCG,
Corynebacterium parvum, poliadjuvantul din
peptidoglicani şi adjuvantul complet Freund.